Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Page
7
nervos al vieții vegetative sau visceral, alcatuit din sistemul nervos simpatic și
parasimpatic.
Sistemul nervos vegetativ își are centrii în sistemul nervos central și
coordonează sub conducerea acestuia,activitatea organelor interne. Activitatea
sistemului nervos vegetativ și al vieții de relație sunt strans intricate.
Maduva Spinării
Măduva spinării este partea sistemului nervos central adăpostită în
canalul vertebral. Măduva spinării se întinde într-un plan convențional care
trece prin gaura occipitală și a 2-a vertebră lombară unde se termină prin conul
medular. Acesta se continuă cu o formațiune subțire până la fața posterioară a
vertebrei a 2-a coccigiene.
Lungimea măduvei spinării este de 45 cm la barbați și 43 cm la femei.
Măduva spinării se împarte în mai multe porțiuni: cervicală, toracală, lombară și
sacrală. Măduva spinării are forma unui cilindru turtit antero-posterior.
Ea prezintă doua porțiuni mai voluminoase, cervicala (intumescentă
cervicală și lombară) care corespunde originii nervilor plexului brahial și
respectiv lombar. Dezvoltarea mai accentuată a măduvei în aceste regiuni
corespunde funcțiilor complexe ale membrelor superioare și inferioare.
Trunchiul Cerebral
Trunchiul cerebral este așezat în axul median al etajului inferior al cutiei
craniene și continuă la nivelul encefalului maduvei spinării. Este format de jos
în sus din pedunculi cerebrali, bulb și punte. Bulbul se gasește în partea
inferioară a trunchiului cerebral și se continuă cu maduva spinării.Superior este
despartit prin santul bulbo-pontin de punte.
Page
8
Diencefalul
Diencefalul sau creierul intermediar este așezat sub emisferele cerebrale
și deasupra mezencefalului (pedunculii cerebrali și corpii cvadrigemeni).
Cerebelul
Cerebelul sau creierul mic este situat în etajul inferior al cutiei craniene,
posterior de trunchiul cerebral. Este separat de creierul mare printr-o prelungire
a durei mater, cortul cerebelului, care îl separă de lobii occipitali, ai emisferelor
cerebrale.
Cerebelul constituie o zona superioară de integrare, avand rolul de a doza
și coordona mișcările pe care le comandă scoarța cerebrală. Cerebelul are forma
ovoidă, turtit de sus în jos, cu diametrul mare transversal.
Prezintă o parte mediană, cu directie anteroposterioară numită vermis și
doua părți laterale, lățite numite emisfere cerebeloase. Cerebelul participă la
formarea tavanului ventriculului al IV-lea. Legatura cerebelului cu trunchiul
Page
9
cerebral se face prin intermediul a trei perechi de pedunculi cerebelosi:
-inferiori sau corpii restiformi, care fac legatura cerebelului cu bulbul -mijlocii
sau brațele punții care leagă cerebelul de punte -superiori sau bratele
conjunctive care leagă cerebelul de mezencefal.
Emisferele Cerebrale
Page
10
Meningele Spinal
Maduva este alcatuită din 3 membrane de protecție, care o învelesc. La
nivelul găurii occipitale, meningele spinale se continuă cu meningele cerebral.
Membrana exterioară, numită dura mater are o structură lamelară fibroasă,
rezistentă și este separată de pereții canalului vertebral prin spatiul epidural în
care se află țesut conjunctiv și gras, cât și vene multiplu anastomozate.
Superior, la nivelul găurii occipitale se continua cu dura mater craniană.
Inferior se termină în fund de sac în care sunt adăpostite filum terminale,
împreună cu învelisul dural cu care vine în contact, formând ligamentul
coccigian.
Arahnoida este cea de a doua membrana din constituția meningelui. Are o
structură conjuctivă și este separată de dura mater prin spatiul subdural și de pia
mater prin spatiul subarahnoidian care contine lichid cefalorahidian.
Pia mater sau meningele vascular este o membrană conjuctivo-vasculară,
cu rol nutritiv care învelește maduva de care adera intim, pătrunzând în șanțuri
și fisuri. În grosimea ei se găsesc numeroase vase arteriale și nervi, în special
simpatici.
Prelungirile în piale pătrund, împreună cu ramurile arteriale, în substanța
nervoasă, participand la constituirea barierei hematoencefalice.
Meningele Cerebral
Structura meningelor este astfel alcatuită încât corespunde întrutotul
necesității funcționale, de protejare a S.N.C. și a anexelor sale. Componentele
meningiene sunt alcatuite, din interior în exterior din: dura mater (membrana
fibroasă, densă), arahnoida (foița intermediară cu numeroase trabecule) și din
pia mater (foiță foarte fina, bogat vascularizată).
Topografic, meningele se împarte în cerebral si medular, dura mater
alcătuind pahimeningele iar arahnoida și pia mater, leptomeningele, creind între
ele spațiile: epidural, subdural, subarahnoidian, în care circulă lichidul
cefalorahidian. Cavitățile ventriculare și ependimul, aflate în interiorul
Page
11
nevraxului, comunică cu spatiul subarahnoidian prin: ventriculii laterali care
comunică cu ventriculul al III-lea prin gaura Monro, ventriculul III comunică
prin apeductul lui Sylvius cu ventriculul IV, care prin gaura lui Magendie și
orificiile Luschka comunică cu cisterna mare.
