Sunteți pe pagina 1din 2

Flori de mucigai

De Tudor Arghezi
Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face
prezenta expresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai multe
ori, acest spirit neaga traditia, iar din acest punct de vedere, romantismul este
curentul literar cu care incepe modernitatea. Atitudinea modernista este deci prin
definitie anticlasica, antiacademica, anticonservatoare si impotriva traditiei.
Poezia "Flori de mucigai" deschide volumul omonim apărut în 1931, rezultat al
experienței carcerale a scriitorului, și oferă o impresionantă definiție a artei
argheziene, în concepția căruia datoria unui artist adevărat este de a crea în orice
condiții.
Titlul volumului este sugestiv cu privire la valorificarea artelor poetice in
exprimarea conceptiei despre univers.Titlul poeziei Flori de mucigai, omonim cu
cel al volumului, surprinde in mod artistic conceptia Argheziana asupra poeziei
sociale.
Imaginarul poetic transifigureaza realitatea concreta intr-o viziune artistica
specific arghezea
Tema poeziei exprima efortul creator al artistului pentru un produs spiritual si
consecintele pe care le are acesta asupra starilor interioare ale eului poetic,
chinuit de framantari si de tulburari interioare. Versurile nu mai sunt produsul
unei revelatii, al harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare.
Oximoronul "flori de mucigai" transmite ideea complexa a imperfectiunilor vietii,
a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana, fapt care ii provoaca poetului
aversiune, repulsie. Metaforele argheziene potenteaza starea de disperare a
omului claustrat, a artistului care nu poate crea liber, fiind constrans sa-si reprime
setea de comunicare. Neputinta creatoare a artistului este sugestiv relevata de
metafora "cu puterile neajutate", desi poetul avea resurse spirituale profunde.
Lumea inchisorii poarta in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra
naturii angelice a fiintei umane, toceste s"unghia ingereasca", impiedicand-o astfel
sa e exprime.
Din punct de vedere morfologic, titlul poeziei este format din doua substantive
comune, care, denotativ se referea la plante cu florescenta si la putreziciune,
degradare, dezintegrare. Din punct de vedere conotativ, titlul este un oximoron
care dezvolta in textul poetic doua capuri antitetice. Florile exprima sublimul,
sensibilul, emotia pe care poetil o transpune in stihuri. In ampul semantic se
regasesc sintagme precum “stihuri”, “unghia ingereasca”, “unghiile de la mana
stanga”, “stihuri fara an”, “stihuri de groapa”, “stihurile de acum”.
Campul semantic al mucegaiului este semnificativ pentru ceea ce defineste un
mediu al carcerei, nepropice actului creator si lipsit de amprenta divinitatii. Din
acest camp se remarca sintagme precum “parete de firida goala”, “tencuiala”,
“intuneric”, “singuratate”, “puterile neajutate”, “imprejurul”.
Legatura dintre semnificatia esteticii uratului care reprezinta esenta poeziei si este
data de metafora “unghiile de la mana stanga”. Aceasta metafora arata poezia
imperfecta, dar care totusi trebuie scrisa pentru ca menirea poetului este de a
crea.
In concluzie, poezia „Flori de mucigai” este o arta poetica reprezentativa pentru
modernismul interbelic prin tema inovatoare (estetica uratului), prezenta
metaforei cheie (unghia), organizarea strofica inegala si masura variabila.

S-ar putea să vă placă și