EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND ABORDAREA

ORELOR DE EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Înv. Drăgan Luminiţa Gabriela ŞC. ”SF.Andrei” Brăila

Înv. Burtea Angela Sc. „Sf. Andrei” Brăila

I-am auzit adeseori, pe oamenii din jurul nostru urându-şi „Sănătate!”sau „Sănătate,
că-i mai bună decât toate!” V-aţi întrebat vreodată de ce oamenii s-au oprit tocmai la sănătate
şi nu la altceva? De ce, de exemplu, nu-şi urează în mod obişnuit „Veselie” sau „Înţelepciune”
ori „Bogaţie”? Răspunsul e simplu: sănătatea este extrem de importantă pentru viaţa fiecăruia
dintre noi şi nu poate fi înlocuită cu nimic. Omul nu poate fi înţelept dacă mintea îi e atinsă de
o boală psihică; nu poate fi vesel, dacă îl chinuie o boală trupească; nu poate deveni nicicum
bogat, dacă nu este pe deplin sănătos pentru a munci, cu perseverenţă, zi de zi.
Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform
Organizaţiei Mondiale a Sănataţii, sănătatea individului este definită drept „o stare de bine
fizică, mentală şi socială, şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii”. Din perspectivă publică
sănătatea constituie, datorită imenselor sale implicaţii individuale, dar şi sociale şi
demografice, unul dintre elementele cele mai vizate de politicile şi strategiile guvernamentale
din întreaga ţară.
Introducerea „Educaţiei pentru sănătate” ca disciplină opţională în şcoli reprezintă
recunoaşterea importanţei acesteia pentru viaţa individului. Educaţia pentru sănătate la nivelul
şcolii reprezintă una dintre principalele căi de promovare a cunoştinţelor corecte privind
diferite aspecte ale sănătăţii şi totodată de formare a atitudinilor şi deprinderilor
indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos. Necesitatea educaţiei pentru
sănătate în rândul elevilor este impusă, în primul rând de finalitaţile acesteia. Se ştie că numai
din partea unor copii sănătoşi se poate aştepta un randament şcolar optim, iar mai târziu o
bună inserţie profesională şi socială.
Considerăm că prin îndeplinirea obiectivelor generale cum ar fi: a) ridicarea nivelului
de cunoştinţe medicale la elevi în ceea ce priveste un trai sănătos, protecţia mediului ambiant
şi prevenţia bolilor; b) formarea şi dezvoltarea unor comportamente corecte care să
promoveze sănătatea; c) formarea unei atitudini pozitive şi crearea unei poziţii active faţă de
sănătatea individuală şi faţă de problemele sănătăţii publice, dar şi a celor specifice din care
amintim: a) apărarea şi întărirea sănătăţii personale şi colective; b) însuşirea de către elevi a
cunoştinţelor cu privire la igiena individuală şi de grup; c) formarea unor deprinderi de
alimentaţie corectă, se va ajunge la înfăptuirea celebrului dicton latin „Mens sana in corpore
sano”, care sintetizează o adevărată filozofie a educaţiei pentru sănătate fizică, mentală şi
spirituală a tinerei generaţii.
Pornind de la toate acestea am căutat să oferim elevilor noştri în cadrul opţionalului
„Educaţie pentru sănătate”, dar şi în cadrul celorlalte discipline :limbă şi literatură română,
ştiinţe, educaţie civică, teme şi activităţi prin care să le stârnim interesul şi conştientizarea
asupra factorilor de risc ce le agresează în ultimul timp tot mai mult organismul, oferindu-le
câteva soluţii prin care să preîntâmpine îmbolnăvirea sau să sporească starea de sănătate. În
acest sens am ales pentru orele de educaţie pentru sănătate texte care să le satisfacă nevoia de
lectură, imagini şi exerciţii dar şi jocuri didactice care să răspundă nevoilor vârstei şi îi
antrenează in competiţie.
Vă prezentăm câteva exemple de bună practică privind abordarea temelor din
programa de ”Educaţie pentru sănătate” legat de tema: ”Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să
mâncăm!”
Am afişat la unul din panourile clasei o listă cu câteva reguli elementare pentru o
alimentaţie sănătoasă si echilibrată, reguli propuse chiar de elevi. Am iniţiat un dialog pornind
de la versurile următoare, în vederea prevenirii îmbolnăvirii pricinuită de nerespectarea
regulilor de igienă personală:
Dragi copii, mă ştiţi prea bine,
Deseori vă sfătuiesc
Când veniţi bolnavi la mine
Eu cu drag vă îngrijesc.

