p. 41.

↓
12. Una este o ceaşcă mică de lut, de culoare cenuşie, lucrată la roată – care a intrat în
posesia mea prin Josipovics Ferenc, contabilul domeniului; au găsit-o – cu câţiva ani în urmă
[75] – în parcela numită Bukova (este filiala fermei Budovalla) a domeniului de la Comloşu
Mare [Nagy-Komlós], în timpul canalizării. Împrejurările descoperirii ei nu sunt cunoscute.
Diametrul fundului ceştii frumuşele, rotunde este de 5.5 cm., diametrul gurii de 9 cm., înălţimea
de 4.7 cm., grosimea peretelui de 0.6 cm. Nu are buză, este nedecorată; forma ei se arcuieşte în
sus, iar sus puţin înspre interior, în aşa fel încât această arcuire regulată, până la jumătatea
înălţimii ceştii, de jur împrejur este frântă în două unghiuri.
Profesorul Bella şi baronul Miske, cărora am arătat-o pe când au fost aici, au spus că este
din perioada La Tene. [La Tène].

13. A doua descoperire este o monedă de bronz, de tip împăratul Constantinus, în

mărimea alăturată;
XXXXX Schiţă: - pe care am găsit-o eu însumi, în vara acestui an, în acea parte a gropilor
comunale locale pentru cărămidă care se învecinează cu teritoriul domeniului aferent
cărămidăriei, mai exact: în zona de mijloc a primei treimi din drumul de ţară care se află vis- à-
vis de al doilea rând de stradă care merge în direcţia de vest-sud socotit de la colţul sud-estic al
Comloşului Mare [Nagy-Komlós] (vezi harta militară). Aici, în timpul plimbării, cercetând cu
bastonul o aşchie de lemn ieşită din pământ, destul de repede am adus la suprafaţă fragmentele
unui craniu uman imens şi împreună cu acestea şi moneda de mai sus. Pe una dintre feţele
acesteia poate fi văzut portretul împăratului cu legenda „Constantinus AVG”, iar pe faţa cealaltă
este o cunună în interiorul ei cu „VOT” şi sub ea două „x” [uri], iar în jurul cununii
„D.N.CONSTANTI…” restul este şters.
Cu câţiva ani în urmă tot în acest loc oamenii care făceau cărămida [76] mi-au relatat că
în aceste gropi ei deseori au găsit schelete de om şi de cal – ba odată – afirmativ – a ieşit de aici
şi un mic obiect de aur, dar că ce a fost acesta şi unde a ajuns, despre acest lucru nu am primit
lămuriri.

14. În sfârşit, a treia descoperire: o monedă de argint a regelui sârb Uros (1241-1273), în
mărimea alăturată, care a fost găsită în ferma Giulio deja amintită în jurnal, respectiv pe un acru
de pământ a ei numită „Grosse Redina”, în timpul aratului.
XXXXX Schiţă:
Pe una dintre feţe două figuri în picioare ţin împreună un drapel, regele şi sfântul său
protector – tot aici legenda „UROSIV”, nume care se repetă şi pe lungimea hampei în aşa fel
încât literele se află una peste alta: mai apoi încă un cuvânt (lângă sfântul protector) pare-se că
nu cu litere latine; pe faţa cealaltă a monedei: Domnul nostru Hristos aşezat pe tron.
Iată, acestea am avut de notat în 1899. Faptul că nu pot relata despre evenimente mai
mari, mai importante – într-adevăr – nu a depins de mine. Cercetările mele au fost într-adevăr
foarte modeste, am săpat numai în trei locuri, însă – nu doar norocul – dar şi oamenii m-au tratat
cu vitregie. Totuşi în acest an am reuşit să creez posibilitatea unei cercetări viitoare, de
anvergură; care cercetare – dacă va aduce măcar pe jumătate atât succes câtă muncă m-a costat
asigurarea ei – mă va recompensa pentru toate deziluziile de care am avut parte până acum.
[77] 1900
 Pe de o parte iarna blândă pe de altă parte mai jos amintita circumstanţă m-au determinat
să organizez săpăturile deja în februarie. Deoarece umblând afară, la hotare, la plimbare, am
găsit un ţăran, care pe pământul lui – unde se afla o moviliţă pe care de mult o am în atenţie –
tocmai a început să planteze vie. Am intrat în vorbă cu el şi am aflat că movila este a lui şi că şi
aceasta aparţine de terenul pe care doreşte să facă vie.
Aici nu a mai fost timp pentru zăbovire. Câştigând imediat încuviinţarea proprietarului, a
doua zi – adică în 15 a lunii februarie, i-a venit rândul:

1. tumulului I. de la Lunga [Kún-Szöllős].

Proprietarul lui: Gheorghe Boran [Gyeorgye Boran], locuitor în Lunga [Kún-Szöllős] (:
număr de casă 230 :).
Movila se află în partea de vest a Comloşului Mare [Nagy-Komlós] la stânga de drumul
ce duce către Mokrin [Mokrin] – aproape că-l atinge, în acel unghi obtuz pe care îl creează aici
comuna Lunga [Kún-Szöllős] cu Comloşul Mare [Nagy-Komlós].
Punând să fie săpat şanţul din desenul alăturat, respectiv întreaga zonă a acestuia până la
1.5 metri adâncime, pe urmă am mai arat şi mai adânc până la 0.5 metri. Descoperirile sunt
acestea:
d. 4. – un creiţar de cupru al împăratului Francisc II. (II. Ferenc) din 1800, de la
adâncimea de 20 de centimetri.
d. 2-3. – schelet uman întins pe spate [78], mâinile paralele cu corpul, capul la vest –
picioarele la est; lungimea totală a scheletului 1.47 metri, lăţimea umerilor 0.32 m., lăţimea
bazinului 0.29 m. Oasele sunt de culoare spălăcită, acoperite de fire mărunte-miţoase, din această
cauză au lăsat impresia de parcă ar fi fost „proaspete”, craniul este întreg în întregime, mic, s-au
păstrat toţi dinţii şi sunt întregi.