Uae CLE S CUT GEE | » Fmparateasa Aahiblioteca de buzunar S biblioteca de bugunar Drumul Matasii este dincolo de orice considerente, fie ele literar-stilistice, istorice, sociale, o pledoarie pentru libertate, pentru eliberarea spiritului gi trupului din canoanele vremii. Orientul si Occidentul se intalnesc aici, in tot ce au ele mai bun sau mai rau: dorinta de putere, tradare, minciund, compromis, crim, dar gi viziune, credin{A, iertare, iubire. Prin iubire se elibereaza att cuplurile de tineri ce apar in roman cat si insaisi imparateasa, Wuzhao cea diabolica, dar si cea libertina, patimasa domica sa traiasc’ plicerea la cote maxime. Scenele de alcov din roman, descrise in am&nunt, cu un talent manifest al detaliului. incarcd paginile cu 0 senzualitate de parfum oriental... Sub dinastia Tang, China dispune de o comoara pentru care o invidiaza o lume intreag’d: matasea. Numiai chinezii detin secretul fabricarii acestei fesaturi fine si lucioase, mai rari decat jadul, mai pretioas’ decat aural, Pe Drumul Matasii, budisti si cregtini, calugari si talhari viseaza un singur lucru: s4 smulgi Chinei secretul. Cel care va reugi, va detine bogatia... si puterea! Pe cararile Tibetului, pe drumurile Indiei si Chinei se da o lupta fara mila in care sunt implicafi niste gemeni misteriogi, un elefant alb, sacru, calugiri si curtezane... Roman de aventuri, roman al religiilor, roman al descoperirii fascinante a celuilalt si a sexualitatii fara false pudori, Impdrateasa matasii este, prin intermediul povestii de dragoste dintre un calugar budist si o t4nara crestina, si romanul {ntalnirii dintre Orient si Occident. Fost conservator la muzeul Guimet, pasionat dintotdeauna de China, Jose Fréches a cunoscut un succes imens cu primul sau roman, Le disque de Jade (XO, 2002). Prin aceasta noud frescd tulburatoare el ne ofera cheia unei lumi ascunse, lumea Asiei din secolul al Vil-lea dupa Cristos. ‘wW Acoperisul lumii we WF Ochii tui Buddha wow w Uzurpatoarea wwwall.roL'IMPERATRICE DE LA SOIE. Le Toit du Monde José Fréches Copyright © XO Editions, Paris, 2003 iMPARATEASA MATASIL. Acoperisul lumii José Fréches Copyright © 2005, Editura ALLFAJosé Fréches imparateasa matasii Ww Acoperisul lumii Traducere din limba franceza: Rodica Giosan-Bodea EDITURAGSSALLFAChang An en ( Turfan”——~. Dunhuang Luoyang ‘MUNTII DIN TARA ZAPEZILOR e Lhassa a « Mandstirea Samye ¢ Peshawar Prolog Mandstirea Samye, Tibet Manakunda se apropia, in sfarsit, de tinta. Era in culmea surescitarii cénd degetele-i fine si tremuritoare atinsera manerul greu de bronz impletit, incrustat cu doud capete de diavoli schimonositi. Tanara cdlugarité incremeni de spaima la vederea acestor monstri, de care nu fusese niciodati ataét de aproape. Nu-si mai simtea sudoarea ce se scurgea de pe frunte cand apropie cheia de broascd, cu un gest neinde- miéanatic. Strangea involuntar tija find de bronz, al carei varf forma o coroana din patru cranii de om lipite, nu mai mari ca bobul de naut, pina cand degetele albe ca fildesul i se invinetira. Si admifand ca reusea, gandea firava Manakunda, bajbaind cu cheia in jurul broastei, cum va putea sa intre pur si simplu in incdpere fara si trezeasca atentia calugarilor ce faceau rondul? De obicei, cand calugarul de serviciu impingea in zori si la apusul soarelui usile mari de cedru, cu nituri stralucitoare ca ochii lui Dakini cea Rosie, teribila zeita cu colti, incepea un scartait lugubru ce se raspindea peIMPARATEASA MATASI] _-——s—“itéB’S sub boltile coridoarelor in toaté cladirea, astfel ca intreaga suflare de la Samye avea cunostinté de momentul deschiderii si inchiderii lor. Atunci insa, desi Manakunda stia ca era vorba doar de © usd, isi imagina cd fnduntru era o fiari necunoscuta, ascunsé in umbra bibliotecii unde célugaritele nu aveau voie s4 intre, un monstru infiorator gata si o inghitd. De cate ori trecea pe laénga bibliotec4, pe coridorul pavat cu placi de ardezie, avea grija s4 ocoleascd usa cu pricina, de fricd s4 nu o inhate capcaunul. Ca sa alunge viziunea nefastd, facea aceleasi gesturi de fiecare data: isi aranja vesmantul pentru a se proteja de spiritele rele, strangea cingatoarea cu o gaurd si grabea pasul fard sé mai priveascd in urma. In general, asta era suficient sd o linisteasci. Dar acum indraznea si deschidaé usa, in spatele careia — cine stie! — statea la panda creatura. Oare nu facea o prostie, s4 intre cu miinile goale? Nu era groaznic de primejdios pentru o tanaraé novice de saisprezece ani, obignuita doar cu rinduirea obiec- telor de cult de la mandstirea Samye? Dac mergea spre pieire? De fapt, nici ea nu stia de unde ji vine puterea sa sfideze interdictia, fara sa fie sigura macar ca are cheia potrivita! in aceeasi dimineat& luase cu infrigurare, la intam- plare, prima cheie din legatura de la brau a lui sTod Gling, care dormea dus. Era intr-un fel cheia norocului. Si, fara exagerare, tinand cont de imprejuran, era chiar ,,totul sau nimic”! Inima ei batu mai tare cand reusi, in sfarsit, sa introduca cheia in broasca. Nu-i trebui mult sa constate c4 nu facuse alegerea bund. Din pacate, tija era mult prea scurta si se invartea fn gol intr-o gaurd imensa, in care mai incapeau doua degete.9 LO ACOPERISUL LUMII De ce naiba nu luase cheia cea mai mare, cu demonul care ranjea, de care nu indraznise sA se atinga? Cheia depozitului de carti, locul cel mai bine pazit din manastire, nu putea fi decét cea mai mare si cea mai grea, pe masura acestei gduri blestemate! Tanara calugarita oscila intre furie si un fel de usurare bolndvicioasa. La urma urmei, poate ca Milostivul Buddha voia sa impiedice incalcarea de neiertat a regulii manastirii. Interdictia absoluta de a intra in biblioteca, alaturi de altele, cum era aceea de a consuma carne si alcool sau de a privi drept in ochi un cdlugar de sex opus, $i chiar de a fosni rochia, figura printre regulile repetate in fiecare siptamana de autoritarul Ramahe sGampo, staretul manastirii Samye, elevelor din noviciat. Manakunda remarcase de la inceput ca regula se aplica femeilor, doar novicii barbati avand sarcina de a tria si de a pune in ordine miile de suluri de hartie sau de matase care faceau faima depozitului de cdrti al celei mai vechi manastiri din Tibet. Discriminarea 0 mirase la inceput, apoi o revoltase. Dar ce putea sa facia o biataé copila, incredintaté maniastirii de familia ei, fericité cA scapa de o gurd in plus la masa, dec&t sa tacd si sa-si ascundd sentimentele provocate de o asemenea nedreptate? Pe moment, Manakunda era dezamagita ca nu putea sa-si indeplineasca actul de penitenta propus de acelasi Ramahe sGampo, cu doua zile in urma, cand isi luase inima in dinti si il intrebase, in plina lectie de meditatie transcendentala, cu glas pierit: - Preamarite maestru sGampo, numele meu este Manakunda. [ata intrebarea: ce fapté buna fl poate purifica pe cel mai mare pacitos? ~ Ce o indeamna pe taénara Manakunda sa-mi puna asemenea intrebare? raspunsese pe loc, cu vocea saiMPARATEASA MATASI] SS S—~C~d‘COZ inimitabila, blanda si ferméa, iesité din strifundul gitului, conducatorul acestei importante comunit&ti de trei mii de calugari si doud mii de cdlugarite, adepti ai budismului tantric din tara lui Bod, cum era numit de chinezi Tibetul. Infrunténd rumoarea adunrii cu acea obraznicie si tenacitate a copiilor cand vor sa obtina cu tot dinadinsul raspuns de la un adult, insistase pe l4nga barbatul sobmu, ras pe cap, pe care ea, alatuni de celelalte eleve din anul doi, nu-] vazuse niciodata la fata. Acum ca indraznise sa se apropie de maestru, fi ghicea conturul perfect oval ce se profila pe zidul imensei sali cufundate fn penumbra, unde novicele invatau sub stricta sa supraveghere secretele ,,meditatiei stand asezat” Raspunsul batranului lama patruns de intelepciune si de experienté venise pe un ton degajat, fara indoiala pentru c& intrebarea fi paruse surprinzatoare si nascocita. Cum ar fi putut o calugarité de saisprezece ani, cu © purtare ireprosabila, a cirei pricepere si grija‘in aranjarea platourilor de ofrande, in netezitul vesmin- telor purtate de preoti la ceremonii si la servitul ceaiului amestecat cu unt, lapte si sare, fi adusese aprecierea tuturor, cum ar fi putut deci si cunoasca pacatul? Raspunsul lui lama i se intiparise in inima. — Un picitos ca tine — si tinand cont de varsta ta, pacatul nu poate fi prea mare! — este suficient sa scrie pe prima pagina a unei sutre! imprejuririle in care a savarsit fapta si, bineinteles, sa-si exprime cdinta. Apoi, si nu te indoiesti de asta, [luminatul va face restul! Caci fiecare cititor al sutrei, din compasiune pentru celalalt, va interveni in favoarea pacatosului. 1 Sutra: invatdtur’, in sanscrité; predici atribuite lui Buddha. (n.a.)1 ACOPERISUL LUMII — Daca am inteles bine, pacatosul poate s4-gi scrie pocainta la inceputul oricdrei sutre? insistase ea neincre- z&toare, Intr-atat Ti parea de simpla metoda. Apoi, ghicind iritarea marelui maestru, tacuse ascunzandu-si multumirea. in seara aceea, in patul stramt si tare ca scandura pe care fl impartea cu alté eleva, Manakunda jurase sa indeplineasca actiunea de pocdinté dictata de venera- bilul Ramahe sGampo. in curand se implineau doi ani de cAnd intrase in noviciatul de la Samye si invatase destule caractere tibetane pentru a putea scrie cele cateva randuri de confesiune. Dar ca sa stearga murdaria cu care sufletul si trupul ei erau maculate si sa impiedice bratul necrutator al karmei? s4 o conducd pe o treapta inferioara, s4 se reintrupeze, de exemplu, intr-un soricel in mijlocul unui sat plin de pisici, sau intr-o insecta intr-un copac plin de mierle, trebuia s4 faca un alt pacat, neinsemnat, sfidand interdictia de a patrunde in sala cu cArti. in ciuda varstei fragede si a lipsei de experienti in domeniul sacrului, Manakunda era convinsd c4 merita efortul si c4 actul de pocdinta era mult mai important decat incalcare unei reguli monastice. Cum si intre insd in depozitul de carti, cand usa se incdpatana s4 ramana incuiata? Privind dezamagita cheita din palma, taénara novice vedea disparand orice posibilitate de a intrerupe teribilul lant al karmei. Planul ei, de fapt, se ducea de rapa. 2 Karma: actiune, in sanscrité. Orice actiune are o valoare morala, pozitiva, negativa sau neutra, si este ,,remunerata” in consecin{a, printr-o renastere favorabild sau defavorabila, intr-o fiinté mai apropiata sau mai departatd de starea de Buddha. (n.a.)IMPARATEASA MATASI) _-—SCi«id'D): De furie, dadu cu piciorul in usa mare de cedru, scotand un strigit de durere cand degetul de la picior nimeri intr-un cui ascutit. fn urma loviturii, vizu ci unul din canaturi se Miscase, intinz4nd cu infrigurare mana spre deschizatura usii, constaté ca aceasta nu era incuiata cu cheia. Ce cadou minunat fi facea Preafericitul Buddha! Putea s& intre deci in sanctuarul sutrelor, s& se elibereze de amintirea ce o chinuia noptile si o impiedica s4 se gandeasca la altceva, din ziua nefasta cand viata ei si mai ales trupul ei fusesera intoarse pe dos. impinse usa incet, usor, si nu provoace scérfaitul lugubru al balamalelor, de care se temea dintotdeauna. Ca prin minune, usa tacu. Atunci Manakunda simti gratia lui Avalokitesvara, bodhisattva? si discipolul lui Buddha la care se rugau credinciosii, datorita compasiunii cu care fi asculta pe cei saraci, cu conditia s4 fie sinceri, servindu-le ca mijlocitor pe langa Preafericitul. Calea era deschis4. Nu-i mai rémanea decat sa patrunda fn sala cu carti. incperea boltita era luminataé de razele lunii, suficient ca Manakunda sa distinga cele trei mese lungi de lectura si de scris din mijloc, destinate studierii manuscriselor si copierii lor. De jur imprejur, pe rafturi, se inghesuiau mii de carti cu invataturile Preafericitului si cu nenumarate comentarii. Pe masa din cent, intre doud perne de matase, era pregatit pentru studiu un manuscris mai voluminos decat cele din jur. Manakunda se indrepta spre el ca atrasa de o forta. 