AN III PIPP SLATINA

Examen scris la psihopedagogia jocului

Subiecte:

1. Precizaţi functiile jocului

2. Argumentaţi valenţele formative ale jocului în stimularea creativităţii copilului

Timp de lucru 2 ore: 12-14

Conf.univ.dr. Dănescu Elena

21.02.2021

1. Funcțiile jocului sunt:

Functia cognitiva, informativa

Jucandu-se, de la cele mai fragede varste, fara a constientiza neaparat acest lucru, copilul
invata; acumuleaza noi date, informatii, cunostinte, isi formeaza si exerseaza un set de
deprinderi, priceperi si obisnuinte, sarcinile jocului orientand procesul cunoasterii
In cadrul jocului didactic, invatarea ca proces  primeste atributul dirijarii.
Coordonarea procesului instructiv-educativ isi pune nemijlocit amprenta
asupra jocului, care este proiectat cu anticipatie, organizat in  baza anumitor
sarcini didactice si evaluat ca atare

Functia stimulativ-motrica (motorie)

Prin joc, este stimulata prioritar componenta  motorie a personalitatii
copilului, impreuna sau nu cu o alta dimensiune a acesteia.

De ceie mai multe ori, la incheierea unui joc, participantii sunt hotarati sa

o ia de la capat, sunt multumiti de ceea  ce au realizat, nu resimt oboseala specifica
invatarii sau muncii, avand un tonus pozitiv.

FUNCTIA FORMATIV EDUCATIVA

Aceasta functie se refera la faptul ca jocul  contribuie la:

-perfectionarea functiilor cognitive ale subiectului care se joaca;

-implicarea motivatiei intrinseci a acestuia in joc;

-dezvoltare afectiva (relevanta, mai ales, la jocul de rol);

-dezvoltarea anumitor aptitudini.

Altfel spus, este vorba despre acele sarcini ale jocului care privesc dezvoltarea
insusirilor biopsihice ale copiilor s i  elevilor, inarmarea cu abilitati si tehnici de munca
intelectuala si aplicative, dezvoltand calitati care-i fac capabili sa se integreze ulterior cu
usurinta in activitati sociale. Sub amprenta idealului educational de actualitate, de la cea mai
frageda varsta se urmareste ca individul sa fie un participant activ la conturarea propriului
sau destin.
In acest mod, vizam si urmatoarea functie a  jocului:
FUNCTIA SOCIALA
Fiind prima forma de activitate umana fundamentala, este firesc ca jocul sa constituie un
element si un factor important de socializare. Cele mai relevante cazuri sunt elevii de clasa I care,
nefrecventand cresa si/sau gradinita, se adapteaza mult mai greu si mai tarziu cerintelor
impuse de colectivul clasei scolare, indiferent de numarul fratilor din familie sau de
experienta pozitiva a parintilor, bunicilor in cresterea copilului.

FUNCTIA DE ECHILIBRARE TONIFICARE

(legata de faptul ca jocul descarca si reincarca potentialitatile personalitatii). Astazi

estecert faptul ca o pasiune, un  interes, unele trasaturi de personalitate, de caracter, atat
de elocvente in timpul alegerii si desfasurarii anumitor  jocuri, pot servi ca functie de
echilibrare-tonificare sau ca functie de sprijin in modificarea atitudinii celui care se joaca
fata de anumite microstructuri ale realitatii 'sociale (familie, gradinita, scoala, obiect de
studiu, sau altele) si, implicit, in crearea conditiei pozitive de accesibilitate  pentru orice
actiune cu rol formativ.