Dura mater encefalică spre deosebire de dura mater spinală, aderă intim
de oasele cutiei craniene. În interiorul craniului trimite prelungiri orizontale și
sagitale. Dintre prelungirile orizontale fac parte cortul cerebelului, care separă
cerebelul de lobul occipital al emisferelor cerebrale, și diafragma șeii turcești în
care se află hipofiza.
Diafragma șeii turcești este perforată de un orificiu prin care trece tija
hipofizară. Dintre prelungirile sagitale fac parte: coasa creierului, care separa
incomplet cele 2 emisfere cerebeloase și în grosimea acestor septuri se găsesc
sinusurile venoase, care aduna sange venos de la creier si îl duc în vena jugulară
internă.
Arahnoida trece peste șanțurile cerebrale ca o punte. Între ea și dura
mater există un spațiu virtual. Ea este separată de pia mater printr-un șant numit
subarahnoidian, plin cu lichid cerebrospinal (L.C.R.). Arahnoida trimite o serie
de prelungiri care străbat dura mater și pătrund în sinusurile venoase sub formă
de vilozitați arahnoidiene și sub forma de diverticuli, alcătuind granulațiile
arahnoidiene Pacchioni.
La nivelul bazei creierului, începând de la limita cu maduva, arahnoida se
îndepărtează de pia mater și formează spații mai dilatate, numite cisterne
subarahnoidiene strabatute de vase de sange importante și cu un conținut bogat
în lichid cefalorahidian.
Cisterna mare (cerebro-medulară) situată între ventriculul IV și fața
inferioară a cerebelului,este locul de elecție al puncției suboccipitale. Cisterna
bulbo-pontină, la nivelul șanțului bulbopontin prin care trece artera bazilară.
Cisterna interpenduculară, între picioarele pedunculilor cerebrali. Cisterna
laterala, in profunzimea scizurii laterale Sylvius, cu artera cerebrala mijlocie, pe
Page
12
lobul temporal. Cisterna chiasmatică, la nivelul chiasmei optice, prelungindu-se
și pe fața superioară a corpului calos. Cisterna mare a venei cerebrale, între
spleniusul corpului calos și trigonul (fornix). Cerebral, conține vena Galen și
epifiza. Cisterna ambiens,situată în jurul protuberanței și a pedunculilor
cerebrali, întinzându-se până la epifiză și corpii cvadrigemeni
Pia mater este un înveliș subțire care îmbracă toată suprafața creierului,
patrunzând în șanțuri și scizuri. Este o membrană vasculară. Vasele cerebrale
sunt plasate pe fața externă a piei mater, deci în plin spațiu subarahnoidian, spre
deosebire de pia mater al maduvei, unde vasele sunt conținute în grosimea
acesteia.
Lichidul Cefalorahidian
Lichidul cefalorahidian își are originea la nivelul plexurilor coroidei. Din
ventriculii laterali, lichidul cefalorahidian trece prin orificiile Monro în
ventriculul III, de aici prin apeductul Syllvius ajunge în ventriculul IV unde fie
trece în canalul ependimar de la nivelul maduvei, fie prin orificiile de la nivelul
parții inferioare a plafonului ventriculului IV (orificiul median Magendie) trece
în spațiul subarahnoidian, iar de aici excesul e absorbit în sinusurile venoase.
La fiecare 3-4 ore își schimbă compoziția (se reinnoiește). Din cei 140-
300 cm3, numai 25-30 cm3 se găsește în ventriculii cerebrali, restul aflându-se
în spațiul subarahnoidian.
Lichidul cefalorahidian are rol protector, menține o presiune constantă în
cutia craniană, permite schimbul dintre vase și substanța nervoasă. Debitul
mediu ar fi de 0,3 ml/minut, variind în funcție de persoană. Circulația este lentă,
putând fi perturbată.
Presiunea se măsoară cu ajutorul manometrului Claude. Variază în
funcție de poziție și de regiunea explorată. În poziție șezând presiunea este de
30-45 cm (la puncția lombară), la cea suboccipitală de la -3 la +1, iar la cea
ventriculară de la -1 la -5. Daca este culcat, valorile cresc, după inspirația
profundă scade cu 1-2 cm și crește dacă bolnavul tușește de cateva ori. Scade și
Page
13
după injectarea intravenoasă de soluții hipertonice sulfat de magneziu 15%,
glucoză 30%, crește după administrarea de NaCl, apa distilată. Proba
Queckenstedt-Stookey.
Compresiunea bilaterală a venelor jugulare timp de 10 secunde provoacă
o creștere a presiunii lichidul cefalorahidian până la 70-80 cm de apă. Imediat
după încetarea compresiunii, presiunea revine la normal. Atunci când urcarea și
scăderea presiunii se face lent. Presupunem un blocaj parțial.
Sistemul Nervos Periferic
Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii, care leagă
sistemul nervos central de alte părți ale corpului, și ganglionii nervoși, grupe de
celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos.
Un nerv este un fascicul alcătuit din fibre motorii și senzitive, împreună
cu țesutul conjunctiv și vasele sanguine.