3 Bodhisattva: fiint4 de puri compasiune, care renun{a la pro- pria sa cliberare pentru a-si ajuta semenii. (n.tr.)130 ACOPERISUL LUMII Asezat langé cutia de bambus lacuit, cdptusité cu miatase rosie, somptuoas4, manuscrisul era derulat, gata sa fie descifrat de catre unul din cei noua scribi ai m4andstirii care isi petreceau ore si zile in sir la mesele lungi, traducand in tibetana sau in chinez4 manuscrisele sanscrite originale ale Sfintelor Scripturi ale budismului provenite din India, tara lui Buddha. Era constienta ca trebuia s4 actioneze rapid, riscand in orice clipa sa fie surprins4 de vreun cdlugar ce-si facea rondul de noapte. Sutra pe jumatate desfasuraté parea c4-i face semn. Numai pe aceasta hartie imaculaté si neteda ca fildesul, chiar pe prima pagina, langa titlu, isi va nota confesiunea predestinata. Ce usurare sa-si vada scopul implinit! Trebuia doar sa scrie cele trei randuri cu pensula jmbibata in cerneala, pe care o ascundea in maneca, si astfel isi va fi indeplinit datoria de umilinta. Apoi isi va intoarce pasii din nou pe drumul drept al compasiunii lui Buddha si va uita acel moment de ratacire insemnat cu fierul rosu pe trupul ei, de care nu reusea s4 scape nici ziua, nici noaptea. Intr-adevar, nu puse bine mana pe rulou sa-] traga spre coltul mesei, cd simti in pantec furnicaturile ce apareau mereu la amintirea celor intamplate, rascolindu-i simturile. Sulul avea acelasi diametru si aproape aceeasi forma, ceva mai lunga, evident, ca ciotul cérnos pe care barbatul jl scosese din pantaloni, infigandu-l adanc in crapatura de sub stratul delicat de puf dintre coapsele ei. Nu putea s4 uile mangiaierile patimase, urmate de momentul de extaz cind o penetrase, murmurandu-i la ureche ceva despre mesajul divin al Iluminatului. Valul de placere care o inundase fara vrerea ei fusese atat de intens incat isi pierduse cunostinta, iar dezgustul incercat pana atunci pentru acel om disparuse.IMPARATEASA MATASH sa Si, totul incepuse cu niste furnicdturi ciudate in pantec, cum le simtea si fn prezent. Trecusera doud luni, mai precis saizeci si cinci de zile — le numira cu febrilitate -, de cand se petrecuse acea contopire bizara care o schimbase, facdnd-o s& intrevada infinite orizonturi de placeri, dar in aceeasi masurd provocandu-i o scarba de ea insdsi, de a fi fost dus’ fara voia ei. Tanara calugarita nu mai vazuse un sex in erectie pana la acea faimoasd ceremonie nocturna. Descoperise cu uimire ca existé o arma placuta la pipait, un pumnal cu v4rful rotunjit, neted si roz, il vazuse cum se ridica sub ochii ei ca un sarpe naga la sunetele scoase de flautul imblanzitorului. inchisese ochii de spaima, pe cand mirosul de tamaie o invaluia usor, stergandu-i din memorie, pe rand, notiunea de spatiu si de timp. Atunci simtise ceva cald atingandu-i pantecul. Barbatul tinea intre palme batul carnos si parea ca deseneaza cu el niste semne. Concentrata sa vizualizeze urmele, constatase ca erau litere sanscrite si ca formau cuvantul ,,bodhi ” Tluminare - Trezire! Nu era oare stadiul atins de bodhisattva-si, discipolii care mai aveau un pas pentru a deveni Buddha, adica Desteptati si pregatiti si intre in nirvana, unde nu mai exista suferinta? »Bodhi ” era minunatul nume inscris de stilet pe trupul ei, cu litere de foc, putea spune, dupa zvacnirile ce ii unduiau pAntecul. Deci barbatul o va transforma in bodhisattva! Ceea ce pentru o calugarita era un noroc nebdnuit, o cinste deosebita si, mai ales, o sansa unica. Era sigura de asta: nu putea fi dect ceva legat de actele pozitive sdvarsite de miile de creaturi care o precedasera si de care ea beneficia acum.15 ACOPERISUL LUMII Bautura acestui om — oare om sa fi fost? — calduta, dulceaga si groas& ca sangele, din care bause cu forta, © zapacise intr-atat incat in clipa fn care bastonul exploda in ungherul cel mai adanc al pantecului ei, fusese convinsa ca insusi degetul lui Buddha o umplea de fericire. Atunci nu facuse nici o legatur& intre acea viziune si leacul pe care barbatul o obligase sd-] bea, varandu-i intre buze o tijd din argint incrustata cu un sarpe infasurat. Nu intelesese nimic din gesturile ciudate, din ochii lui iesiti din orbite, larg deschisi pana la ivirea zorilor. Parea ca sdvarseste un fel de ritual, prin invocarea cu voce ragusita a unor formule bizare si a unor nume sanscrite necunoscute, intrand si iesind din trupul ei ca o salbaticiune, pana cand, epuizat, se prabusise peste ea fntr-un somn greu. Cuprinsa de o greaté violenta, se smucise din bratele lui si o luase la fuga pe cararea ce cobora de la stupa* aflata la céteva sute de pasi deasupra méanastirii, in mijlocul unui grohotis. Singura in sfarsit, abia acolo sarmana Manakunda, minuscula vietate in fata imensitatii piscurilor inza- pezite, isi golise maruntaiele. Revenindu-si incet, moarté de fricd si rascolita de efectul acelui ciot cirnos fn trupul ei, traversase cu mare greutate, cazand la fiecare pas, gramezile de pietre ce desparteau Samye de locul de cult unde fusese violata. Si doar cand se ad&postise indaratul portilor, deschise de cu zori pentru a-i primi pe cei flamanzi si sarmani, numai atunci realizase ca fusese batjocorita. Binele de care se crezuse p&trunsi nu era de fapt decat mizeria abjecta a unui barbat care fi subjugase 4 Siupa: monument comemorativ, simbol arhitectural al budismului. (n.tr.)iMPARATEASA MATASI] sd spiritul, obligdnd-o sa respire si si bea substante care fi alterasera puterea de judecata. Din pacate, nu avea pe nimeni caruia si-i impartaseasca ingrozitoarea experienta. La manastirea Samye, fiecare era singur, desi inconjurat de ceilalti. in acest loc, unde de la cAlugarii centenani la cel mai t4énar novice abia plecat din familie, nu faceau decat si se roage, sA mAnance si sé doarma, erau strict interzise plangerile. De altfel, ce sens mai avea sd se planga, cand acolo se propovdduia abnegatia persoanei si suprimarea tuturor dorintelor ca unice mijloace de a depasi suferinta fizica si morala? Tanara, dupa modelul celorlalte novice, nu vorbise cu nimeni pana atunci despre framantarile si durerile unei fete de varsta ei, fortata s4 devina calugarita intr-o manastire stapanita de gerul iernii mai bine de jumatate dintr-un an. La cine sé mearga si s4-i povesteasca incercarea prin care trecuse? Tremura la gandul ca va fi aruncata pe drumurile inghetate, ca o cersetoare... Singura persoana miloasi de care se putea apropia era lama sTod Gling. El avea in grija obiectele de cult ale manastirii si era in acelasi timp si secretarul Marelui Preot Ramahe sGampo. Manakunda avusese norocul sa ajunga pe langa acest calugar cu privirea intelegatoare si cu vocea blanda care o invatase cu rabdare si bunavointé cum sa claseze si si aranjeze obiectele de cult in uriasele dulapuri din sacristia marii sali de rugadciune. Relatia lor era oarecum apropiati, dar de acolo si pana la a-i marturisi totul era un pas pe care Manakunda n-ar fi indraznit niciodata sa-l faca. De aceea tanara calugirité nu-i spusese nimic lui lama sTod Gling si se aruncase direct la picioarele statuii din7 ACOPERISUL LUMII lemn a lui Avalokitesvara, bodhisattva cel milos, cel mai accesibil oamenilor aflati in suferinté, cdruia i se putea cere orice, fara a-i stémi mania, de exemplu sa ajute oile sa fete mai usor sau sa aduca ploaia pe campurile de grau. Era alat de neinsemnata si de pangirité sub impozanta statuie de cedru, ai c4rei ochi migdalati incrustati in lapislazuli, cu pupile de argint slefuit, pareau cA o privesc surazatori, incat i se facu ingrozitor de rusine: rusine pentru dorinta subitd si nestapanit4, cu toata repulsia de la inceput, de a fi continuat imbratis4rile nebune cu ace] barbal, pe pardoseala incaperii afumate, inconjuraté de lumanari de ceara rosie aprinse de el in jurul lor, invocind o practica magica pent formarea ,,cercului cosmic perfect” in care capetele lor, afirmase el, erau ,,centrul inefabil” iar membrele lor departate formau ,,razele divine” Rusinea o cuprindea in fiecare noapte cind observa ca era suficient s4 se gandeasca la ciotul carnos, pentru a simti aceeasi unda de placere a carei forla o rivasea. Asociatia dintre sutra sfanta pe care pusese ochii si instrumentul odios al plicerti vinovate fi provoca din nou, in acest loc interzis, betia simturilor. Cuprinsa de ameteala, fu cat pe ce sa cada pe spate si, vrand sA se sprijine de ceva, se agata de o etajera. Cateva carti pretioase se pravalira pe jos. Dupa ce le stranse in mare graba, straduindu-se s4 facd ct mai putin zgomot, incerca sa-si vina in fire. Apoi desfasura cu atentie sutra pe o latime de trei palme si alese locul cel mai discret pentru a-si inscrie fraza de ispasire a pacatului. Cu ajutorul rudimentelor de sanscrité pe care le buchisea zilnic, putu sa descifreze titlul sutrei destinata sa-i primeasca confesiunea: lang4 o miniatura delicataé reprezentindu-] pe bodhisattva Viitorului, Preafericitul Maitreya, impodobit cu tiara si cercei in urechi, statea scris cu litere mari Sutra Logicii Vacuitdtii Pure.fMPARATEASA MATASH sa in dreptul titlului, randurile ce pareau scrise in chineza erau probabil traducerea. Nu stia sa le citeasca, heavand sansa de a invata aceasta limba, al carei numar de caractere se spunea ca depdseste zece mii! Nu-i ramanea decat sa-si ia inima in dinti. Concentrata la maxim, aplecaté ca o batréna asupra spatiului inca virgin dintre titlul operei si primele fraze, incepu s& scrie cu sarguinta cele unsprezece cuvinte ale confesiunii sale, avand grija s4 nu zgarie numele barbatului care o facuse sé indure umilinta de care se vedea in curand eliberati. Si iaté c pe masura ce avansa cu scrisul, observa cu bucurie c4 sufletul ei se linistea. Undele ascunse de placere care o lasau de fiecare data gafaind si plinad de remuscari dispareau incetul cu incetul. Vedea acum foarte clar puritatea acestei Vacuitati de nepatruns, a vidului mangéietor si salvator la care se referea titlul minunatei cdrti sfinte ce se afla in fata ei, frumos impodobité de un miniaturist