FUNCTIA TERAPEUTICA

Literatura psihologica si neuropsihiatrica abunda in exemple care demonstreaza si

justifica pertinent aceasta functie a jocului.
Sunt relevante in acest sens inclusiv jocurile motrice practicate in cadrul
gimnasticii medicale la care participa subiectii cu diferite afectiuni ale
coloanei vertebrale, acestia intelegand actiunea ludica la care participa dincolo de
obtinerea performantelor in domeniu.
In continuare se pot oferi si alte exemple apeland la alte tipuri de jocuri, indeobste
fiind cunoscut faptul ca intotdeauna o terapie placuta determina obtinerea de rezultate
pozitive si durabile, deopotriva.
FUNCTIA CATHARACTICA  (de curatire, purificare)
Referitor la aceste doua-functii amintite mai la urma, se poate spune ca jocul
contribuie nemijlocit si la asigurarea dimensiunii ludice a terapiilor solicitate de anumite
cazuri speciale (copii hiperkinetici, anxiosi, sau altele), fiind, totodata, un mijloc ideal cu
rol.catharctic.

În perioada copilăriei jocul este adoptat pentru multiplele sale funcţii formative.
Dintre acestea pot fi puse în evidenţă câteva: - jocul stimulează funcţiile intelectuale, prin
intermediul cărora se realizează cunoaşterea realitaţii obiective. În joc copilul transpune
realitatea obiectivĂ, În special realitatea socială. Nu este vorba de o reproducere identică a
realitaţii, ci copilul transfigurează obiectele, fenomenele, relaţiile, ceea ce presupune
capacitatea de simbolizare, capacitate ce nu se poate forma decât prin exerciţiu, prin
solicitare sistematică.

Situaţiile de joc sunt rodul imaginaţiei. În joc copilul vede altfel lucrurile decât în
realitate. El vede mai mult aşa cum doreşte, de aceea inventează şi înfrumuseţează lumea.
Contactul cu obiectele în varietatea lor , ce devin subiecte ale jocurilor, populează
memoria şi o exersează, fără efort. - jocul stimulează şi modelează procesele afectiv-
motivaţionale, prin intermediul jocului, copilul îşi imbogăţeşte viaţa afectivă şi în acelaşi
timp dobândeşte capacitatea, în mod progresiv, să-şi stăpânească emoţiile. El învaţă să
trăiască profund o atitudine pozitivă, să reacţioneze sincer pozitiv sau negativ, faţă de ceea
ce este bun, frumos, moral şi faţă de ceea ce este urât, rău , imoral. În strânsă legătură cu
procesele afective se dezvoltă şi procesele motivaţionale.

Jocul are un rol foarte important în dezvoltarea intereselor de cunoaştere, a

curiozitaţii. Motivaţia intrinsecă se cultivă fără un program pedagogic prestabilit.
Oferindu-le condiţiile propice de joc şi asigurându-le materialul le cultivă cea mai
importantă pârghie a viitoarelor acţiuni de tip uman- motivaţia. - funcţia de dezvoltare a
limbajului este cultivată, în mod deosebit prin intermediul jocului, mai ales când îmbracă
forma colectivă.

Trebuinţa de comunicare devine evidentă pentru copil, ca şi pentru adulţi, atunci

când este înconjurat de semeni. Jocul în colectiv reprezintă mijlocul eficace de asimilare a
modelelor comportamentale sociale. Raporturile specifice reprezintă o modalitate de
socializare.