Nervii principali, în număr de 43 de perechi, își au originea în sistemul
nervos central: 12 perechi se desprind din porțiunea inferioară a creierului
(nervii cranieni) și 31 perechi din măduva spinării (nervii spinali).
Nervii cranieni inervează, în principal, organele de simț și mușchii
capului, deși un nerv cranian foarte important,nervul vag inervează organele
digestive, inima și căile respiratorii din plămâni. Unii nervi cranieni, cum ar fi
nervul optic, conțin doar fibre senzoriale. Nervii spinali se desprind la intervale
regulate din măduva spinării și conțin întotdeauna atât fibre motorii cât și fibre
senzitive.
Ei inervează toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare nerv
spinal este atașat de măduva spinării prin intermediul a două rădăcini, una
alcătuită din fibre motorii și cealaltă din fibre senzitive. După unirea rădăcinilor,
cele două tipuri de fibre se alătură pentru a forma nervul, deși fiecare acționează
independent de cealaltă. În timp ce la nervii cranieni, de asemenea atașați de
regiunea inferioară a creierului prin rădăcini, fibrele senzitive și motorii
formează de regulă nervi separați.
Page
14
La mică distanță de măduva spinării, fiecare nerv spinal se divide în
ramuri care la rândul lor, se divid în numeroase ramuri mai mici, formând o
rețea care inervează tot corpul. Atât fibrele senzitive, cât și cele motorii sunt
doar parți ale neuronilor senzitivi și motorii. Fibrele motorii și senzitive sunt
prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. De exemplu, o fibră
motorie a unui neuron din măduva spinării se poate intinde fără întrerupere până
la un mușchi al piciorului.
Page
15
OBIECTIVUL II
Descrierea generală a bulimiei nervoase
II.1.Definiție
II.2. Epidemiologie
prevalența pe viață este de 2-4%
mai frecvent la femei (raport femei/bărbaţi = 10/1)
vârsta de debut este între 16-18 ani.
Crizele de bulimie pot coexista cu anorexia mentală și sunt corelate, în
general, cu o problematizare a propriei greutăți și aspect. Există însă și tulburare
bulimică însoțită de ingerare sau greutate normală.
Bulimia se declanșează, uneori, în urma unor cure de slăbire, sugerând
reacție psihocerebrală la modificarea prea rapidă a schemei și imaginii
corporale. Etiopatogenie Se consideră că patologia bulimică și cea anorexică fac
parte din aceeași clasă, în principiu având o patologie comună, insuficient
clarificată.
Page
16
Sa propus un model multidimensional în care sunt implicați mai mulți
factori:
1. Factori genetici - rata de concordanță la gemenii monozigoți este mai
mare decât la dizigoți - incidența familială crescută pentru tulburările alimentare
2. Factori biologici - studiile arată o activitate scăzută a NA și 5HT -
niveluri plasmastice crescute ale endorfinelor (reîntăresc comportamentul)
3. Factori psihologici - în general, s-a constatat că persoanele cu bulimie
sunt mai extrovertite, mânioase și impulsive - studiile familiale au remarcat că
în familiile în care un membru are bulimie, apar: ostilități, haos, empatie
insuficientă - ipoteza psihodinamică – o luptă a tinerei fete împotriva figurii
materne, luptă pe care o joacă în alimentație
4. Factori socio-culturali - societatea pune accentul pe siluetă.
Tulburarea bulimică apare și ea mai frecvent la femei, dar de multe ori
după pubertate. Bulimia cu greutate normală se caracterizează prin repetate cure
de slăbire, care sunt urmate de perioade bulimice în care greutatea se reface.
Bulimia este și ea considerată ca fiind parțial influențată de factori culturali și
de obiceiuri alimentare și imaginile corporale promovate de cultură prin mass
media.
Prevalența la tinerele femei e considerată de 1-3%. Evoluția e fluctuantă.
Bulimia, fiind un comportament de tip impulsiv, se poate asocia și cu alte
comportamente impulsive sau se poate manifesta la tulburări de personalitate
instabile, de tip borderline.
II.3.Simptome
Page
17
-sentimentul de vinovăție după episodul de înfulecare și frică intensă de
îngrășare;
II.4.Investigații paraclinice
1. hemoleucogramă: pancitopenie
2. EKG: segment ST subdenivelat, unda T inversată
3. glicemie scăzută
4. hipopotasemie, hipomagneziemie
5. niveluri FSH, LH scăzute
6. niveluri T3, T4 scăzute
7. hipocalcemie
Page
18
II.5.Diagnostic diferențial
1. Tulburări neurologice: - Sindromul Kleine-Levin: hipersomnie,
hiperfagie, obezitate, retard mental, hipogonadism - Sindromul Kluver-Bucy:
agnozie vizuală, hipersexualitate, hiperfagie - Tumori SNC
2. Tulburări de adaptare în care bulimia poate apărea ca o reactive
3. Tulburarea de personalitate Borderline
4. Tulburarea depresivă.
II.6 Comorbiditate
1. Inapetența cu scădere în greutate și hiperfagia cu creștere în greutate,
pot fi simptome ce fac parte din sindromul depresiv.