cu figuri din panteonul budist. Ce dar extraordinar primea din partea Sfintei Providente! [até c4 bodhisattva cel milos pusese in miinile ei chiar sutra de care avea nevoie! Manakunda simtea ca se trezeste dintr-un cosmar si ca isi vine in sfarsit in fire, dupa groaznicele saptamani pe care le traise. fn urma acestui act de penitent, literele de foc scrise de omul acela pe pantecul ei se vor sterge in mod cert. In curand, ceremonia pretinsa magicd amestecata cu acel viol sinistru vor ramane doar o amintire urdta. C4nd iesi in varful picioarelor din depozitul de carti al manastirii Samye, Manakunda nu banuia ca de fapt nu sfarsise nici pe departe cu amintirea celui ce o violase. Samana micutd, pe care parintii o dadusera celei mai mati si mai respectate mandstiri budiste din Tibet ca sa scape de ea, nu stia cd era deja insircinata in mai mult de doua luni si ca urma sa plateasca pentru asta.Kashgar Dunhuang Luoyang Chang An a MUNTI DIN TARA ZAPEZILOR * Peshawar « Lhassa © Mdrdstirea Samye f Palatul imperial de la Chang An, capitala dinastiei Tang, China, 12 decembrie 655 Era la amiaza, in sala imensa de Audiente si Sarba- tori a palatului imperial de la Chang An, capitala dinastiei chineze Tang. in acel moment cnd soarele, de esenti Yang, se afla la zenit, inundand cu lumina sa curtea interioara, de esenta Yin, ochii plini de lacrimi ai lui Wuzhao se inchisera de satisfactie. Steagurile purtand simbolurile celor patru puncte cardinale, Testoasa Neagra pentru nord, Dragonul Verde pentru est, Tigrul Alb pentru vest si Pasdrea Rosie pentru sud, fusesera ridicate la intrarea impiratului. Cat despre a cincea directie, a centrului, a carei culoare era galbenul, nu mai era nevoie de steag, de vreme ce imbracat in intregime in mitase aurie, tocmai patrundea fn sala imparatul Chinei, urmat indeaproape de cea care avea s4-i devina sofie oficiala. Galbenul era si culoarea Pamantului, peste care domnea cel numit si ,,Fiul Cerului” Wuzhao isi atinsese in sfarsit scopul. Staétea acum aldturi de imparatul Gaezong, pe un tron ceva mai mic decat al lui‘IMPARATEASA MATASIE Ci Haina ampla din miatase pe care doar imparatul avea dreptul s{ o poarte era brodaté somptuos cu cele Doudsprezece Ornamente: corbul cu trei picioare reprezenta Soarele; iepurele, sfarmand praful nemuririi, simboliza Luna; ghirlanda de discuri figura constela- tiile; muntii, unde locuiau zeii si inteleptii, evocau locul Nemurinii; dragonul, fazanul si fenix, animale emble- matice ale puterii imperiale, semnificau iscusinta si energia suveranului fn hotararile sale; dar mai erau si alga fntelepciunii, flacdrile virtutii, boabele cerealelor hranitoare, securea puterii, fara a uita misteriosul caracter Ya, caruia nimeni nu-i putea gasi sensul exact, dar pe care nimeni nu indraznea sa-1 uite de pe lista, caci el venea din vremea primilor suverani legendari ai Chinei. O data asezat, Gaozong indica sefului cu protocolul, printr-o simpla miscare a capului, ci ceremonia putea sé inceapa. - Glorie tui Wuzhao, noua sotie a imparatului Gaozong! strigd un crainic cu sabia urias& atarnandu-i la centura, catre multimea care repeta in cor. Atenta s4 nu i se observe emotia, Wuzhao isi lis capul in jos in momentul cand marele sambelan impe- rial, imbracat in intregime in miatase rosie, fi puse pe cap coroana de imparateasa. Era o coroand din aur, cdreia bijutierul fi daduse forma de crengute rasucite pe care asezase fenicsi cu ciocuri din email si aripi impodobite cu pietre preftioase. Confectionate de maini miiestre, pasarile pareau c4 sunt pe cale sa-si ia zborul. — Prostermare si venerare! strigd acelasi crainic. Atunci, fntreaga curte ingenunche, fntr-un freamat de miatase fognitoare, pentru a-i aduce omagiu celei care, mariténdu-se cu imparatul Chinei, devenea noua stapana a tari.21 sd / ACOPERISUL LUMII Se aflau acolo, in primul rand al asistentei reunite pentru acest eveniment, toti nobilii si persoanele de vaza de la curtea din Chang An. Pentru cea mai mare parte dintre acesti generali de armata si nobili impodobiti cu aur gi argint, ca si pentru familiile princiare, insotite de paji cu steagurile multi- colore ale armatelor lor, urcarea acestei femei la tron era un adevirat scandal. Dintre nobili, cei care aprobau alegerea imp4ratului se numirau pe degetele de la mana. Toti ceilalti, care fi zimbeau noii imparatese felici- ténd-o zgomotos, gandeau altfel. Wuzhao nu se lisa pacalita, ci savura cu placere umilinta impusa adulato- rilor de vita nobila, obligati in aceasté zi pe care o blestemau fn taind, si ingenuncheze in fata ei. Chiar in spatele nobililor se aflau fnaltii functionari ai imperiului, generali, fnalti sambelani, secretari si alti mari demnitari ai administratiei imperiale, de recu- noscut dupa hainele lor negre cu gulere de hermina si cu barete aurite pe piept, al caror numar atesta pozitia ierarhica in piramida functiilor publice. fn randul al treilea st&teau eunucii, reprezentantii unui al treilea sex, a cdror influenta era importanta in afacerile Statului. Ei se striduiau sa traga sforile din culisele scenei pe care nu urcau niciodata. Cocotati pe saboti cu talpile aurite, care-i faceau sd se legene usor, fi depaseau cu un cap pe cei din primele dou randuri, astfel incat Wuzhao putea sa priveasc’, cu amuzament, in ciuda distantei, mimica fetelor lor fardate. Wuzhao avea oarecum raporturi bune cu casta acestor barbati asexuati, proveniti, ca si ea, din randul sdracilor, deseori vanduti de c&tre parintii lor pentru cateva monede de bronz. Dupa care erau castrati la spitalul eunucilor, de unde ieseau cu cele ,,doua lucruri Dam de mare pref” intr-un sdculet din piele tabacita pe care-1IMPARATEASA MATASH i pastrau ca s4 poata fi ingropati ,,intregi” dupa moarte, din respect pentru stramosii lor. Pentru a deveni eunuc, in timpul dinastiei Tang, nu era suficient sa ai parinti doritori si te vanda Statului, apoi s4 suporti fizic si psihic operatia practicata fard cea mai usoara anestezie, ci trebuia sa te nasti si inteligent. Eventual, chiar printre cei mai inteligenti. Constienta ca asta era sansa ei de a supravietui, casta isi facea un punct de onoare din a nu selectiona, pe calea unui concurs anual, decat bdieti tineri, energici indeosebi, cdrora li se oferea cu cheltuiala un invatamant complex, atat fn domeniul lingvistic, cat si in caligrafie, stiinte juridice si fiscale. fn omamentul impletit al puterii supreme unde in sfarsit punea piciorul, Wuzhao stia cu siguranté ca era foarte important sa-si apropie aceasti categorie, care avea acces in cele mai tainice locuri ale palatului impe- nial. Wuzhao presimtea ca va fi nevoita sd-si gaseascad aliati. Intrase prin efractie in sanctuarul Chinei, punandu-si piciorul in crapatura usii de la dormitorul impiaratului. Caci numai prin intermediul patului, unde excela, ajunsese aceast4 ténara ambitioasd pana la capat, folosindu-se de viclenie si de farmec. Dar mai erau, fara indoiala, si inteligenta ei si prezenta de spirit de care stia si dea dovada in toate imprejurarile, fara a pune la socotealad simtul innascut de a evalua just starea raporturilor de forte. Victoria sa nu fusese castigaté fara suferinta. Cu o luna in urma, imparatul Gaozong consimtise, in sfarsit, s4 fie facut public decretul prin care sotia lui legitima, impariteasa Doamna Wang, ca si prima concubina imperiala, numité Frumusete Pura, erau deposedate de drepturile $i privilegiile ce decurgeau din230s / ACOPERISUL LUMI statutul lor, pe motiv de tentativa de otravire a imparatului. Datorita dublei lovituri, aceasta femeie cu fata angelica, al cérei nas mic in vant si buze cimoase erau luminate de niste ochi migdalati ce aveau stralucirea incomparabild a smaraldului, se razbunase pe un destin care pana atunci nu-i fusese deloc favorabil. isi vizuse moartea cu ochii, dar nu ezitase s4-i plateasca pretul. In aceste clipe, cand la picioarele sale forfoteau curtezane iesite din familiile cele mai nobile de la curte, s4-i aranjeze cutele si panglicile mantiei din miatase brodata cu fluturi multicolori ce-i acoperea umerii, in capul ei prinsera sa defileze cele mai frapante episoade din scurta-i viata. Fara si manifeste deocamdataé cea mai mica emotie, realiza c4 ornamentele sceptrului din argint care-i fusese pus in maini si pe care-] strangea sa-si rup& degetele semanau intr-atét fncat se confundau cu vertebrele fetitei nascuse cu doi ani fn urma imparatului Gaozong, si pe care le zdrobise cu miinile ei... Nu detesta nimic mai mult decat sa retraiasc acel gest atroce savarsit ca semn de sacrificiu inevitabil si fn acelasi timp indispensabil, menit sd o propulseze pe firmamentul puterii. fn vremea aceea nu era decat 0 simpla concubinad de rangul cinci, ceva mai mult decat o sclava, pe care imparatul o convoca din cand in cand, dup& bunul sau plac. fn anul 653 avusese de la el un biiat, Lihong, dar aceasta nu-i schimbase prea mult conditia. in definitiv, Frumusete Puri, una dintre concubinele preferate ale lui Gaozong, mai fn varsta decat Wuzhao, fi daruise deja imparatului un baiat. Pe nume Lizhong, acesta dobfndise intre timp titlul de print mostenitor al imperiului.IMPARATEASA MATASHE 4 Wuzhao, al carei vis era sd obtind pentru propriul ei copil calitatea de print mostenitor, concluzionase rapid ca singurul loc din care putea si-si exercite in mod real influenta era cel ocupat de imparateasa Wang in persoand. Nu existau jumatati de masura: fie reusea si o jndeparteze pe Doamna Wang, fie sfarsea ca toate celelalte concubine imbatranite din gineceu, retrasd si trista, infantilizatA pentru totdeauna in conditia de sclava de lux. Timp de mai multe luni cautase in zadar mijlocul de a o discredita in sufletul lui Gaozong pe sotia sa legitima, provenita dintr-o familie de neam mare, dar care purta vina de a fi stearpa. La cateva ore doar de la nasterea celui de-a! doilea copil, constatand ca era vorba de o fetita, ceea ce-i zidarmicea toata strategia ereditari, Wuzhao hotdrdse s4 o sacrifice din ratiuni de stat, pentru care se simtea deja insufletita. Nu-i trebuise mult s4 cntdreascd pro si contra, interzicandu-si chiar sa tina bebelusul in brate, ca s4 nu simté vreun atasament. Mai t4rziu, fusese surprinsa de hotdrdrea de care daduse dovadai, de vreme ce ea adora copiii. fn plus, amintirea acelei crime, tocmai in momentul cand obtinea recompensa gestului sau incalificabil, o facea si vada limpede ca rana profunda supura inca. Semnul manifest era mingea de foc pe care o simtea in pantec, precum si picdturile de sudoare ce umezeau bordura de catifea a coroanei imperiale. Fiind din ce in ce mai tulburata, singurul mod de a-si tine firea de fata cu toaté lumea aceea care o ura si care, desigur, nu se indoia de nimic, era sa-si repete, cum o facea de obicei, ci actionase condusd de forte superioare. Ca sa faci un asemenea gest trebuia sa fii impins de soarta, in fata careia nu esti decdt un instrument $i care te depaseste; dacd dispunea de aceasta forla care fi25° sds f ACOPERISUL