2. Valențele formative ale jocului în stimularea creativității copilului.

Jocul reprezintă activitatea fundamentală a copilului între 3-6 ani, având virtuţi
formative pe plan intelectual, etic, estetic, fizic. Jocul reflectă realitatea într-un mod
specific şi este adecvat copilăriei având în perioada preşcolară o mare dezvoltare.Jocul
nu constituie pentru copil o simplă distracţie sau un mijloc de a-şi consuma energia,
prin joc copilul cunoaşte şi descoperă lumea şi viaţa.
 Prin activitatea de joc copiii dobândesc cunoştinţe, li se formează variate acţiuni
mintale care influenţează dezvoltarea proceselor psihice, se face trecerea, în etape, de
la acţiunile practice, materiale de joc spre acţiuni mintale, în planul reprezentărilor.
Jocul are un rol formativ şi, prin intermediul lui, copilul are posibilitatea de a
reproduce într-o formă intuitiv-activă o arie cuprinzătoare din realitatea obiectivă.
Astfel, prin joc, copiii acţionând cu diferite materiale, prin jocurile de creaţie şi de
construcţie, reproduc în mod activ activitatea oamenilor, reflectând relaţiile sociale ale
diferitelor profesiuni.
Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacităţii de a
crea sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, precum şi de a
efectua diverse combinări mentale cu imaginile respective. Prin joc, copilul
dobândeşte numeroase şi variate cunoştinţe despre mediul înconjurător prin care i se
dezvoltă procesele psihice de reflectare directă şi nemijlocită a realităţii: percepţiile,
reprezentările, memoria, imaginaţia, gândirea, limbajul.
Din acest punct de vedere graniţa dintre joc şi procesul de învăţare este
neobservabilă, motivaţia de joc determinându-l pe copil să-şi însuşească cunoştinţe
noi. Copilul la vârsta preşcolară este caracterizat ca fiind un observator perspicace, dar
care amestecă realul cu creaţia fanteziei sale. „ Totuşi, deşi specific copilului şi
copilăriei, jocul nu îşi poate fructifica valenţele, dacă este lipsit de modelul lumii
adulte. Adultul este prezent în jocurile copiilor fie ca personaj evocat, fie ca
participant activ.”15 Din aceste considerente, în grădiniţă, jocul este activitatea
fundamentală. Maurice Debesse propune denumirea vârstei preşcolare, vârsta „Pan”,
şi apreciază că, la această vârstă, educaţia copiilor cuprinde trei aspecte esenţiale şi
solidare: educarea simţurilor, a creativităţii, a caracterului.

Stimularea creativităţii la nivelul învăţământului preşcolar se poate realiza cu

succes în cadrul tuturor formelor de organizare a procesului instructiv – educativ, atât în
cadrul activităţilor pe arii de stimulare a activităţilor comune cât şi în cadrul activităţilor
compensatorii. În acest sens sectorizarea sălii pe zone şi arii de stimulare are un rol foarte
important: „Bibliotecă”, „Ştiinţă”, „Artă”, „Jocuri de masă”, „Jocuri de rol”,
„Construcţii”, care să favorizeze dezvoltarea şi stimularea capacităţilor intelectuale ale
preşcolarilor, sub îndrumarea directă a educatoarei, care are rol de ghid, de sursă de
informaţie. Activitatea sectorizată permite copiilor să desfăşoare diferite jocuri bazându-se
pe interesele şi abilităţile proprii, stimulându-şi astfel potenţialul creativ.
 Jocul este extrem de important pentru copil. Jocul liber este situaţia ce oferă
prilejurile cele mai bogate prin care copilul poate învăţa experimentând activ. Prin acest
joc, copilul are posibilitatea de a explora medii diferite şi să îndeplinească diferite sarcini
fie individual, fie în grupuri mici. În timpul activităţilor de joc liber există o mulţime de
posibilităţi şi alegeri, dar lucrul cel mai important este acela că, preşcolarul îşi poate alege,
dintre activităţile disponibile, pe aceea pe care şi-o doreşte.

Gândirea şi imaginaţia au nevoie de material bogat cu care să opereze, care să

faciliteze analiza, sinteza, generalizarea, asocierea de imagini şi idei. De aceea fiecare
activitate desfăşurată cu copiii trebuie să se bazeze pe un bogat material ilustrativ, de
obiecte concrete. În cadrul activităţii desfăşurate la grupă, copilul are nevoie de libertate,
dar şi de îndrumare însă nu de excesul lor.

Educatoarea trebuie să transforme copilul întrun participant activ la actul de creaţie.

Ea trebuie să încurajeze copiii în a-şi exprima ideile, părerile, gândurile, fiind în acelaşi
timp un model de creativitate, serioasă şi perseverentă , participant în activitatea grupului
creativ. Activităţile ludice sunt purtătoare ale unor multiple virtuţi formative în
dezvoltarea psihică a copilului şi implicit în dezvoltarea creativităţii. Întrucât jocul, prin
excelenţă constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de
expresie, el reprezintă un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a
mobilităţii şi flexibilităţii psihice.

