Actiunile populatiei la notificarea de amenintare a starii

de urgenta
O multitudine de lucrări neînsemnate şi  amănunte ce par în aparenţă
inofensive, fără o semnificaţie concretă, în acel moment , pot să
producă într-o unitate de timp, aflată în viitor, motive de teamă,
groază, panică ori stres, inimaginabile.

Trăim sub imperiul unor vremuri în care timpul şi spaţiul îşi modifică
continuu limitele sub care le-am cunoscut până în acel moment.
Puterea de cunoaştere  este „bombardată” de o cantitate enormă de
informaţie, nouă , care copleşeşte omenirea.

Tot mai mult, cotidianul nostru este saturat de acţiuni a căror

denumire este: catastrofă, dezastre naturale ori cu implicarea omului,
accidente, instabilitate, incertitudini, riscuri, haos.

Crizele sunt deci omniprezente.

Şi în definitiv, un lucru este sigur, cu cât cunoaşterea omeneasca este

mai profundă, mai avansată, iar lumea este treptat descoperită, cu
atât avem tot mai puţine garanţii că tehnologia ne va asigura o
funcţionare simplă şi sigură.

2.GENERALITAŢI CU PRIVIRE LA TERMENUL DE “CRIZĂ”

Timpurile moderne – avem în vedere ultimele decenii ale secolului
trecut şi primi ani ai acestui mileniu – au pus în discuţie unele date cu
privire la mediul intern şi mediul extern, al unui stat, care privesc şi
influenţează direct termenul de criză.

Acest termen este caracterizat de altfel prin fenomene complexe.

Faptul a diversificat  definirea crizei în raport direct cu interesele
manifestate de părţile implicate. Se constată, în prezent, o
demonetizare a termenului de criză, printr-o folosire a sa perpetuă şi
abuzivă.

Din punct de vedere a “crizei”, din mediul intern, în Dicţionarul

Explicativ al  Limbii Române, definiţia relevă : “o manifestare a unor
dificultăţi de natură politică, economică, socială, militară, etc.;
perioadă cu tensiuni, tulburări şi încercări manifestate în societate;
lipsă acută (de mărfuri, timp, forţă de muncă); moment critic,
culminant, care precede agravarea sau vindecarea unei boli; ori
declanşarea bruscă a unei boli.”

De aici, ca rezultantă a fost şi definirea “ crizei sociale “ , considerată

a putea fi influenţată  atât din interiorcât şi din exterior.
a)     Din punct de vedere intern criza se poate manifesta şi afecta :
–         ordinea publică prin : acte teroriste, conflicte interne cu caracter
non armat sau armat, alte tipuri de tulburări sociale;
–         economic : afectând sistemul financiar – bancar, transporturi,
sănătate, agricultură  ori mediu;
–         dezastre : cataclisme tectonice, avalanşe, inundaţii, uragane,
accidente, etc.
b)    Din punct de vedere extern criza se poate manifesta prin :
–         acte teroriste în plan şi cu consecinţe internaţionale ( atentatul
din 11 septembrie 2001 în S.U.A. ori 11 martie 2004 în Spania);

–         conflicte militare cu consecinţe mondiale, regionale;

–         tensiuni.

Dealungul timpului fenomenul de criză a fost studiat şi a fost privit ca

un fenomen istoric de mulţi cercetători . FERDINAND BRAUNEL  este
unul dintre aceştia. În conformitate cu teoria sa , în timp, istoria îşi are
aria de desfăşurare pe trei niveluri, astfel :

 primul nivel cuprinde fapte, evenimente, accidente zilnice. Nivelul

acesta mai este numit şi  –  istoria evenimenţională -;
 al doilea nivel include perioada de timp astronomic mai lungă – de
ordinal deceniilor ( sau chiar mai mari), în general legate de ciclicităţi
economice, etc.; Nivelul este denumit şi – istorie conjuncturală – ;
 al treilea nivel cuprinde mai multe perioade de maximum 3 – 4
generaţii  ( secole ) şi care menţin anumite structuri, denumite dealtfel
nivelul          – istoric structural -.
FERDINAND  BRAUNEL  clasifică crizele pe paliere istorice, astfel :

a)     la nivelul istoriei evenimenţiale rezultă criza politică – ce poate

declanşa căderea guvernului ;

b)    la nivelul istoriei conjuncturale rezultă criza economică;

c)     la nivelul istoriei structurale rezultă criza unui sistem