Tipuri constructive de contacte

Solutiile constructive ale contactelor electrice reflecta functionalitatea lor si procesul tehnologic de
fabricatie. Contactele iau diferite forme constructive în functie de aparatul sau instalatia în care sunt
înglobate.

Contacte fixe ale barelor plate si rotunde

Sunt îmbinarile elementelor de contact care în timpul functionarii aparatelor sau instalatiilor ramân
întotdeauna închise, având rolul de a realiza continuitatea permanenta a circuitului. Contactele fixe
pentru bare si derivatii de bare se realizeaza prin îmbinarea barelor cu ajutorul unor buloane de otel.
Barele sunt din cupru - argintat sau cositorit si din aluminiu. Dintre legaturile cele mai raspândite sunt
legaturile barelor plate, înnadirile cu cleme conice pentru conductoare rotunde si legaturile cablurilor
multifilare flexibile.

In fig.1* se prezinta un detaliu de strângere (a)

Figura 1*

Figura 1
In figura 1, a si b sunt aratate înnadiri cu ajutorul buloanelor sau suruburilor trecute prin gauri executate
în bare. Numarul lor depinde de dimensiunile barei. Aceasta executie cere ajustaje bune si gaurirea
precisa a barei, mai ales când se face legatura unui pachet de bare. In figura 1, c si d este aratata înnadirea
barelor cu eclise si suruburi de strângere (de obicei patru), în acest caz este nevoie sa se gaureasca barele,
ceea ce simplifica montajul si micsoreaza costul executiei, în mod analog se executa derivatiile plate cu
ajutorul buloanelor sau suruburilor care trec prin bare sau cu ajutorul ecliselor (fig. 1, e si 1, f).
1
Se face observatia ca în timpul functionarii, prin încalzirea si dilatarea barelor, butoanele de strângere
sunt foarte solicitate, deoarece dilatarea acestora este inferioara dilatarii barelor conductoare. Din
aceasta cauza se produce o deformare permanenta a barelor, o slabire pronuntata a presiunii pe
contact, urmata de încalzirea excesiva a contactelor. Pentru a evita aceste consecinte se vor folosi
întotdeauna rondele-resort în scopul mentinerii presiunii de contact.
Contactele fixe pentru conductoare se realizeaza
cu ajutorul suruburilor, care blocheaza
conductorul în locasurile corespunzatoare, dupa
una din variantele constructive prezentate în
figura 1**

Figura 1**

Un alt tip de contact fix este cel folosit la

sigurantele fuzibile de înalta tensiune si care este
prezentat în figura 1***. Realizarea contactului
electric de rezistenta mica se face între piesele 1
si 2 din cupru argintat, iar realizarea fortei de
apasare în contact se obtine cu resortul 3 din otel
de arc.

Figura 1***
In afara acestor tipuri constructive de contacte fixe, numite si contacte demontabile, se pot realiza si contacte
fixe nedemontabile, care se obtin prin sudare sau lipire,

nituire sudare electrica placare

Contacte fixe de legatura ale elementelor mobile. Legaturi flexibile.

Cea mai simpla legatura de acest fel este aceea cu ajutorul conductoarelor flexibile. Exista foarte multe
tipuri de astfel de legaturi în functie de destinatia lor. Legatura flexibila însasi se executa din benzi subtiri
de cupru sau din conductoare funie flexibile. La executarea legaturilor flexibile, trebuie avuta grija ca ele
sa nu capete îndoiri mari, întrucât în caz contrar nu vor dura mult.

In figura 2 este exemplificata o legatura flexibila,

în care curentul trece de la elementul fix 1 la
elementul mobil 2, prin legatura flexibila 3.
Legaturile flexibile se folosesc de asemenea la
executarea compensatorilor de dilatare ai barelor.

Figura 2
2
Legaturi alunecatoare.
Deseori pentru transmiterea curentului de la un
element la celalalt se folosesc legaturi
alunecatoare, în contactul alunecator aratat în
figura 3, curentul din coloanele fixe 2 trece în tija
mobila de contact în forma de cutit 1, prin
contactele deget 3. Ultimele sînt presate de tija 1
si de coloanele 2, cu ajutorul resorturilor 4.
Numarul de contacte deget depinde de intensitatea
curentului. Acest contact nu are nici o legatura
flexibila si de aceea prezinta o siguranta mare.