El sporeşte vigoarea acţională a copilului, dinamismul său şi amplifică nevoia de

activitate şi explorare a noului, de imaginaţie şi elaborare. În joc au loc dezvoltarea tuturor
laturilor personalităţii copilului, respectiv îşi dezvoltă capacităţile intelectuale, calităţile
morale, spiritul creator. Prin joc aceste însuşiri se modelează în unitatea şi interacţiunea
lor. De bogăţia de idei a jocului, de puterea atracţiei pe care o exercită aceste idei, depinde
forţa creaţiei, a efortului intelectual şi de voinţa spiritului de organizare al fiecăruia dintre
participanţii la joc. Dar fără o bună organizare a colectivului de copii nu este posibilă
desfăşurarea cu succes a jocului. Dezvoltarea creativităţii în joc presupune în primul rând
formarea la copil a ideii jocului, priceperea de a alege conştient jocul, de a şi-l imagina, de
a găsi mijloacele optime de realizare a proiectului, de a folosi cunoştinţele acumulate în
timpul activităţilor instructive. Pe de altă parte, jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii
imaginative la copil, respectiv a capacităţii de a crea sisteme de imagini generalizate
despre obiecte şi fenomene, precum şi de a efectua diverse combinări mintale cu imaginile
respective. Dacă avem în vedere aceste elemente, cât şi faptul că jocul oferă posibilitatea
dezvoltării copilului, a forţelor sau capacităţilor sale, înţelegem de ce activitatea ludică
oferă unele dintre cele mai semnificative premise pentru creativitatea copilului şi pentru
dezvoltarea ulterioară a acestuia. Preşcolarul este prin natura lui un creativ, datorită
imensei sale curiozităţi, a dorinţei de a cunoaşte tot ce se petrece în jurul său.

EXEMPLE DE JOCURI PENTRU STIMULAREA CREATIVITATII

1. Adaptarea: ,,Tabloul cu anotimpuri” Desfăşurare: copiii sunt rugaţi să creeze

tablouri din diverse culori vii de hârtie creponată. După ce ei consideră că au
terminat tablourile iniţiale, li se dă o nouă sarcină: să adapteze tabloul, prin noi
adaosuri, la un anotimp - toamna, vara sau primăvara. Având în vedere prima
cerinţă – să folosească îndeosebi culori vii – cerinţa de a adapta tabloul la
anotimpul iarna este cea care solicită cel mai mult creativitatea, de aceea se va
căuta provocarea lor de a adapta tabloul multicolor la anotimpul iarna, fără însă
a-i forţa. Exerciţiul va evidenţia la unii copii idei surprinzătoare, precum
acoperirea culorilor cu hârtie albă sau prin aplicarea de fulgi şi oameni de
zăpadă.
2. ,,Un extraterestru pe Pământ” Desfăşurare: li se explică elevilor ce se presupune
a fi un extraterestru ( dacă este nevoie), după care se organizează un joc de rol
bazat pe întrebări şi răspunsuri. Jocul se reduce la rolul unui extraterestru care a
ajuns pe Pământ, unde toate lucrurile îi sunt necunoscute şi ciudate. El se
întâlneşte cu un grup de copii pământeni ( ceilalţi copii), pe care îi întrebă
diverse lucruri despre viaţa de pe pământ, de exemplu. - De ce plouă? De ce
mănâncă oamenii? De ce citesc în cărţi copiii? De ce dansează etc. ,,Pământenii”
îi răspund extraterestrului şi imediat îi pun ei o întrebare de tipul: ,,dar pe planeta
ta de unde vine apa? …cum trăiţi fără să mâncaţi?”. Pe rând, în rolul
,,extraterestrului” intră şi ceilalţi copii.