2. Anxietate – fobia socială
3. Abuz de substanțe – alcool
4. Tulburarea impulsivă – cluster B
5. Disfuncții sexuale
Voma poate fi condiționată și ea psihogen. Pe lângă voma autoprovocată
în anorexia mentală, ea poate apărea în tulburări disociativconversive, în stări
hipocondriace și în anumite stări reactive și de dezadaptare, cu sentimente de
repulsie.
II.7.Complicații
Complicațiile pot fi întâlnite la un număr mare de cazuri și sunt legate de
comportamentele de evacuare:
dezechilibre hidro-electrolitice
acidoză metabolică
eroziuni ale smalțului dentar
inflamația glandelor parotide
dureri abdominale, dilatări ale esofagului, dilatări gastrice, esofagite,
rupturi gastrice
Page
19
tulburări cardio-vasculare: tahiaritmii, hipotensiune arterială,
modificări EKG
tulburări endocrine
tulburări hematologice
II.8Evoluție și prognostic
Evoluția este cronică, dar nu ajunge la deces dacă nu se complică cu
dezechilibre hidro-electrolitice și alcaloză metabolică. Recuperarea sub
tratament este de 60%. Rata recăderilor la 5 ani este de 50%.
II.9.Tratament
Tratamentul bulimiei nervoase constă din două componente esențiale:
medicație și psihoterapie. Spitalizarea este necesară când există dezechilibre
hidroelectrolitice, alcaloză metabolică sau risc de suicid. Este imperativă atenția
acordată complicațiilor somatice.
Ca medicație psihotropă, tratamentul de primă linie se face cu
medicamente din clasa inhibitorilor recaptării selective de serotonină
(Fluoxetină). Se pot utiliza și alte clase de antidepresive (Imipramină,
Trazodonă, Amitriptilină).
Terapia Cognitiv-Comportamentală (de primă intenție) realizează
următoarele deziderate: - întrerupe cercul vicios alcătuit din consum de
alimente, urmat de evacuarea lor - corectează disfuncțiile cognitive legate de
consumul de alimente, greutate, imagine corporală, stimă de sine.
Terapia familială se aplică, preponderent, la cazurile cu debut în
adolescență. Terapia interpersonală se aplică frecvent pentru că persoanele cu
bulimie au probleme interpersonale. Această terapie se focalizează pe relațiile
interpersonale și nu pe tulburările alimentare, bazându-se pe ideea că, odată
îmbunătățite relațiile interpersonale, tulburările alimentare vor scădea în
intensitate
Page
20
II.10.Profilaxie
- optica sanatoasă, pozitivă asupra sinelui precum şi a celor din jur. Este
important ca şi copii să-şi ingrijească propriul corp şi să nu facă o legatură între
popularitatea caracteristică vârstei şi un aspect fizic caracterizat printr-o
greutate mică.
II.11. Prognosticul
Page
21
bulimici se angajează în comportamente alimentare ușor dezordonate, fără a
întruni criteriile complete de bulimie nervoasă.
Page
22
Obiectivul III
Rolul asistentului medical în investigarea specifică a bulimiei nervoase
Page
23
Examenul neurologic se desfaşoară în mod sistematic începând cu nervii
cranieni, apoi cercetarea simţurilor speciale (văz, auz, gust, miros) şi a
sensibilităţii generale, cercetarea reflexelor cutanate, osteotendinoase, posturale,
ale mucoaselor şi neurovegetative.
III. 2. Examene de laborator
Datele obţinute la examenul general somatic, neurologic şi endocrin, ca şi
unele aspecte ale stării psihice, impun o serie de investigaţii paraclinice:
- hemoleucogramă – puncţie venoasă 2 ml sânge + EDTA;
- VSH – puncţie venoasă 1,6 ml sânge + 0.4 ml citrate de Na, fără stază;
- glicemie – puncţie venoasă 5 ml sânge sau 2 ml sânge + 4 mg florură de
Na;
- calcemie – puncţie venoasă 5 ml sânge simplu;
- uree - puncţie venoasă 5 ml sânge simplu;
- ionograma serică - puncţie venoasă 10 ml sânge în sticluţe heparinate;
- sumar de urină – 100-150 ml urină din prima micţiune a zilei într-un
recipient curat, uscat;
- urocultura – urina din prima micţiune a zilei după o toaletă riguroasă a
organelor genitale, recoltată din mijlocul jetului urinar în eprubetă sterilă;
- coprocultura – materii fecale (scaun) în recipient steril, din 3 locuri
diferite.
III. 3. Electroencefalograma
Electroencefalograma (EEG) – culege, înregistrează şi analizează
activitatea bioelectrică, transcraniană a generatorilor cerebrali; reflectă numai o
parte din totalitatea fenomenelor electrice cerebrale rezultate din activitatea
metabolică şi funcţională a neuronilor şi formaţiunilor cerebrale cortico-
subcorticale.
Pe un grafic EEG se descriu unde caracterizate prin morfologie, durată,
amplitudine, frecvenţă şi reactivitate. Înregistrarea pe hârtie a biocurenţilor
amplificaţi se face după metoda înscrierii macanice, simultan în mai multe
Page
24
derivaţii conectate pe diverse regiuni ale emisferelor cerebrale.
Electroencefalogramele pot fi înregistrate simultan în 4, 6, 8, 10, 12, 22 sau 40
de canale.