LUMII deschidea calea puterii supreme, insemna ca asa hotarase Cel pentru care ea nu era decat sceptrul. Siddharta Gautama, Preafericitul si Iluminatul, caruia fi era profund devotata! Buddha, din a c&rui doctrina visa si facd religia oficiala a celui mai populat imperiu din lume! Purtandu-si tiara pretioasd, asezaté pe tronul impe- rial in fata ciruia veneau sd se prosterneze, cu privini piezise, mai marii caselor si familiilor nobile, ea revedea, cu un ghem dureros in pantec, oribilul infanticid, in cele mai marunte detalii. Profitase de vizita lui Doamna Wang, venité si se intereseze de starea tinerei lduze. Atunci fusese momentul, si nu altul, pe care jl alesese si comita crima si sa lanseze, imediat dupa aceea, zvonul insidios. Auzea incd zgomotul sec cu care trosnise gatul micutei, sugrumata cu putere de mana ei. fnc4 ti mai simtea in palme corpul caldut, deja inert si moale ca o gramada de zdrente. Apoi se vedea tresdrind, auzind strigatul imparatului Gaozong, aplecat deasupra leaganului, cand se dumirise c4 pruncul era mort. — Copilasul tau nu mai misca! Trebuie s4 chemaim repede un doctor! strigase Gaozong. — Fetita mea e moarté! Ce mare nenorocire s-a abatut asupra mea! urlase Wuzhao in fata imparatului buimicit inci de macabra descoperire, dupa ce medicul, adus in graba, nu putuse decat sa constate decesul. Ceea ce urmase era doar o joaca de copii. Nu-i ramanea decdt sa pretindd cd nou-ndscuta era perfect sindtoasd cand o parasise ca s4 mearga la coafat, ca ultima persoand care intrase in incdpere era imparaiteasa Wang, si banuielile nu intarziar’ si se abata asupra sotiei imparatului. Totul pleda impotriva ei: sterilitatea, dar mai ales gelozia, cunoscuté de toaté lumea, fata de FrumuseteiMPARATEASA MATASH 2G Pura. De aici $i pana si vadi in Wuzhao o rivald mai ténara si mai frumoasa, care urma sa-i ia locul lui Frumusete Pura, nu era decat un pas. Acum ca izbutise, Wuzhao incerca din nou, pentru prima oara dupa luni intregi, un oarecare dezgust fata de ea insasi. In mod sigur, Preafericitu] nu sovdia asupra mijloacelor ca sa-si ating scopurile! Caci Wuzhao, prin crima impotriva flicei sale, nu ajunsese Ja capatul incercarilor. Doamna Wang, desigur, nu se declarase invinsa fara lupté. Folosindu-se de numeroasele ajutoare de la curte, si in special de membrii clanului ei care ocupau inalte functii politice si administrative, nu incetase si pledeze pentru buna ei credint&, garanténd ci nu avea nici o vind pentru moartea ingrozitoare a bebelusului acelei concubine cu reputatia deja stirbita. impiratul Gaozong, plictisit si arbitreze conflictele, in special inte femeile din apropierea lui, se las induplecat. Refuza sa-si puna sub acuzare sotia oficiala, mentinand un status quo din ce in ce mai insuportabil pentru Wuzhao, care continua sd 0 acuze pe Doamna Wang. Cu toate astea, cele douad femei nu fusesera rivale de la inceput. Doamna Wang jn persoand o adusese pe Wuzhao in interiorul gineceului imperial, cand aceasta fusese indepartata pentru totdeauna la moartea marelui imparat Taizong, caruia ji fusese una dintre cele mai tinere amante. Pe-atunci Wuzhao intrase fara tragere de inima in primul cerc al femeilor imparatului. Caci intre timp, tanara curtezand cunoscuse revelatia care avea sa-i schimbe intreaga viata. Fusese iluminata de Adevarul lui Buddha si devenise o credincioasa ardenta. Marele Taizong se convertise t4rziu la budism, iar dupa moartea sa, la 10 iulie 649, toate concubinele27 sd / ACOPERISUL LUMII defunctului impdrat fusesera transferate la mandstirea budisti de la Ganye pentru a deveni calugarite. Wuzhao urma sa-si aminteasca mult4 vreme socul pe care jl avusese descoperind aceasta religie in momentul cand intrase impreund cu congenerele sale dezolate in clidirea austerd, situatd la o zi de capitala imperiului. Ganye, cu cei aproape zece mii de c&lugari si calugarite, era una dintre cele mai importante manastiri budiste ale Imperiului chinez. Fusese fondaté in urma cu trei secole, in vremea cand budismul incepea sa aiba drept de cetate in China, datorita unor calugari bilingvi, cand indieni, cand Han!, animati de o credintd profunda si statornica, dotati cu abilitatea intelectuala iesita din comun de a traduce in chineza sutrele sanscrite ale Preafericitului Buddha. Acesti cdlugari traducatori fl aveau drept model pe Kumfrajiva, un kuchean format in Casmir si la Kashgar’, care se instalase in Chang An la finele secolului al IV-lea. Datorité stiintei sale si nemasuratei fntelepciuni, acest sfant, dup ce traduse cateva sute de sutre, reusi s& conving’ dinastia Qin Posteriori? de binefacerile religiei budiste, fnainte de a-si sfarsi zilele in ilustra méanastire unde Wuzhao fusese repartizaté din oficiu. Acolo, seducatoarea curtezana, obisnuité de ténara cu poze lascive ce ldsau sa i se fntrevada farmecele, dricoaica fn stare sa trezeascd, cu o simpla4 miscare a limbii sau a degetului, inflacdrarea batranului impéarat, ' Han este numele originar al chinezilor. (n.a.) 2 Kucha si Kashgar: oaze situate pe tronsonul meridional al Drumului Matasii. 3 Qin Posteriori este numele unei dinastii care a domnit in China in vremea perioadei numitd a dinastiilor de Nord si de Sud (317 -— 519). (n.a.)iMPARATEASA MATASI] _.__———C—C—S~CS~B fusese obligata si se rada pe cap, s4-l presare cu cenusd si sa imbrace rasa de dimie albicioasa, de doliu. O calugarité burduhanoasa, cu trei randuri de biarbi, o aruncase la picioarele unei statui uriase de piatra, innegrité de fumul lumanarilor, al carei chip frumos cu un zambet plin de mila fl reprezenta pe bodhisattva Avalokitesvara. Inainte de a o incuia in sala de rugaciune, femeia fi aruncase cu un aer posac: — Acum, trebuie s& te rogi! Dupa tot ce-ai facut, precis ci mai ai de platit pentru karma ta cea rea... Ramas& singura, Wuzhao se pusese pe plans cu lacrimi amare. Moartea impiratului Taizong cel Mare, la 10 iulie 649, ii intorsese pe dos intreaga existenta. Frumoasa Wuzhao fusese remarcata de catre Taizong fnsusi, caci marele strateg militar era dublat de un fin cunoscator al femeilor, cdrora era capabil sa le ghiceasca farmecele de la prima ocheada. Wuzhao era a doua fiicd a unui functionar modest, angajat fntr-o functie oarecare de contabil fiscal. De tanara fusese pasionata de cai, iar talentul ei in practica ecvestra o promovasera in echipa feminina de polo care participa in fiecare an, de ziua Primaverii, la un spectacol in fata lui Taizong. in calitate de lider al echipei, Wuzhao trecuse de mai multe ori prin fata lui, calare pe un cal de talie mica, cu pielea neagra si lucioasa. intreaga asistent’, impresionatd de asemenea gratie si cutezanta, nu avusese ochi decat pentru ea. Impresionat de frumusetea obraznica a acestei tinere, ale carei farmece explodau la lumina de sub tunica pe jumiatate descheiata, batranul o adusese in gineceul lui, cu titlul de ,,a cincea concubina imperiala” Int-o ierarhie extrem de precisi, concubinele de rangul cinci aveau sarcina si-i aducd imparatesei lenjeria de toalet29 _C*CiédL:s COOPERS LUMI si de pat, brodate cu simbolurile si culorile anotimpurilor, pe care seful serviciului de lenjerie le pastra in dulapuri si le stropea cu esentd de laméie, si le protejeze de molii. Era in anul 638. Wuzhao isi petrecuse deja vreo cincisprezece ani plictisindu-se fn gineceul imperial de la Chang An. Dotatad cu simt de observatie si cu o vie inteligenta, ajunsese si inteleagi acolo in ce consta spectacolul puterii, aceasta piesi de teatru in care nu merita si joci decat rolurile principale pentru a putea supravietui, ceea ce in cazul ei se traducea prin a schimba rolul de concubina cu cel de favorita. Nu intarziase sé-si dea seama c4 o singura modalitate fi permitea s4 ajunga unde spera. Trebuia sd se faci remarcaté de fmpirat, sa fie plaicuta, si mai ales, placuté din nou; sa faca astfel incat si binevoiasca sd-si arunce privirile asupra ei si, in acea clipd, s& arunce in joc toate atuurile posibile, dominandu-l ca o dulce otrava, inainte si aibaé rigazul si treacd la alta! Era unica metoda de a se ridica deasupra conditiei sale si de a face un pas pe scara consideratiei si a onorurilor: iaté la ce visau tinerele femei pe care impiratul le folosea cdnd avea chef. Fiecare dintre aceste sute de curtezane, care mai de care mai seducitoare, reduse Ja conditia de sclave, chiar dac&é nu duceau lipsa de nimic, ar fi fost dispusd sa plateasca scump apropierea de suveran. Rochiile lor de matase de fapt nu erau ale lor, dupa cum nici podoabele cu care erau gatite cand, in grupuri de cate cinci, se prezentau in fata impdratului intre doua audiente, in cazul in care el ar fi dorit s&-si petreaca noaptea cu vreuna dintre ele. Concubinele imperiale erau tratate ca niste pietre Pretioase, raritati arheologice sau alte obiecte de valoare fixate in monturi din aur si argint, asezate delicat pe o pema de miatase, in fata unui colectionar blazat.IMPARATEASA MATASH] 8 Gineceul se dovedea o inchisoare de lux din care extrem de greu se putea iesi. Pe cand majoritatea fetelor din gineceu se considerau norocoase de a fi fost remarcate, mica jucatoare de polo jurase sd facd totul pentru a sc4pa de soarta acestor curtezane a caror existenté tema se limita la asteptarea unei ipotetice nopti in care sa fie invitate de imp4rat in patul lui. Si nu beneficiau in continuare de onoruri imperiale decat daca ramAneau ins&rcinate. Dar nu era suficient, pentru ca daca nu iesea biiat, recddeau pe loc fn anonimat, afaraé numai daca nu dispuneau de alte calitéti extraordinare. Tanara Wu intelesese c4 avea nevoie de multa sansa pentru ca imparatul sa-i ofere si altceva decat vreo ocheada sau o lovitura usoara peste fese, singura favoare pe care i-o acorda batranul cu plicere cand ea trecea prin fata lui, cambrataé ca o adevarata caladreata. Astfel ca tsi puse ochii pe printul mostenitor Lizhi, unul dintre numerosii fii ai prea puternicului monarh ale carui forte slabeau cu fiecare zi. Tar norocul fi surase. Reugise si facd parte dintre privilegiatele care i] ajutau pe viitorul imparat Gaozong si se spele pe maini, dupa cum o cerea eticheta, cand mergea la palat sa-si viziteze tatal. Farmecul de netagaduit al tinerei concubine de rangul al cincilea, stralucirea ochilor sai verzi si o anume obraznicie sugeraté de forma nasului, precum si sfarcurile tremurdtoare ale sAnilor abia ghiciti pe sub voalul de matase al camasii larg rascroite, sfarsisera prin a-l innebuni de dorinté pe Lizhi. Iscusité si versaté, frumoasa Wu nu raspunsese niciodata la ocheadele printului mostenitor. Cu toate ca el era mai degraba zgarcit cu astfel de vizite protocolare, de la un moment dat incepu s4 vind mereu la palatul imperial pentru a-si spala m4inile fn ligheanul din arama tinul cu atéta gratie de tandra femeie.31 SSSOOCOCCC*SC‘ésdT:s / ACPI. LUMI Intr-una din zile, cand Lizhi o stropise pe Wuzhao, cufundand prea repede mainile in vasul ce se odihnea pe genunchii ei, ea se multumise s4 murmure, cu voce