Vi şi Mi pe mâini, vă spun
Se aşază să pândească
De nu-i apă şi săpun
Gata să ne-mbolnăvească.

Şi pe fructe-s Vi şi Mi;
Foarte adesea îi aflăm
Iată deci, va trebui
Fructele să le spălam!

La masa de dimineaţă
Cu lapte, unt şi dulceaţă
Chiar şi miere dacă ar fi,
Când mănânci, nu te grăbi!

La şcoală ca apărare
Ghiozdanul curat să avem
O batistă şi o cană
Doar din ea apă să bem!
Cu uşurinţă au venit răspunsuri la întrebări ca:
Cine sunt „Vi” şi „Mi” de care trebuie să te fereşti ca să nu te îmbolnăveşti?
Enumeră câteva produse indicate pentru alimentaţia copiilor!
Cum trebuie să fie alimentaţia în perioada eforturilor mai mari? De ce?
Ce trebuie să mâncăm pentru a fi sănătoşi?
Care sunt vitaminele şi rolul lor? Denumiţi câteva alimente bogate în vitamine, în
săruri minerale!
Deosebit de atractivă a fost şi propunerea de a realiza meniul pentru o zi (trei mese
principale şi două gustări), cu atât mai mult cu cât s-a lucrat în echipe şi fiecare dintre ele a
motivat alegerea făcută.
Interesante şi de un real ajutor au fost si curiozităţile ştiinţifice legate de alimentaţia
sănătoasă, dar şi impactul negativ pe care îl are nerespectarea regulilor de igienă alimentară
asupra organismului uman prin provocarea unor boli ca hepatita.
O altă temă care a plăcut elevilor noştri a fost „Trista poveste a drogurilor”. Activitatea
s-a derulat pornind de la citatul: „Drogurile sfăşie societăţi,intensifică criminalitatea şi
răspândesc boli, cum ar fi SIDA, distrugându-ne tinerii şi viitorul...În prezent se estimează că,
în întreaga lume, există 190 milioane de consumatori de droguri.”(Kofi Annan), citat ce a
reprezentat suportul pentru o dezbatere despre:Ce sunt drogurile? De ce consumă oamenii
droguri? Cum îi afectează afectează drogurile pe cei care le consumă? Dar pe oamenii din
jurul lor? Se consumă droguri în România? Cum aţi proceda, dacă vi s-ar oferi şi vouă
droguri? V-aţi informa părinţii?Consideraţi ţigara un moft sau un drog?
Am format apoi echipe de câte cinci elevi şi am cerut să realizeze afişe cu imagini
culese din ziare, reviste, ale unor persoane care se droghează.Acestea au fost expuse la un
panou,având titlul „Spunem NU drogurilor!”
 Am prezentat copiilor şi următoarele curiozităţi :
-drogurile sunt de foarte multe feluri, ele putând fi inhalate, înghiţite sau injectate;
-drogurile se scot din plante: macul de opiu(heroina), o specie de cânepă numită canabis,
cocaina;
-consumul de droguri dă dependenţă;
-si tutunul este un drog; el dă multe boli, precum: tuberculoza, boli de cancer, de stomac, de
ficat;
-şi persoanele care nu fumează, dar se află în preajma celor ce fumează, se pot îmbolnăvi;
-cu secole în urmă, sultanul Murad al VI-lea şi şahul Persiei tăiau nasurile supuşilorlor, care
fumau.
Activitatea s-a încheiat cu un joc didactic „Procesul consumatorului de droguri”. Au
fost aleşi inculpaţii, avocaţii apărării, avocaţii acuzării şi judecătorii. Am asistat la o avalanşă
de pledoarii contra consumului de droguri,dovedind astfel că ştiu să spună un NU hotărât
pentru a-şi proteja sănătatea sau chiar viaţa.
La fel de antrenante sunt şi temele referitoare la educaţia pentru sănătatea
mentală şi emoţională. Toate dimensiunile sănătăţii mentale sunt absolut necesare ca părţi ale
vieţii cotidiene: modul în care oamenii se înţeleg în familie, la şcoală, la joacă, în cadrul
comunităţii, modul în care fiecare îşi poate armoniza dorinţele, ambiţiile, capacităţile,
idealurile, sentimentele şi conştiinţa pentru a putea face faţă cerinţelor vieţii. Una dintre
pietrele de temelie pe care se bazează sănătatea mentală o constituie „conceptul de sine”.
Acesta este alcătuit din mii de concepţii pe care le avem despre noi, unele pozitive, altele
negative. Imaginea de sine poate fi înţeleasă ca o conştientizare a „cine sunt eu” şi a „ceea ce