Figura 3
Un alt tip de contact alunecator cu tija rotunda
mobila este contactul rozeta din figura 4; aici, de
asemenea, lipsesc legaturile flexibile. De la inelul
fix 4, curentul trece la tija rotunda 3 prin
degetele 1. Fiecare din aceste degete este legat de
contactul fix 6 prin piesele 5 si este presat de
elementele 3 si 4 cu ajutorul resortului 2. Degetele
1 se executa din cupru profilat, special laminat si
nu cer multa prelucrare. Contactele rozeta au o
rezistenta electrica de trecere mai mica decât
rezistenta contactelor frontale si prezinta o
siguranta de functionare mai mare. Ele se folosesc
în mare masura la aparatele de întrerupere de
înalta tensiune drept contacte principale si drept
contacte de stingere.
Dezavantajul principal al contactelor alunecatoare
este coeficientul mare de frecare al acestor
Figura 4 contacte, ceea ce duce la dispozitive de actionare
mai grele.

3
Legaturi cu role (contacte rulante).
Pentru micsorarea frecarii în aparate, când este
necesar sa se treaca curentul de la elementele fixe
la elementele mobile, se folosesc uneori legaturile
cu role. În figura 5 este prezentata o legatura de
contact cu role: curentul trece de la doua coloane
rotunde fixe 1 si 5, la bara rotunda mobila 3, prin
intermediul sistemului de role 2 si 4. În cazul dat se
obtine o schema complet echilibrata, întrucât bara 3
este presata simetric de catre role. Presiunea rolelor
pe tija si barele laterale este controlata de resoartele
6 si 7. Legatura cu role realizeaza trecerea
curentului de la o piesa de contact la alta, aflate în
miscare relativa una fata de cealalta, fara
Figura 5 întreruperea circuitului (de regula). Acest tip de
contacte se utilizeaza la întreruptoarele de înalta
tensiune, separatoare, etc. Contactul cu role are o
stabilitate mare si prezinta frecari mici. Neajunsul
contactului cu role este executia lui relativ
complicata

Contacte cu întrerupere
Aceste contacte sunt destinate închiderii si deschiderii circuitelor electrice, prin apropierea, respectiv
îndepartarea pieselor de contact.
Distanta maxima parcursa de contactul mobil între cele doua pozitii extreme - închis si deschis -
constituie cursa contactului. La rândul ei aceasta cursa se compune din cursa libera (cursa de rupere),
care este parcursa liber de contactul mobil si cursa moarta (cursa în contact), care serveste pentru
deplasarea, alunecarea sau rostogolirea contactului mobil peste cel fix, odata cu comprimarea resoartelor
ce asigura presiunea de contact. Aceste contacte de întrerupere se folosesc la toate aparatele de comutatie:
relee, contactoare, întreruptoare de joasa si înalta tensiune.
Contactele contactoarelor se pot realiza cu dubla întrerupere pe faza în cazul contactelor cu miscare de
translatie (figura 6*.a) si cu simpla întrerupere pe faza în cazul contactelor cu miscare de rotatie (figura
6*.b). Forma pieselor de contact depinde de camerele de stingere utilizate si de felul electromagnetului de
actionare. Un rol important îl joaca si fortele electrodinamice ce se doresc compensate prin forme
constructive adecvate alegându-se, dupa caz, una din constructiile prezentate

Figura 6*.a

Figura 6*.b
4
 In cazul unor contactoare cu dubla întrerupere se
pot realiza variantele constructive prezentate în
figura alaturata. Astfel, în varianta a. elementele
active (piesele de contact) sunt asezate pe suport
prin placare, iar în varianta b. prin lipitura tare.
Contactele sunt realizate aproape fara exceptie din
aliaje de Ag-CuO.
Contactele întreruptoarelor de joasa tensiune se construiesc tinând seama ca sunt destinate a întrerupe
curentii de scurtcircuit. De aceea la intensitati mari ale curentului nominal (ln>200 A) întreruperea se
realizeaza cu ajutorul unui sistem format din doua contacte conectate în paralel, ca în fig.6**

Figura 6**

Contactul A este contactul principal, numit si contact de lucru, iar B contactul de rupere, numit
si contact de arc. Contactul de lucru are rolul de a asigura un bun contact electric, când circuitul este
închis; are o rezistenta de contact mica. trebuie sa suporte bine trecerea îndelungata a curentului de
sarcina si nu este supus actiunii arcului electric. Se realizeaza din aliaje de argint-nichel. Contactul de
arc este supus actiunii arcului electric la deschiderea si închiderea circuitului, având menirea de a
proteja contactele de lucru. Acest contact trebuie sa aiba o rezistenta sporita ia uzura prin arc electric si
mare capacitate termica si se realizeaza din aliaj W-Cu sau din materiale sinterizate. Contactele de
rupere functioneaza în paralel cu contactele de lucru închizându-se primele si deschizându-se ultimele,
'iar în pozitia închis a întreruptorului sunt parcurse numai de o fractiune din curentul de sarcina.