melodioasa, drept raspuns la scuzele printului mostenitor: — Nu-i nimic! Eu sunt asemenea plantelor, apa imi face bine. — As putea sa-ti ofer intr-o zi din licoarea mea intima! fi soptise atunci la ureche fiul lui Taizong, jntr-un avant provocat de dorinta de a o tine in brate. Moartea subité a imparatului intrerupsese, din pacate, inceputul idilei, dupa care Wuzhao fusese inchis4 impreuna cu celelalte femei din gineceu in aripa rezervata caluganitelor din manastirea budistaé Ganye. Prin urmare, disperarea o facuse s4 izbucneasca in lacrimi in fata statuii din piatra care 7] reprezenta pe bodhisattva Avalokitesvara cel plina de mila, dupa ce se indepartase cdlugarita gras4 si barboasa. Toate sperantele pe care si le pusese in cucerirea fiului, din neputinta de a-1 avea pe tata, se ruinasera. Dintr-un inceput luminos recddea in bezna cea mai adanc. Dupa raurile de lacrimi varsate, sfarsise prin a adormi epuizata la picioarele statuii innegrite de fumul lumanarilor. Se trezise la atingerea unei maini asezate cu blandete pe capul ei. Deschizand ochii, descoperise, aplecat asupra sa, un obraz zbarcit ai carui ochi ce tradau varsta inaintaté emanau buniatate si compasiune — Ai dormit bine, surioara? Se ridicase in graba, nestiind dac4 viseazd sau nu. Fata ridaté era a unei calugarite foarte batrane, imbracata fn albastru. Tinea in mana un sirag de matnii si rasucea perlele de ambra. B&trana o privea surdzand pe mai tanara colega ce avea capul ras ca si ea.IMPARATEASA MATASH Ci. — Care este numele statuii? fntreba Wu, ridicandu-se in capul oaselor. Ea arata spre silueta din piatra ce se profila cu umbra-i protectoare, ca o imensa frunza de bananier, pe solul templului in care razele de soare intrau prin ferestrele inalte. — Numele sau indian este Avalokitesvara. Este un bodhisattva mijlocitor, accesibil oamenilor sArmani ce suntem. Numele sau chinez este Guanyin. {n India, este reprezentat cu caracteristici barbatesti, in timp ce aici are infatisare de femeie. — Este o zeifi salvatoare? Eu n-am auzit vorbindu-se vreodata decat de Buddha. — Sa-ti amintesti de Guanyin: te va ajuta fntotdeauna daca vei sti sd gasesti cuvintele si gesturile potrivite pentru a-i cere. Atunci Wuzhao ridica iar privirea spre statuia de piatra. Cu tot aspectul ei intunecat, parea sé o c4ntéreasca cu bunavointa. Buzele subtiri si fin conturate pe obrazul urias fi zimbeau cu bunatate. Bodhisattva Guanyin cel plin de mila p&rea chiar ca-i sopteste lucruri placute. Dintr-o data, Wu simti ci redevine copila. Tulburata, incerca o stare inefabila de bine, o pace interioara pe care curtezana manata de dorinta de a fi remarcata n-ar fi putut sa le cunoasca vreodata. Asa incepuse convertirea ei, printr-un acces de inflaca- rare a inimii si sufletului sau. Dupa ce se ridicase in picioare ajutaté de batrana cdlugarité, Wu se simtise inundaté de lumina ce iesea din ochii lui Avalobitesvara-Guanyin. Era sigura ca acest bodhisattva putea sd-i devinad prieten de nadejde, asemeni unui parinte dezinteresat si protector care nu doreste decat binele copilului sau. Pentru prima oara de cAnd fusese inchisa cu forta de Taizong fn gineceul imperial, se simtea calm si senina.33° sd / ACOPERISUL LUMII in aceste conditii, poate c4 nu era totul pierdut pentru ea. Nu era oare o sansa, aceea de a putea sa se dedice rugiciunilor, penitentei si faptelor bune, pentru a se sustrage ciclului inevitabil al renasterii acestei vieti pamantesti care fi face pe oameni nefericiti din pricina dorintei lor insatiabile de lucrurile materiale, precum animalele insetate care seaca baltile, beau tot $i sfarsesc prin a muri de sete in suferinte atroce? Jesind din templu, unde fusese vegheat&é o noapte intreagd de surasul bland al lui bodhisattva cel plin de mila, in clipa cand intrase in chilia pe care o impartea cu alté veche concubina, Wu avusese o revelatie, sub forma unei strafulgerari care fi strabatuse sufletul: tocmai fusese inundaté de Lumina Preafericitului si de al s4u Adevar Sfant. Wu era atat de sigura de ceea ce i se intamplase fncat deveni cea mai pioasd si cea mai zeloasa dintre toate novicele din manastirea de la Ganye. Straduindu-se s4 urmeze cu perseverenta tnvataturile batranei cdlugarite, mica concubina de rangul al cincilea era prima la slujba de dimineata si ultima care parisea templul. Capabilé s4 petreacd ore intregi asezatd in pozitia lotusului fn fata statuii unde primise Revelatia, sufletul sdu iesea din ea si visa ci devenea usoara ca un fulg. Se vedea zburand pe deasupra lumii oamenilor, daruindu-le toaté compasiunea sa. In acele momente era in stare, dupa exemplul Preafericitului Buddha in cursul uneia din nenumaratele sale existente anterioare, sd-si ofere ochii minunati de culoarea smaraldului primului orb intalnit in cale, dac& din intamplare bietul amarat i-ar fi cerut-o. Si fara indoiala c4 Gautama, care-i dirijase fapta, i-ar fi transformat, la moartea purtatorului, in magni- fice pietre pretioase, care ar fi fost la randul lor vanduteIMPARATEASA MATASI] Ci de familia defunctului iar banii ar fi folosit pentru alte opere de caritate. Astfel gandea Wu, cuprinsa de euforia de a fi fost aleas& prin gratia Preafericitului $i cu mintea plind de povesti in care visa sA fie eroind, si avanseze pe calea sfinteniei care sé o duca in paradisul nirvanei, acolo unde toata durerea inceteaza in sfarsit, pentru ca oamenii au reusit sa atingd acest Vid Beatific, unde nu mai exista nici o dorinta. Si cum nu suporta nici urma de par pe crestet, si mai era si adepta posturilor prelungite, Wu, numita deja de calugaritele si ,.mica sfanta”, capatase o alura androgina care o intinerea si o facea si mai atragatoare. Din pacate, existenta ei de adeptd sArguincioasa in care se simtea atat de bine fu intrerupta la capatul cAtorva luni. {ntr-o dimineata, frizerul manistirii, care o ridea pe cap de obicei, refuza de data aceasta s4 se conformeze. — Am ordin sa-ti las parul sa creasca! raspunse acesta cand Wu fi ceru explicatii pentru refuzul sau. Ordin de la puterea suprema! adaugase el, nelinistit de tentativa ei de protest. — Dar nu mia intereseaza astfel de ordine. Sunt budhista si cu asta basta! Protestul era in zadar. Frizerul nu se 14s4 convins. Dup4 doua luni, parul scurt al frumoasei Wu forma deja o scufie in jurul fetei sale angelice. — Ce incantatoare esti! Frizura asta scurta iti sade minunat! Astfel fusese fntrerupta in timpul meditatiei de dimineat& de citre Doamna Wang in persoana. Impari- teasa coborase val-vartej in chilia ei fara s4 o anunte, nsotita de secretara. — Trebuie s& te pregatesti, copila draga, s4 revii la palatul imperial, fi strecurase Doamna Wang cu un35 Us / ACOPERISUL LUMII zambet mieros, impregnand atmosfera minusculei chilii cu un parfum discret de iasomie. — Dar vocatia mea este aici de-acum inainte, fn lu- mina Fericitului Preasfant! protestase Wu. — Din cAte stiu, incd esti concubina imperiala! Chiar daca de rangul al cincilea! Iar cu acest titlu, apartii in continuare imparatului! ji suflase Doamna Wang, cu vocea brusc taéioasa ca lama de sabie, din care razbatea ura. Facu apoi un semn catre secretaré iar aceasta, cu temenele pana la pamant, scoase un sul de hartie din maneca-i larga. — Jaté decretul imperial prin care ti se ordona revenirea in gineceul palatului. Esti asteptaté chiar in seara asta! lasd sa-i scape, Doamna Wang. Scaldaté in lacrimi si consternata, strangandu-si pumnii de manie, Wu simtea c4 o detesta si ea pe jmparateasa uricioasa a carei privire vorbea de la sine despre trufia nemarginita a castei nobile din care provenea. Wu inca nu stia ca Doamna Wang trasese sforile pentru intoarcerea ei la Chang An, ca sa contraba- lanseze influenta crescénda a lui Frumusete Pura, rivala sa si prima concubina a lui Gaozong. Acesta era motivul pentru care poruncise sa i se interzicd raderea capului, cu céteva sAptamani in urma, Astfel, la 8 februarie 650, pe cfnd se pregatea sa-si serbeze cele doudzeci si cinci de primaveri, fu scoasa din ordin imparatesc din manastirea unde se hotardse sa-si petreaca restul vietii cufundata in rugiciune. Prin intermediul Doamnei Wang, nerabdatoare sa o elimine cat mai repede pe Frumusete Pura, Wu se trezi inca din prima seara a revenirii ei la palat in patul celui care, dupa moartea tatalui sdu, devenise la randul lui imparatul Chinei, luandu-si numele de Gaozong.IMPARATEASA MATASH ___________ 386 — Wu, mi s-a spus ca semeni cu o gazela, cu noua ta coafura, dar esti mai incdntatoare decat mi-as fi putut imagina! exclama acesta, beat de placere, strangand-o de mijloc de cum se prezentase in fata lui. Coplesité de intorsétura evenimentelor, Wu fusese impinsa, impotriva vointei sale, la pieptul paros al celui caruia fi spalase mainile de atdtea ori, unduindu-si soldurile si aranjandu-si bluza ca el] s4-i observe Totunjimea sanilor prin crapatura adanca a decolteului. Acum miinile acestui barbat care tocmai o asezase in patul lui, descheindu-i cu fnfrigurare bluza, se plimbau pe comorile aflate in sfarsit la indemana sa. in timp ce el isi apsa cu poft’ buzele pe sAnul ei, Wuzhao incepu sa cugete. Avea de ales intre doua atitudini. Sa se opund sau sa accepte. Sa refuze imbratisarile fmparatului presupunea jntai si fie capabila sa-i reziste fizic. Dar daca ar fi urmat o lupt’, armele ar fi fost inegale. Incalzindu-i gatul cu risuflarea scurta si aspra, Gaozong era pe cat de gros, pe at&t de atletic. Ce-ar fi putut si facd tmpotriva acestei huidume? Nu era mai bine sa-si imagineze ca e o ramura de copac dusa de curentul puteric al unui fluviu? Ca acest fluviu o duce spre propriul ei destin si ca in cele din urma, evenimentele atat de surprinzdtoare si uneori atat de contrariante — pe care tocmai le traia — nu erau decat manifestarea vointei Preafericitului Buddha? in definitiv, poate ca nu era decat un semn de aroganta ca se proiectase in viitor ca o simpla calugarita pioasa. Dorinta de a-si consacra restul vietii unor fapte bune pentru a-si ameliora karma nu era marcata de un orgoliu nemasurat, nepotrivil cu ce astepta Preafericitul de la ea? Asa atingea sfintenia, postandu-se intr-un loc unde era sigura ca o putea dobandi?370 sf ACOPERISUL LUMII Nu cumva calea pocdintei cerea drumuri ocolite, si nu prin renuntarea la ambitiile proprii ci prin acceptarea incercarilor putea avansa spre aceasta depasire, totdeauna Nneasteptata, care era inceputul Huminarii? in timp ce bastonul de jad al lui Gaozong intra si iesea din grota de smarald a lui Wuzhao, tanara femeie isi repeta in gand invataturile primite de-a lungul sederii ei la Ganye. Ele o conduceau fara exceptie la acceptarea noii incerciri, sub infatisarea acestui barbat care, dupa un racnet prelung, se descdrcase in ea. Nu era mai bine si accepte? Lasandu-se dusa de fluviul impetuos al vietii, fiinta umana nu devenea instrumentul favorit al Preafericitului? Cu siguranta c4 nu ea alesese locul acela, si nici momentul. Totusi, cu cat se gandea mai mult, cu atat patrundea mai bine coerenta