Condiţii:
- cu trei zile înainte de examinare, bolnavul nu trebuie să mai primească
niciun medicament care ar influenţa rezultatele. Durata întreruperii medicaţiei
va fi stabilită de medic;
- bolnavul trebuie să fie odihnit şi liniştit;
- pregătirea psihică a bolnavului şi înlăturarea factorului emotiv sunt
absolut necesare.
Tehnica:
- bolnavul este aşezat în pat sau într-un fotoliu şi i se fixează capul cu un
rezemător în poziţie comodă;
- contactul electric se asigură prin degresarea părului şi a pielii păroase a
capului cu un amestec de alcool, eter, acetonă şi utilizarea unei paste de contact,
bună conducătoare de electricitate;
- electrozii se fixează dispersaţi pe toată suprafaţa craniului, la distanţe
egale în mod simetric la stânga şi la dreapta liniei mediene;
- se porneşte aparatul.
- în cursul înregistrării bolnavul trebuie să stea cu ochii închişi, nemişcat;
- se va evita orice mişcare în jurul bolnavului;
- paralel cu înregistrarea curbelor EEG, se măsoară şi tensiunea arterială,
pulsul periferic, respiraţia.
Electroencefalograma omului sănătos, în repaus fizic şi psihic, este
formată dintr-o serie de unde: trei unde normale alfa, beta şi teta şi una delta,
care în stare normală apare numai în anumite faze de somn, apariţia ei în stare
de veghe fiind patologică.
În schizofrenie traseul EEG este puţin modificat (alfa lent, beta difuz). Nu
se poate pune diagnosticul numai dupa traseul EEG, ci necesită completarea lui
Page
25
cu alte metode bioelectrice, capabile să exploreze mai amplu stratul biologic al
bolilor psihice asociate cu suferinţe ale întregului organism.
III. 4. Teste imagistice
Radiodiagnosticul– are doua scopuri:
- diferenţierea bolii psihice ca atare de o afecţiune pur organică;
- lărgirea noţiunii semantice.
Radiografia craniana de faţă şi profil sau în anumite poziţii speciale se
impune ca examen de rutină.
Suplimentarea cu examene de supraspecialitate şi eventual cu substanţe
de contrast se face în raport cu complexitatea simptomatologiei şi cu unele
corespondente neurologice care se pot asocia semnelor psihice.
Tomografia computerizată (CT) – este un procedeu prin care se incearcă
disocierea unor zone ascunse sau parţial mascate de formaţiuni osoase printr-un
baleiaj simplu, liniar sau complex (spiralat, circular, hipocicloid sau elipsoidal)
al cuplului tub radiogen – film şi evidenţierea cât mai fidelă a regiunii ţintă (ex.
şaua turcească, canalele optice, conductele auditive interne, urechea medie,
gaura ruptă posterioară, condilii occipitali, joncţiunea cranio - spinală). Se
execută secţiuni de grosimi diferite din aproape în aproape în diferite planuri şi
poziţii.
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) – oferă posibilitatea de a
reconstrui imaginea în toate cele trei planuri ale craniului, fără ca pacientul sa-şi
schimbe poziţia. Procedeul se bazează pe un efect de rezonanţă şi al semnalului
care se produce cu această ocazie la miscările de reechilibrare a spinului
nucleului atomic de hidrogen din ţesuturile examinate, supuse unui puternic
câmp magnetic inofensiv pentru organism. Semnalul este captat de o bobină de
recepţie amplificat şi redat sub forma unor imagini matriceale ca şi la computer
tomografie.
Page
26
OBIECTIVUL IV
Îngrijiri specific acordate bplnavului cu bulimie nervoasă
Page
27
camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama,
ciorapi, papuci, halat). Hainele şi bunurile bolnavului vor fi preluate şi
înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau
însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse
deparazitării).Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl
prezintă celorlalţi pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine
interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie
curată.După ce a așezat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia de
temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară temperatura, pulsul,
tensiunea arterială, iar datele obţinute le notează în foaie de temperatură.
Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-
i asupra îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital,
comunicându-le numărul salonului în care a fost internat bolnavul şi orarul
vizitelor.
Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei,
reprezintă un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în
personalul medico-sanitar.
Page
28
IV.3. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE IGIENĂ ȘI CONFORT
Asigurarea igienei generale și corporale este importantă în evoluția unei
boli, de aceea asistenta medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea
regulilor de igienă.
În cazul bolnavului psihic, asigurarea igienei generale și corporale este
în majoritatea cazurilor precară pentru că pacientul prezintă dezinteres pentru
propria persoană și pentru cei din jur. De aceea, asistenta medicală are
misiunea delicată de a controla în mod discret, de a îndruma și la nevoie, de a
efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineața și seara. Astfel ea va
îndemna bolnavul să-și spele fața, gâtul, membrele superioare, regiunea
axilară; de asemenea să efectueze toaleta cavității bucale și să-și îngrijească
părul.
Page
29
- supravegherea unui sindrom infecţios sau inflamator.
Pregătirea materialelor: termometru electronic, comprese curate şi soluţie
dezinfectantă. Termometrul va fi dezinfectat după fiecare pacient.