pot să fac eu.” Primele imagini despre sine pe care le dezvoltă copiii, nu sunt numai imagini
despre corpul fizic, ci şi idei despre sine reflectate de persoanele care le sunt apropiate şi
importante. Reflecţia pe care copilul o primeşte de la aceste persoane îi spune despre sine
dacă este bun sau rău, iubit sau nu, agreat sau nu, plin de succes sau ratat. Prin interacţiunea
socială cu acestea copilul ajunge să-şi construiască imaginea de sine, conceptul de sine.
Oferim câteva exemple de activităţi sub formă de joc, prin care am căutat să realizăm
o parte din dimensiunile legate de sănătatea mentală: autocunoaşterea; locul meu în colectiv;
eu şi ceilalţi.
A) Cine sunt şi cum sunt?
a)Cercul de conversaţie - Copiii sunt dispuşi în cerc şi răspund învăţătorului, completând
enunţurile date:
Ceea ce prefer eu este.............; mi-ar plăcea să fiu...............; activitatea mea preferată
este............; cred că numele meu semnifică...............; nu mi-ar plăcea să fac..............; sunt
fericit când...........; sunt trist când...............; aş vrea să fiu mai..............; într-o zi sper
să............... .
Copiilor li se acordă acelaşi timp pentru a da răspunsul potrivit, precum şi libertatea de
a nu răspunde, dacă nu doresc acest lucru, fiind „ocoliţi” fără a li se cere să-şi exprime
opţiunea. Toate răspunsurile pot fi consemnate, eventual într-un album intitulat: „Cine sunt
eu?”
b)Expoziţia autoportretelor - Pe o foaie de hârtie, copilul va trasa silueta proprie şi va indica
pe o etichetă ataşată mai târziu: numele şi câteva trăsături fizice, sufleteşti dar şi ce-i place să
facă sau să înveţe la şcoală.Portretele vor fi expuse pe perete, pentru a putea înlesni copiilor să
se cunoască mai bine pe ei înşişi şi între ei.
c)Jocul „Fântâna dorinţelor” - Copiii sunt aşezaţi în cerc şi îşi imaginează că se află pe
marginea unei fântâni miraculoase ce îndeplineşte dorinţe. Exemplu: Dacă aş putea fi o altă
vieţuitoare din lumea animală aş fi........, pentru că .........;
Dacă aş putea fi o pasăre (o insectă, o floare, un copac, un instrument muzical, o casă, un
aliment), aş fi..........., pentru că...........
 B)Eu şi ceilalţi
Jocul „Familia de marionete” - Fiecare copil îşi confecţionează o familie de marionete, din
care o figurină îl reprezintă. Copilul le dă un nume, descrie şi explică raporturile pe care le
întreţine cu fiecare dintre membrii familiei. Interesant a fost imaginarea sărbătoririi unei zile
de naştere a unuia dintre membrii familiei.
Jocurile pe care le-am propus elevilor noştri i-au stimulat să se exprime, să comunice
între ei, le-au dezvoltat sentimente de încredere şi toleranţă faţă de aproapele lor şi totodată
ne-au oferit posibilitatea de a-i cunoaşte mai profund, de a le înţelege stările sufleteşti si de a-i
ajuta. Să nu uitam că „sănătatea este cea mai de preţ avuţie” şi să le dăruim elevilor noştri, pe
lângă cheia care deschide taina cititului şi scrisului, şi cheia care să-i îndrume spre un stil de
viaţă sănătos ce le va premite să aibă, mai târziu, o viaţă productivă din punct de vedere
economic şi social .

BIBLIOGRAFIE
Dumitrescu,Elena, Dumitrescu, Constanţa, „Educaţia pentru sănătate mentală şi emoţională-
ghid metodologic pentru pregătirea cadrelor didactice”,Editura Arves,Bucureşti,2005
,capitolul II;
Ibric, Elena, Farcaş,Elena,Cati, „Educaţie pentru sănătate-clasele III-IV”,Editura Erc
Press,Bucureşti, 2006, capitolele 12, 13;
Poenaru, Michiela, „Minte sănătoasă în corp sănătos-sfaturi practice pentru copii”, Editura
Coresi, Bucureşti, 2006,capitolele 3, 4;
***Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii, Programe Şcolare pentru disciplina
opţională „Educaţie pentru sănătate”;
***Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Programul „Educaţia pentru sănătate în şcoala

românească”-Buletine de informare si documentare, 2002 ,2004.