evenimentelor prin care trecuse, de la faimoasa partida de polo. Inc& de la nastere, fari s& o stie, pasii ei fuseserd ghidati de insusi Buddha. Avand sadité aceasta certitudine care nu intarzie sa devind de neclintit, in timp ce Gaozong sfordia zgomotos ca o fiara ghiftuitéa, Wuzhao lua hotararea ca va merge inainte pana fsi va indeplini visurile. Din moment ce Preafericitul hotarase astfel, ea nu-si va incheia viata in haina de cdlugarita. Va deveni ceea ce visase de copila: imparateasa si — de ce nu, mai tarziu — impdarat deplin al Chinei. De altfel, nu facea decat s4 fmplineascd profetia unui ghicitor orb chemat de Taizong, dupa spusele caruia, intr-o buna zi, peste imperiul chinez va domni o femeie pe nume Wu, care va lua titlul de imparat. Sfarsise prin a uita aceasta predictie de care toti si batusera joc la vremea respectiva si cu grimase in coltul gurii fi impuiasera urechile.iMPARATEASA MATASH TT CSCiéH — Dar ce tupeu are ghicitorul! O femeie, imparat al Chinei, pe nume Wu; nu poate fi vorba despre tine! comentau pe ici pe acolo in fata ei, luand-o peste picior si facand-o sa-si piardd cumpatul. Acum ca se facea lumina, era randul ei sa-si bata joc de sarcasmul lor. Va deveni imparatul Chinei. De data asta era sigura. Fusese aleasd de Preafericitul Buddha.. La urma urmei, nu era acesta cel mai potrivit mijloc de a legaliza in imperiu doctrina lui Buddha, preceptele sale divine daruite oamenilor inainte de a disparea fn nirvana? Era atat de evident! Stand intinsé langa Gaozong, care dormea dus, se si vedea deja in postura de comandant suprem al poporului, favorizind manistirile si poruncind construirea de pagode in cele patru colturi ale imperiului. Astfel, va introduce pacea civila intre caste si va decreta o pace armata cu celelalte confesiuni care aveau adepti din ce in ce mai numerosi: in primul rand cu taoismul, prima religie a Chinei, intemeiata pe principiul Yin si Yang, a carei aplecare spre alchimie si spre nemurire o fascina; apoi cu confucianismul, aceasta morala sociala oficiald care nu era o religie propriu zisa decat cu numele si care nu prea o atragea, dat fiind respectul exagerat fata de pozitia fn societate pe care il aratau adeptii sai proveniti din familii nobile si din literati. Pe langa acestea mai erau si credintele venite din Asia centralé o daté cu caravanele negustorilor ce transportau si marfuri pretioase si idei subversive: nestorianismul si maniheismul, culte ciudate venite din vest, despre care se vorbea, pe ascuns, din ce in ce mai mult, cat si mazdeismul cu zeul s4u Zoroastru, al cirui templu din Chang An, intemeiat de un preot bizar, nu se golea niciodata de lume.39 sds f ACOPERISUL LUMI O data instaurat budismul drept religie oficiala, Wuzhao putea fn sfarsit sa le cearé boga&tasilor crescuti fn aroganté si vanitate, ca si familiilor de nobili ce posedau mii de hectare de pam4nt muncite de sclavi, sd se milostiveasca si de cei saraci. Ca Wuzhao pastrase o amintire nepieritoare despre prima noapte petrecuté cu Gaozong, in care isi hotarase soarta, e putin spus. Atat de ad4nc fi brazdase fiul lui Taizong p&ntecul, ca si cum bastonul lui de jad ar fi fost brazdarul unui plug, cA tot corpul o durea. De fricd s4 nu-i provoace mania si usurata in urma deciziei luate, se lasase in voia lui, straduindu-se chiar s4 mimeze placerea atunci cand era cazul. Lunile trecura una dupa alta. Trecura si’ anii, iar ea continua sa-si legene visul nebun de a atinge suprema putere. fi daruise in sfarsit un fiu lui Gaozong, pe fiul ei iubit, Lihong. Dar nu putea s4 nu constate ca orizontul ei era in continuare inchis de Doamna Wang. Se impunea sa actioneze pentru anihilarea definitiva a imparatesei. Toate stratagemele ei subtile de pana atunci dadusera gres. Trebuia s4 imagineze o actiune mult mai radical, cu riscul de a-si juca destinul pe o singura carte. Astfel se hotrase Wuzhao s4-si omoare copila si s4 o acuze pe Doamna Wang de aceasta crima. Dar nu era destul s4 0 discrediteze pe imparateasa atat de detestata. Trebuia s4 inventeze ceva si mai diavolesc. In acel moment hazardul a vrut ca mama lui Doamna Wang sa facd o gafa, punand un vrajitor sa-i faca farmece lui Frumusete Pura, eterna ei rivala. Afacerea, In care toti vedeau mana imparatesei, fusese descoperita si devenise un scandal public.IMPARATEASA MATASH __—CC—“‘é‘éi Cu toaté impotrivirea inaltilor functionari ai impe- riului devotati cauzei Doamnei Wang, Gaozong fu obligat s& dea decretul prin care o destituia. Ca drepta- tea sd fie impartita egal, binevoitorii care o sustineau in secret pe imparateasa decazuta l-au sfatuit pe imparat sa faci acelasi lucru si cu Frumusete Pura. fn felul acesta nimeni nu ]-ar mai fi acuzat de favoritism, din moment ce le elimina pe am&ndoua, sotia si prima concubini, despre care toata Iumea de la curte si din afara stia ca erau vechi rivale. Tentativa de otrivire fmpotriva persoanei imparatului —crima pasibila de pedeapsa capitala — fusese invocata ca motiv principal in decretul imperial care le destituia pe cele doua femei din rangul respectiv. De-abia se uscase cerneala rosie din sigiliul enorm al lui Gaozong, pus la sfarsitul textului, ca jandarmii si pomira sa le ia pe cele doua femei, s4 le arunce intr-o camer din fundul palatului imperial, in aripa destinata eunucilor, si sa fnchida bine usa de doua ori in urma lor. Wuzhao, care nu asista degeaba la aceasta dubla dizgratie, era sigura de-acum incolo: Preafericitul Bud- dha in persoana reusea s4 o plaseze in prima casuti, 0, cat de favorabila, a jocului de zaruri. Stapanul se decise in sfarsit s4 o ia de sotie. Si iaté cum, dupa ce fusese la un pas de a-si petrece viata inchisd in m&ndstirea Ganye, modesta concubina imperiala de rangul al cincilea a pasionalului imparat Taizong, devenind nevasta imparatului Gaozong din dinastia Tang, ajungea in sfarsit la titlul de imparateasa. in sala de Audiente si Serbari, frumusetea cu care stralucea noua suverana reducea la tacere multe proteste secrete din randul asistentei. Dintre acestia, un barbat, si nu dintre ultimii, facea o mutra mai acra decat toti.44 _ sf ACOPERISUL LUMII Stridaniile lui de a se opune ascensiunii aceleia pe care el o considera o uzurpatoare dadusera gres. Cu toate astea, nu-i lipsisera nici greutatea, nici prestigiul. Comandant sef al armatei, Zhangsun Wuji era chiar unchiul imparatului Gaozong. Sora generalului Zhangsun se maritase cu impdratul Taizong cel Mare, care fi incredintase bucuros cumnatului misiuni militare de care acesta se achitase cu vitejie, ceea ce justifica fulgeratoarea sa carieré in meseria armelor si chiar, la sfarsit, numirea sa ca prim-ministru. Acest general sever si traditionalist, avand respect fata de etichet4, nu vazuse cu ochi buni nici cand imparateasa Doamna Wang 7] adoptase pe fiul lui Frumusete Pura, nici cand acesta fusese desemnat ca print mostenitor. Ca s&-l mai indulceasca pe unchiul rigid si nazuros, Wuzhao jl convinse pe Gaozong si-i facd impreund o vizita la el acasa. — Ce placut este si ai asa o frumusete de urmasi! spuse Wuzhao cu glas susurat, la vederea liotei de copii a generalului. Apoi Gaozong, dup ce ordonase garzilor s4-i depuna la picioare vreo zece cosuri pline pana la refuz cu tesdturi de mAtase pretioasa si bijuteni, spuse: — Draga unchiule Zhang, ludnd-o pe Wuzhao de sotie oficialé, nu vreau decat un singur lucru: si fac, ca si tine, copii frumosi! Daca Doamna Wang ar fi fost roditoare, fii sigur ci ar fi rémas impirateasa! — Nepoate, oricat ai fi tu de imp&rat al Chinei, nu voi putea niciodata sa fiu de acord cu comportarea ta! Este pur si simplu impotriva demnitatii si onoarei, cum sta scris In Zhouli, Codul Ritualurilor transmis de venerabilii t4i fnaintasi din dinastia imperiala Zhou! raspunse destul de sec batranul general, care nici macar nu se deranjase sa-i arunce o privire lui Wuzhao.IMPARATEASA MATASI] 4D Ofensaté, ea fl luase pe viitorul sot de brat si plecasera, l4sandu-] in fata cosurilor pline pe unchiul acesta batran si cipos, despre care stia ca-i va deveni dusman de neimpiacat de-atunci incolo. Nu mai avea alt ideal decat si gaseascé un mijloc sa se debaraseze gi de el. Ori el, ori ea. Pana una alta, nu-si putea st&pani plicerea vazdnd fata desfiguraté de urd a batranului Zhang. Cu toata uniforma impozanta de sef suprem al armatei imperiale, acoperitaé cu decoratii si impodobita cu fireturi, pe care o imbraicase cu ocazia incoronarii, generalul arata sumbru si era o figura singulara in multimea de surAsuri cu pleciciuni a miilor de curteni care o priveau de-acum fnainte cu respect si teami, ca pe o divinitate. Printre ei, cati erau sinceri cu adevarat si cafi erau mAnati doar de interes si de parvenire? Wuzhao nu se lasa inselata. Puterea nu se cucerea si nu se pastra decat prin forta. Incepand din acea zi nu mai avea dreptul sa greseasca. Nimic in aceasti sferi nu era dobandit definitiv. Pentru ea, care nu mostenise nimic, avand doar forta de caracter si curajul, nimic nu-i va fi dat niciodata, si mai ales, nimic nu-i va fi iertat. Dar luptele nu o speriau pe temerara Wuzhao. Tanara imparateasa avea treizeci de ani, dar nu arata nici de douazeci, intr-atét fi stralucea fata de lumina bucuriei de a fi ajuns, in sfarsit, in locul visat.Kashgar, Dunhuang Lu Chang An MUNTII DIN TARA ZAPEZILOR ° Peshawar an © Lhassa © Mandstirea Samye 2 Madndstirea Unicului Dharma’, Peshawar, India — Se intoarce Buddhabadra! Se intoarce Buddhabadra! Mai intai, se réspandi zvonul. Apoi, din toate partile izbucnira strigdte de bucurie. — Bun venit si cinste Nepretuitului Buddhabadra! Cinste Nepretuitului Superior! Cu un aer usurat, Pumnal al Legii, primul calugar din manistire dupa Buddhabadra, privea linia muntilor galbeni ale caror varfuri dantelate se decupau pe albastrul cerului. Era scapat de-o grija si isi zicea cd nu avusese motive sa se indoiasca. Superiorul lui nu putea fi decdt acest barbat de cuvant care se refntorcea la timp. Nu-i spusese el, inainte de a pleca in calatorie, cd va face totul sa fie inapoi pentru a prezida ,,Micul Pelerinaj”? Si ca in fiecare an, acesta trebuia si se deschida la fnceputul lunii urmatoare, deci exact fn patru saptaméni. ' Dharma: adevar, in sanscritd. (n.a )IMPARATEASA MATASII 44 Asadar, totul era normal si in perfect’ concordant cu ce fusese stabilit. Uririle se raspandeau de-a lungul coridoarelor intune- coase ale manistirii Unicului Dharma, asemeni covorului lung de rugiciune desfasurat sub picioarele goale ale celor care ji adresau salutul, ca unui adevarat zeu. Nu dura mult si se stransera vreo mie, iesind unii dupa altii din chilii, imbracati in robele lor oranj. Se repezeau cu totii pe drumul de patrulare ce inconjura meterezele mAanAstirii-fortareata. De acolo, vederea se deschidea spre cararea care cobora din trecitoarea aflata pe marginea coamei, inspre manistire. De fapt, toti credeau ca pot sa distingi, desprin- zAndu-se in penumbra pe cerul inrosit de un apus calm, siluetele celor doi barbati curajosi care ar fi trebuit s& fie acolo de mai bine de trei saptam4ni deja. Trecuseri peste zece zile de cand pandeau cu neliniste sosirea Nepretuitului Superior care, pe deasupra, nici nu plecase singur. Pentru prima data luase cu el o comoara vie: elefantul alb al m&ndstirii, animalul sfant de o valoare inestimabila. Insotit de cornac?, plecase la drum cu aproape gase luni in urméa, spre sfarsitul verii, fnainte de aparitia primelor zpezi, pentru ca pachidermul si mearga in siguranta. Cornacul era un sarman analfabet, care se exprima cu greu fn sanscrita, si cu siguranté mai priceput sA se ocupe de un elefant decat sa recite versete de morala sau sd descifreze mudrele, pozitiile mainilor Preaferi- citului, precise ca un limbaj, pe care sculptorii le imortalizau pe peretii templelor sau ai pesterilor. 