Pregătirea pacientului: se explică pacientului procedura, se cere
pacientului să rămână culcat în pat. Pentru supravegherea sistematică este
important de considerat faptul că temperatura este mai mică dimineaţa înainte
ca pacientul să se ridice din pat.
Efectuarea tehnicii: se descoperă axila pacientului, se tamponează axila
pacientului cu un prosop pentru a îndepărta transpiraţia, se introduce sonda
/captatorul termometrului în mijlocul axilei şi se apropie braţul de torace. Se
aşteaptă 30 secunde până se aude semnalul sonor și se ajustează temperatura
afişată cu 0,5°C pentru a obţine temperatura corporală. Se notează în foaia de
observație valoarea obținută cu pix de culoare albastră.
IV.4.2. Măsurarea și notarea pulsului
Indicații:
- determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;
- obţinerea de informaţii despre activitatea inimii și despre starea
arterelor;
- aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stres.
Pregătirea materialelor: ceas cu secundar sau cronometru .
Pregătirea pacientului:
- pregătirea psihică: se explică pacientului procedura pentru a reduce
emoţiile, teama şi a obţine colaborarea; se asigură un repaus psihic de cel
puţin 5 minute înainte de măsurare; -
pregătirea fizică - se asigură un repaus fizic de cel puţin 5 minute înainte
de măsurare; se aşează pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de
starea generală.
Efectuarea tehnicii: se spală mâinile, se reperează artera radială la
extremitatea distală a antebraţului, pe faţa anterioară (internă), în şanţul
Page
30
radial aflat în prelungirea policelui, se plasează degetele index, mediu şi
inelar deasupra arterei radiale reperate, se exercită o presiune uşoară
asupra arterei pe osul radius, astfel încât să se perceapă sub degete
pulsaţiile sângelui, se fixează un punct de reper pe cadranul ceasului de
mână, se numără timp de 1 minut pulsaţiile percepute sub degete, sau 30
secunde şi înmulţite cu doi numărul pentru a obţine rata pulsului pe
minut, se apreciază ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial
în timp ce se măsoară frecvenţa.Valoarea obținută se notează în foaia de
observație cu pix de culoare roșie.
IV.4.3.Măsurarea și notarea tensiunii arteriale
Scop - determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare
pentru a compara starea curentă cu valorile normale;
- evaluarea stării pacientului în ce priveste volumul de sânge,
randamentul inimii și sistemul vascular;
- aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/și
medicamente.
Pregătirea materialelor: stetoscop biauricular, tensiometru cu manşetă
adaptată vârstei, comprese cu alcool medicinal.
Pregătirea pacientului:
Psihică: - se explică pacientului procedura pentru a reduce teama şi a
obţine colaborarea, se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de
măsurare întrucât emoţiile influenţează presiunea sângelui;
Fizică: se asigură un repaus de cel puţin 5 minute înainte de măsurare, se
aşează pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezând sau în
ortostatism conform indicaţiei medicale.
Efectuarea procedurii:
- se utilizează comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile
metalice ale stetoscopului dacă este necesar;
Page
31
=se selectează un tensiometru cu manşetă potrivită vârstei şi stării
constituţionale a pacientului;
- se amână măsurarea T.A. dacă pacientul este tulburat emoţional, are
dureri, dacă a făcut exerciţii de mişcare sau dacă măsurarea presiunii arteriale
nu este o urgenţă;
- se alege braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără perfuzie
intravenoasă, intervenţie chirurgicală la nivelul sânului sau axilei, fără arsuri,
şunt arterio-venos sau răni ale mâinii);
- se permite pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul
susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus;
- se descoperă braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii fie prin
dezbrăcare dacă mâneca este prea strâmtă, pentru a nu creşte presiunea deasupra
locului de aplicare a manşetei;
- se verifică daca manşeta conţine aer;
- se scoate aerul din manşetă, la nevoie, deschizând ventilul de siguranţă
şi comprimând manşeta în palme sau pe suprafaţă dură;
- se închide ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta;
- se aplică manşeta, circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm
deasupra plicii cotului şi se fixează;
- se palpează artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu
degetele;
- se aşează membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi se
introduc olivele in urechi;
- se umflă manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în
timp ce se priveşte acul manometrului;
- se continuă pomparea de aer până când presiunea se ridică cu 30 cm
deasupra punctului în care pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi);
- se decomprimă manşeta, deschizând uşor ventilul de siguranţă pentru
restabilirea circulaţiei sângelui prin artere;
Page
32
- se înregistrează mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie
în momentul în care, în urechi, se aude prima bătaie clară (lup-dup); această
cifră reprezintă presiunea (tensiunea) sistolică sau maximă;
- se înregistrează numărul care corespunde bătăii de final în timp ce se
continuă decomprimarea manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau
minimă; - se îndepărtează manşeta, se curăţă şi se dezinfectează olivele
stetoscopului.
Se noteaza valoarea obținută în foaia de observație cu pix de culoare
roșie.
IV.4.4. Măsurarea și notarea respiraţiei
Obiectivele procedurii:
- determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de
comparare cu măsurătorile ulterioare;
- monitorizarea efectelor bolii, traumatismului, sau stresului asupra
sistemului respirator;
- evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care
afectează sistemul respirator.
Pregătirea materialelor : ceas cu secundar, de mână, sau cronometru;.