Contactele întreruptoarelor si separatoarelor de înalta tensiune

Contactele cu sînt cele mai importante elemente ale aparatelor de întrerupere de înalta tensiune si dupa
constructie pot fi împartite în urmatoarele grupe ; contacte de taiere, contacte frontale, contacte deget,
contacte perie, contacte rozeta.

Figura 6
a. Contactele de taiere se folosesc în special la separatoare si întreruptoare cu pârghie. Contactele de
taiere, la rândul lor, pot fi împartite în contacte plate si contacte liniare. Diferite forme ale contactelor de
taiere plate cu falci elastice sînt aratate în figura 6, a, b, c, d, e, f. Forta de presiune este aici data de
elasticitatea falcilor laterale, prin desfacerea lor de catre cutitul care intra. Forta de presiune la contactele
5
plate poate fi creata cu ajutorul unor resoarte speciale de otel (figura 6.d)
Un contact liniar tipic este reprezentat în figura 7. El se
compune dintr-o bara de cupru argintata 1, pe care intra din
ambele parti barele 2 în forma de cutit. Contactul liniar se
formeaza pe muchia subtire a barei 1. Presarea în contact se
realizeaza cu ajutorul resortului 3, strâns cu ajutorul surubului
4. In comparatie cu contactul plat, contactul liniar are avantajul
ca se curata bine de la sine, la închidere si deschidere. La
intrarea cutitului, contactul liniar asigura stergerea suprafetei
barelor plate si prin aceasta o buna atingere. Din punct de
vedere tehnologic, contactul liniar este foarte simplu si a dat
Figura 7 rezultate bune în exploatare.
b. Contacte frontale. Cele mai multe se folosesc la întreruptoarele de înalta tensiune cu mare putere de
rupere. Ele sînt de mai multe tipuri si se executa în forma de bare masive sau tubulare. Contactele
tubulare frontale se folosesc în special la întreruptoarele cu aer comprimat si la întreruptoarele cu ulei.
În figura 8, a si b este aratat un contact frontal din
bare masive (a) si din bare tubulare (b). Contactele
frontale, deseori, se folosesc în acelasi timp drept
contacte principale si de stingere. Experienta a
aratat ca în ulei, cu toate ca se constata o uzura
oarecare a suprafetei de contact, se pastreaza o
rezistenta de trecere mica a contactelor frontale
datorita conditiilor care împiedica formarea stratului
de oxid.
Figura 8
In figura 8.c este aratat un contact frontal format dintr-o piesa masiva fixa 2 si o bara tubulara mobila 1,
contact care se foloseste, în general, la întreruptoarele în ulei. Contactul 1 este legat cu partile
conductoare mobile ale aparatului, iar contactul 2—cu partile conductoare fixe 3 ale aparatului. Forta de
presiune între contactele 1 si 2 se obtine cu ajutorul resortului 4. La contactele tubulare la putin timp de la
aparitia arcului electric, punctele sale de sprijin sunt deplasate de curentul de gaz de pe suprafata frontala
a tubului pe suprafata sa interioara. Datorita acestui fapt, suprafata frontala a tubului se uzeaza foarte
putin. La întreruptoarele cu aer comprimat partea frontala a tubului trebuie argintata pentru asigurarea
unui contact bun; în caz contrar rezistenta se va mari mult datorita oxidarii contactului.
c. Contacte deget. Se folosesc în constructia separatoarelor de înalta tensiune, la întreruptoarele cu ulei,
etc. Contactele deget sînt aratate în figura 9, a si b.
În figura 9.a cutitul 1 al întreruptorului intra între
doua rânduri de degete 2 care sînt presate de cutit
cu ajutorul resorturilor 7 si 4.
De fiecare deget se prinde prin nituri sau prin
suruburi legatura flexibila 3 formata dintr-un
pachet de lame de cupru. Legatura flexibila uneste
degetul 2 cu partea conductoare fixa 6. Datorita
legaturii rigide dintre degetul 2, lamele 3 si resortul
7, contactul deget nu poate sa se aseze liber cu toata
Figura 9 suprafata sa pe suprafata cutitului.
La contactul din figura 9.b acest neajuns este înlaturat prin faptul ca resortul 7 nu are legatura rigida cu
degetul 2 si preseaza pe deget prin intermediul piesei emisferice 5, dând astfel posibilitatea degetului sa se
aseze liber pe cutitul 1. Degetul se îmbina prin nituire cu legatura flexibila 3 si cu brida 8, care are un
cârlig si doua aripi. Brida limiteaza deplasarea degetului în sus si lateral dar nu-1 împiedica sa se aseze
liber pe cutit.