2 {ngrijitor de elefanti in India (n.tr.)45 2. / ACOPERISUL LUMI! Pentru a ajunge in Tara Zapezilor, cum fusese numit de indieni Tibetul, trebuia s4 traverseze lantul hima- laian dintr-o parte in alta, inconjurandu-i varfurile cu peretii inghetati, atat de inalte tncat, fara doar si poate, le aminteau cilatorilor care indrazneau sé se aventureze, de muntele Meru, Muntele Comorii, Muntele Cosmic, cel mai inalt din lume. Pe cat de lung era periplul, pe atét de obositor. Multi calatori curajosi isi lisau degetele sau nasurile pe cararile maturate de vanturi inghetate tntreaga iarna, marginite de hauri atat de fntunecate, incat numai cazand in ele puteai sd le descoperi, pentru prima si ultima oar4, adfncimea. Pe acele meleaguri, doar comportandu-te ca un sfant puteai sa-ti salvezi pielea. Circulau tot felul de povesti despre prezenta in munti a unor demoni $i fantome viclene care ii puneau la incercare pe drumeti si cd numai extrema cucernicie a celor care indrizneau sa infrunte infernul de gheati, in numele credintei lor, fi ajuta s{ alunge duhurile rele. Pe langa acesti demoni, leoparzii zdpezilor, ursii si mai ales lupii ce stépaneau acele locuri neprimitoare erau doar niste mici pacatosi. Cu greu se puteau strabate uriasele bariere naturale ce separau China de India, douad lumi atat de diferite. Era timpul ca Buddhabadra sa se intoarca! Primavara se sfarsea, friguroasa, $i scurta vara urma s4 treaci foarte repede, peste indltimi. Si din nou, intr-o dimineaté, apa din bazinele de ritual ale mandstirii Unicului Dharma va ingheta anun- tand venirea iernii. Fiecare zi care se scurgea de atunci fncolo ar fi ingreunat intoarcerea Superiorului mult respectat, pe care il iubeau cu mic cu mare ca pe un parinte spiritual.IMPARATEASA MATASIT 4G De aici usurarea si bucuria ce se manifesta la toata suflarea care scruta orizontul, precum santinelele in postun. Trupurile firave si capetele rase cu grija fi faceau sa semene jntre ei, curios lucru, in ciuda diferentelor de varsta; in timp ce unii calugari atingeau suta de ani, cei Mai tineri dintre ei nu implinisera nici paisprezece. Cu varful nasului asezat intre palmele impreunate, ei isi marturiseau recunostinta pe care, mental, o adresau in cinstea fntoarcerii mult asteptate. Cu toate c4 multi se temeau de el, caci Buddhabadra nu le trecea nimic cu vederea novicilor, admirau stiinta si rigoarea acestui barbat scund, ce se apropia de cincizeci de ani, cu trupul uscat, slabit de posturi si mortificari, cu ochii de jar incadrati de sprancene de culoarea carbunelui, purtand in urechea stanga un cercel impletit din argint. Ales fn urma cu doudzeci de ani Mare Superior Nepretuit, el intrase in m&nastire de la varsta de zece ani. Provenit dintr-o familie gandariani de ob4rsie nobila, in care se practica un budism ce se voia cel mai spur” si cel mai ,ortodox”, Buddhabadra intrupa la perfectie vointa clanului siu de a mentine intacta traditia ldsat&é de primii discipoli ai Preafericitului. Abia instalat in noua functie de sef al comunitatii budiste gandariene, al carei centru religios principal era mnastirea Unicului Dharma, Buddhabadra coborise la treisprezece ani varsta minima de la care adolescentii aveau voie sa-si inceapa noviciatul. El ramanea pentru totdeauna cel mai tanir ales, care invatase cel mai devreme miile de pagini de text ale Canonului budist, acest ansamblu de reguli si precepte insotite de comentarii filozofice si de morala, pe care discipolii Iluminatului le-au scris si redactat in vremea cand Buddha parasea viata pamanteasca, spre finele sec. al VI-lea fnaintea erei noastre.47 _ 2 / ACOPERISUL LUMI Tot asa dup’ cum cunostea in cele mai mici detalii miile de Jatakas, povestiri minunate ce evocau in ami&nunt existentele anterioare ale Preafericitului. Astfel, Buddha se fntrupase sub cele mai diverse forme: Imblanzitorul regelui-dragon Gopala (un sarpe naga urias), lasand amprenta umbrei sale pe peretii pesterii; pustnicul din paduri las4ndu-se raipus de sagetile unui rege crud pentru a-si apara batranii parinti; print, sub infatisarea lui Vishvantara, care avea un elefant alb capabil si provoace ploaia etc. Buddhabadra, ca un adevarat budist, si mandru de aceasta calitate, era in stare sd le recite ore fn sir copiilor, spre incAntarea lor, aceste basme minunate destinate sa-1 faci cunoscut si mai ales iubit pe Preafericitul Era convins ca manAstirea lui era prima intru pas- trarea adevaratei doctrine budiste, a carei memorie esentiala se considera a fi el insusi, precum si garantul principal al ,,ortodoxiei” De aceea era temut si respectat de calugiri, discipolii sai, asupra cadrora avea un ascendent indiscutabil, impun4ndu-le posturi si lungi prosternari in genunchi, in fata chipurilor androgine de Buddha si bodhisattva pe care sculptorii greco-budisti le sipasera in piatra. Scopul ultimei sale calitorii in Tara Zapezilor, ca de altfel si al precedentelor, era tinut cu grijé in secret, dovada ca Superiorul mandstirii Unicului Dharma nu dezvaluia nimanui locul exact de destinatie. Primul asistent al Jui Buddhabadra, Pumnal al Legii, era un cdlugar foarte respectat, at&t pentru cunostintele sale despre canonul budist, cat si pentru limba parsi?, invatataé din copildrie, ca si chineza si tibetana. 3 Parsi: limba provenind din persana veche si utilizata in Persia in perioada ultimilor regi sasanizi. (n.tr.)iMPARATEASA MATASIT == —C«éiS Calitatile pomenite fi permiteau sd-i intampine pe nenumératii credinciosi veniti in pelerinaj din tarile orientale pent a vizita locurile cele mai sacre ale budismului si care treceau obligatoriu pe la aceasta mAndstire, asezat4 pe ruta Indiei de Nord, unde tise insusi Buddha. Pumnal al Legii mai era pe deasupra si un calugar supus si credincios. Nu indraznise niciodaté si-i dea de inteles lui Buddhabadra ca-i suporta cu greu ascunzisurile in privinta acestor calitorii, ferindu-se cat putea pentru ca acesta sd nu i-o socoteasca drept lips’ de incredere la adresa lui. isi spunea c& trebuie sd existe un motiv suficient de important pentru care Buddhabadra se ascundea, atat fata de el, cat si fata de ceilalti membri ai comunitatii Unicului Dharma. Buddhabadra se multumea sa dea acelasi raspuns evaziv novicilor care fndrazneau sa-l intrebe mai pe sleau decat calugarii batrani: — Plec pe Acoperisul lumii. Este o calatorie sfanta! Acoperisul lumii! Mai sa fie! Buddhabadra folosea intentionat aceasta expresie, in loc de ,,Tara Zapezilor”, ca si cum ar fi vrut sa int&reasca latura de mister ce-i jnconjura expeditiile. Aceast4 cochetarie a Nepretuitului Superior nu facea decat s4 amplifice nelinistea comunitatii rimasi fara sprijin, pe m&suraé ce Buddhabadra intarzia s4 revina din acele tinuturi indep&rtate spre care plecase pe sacrul elefant alb. Nu cumva Acoperisul lumii era in infern? Nu se spune ca cel mai rau infern este cel al frigului extrem? De cate ori nu se aflase Pumnal al Legii in fata acestei intrebari puse de tinerii novici, care de fiecare dat& ii adanceau temerile. — Trebuie si avem incredere in maestrul Buddha- badra. Dac&i nu se mai intoarce, inseamna cA49 os 2 / ACOPERISUL LUMI! Preafericitul Buddha a hotarat sd-] duca lang’ el, in nirvana! raspundea cu un aer hotdrat primul acolit. — Ce este de fapt nirvana? E paradisul sau infernul? il fntrebau atunci novicii. — Este stadiul in care constiinta Sinelui individual se contopeste in pacea Primordiala, punand capat lantului tragic al reincarnarilor care transforma fiinta, obligdnd-o s& trdiasci in durere nenuméarate existente, sub cele mai diferite forme. Spre exemplu, daci are o karma rea, el se poate reincarna intr-o furnicd, pe care face pipi un copil, sau inu-un porc mistret caz4nd prada tignilor! — Cum putem deveni si noi Sine individual? — Incepeti prin a fi buni novici! le raspundea razand Pumnal al Legii, bucuros ca-i revenea umorul. In realitate, nu credea nici o clipa ca Preafericitul Buddha ar fi facut una ca asta, s4 puna capt calatoriei Superiorului. fi cunostea prea bine prudenta si inteligenta, De cand era in slujba sa, Pumnal al Legii il vazuse pe Buddhabadra plec4nd si fintorcandu-se de trei ori, si de fiecare dati la termenul stabilit. Adevarul era ca, inainte cu cAteva zile de a-si incepe cea de a patra calatorie, cu sase luni in urma, Superiorul ridicase usor o parte din valul tacerii, special pentru acolitul sdu, cu privire la scopul apropiatei sale plecari. ~ Merg s4 apar interesele Bisericii noastre, a Micului Vehicul. Pe Acoperisul lumii, in Tibet sau, daca vrei, in Tara Zapezilor, cum se numeste pe aici. Si crede-m4 ca dupa cate am aflat de curand, nu va fi o chestiune de mica importanté, mai ales de cand am primit noile cereri de la prietenii mei. — Despre ce prieteni vorbesti in felul acesta, Nepretuitule Superior? In fata tacerii Superiorului sau, Pumnal al Legii formulase altfel intrebarea.iMPARATEASA MATASIE CS — De ce trebuie sa pleci atét de departe? Si cine ne amenint& interesele? Sa fie oare acesti ,,prieteni” despre care pomenesti? — Tu ce crezi? cazuse sec intrebarea lui Buddhabadra, usor iritat. — Deci este vorba despre Marele Vehicul? Micul Vehicul sau Hinayana era denumirea, usor condescendenta, pe care o primise budismul indian din partea budismului chinez al Marelui Vehicul sau Mahayana. Adeptii mahayanei chineze vedeau fn practica budismului indian primitiv o forma mai putin nobila si mai saracaé decat a lor. fn loc s& pistreze eliberarea eterni doar pentru cAlugarii si calugaritele care au depus juram4ntul, cum specifica Hinayana, urmand preceptele Preafericitului, adeptii chinezi ai Mahayanei optasera pentru o pozitie mai pragmatica, aflaté la baza succesului enorm obtinut de religia lor in China. Dup4 nenumarate controverse teologice din care rezultasera tot felul de formule de jurimant catre Bud- dha, se ajunsese Ja acordul ca laicii, oricat de putin urmau preceptele morale ale Preafericitului, si aiba si ei dreptul la eliberare. In felul acesta ,,Calea spre Eliberare” pe care o proclamau ei, era dupa parerea lor mai ,,Mare” decat aceea a sustinatorilor ,,Micii” Cai, ce preferau sa se conduc&é dupa dogma budismului primitiv, dupa care nirvana era