Pregătirea pacientului:
- se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta îşi poate
modifica ritmul obişnuit în momentul în care conştientizează propria respiraţie;
- se măsoară respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar
schimbări în starea pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-pulmonara
sau primeşte oxigen ori medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.
Efectuarea procedurii:
- se observă mişcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare
inspiraţie sau expiraţie;
Page
33
- se menţin, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în
timp ce se observă toracele pacientului;
- se numără mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de
minimum 30 de secunde şi se înmulţeşte cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata
pe minut.
Se notează valoarea obținută în foaia de observație cu pix de culoare
verde.
Page
34
IV.7. HIDRATAREA ORGANISMULUI
Apa este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi
anorganice, necesare funcţionării organismului.
În mod normal există un echilibru între lichidele introduse în organism şi
pierderile fiziologice. În situaţii patologice se produce un dezechilibru în
compoziţia hidroelectrolitică, ducând la deshidratare pierdere patologică sau
retenţie de apă ( hiperhidratare ).
Menţinerea echilibrului hidromineral şi a schimburilor dintre diferitele
compartimente se realizează printr-un mecanism complex de coordonare.
Deshidratarea extracelulară este cel mai des întâlnită şi necesită o
reechilibrare urgentă. Hidratarea corectă trebuie să ţină seama de modificările
osmotice ale plasmei, de scăderea volumului de lichide, de modificările pH-ului
şi de compoziţia ionică a plasmei. Hidratarea organismului se face pe cale
naturală per os sau parenteral: intravenos, subcutanat, intraosos ( în excepţii ).
Page
35
OBIECTIVUL V
Elaborarea planului de îngrijire
F.O. NR :2456
NUME: F.M
DATA NASTERII: 11.08.1980
DOMICILIUL: IAȘI
OCUPAȚIA: Asistent manager
DATA INTERNĂRII: 21.04.2018
DATA EXTERNĂRII: 25.04.2018
DIANOSTIC LA INTERNARE: Bulimie nervoasă
MOTIVELE INTERNĂRII: dureri epigastrice,regurgitații acide și
alimentare,pirozis,greață,vărsături,anxietate,insomnii
Istoricul boli
Pacientă in varsta de 28 de ani se internează pentru dureri epigatrice, regurgitații
acide, pirozis acuzând polifagie și vărsături la momentul prezentării la internare
in secția de psihiatrie. Recunoaște că mănâncă exgerat,după care își provoacă
vărsături pentru a nu se îngrășa.Prezintă sentimente de vinovăție și este
preocupată de greutatea ei corporală.
Examen clinic general
Antecedente:
a. Personale: patologice
b. Heredo-colaterale: fără importantă clinică
Page
36
c. Condiții de viată și mediu: obișnuite
Starea prezentă:
G=65kg
H=1.75m
Tegumente și mucoase: normal colorate.
Aparate și sisteme: funcționale.
Stare generală: modificată.
Stare de nutriție: deficitară.
Tegumente: normale.
Tesut conjunctiv: normal reprezentat.
Sistem ganglionar: nepalpabil.
Sistem articular: tumefacție articulară la nivelul genunchiului stang.
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normală,
murmur vezicular normal,vibratii vocale prezente.
Aparat cardiovascular: șoc apexian prezent in spatiul V pe linia
medioclaviculară, artere periferice pulsatile.
Aparat digestiv: suplu, cu durere la palparea epigastrului, cu iradieri in
hipocondrul drept și durere la palparea abdominală pelvină.
Splina: nepalpabilă.
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabil, micțiuni fiziologice, loje renale libere,
manevra Giordano negativa.
Sistem nervos,endocrin,organe de simț: normale.
Reflexe osteotendinoase: prezente
Semne de iritație meningeale: absente
Semne de focar: absente
Page
37
Nr Nevoi fundamentale Manifestări de dependență Surse de
Cr dificultate
t
1. Nevoia de a respira şi a Dispnee,obstructie nazala Dezechilibrul
avea o bună circulaţie alimentar
2. Nevoia de a bea şi a mânca Polifagie Vărsăturile,greaț
a
3. Nevoia de a elimina edeme gambiere retenție de
lichide în
organism
4. Nevoia de a se mișca şi a imobilizare la pat dureri
avea o bună postură precordiale,
Page
38
. realiza ..... ...
13 Nevoia de a se recrea pacientul nu poate participa la durerea
. activități recreative precordială
imobilitatea,
dispneea
Page
39
epigastrice, confort fizic P, R, T, D, mai
manifestat prin si psihic scaun şi notarea în prezintă dureri
greaţă, văsături, -pacientul să FO epigastrice
paloare nu prezinte P=105 p/min
greţuri şi TA= 125/70mmHg
vărsături R=16 resp/min
T=36,8
D=1500 ml/zi
-pregătirea fizică şi
psihică a pacientului
în
vederea efectuării
analizelor de
laborator,
examene funcţionale
(EKG), radiologice;
–recoltare sânge
prin puncţie venoasă
la
indicaţia medicului.
-asigurarea unui
microclimat optim
prin
aerisirea camerei,
temeperatură şi
umiditate
constante.