6
 d. Contactele perie (fig. 10). În prezent se folosesc
mai rar decât înainte. Contactul perie asigura
realizarea unui mare numar de puncte de atingere,
datorita pachetului de benzi de cupru de grosimi
0,1....0,5 mm. Peste benzile subtiri 1 se monteaza o
placa mai groasa 3 din cupru, bronz sau otel. Peria
este presata pe suprafata 2—2 a cutitului 2. Atunci
când contactele sînt desfacute, suprafata periei face
un unghi S, cu suprafata 2—2. Pentru a avea o
atingere completa trebuie ca peria sa fie presata cu
Figura 10 o forta F.
Dar contactele perie nu prezinta suficienta siguranta deoarece la încalziri puternice, provocate mai ales de
trecerea curentilor de scurtcircuit, lamele de cupru deseori se îndoaie, ceea ce mareste brusc rezistenta de
trecere a contactului. Contactele perie în prezent se mai întrebuinteaza la aparatele de joasa tensiune (la
întreruptoarele automate cu aer). Daca aparatul este destinat sa întrerupa circuitul sub curent, atunci
contactul perie trebuie neaparat sa fie protejat de un contact de stingere, care se deschide dupa
deschiderea contactului perie.
e. Contactele rozeta (din componenta contactelor tulipa).
Contactele rozeta au o larga folosire la constructia
întreruptoarelor. Ele se compun din mai multe segmente, care
formeaza împreuna rozeta si dintr-o piesa de contact în forma
de tija cilindrica, spre care sînt presate segmentele prin
resorturi. De obicei tija este contactul mobil, iar segmentele
formeaza contactul fix. Un astfel de contact rozeta a fost
aratat în figura 11.
În functie de profilul segmentelor, contactele rozeta se pot
împarti în: contacte cu segmente trapezoidale, contacte cu
segmente în forma de Z, contacte cu segmente plate.
La contactele cu segmente trapezoidale, trecerea curentului de
la segmente la corp se face prin legaturi flexibile, iar la
contactele cu segmente în forma de Z si cu segmente plate —
fara legaturi flexibile. În figura 11 sînt aratate detaliile unui
Figura 11 contact rozeta; notatiile folosite au urmatoarele semnificatii :
1 —corp conductor al contactului tulipa ; 2—resort; 3—
placuta izolanta ; 4—contact fix si 5—contact mobil.
f. Contacte de tip tulipa (fig.12), compuse dintr-o serie de
segmente conductoare de tip deget 1, cu profil trapezoidal,
lamelar, sau în forma literei Z, asezate pe periferia unui cerc
si tinute apasat prin intermediul unor resoarte 5. Fiecare
deget de contact este prevazut în zona inferioara cu o
insertie de wolfram 2 pentru preluarea arcului electric,
în mod similar, tija 4 este prevazuta cu un vârf de
wolfram 3. în pozitia închis, reprezentata punctat,
contactul se realizeaza între piese de cupru argintat dur, cu
un strat de 10÷20 µm

7
 Contacte tulipa cu segmente trapezoidale.
Legatura electrica între segmentele de contact (1) si corpul
conductor (6) se face prin legatura flexibila de cupru (5)
În pozitia închis, contactul mobil (2) se introduce prin frecare
între segmentele tulipei, comprimând resoartele (3); se
realizeaza astfel forta de apasare pe contact necesara

Figura 12

Contact de arc mobil de tip tulipa

Contact de arc fix (tija)

Contact permanent fix

8
This document was created with Win2PDF available at http://www.win2pdf.com.
The unregistered version of Win2PDF is for evaluation or non-commercial use only.
This page will not be added after purchasing Win2PDF.