-se însoţeşte
pacientul la
Page
40
examinările
paraclinice
recomandate de
medic
2.Anxietate din -pacientul să -susțin permanent pacientul
cauza.bolii,manifestat fie echilibrat pacientul, încurajân- începe să-și
du-l
ă prin frică. psihic în revină, nu mai
- încurajez pacientul
decurs de 3 sa-si exprime este speriat
zile; temerile si ai dau
exemple de cazuri
care s-au recuperat
foarte repede
încurajez pacientul
sa-si exprime
temerile si ai dau
exemple de cazuri
care s-au recuperat
foarte repede
3. Dificultate in Bolnavul să - incerc hidratarea Obiectiv
alimentație prin fie alimentat orală cu ceai, Gesol nerealizat in
surplus alimentar și hidratat -administrez primele 6 ore;
manifestată prin: suficient. medicație -se menține
-polifagie antiemetică, la senzația de
-senzație de greață indicația medicului: greață,
-meteorism Metoclopramid inapetență;
abdominal. picături (4 picaturi) -dispare
-combat meteorismul
meteorismul abdominal
abdominal prin
administrare de
Miostin i.m.0,3 ml
- institui o perfuzie
Page
41
cu glucoză 5% și
electroliți, pentru
hidratarea
bolnavului, pe o
durată de 6 ore,
după care reincerc
hidratarea și
alimentația orală.
Page
42
DU=
2tb/12 ore
-dicarbocalm oral
DZ= 4tb/zi, DU=2
tb/12
ore
-sedative
5. Risc de deficit in -pacientul sa- -măsurarea pacientul este
ce.privește volumul de si recapete funcţiilor vitale TA, echilibrat
lichid cauzat de echilibrul P, R, T, D, hidroelectrolitic,
greață,vărsături hidric si scaun şi notarea în este appetent în
manifestat prin nutritional FO limite
anemie, sete, T=36,9 fiziologice
oligurie, scaune TA= 150/100mmHg
subțiri P=80p/min
R=16 resp/min
D=1400ml/zi
-pregătirea fizică şi
psihică a pacientului
în
vederea aplicării
tehnicilor de
îngrijire;
-discuţii cu
pacientul prin
importanţa şi
necesitatea
respectării
indicaţiilor primite
Page
43
pentru evoluţia
favorabilă a bolii;
-educaţia sanitară
a pacientului
privind
igiena corporală şi a
cavităţii bucale;
-administrarea de
regim hidric
-menţinerea
intervenţiilor din
ziua
precedentă
-supragherea
scaunului,
frecventa,
consistenta
-recoltare produse
pentru examen
bacteriologic
(coprocultura
Page
44
- Alterarea,temperaturii - Risc de dezechilibru hidro-
corporale electrolitic
OBIECTIVUL VI
Educația sanitară
Page
45
Astfel, suferinzii încearcă să depășească aceste sentimente în diferite
moduri. Cea mai comună forma este vărsătura indusă, înfometarea, folosirea
laxativelor, a clismelor și a diureticelor, precum și depunerea de efort fizic
excesiv.
Page
46
Există două tipuri de bulimici:
Factori de risc:
Page
47
Acesta vizează numeroasele implicaţii ale anorexiei şi bulimiei. Se indică
întotdeauna intervenţii nutriţionale, la care se pot adăuga, în funcţie de situaţie
şi cu precauţii speciale, medicamente adresate complicaţiilor.
Acest drum nu este uşor şi necesită, de cele mai multe ori, o muncă de
echipă ce implică nu doar medici şi psihologi, dar mai ales familia şi anturajul
persoanei cu acest tip de probleme.
BIBLIOGRAFIE
1. Stănescu Sorin: "Nevroza astenică", Editura medicală
2. Ed. Pamfil și D. Ogodescu: "Nevrozele", Editura medicală
3. Tudor Șerbănescu: "Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie", Editura
medicală
4. Lucreția Tirtică: "Ghid de nursing" și "Breviar de explorări funcționale",
Editura medicală
5. Carol Mozes: "Tehnica îngrijirii bolnavului"
6. ’’Manual de psihiatrie clinică și psihologie medicală” -dr.Chirița Roxana,
Page
48
prof.Chirița Vasile
7. “Pshiatrie” -dr.V. Predescu – 1976
8. “Manual de Nursing Psihiatric”- A.F.Vanderburg; MAD
Foundation;Ermela; The Nederl ands-1996
9. Sinteze de Psihiatrie- C. Dodu, C. Bordianu, C. Scripcaru- Iași
Website-uri:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nevroz%C4%83
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PROIECT-DE-SPECIALITATE-
Ingrij95.php
http://www.romedic.ro/nevroza#factorii-cu-rol-icirc-n-apari-ia-nevrozei
http://medguru.ro/stil-de-viata-sanatos/boli-si-stari/nevroza---o-cauza-a-
anxietatii-si-tensiunii-emotionale/
http://www.lapsiholog.com/nevroza-2.html
https://ro.scribd.com/doc/23245863/Nevroza
http://www.boli-medicina.com/sistemul-nervos/psihoze-de-
involutie/NEVROZELE-BM-COM.php
https://www.scribd.com/doc/35068703/tehnica-ingrijirii-bolnavului#scribd
http://documents.tips/documents/vasile-predescu-psihiatrie-voli.html
Page
49