rezervaté, fn mod expres, acelora care acceptau sé se conformeze juramantului monastic. Din acest motiv, rivalitatea dintre cele doua Biserici era reali si Pumnal al Legii isi didea seama perfect ce fnsemnau vorbele enigmatice ale lui Buddhabadra despre aceasté Bisericé concurenta, a carei amploare crescanda incepea sa le stirbeasca interesele.Sl Us 2. f ACOPERISUL LUMII fn schimb, primul acolit plutea in ceata totali tn privinta locului unde urma sa mearga Buddhabadra pentru a apara aceste interese. — Mi-ai spus destul deja. Daci as sti macar unde te duci, ag putea sa te ajut! izbucni el. — Dragul meu, sunt cateva secrete pe care am jurat sa le impart doar cu egalii mei! Inutil s4 insisti! Nu pot sa-ti mai spun nimic in plus. Daca plec departe, inseamna ca am motive serioase. Chiar daca asta ma va costa, pentru ca nu am chef deloc de escaladari si de nopti geroase... Descumpanit de tdria vorbelor, Pumnal al Legii isi ceruse iertare fara inconjur pentru excesul de curiozitate. Din acel moment si pana la plecare, el se abtinuse de la orice intrebare indiscreta. Ca s&-si potoleasca curiozitatea, era destul sa-si spunad ca interesele superioare ale Micului Vehicul coincideau cu cele ale manastirii Unicului Dharma gi ale comunitatii sale si ca, in consecinté, nimeni nu era mai potrivit ca Superiorul sau pentru a le sustine. De altfel, ca un colaborator disciplinat, pentru a-i demonstra ca tine cont de directivele sale, se hotarase ferm s4 nu-i mai puna nici o intrebare indiscreté pana cand vor fi din nou fata in fata, ceea ce urma sd se intample foarte curand. — Cinste lui Buddhabadra, Nepretuitul Superior al Unicului Dharma! Vacarmul cdlugarilor se amplifica din ce in ce in jurul lui Pumnal al Legii, care se indrepta si el pe drumul de patrule, s4 asiste la sosirea Superiorului. Din toate partile izbucneau strigdte de bucurie in cinstea acestui om cucernic si tenace, un adevarat erou care nu ezitase si infrunte cei mai inalti munti din lume, atat de inalti incat ajungeau pana la nirvana! fn lumina galbuie cu luciri rosiatice de asfintit, crestele dantelate ale muntilor semanau cu aripile uneiIMPARATEASA MATASH OD pasari de prada uriase ce pareau ca imbratiseaz’ protec- tor orasul indian Peshawar. Construité cu vreo unsprezece secole in urma, manastirea Unicului Dharma era asezata la oarecare distanta de acest oras ce forfotea de negustori $i pelerini si adapostea celebra cutie cu moaste ale imparatului Kaniska. Astfel, rolul ei era acela de a pazi unul dintre cele mai sacre simboluri ale budismului indian. Orasul regal Peshawar, in timpul splendorii sale cand Inca era capitala Imperiului gandarian greco-bactrian al regilor Kushana, numara in jur de o mie de manastiri. De la devastarile facute de triburile hunilor heptaliti in urma cu un secol si juma&tate, c&tre anul 530, el nu mai era decat umbra orasului de altadata. Miile de monumente funerare ce se ridicau, mai ieri, la fiecare colt de strada, erau acum mormane de pietre din care luau copiii una cate una sa traga cu prastia dupa vrabii. La intrarea in unele temple ce scdpasera de ravagii se mai puteau vedea chipurile de Buddha si bodhisattva, stralucind de gratie, sculptate de artistii greco-budisti care aveau in Peshawar cele mai vestite ateliere. Dar cea mai mare parte a figurilor angelice, scoténd jn relief eleganta artei statuare grecesti clasice si spiri- tualitatea ce emana din reprezentarea Iluminatului, fuseseré smulse sau distruse fari rusine de soldatii acelor popoare pagane. in peisajul arhitectural dezolant, doar silueta impu- natoare si mandra a mianistirii Unicului Dharma se ridica pe panta unei coline, fiind zarité de departe de catre pelerinii domici sa-si practice religia, care ajun- geau pana la ea fara s4 mai greseascd drumul. Prea Sfanta Manastire a Unicului Dharma numara, in vremea imperiului Kushana, pana la cincisprezece mii de calugari. Manastirea era un adevarat oras, cu scoli, brutarii, locuri de joaca pentru novici, spalatorii ce foloseau apa cursurilor530 Cs / ACOPERISUL LUMII deviate din munti si chiar livezi cu fructe parguite de soare, care serveau la pregitirea uriaselor platouri cu ofrande pe care pelerinii le depuneau, in procesiuni, la picioarele pretioasei cutii cu moastele lui Kanicka. In jurul anului 100 dupa Iisus Christos, imparatul Kaniska, ce domnea peste tinutul Kushana, un mare imperiu cuprinzand o parte din India de Nord, Bactriana si bazinul Tarim+, a indltat acest monument drept multu- mire faté de Divin, in urma unui episod inedit. Din valea Gangelui pana in varfurile muntilor Pamir se intindea pe-atunci o constelatie de teritorli, pe care temerarii luptdlori ai dinastiei suveranilor Kushana reusisera sa le cucereasca $i sd le uneasca. La o partidd de vanatoare, urmarind un iepure alb, imparatul indo-scit Kaniska a fost condus in mod mira- culos inaintea unui tanar cioban care isi pastea turma intr-o poiana inverzita. — Esti regele Kaniska! fi spuse tanarul de cum 71 vazu, la care suveranul ramase uluit. — De unde-mi stii tu numele? — Nu fac altceva decft s4 urmez prezicerea Prea Sfantului Buddha: Ja patru sute de ani de la moartea mea, pe aceste locuri va domni un rege cu numele Kaniska, continua tanarul pastor surazand. — Din aceasta zi binecuvantatd, ma voi conduce dupa preceptele Preafericitului! strigd atunci regele, desca- lecénd si prosternandu-se in fata copilului. Intors la Peshawar, dadu ordin sa se construiascd pe locul unde auzise Sfanta Prezicere o stupa? imensa; apoi, comanda celui mai mare mester aurar din zona, 4 Stupa, monument funerar. (n.a.) 5 Regiuni care, in prezent, cuprind: nordul Indiei, Pakistanul, Afganistanul, Uzbekistanul si Tadjikistanul precum si 0 parte din provincia autonoma chineza Xinjiang. (n.a.)IMPARATEASA MATASH CS grecului Agesilas, extraordinara cutie pentru moaste care va purta pe viitor numele sau. Textele vechi spun cé nimic nu fusese destul de frumos pentru aceasta bijuterie din lemn de santal incrustat cu argint, pe care aurarul montase statueta Preafericitului Buddha, din aur masiv, cu pietre rare si pretioase in montura. Traditia cerea ca cele doud diamante cu stralucire de neasemuit, asezate in orbitele Sfantului, s& fie cadou din partea regelui. Se spune cd dintre multe mii de pietre pretioase provenite din prazile de razboi, el a ales aceste pietre gemene atat de mari si de pure, incat poetii nu au mai incetat de-atunci s4 le laude strélucirea. In epopeea gloriosului Kaniska sti scris ca el a incredintat aceste pietre lui Agesilas, pentru comemorarea unui episod celebru din vietile trecute ale lui Buddha: acela in care s-a milostivit de un orb sarman, daruindu-i ochii lui si ajutandu-l astfel sd-si recapete vederea. Dupa ce statueta a fost terminata, piosul rege a ascuns-o intr-o nis situatd in varful unui tum, la cinci- zeci de metri indltime, ale cdrui nivele erau marcate de sculpturi in piatré reprezenténd chipuri de zeitati inaripate. Aceste creaturi zburatoare erau menite sa pazeasca inestimabila comoara de miinile criminale, iar accesul se facea cu ajutorul unei schele. Acelasi imparat Kaniska, in calitate de suveran budist animat de credinta puternicd a proaspetilor con- vertili, a reunit la Punjab un conciliu destinat extinderii budismului in oazele din Asia centrala, de unde a ajuns si in China. Statuia din aur si diamante a trecut astfel prin secole, la adapost de oameni, pana cand a fost jefuita de eatre huni. De atunci, ce a mai ramas din moaste a fost asezat intr-un cufar din aur de forma piramidala, ferecat,55 so 2 / ACOPERISUL LUMII astfel ca nici un cdlugar sd nu indrazneasca sa-l deschidd, si care erau scoase o data la cinci ani, in timpul ,,Marelui Pelerinaj”, cand erau venerate de multimea venité de pe intreg cuprinsul Indiei de Nord. Stupa cu moastele lui Kaniska era, cu adevaral, unul din sanctuarele cele mai celebre ale religiei budiste. Fiecare din principalele locasuri de cult erau menite s4 pastreze una din moastele sfinte ale Fericitului Bud- dha. Dupa traditia veche, mandstirea Unicului Dharma din Peshawar era locul unde se pastrau ochii lui Buddha. Renumele acestui loc atragea pelerini chinezi, tibetani, kucheeni, turfanezi $i sogdieni. Acesti calatori indrazneti veneau din oazele luxuriante ce vor transforma un simplu traseu intr-unul din vectorii de contact intre civilizatiile Occidentului si cele din Asia. Servind ca locuri de popas pentru calatorii care traversau degertul ostil, aceste oaze se numeau Kashgar, Yarkand, Khotan, Kucha, Turfan, Hami si Dunhuang. Drumul ce ducea din China pana Ja Sfintele Locuri unde traise Buddha era populat de pelerini si de calu- gari budisti veniti si-si predice credinta pana in China centrala. Pe aceste drumuri de piatra, scaldate de vanturi fierbinti sau inghetate, circula o marfa mai pretioasd decat oricare alta. Fusese deja remarcata de romani, care erau in stare sa se ruineze pentru ea. Se bucura de cea mai mare grijé din partea conducatorilor de caravane care o transpor- tau. Micile baloturi invelite in stofa cenusie, inghesuite pe spatele camilelor si ale cailor, nu aratau cine stie ce. Dar contineau in realitate o tesatura lucioasd, nemaipo- menita la pipait, care placea femeilor de cum o vedeau, brodand-o cu fir de aur si argint. Este marfa care va imprumuta numele sau acestui itinerar: Drumul Mat&sii.iMPARATEASA MATASH] CCG Unul dintre ultimele tronsoane ale Drumului trecea pe inaltimea versantului spre care erau indreptate miile de perechi de ochi, lacomi sa vada desprinzandu-se de pe creasta silueta Nepretuitului Superior, cocotat pe spatele elefantului sacru al manastirii. De altfel, faptul cé plecase de data asta Impreund cu pachidermul cu ochi rosii, care avea aproape cincizeci de ani si a carui culoare unicd trezea admiratia pelerinilor, spunea mult despre importanta calatoriei pe care o incheia Buddhabadra. Decizia lui facuse obiectul unei mici dispute intre Pumnal al Legii si seful sau. Caci in zadar incercase primul diacon sa-l convinga pe Buddhabadra s& nu duca cu el comoara vie a m4anastirii pe drumurile Tarii Zapezilor,; cand iamma se anunta una dintre cele mai dure. Manastirea Unicului Dharma avea alti sase elefanti, mult mai tineri si mai vigurosi decat batranul pachiderm sacru, pe care novicii jl spalau gi fardau zilnic inainte de a-] hrani cu fructe proaspete si dulciuri aduse de pelerini. Onorat aproape ca un zeu, animalul se bucura de doua mani privilegii. Cu ocazia Micului Pelerinaj, care avea loc o dal4 pe an, pachidermul, impodobit in intregime in aur si argint, transporta cu mare pompa prin incinta manistirii minuscula cutie in care era inchisa Geana Sfant4 a Preafericitului, pe care Superiorul o tinea incuiaté langa chilia sa. Dar mai ales, animalul sacru era singurul care avea voie s4 duca pe spatele lui, la sarbatoarea lui Kaniska, o data !a cinci ani, la Marele Pelerinaj, scrinul din aur pur, de forma piramidala, care continea principala relicvd a méanastinii Unicului Dharma, Ochii lui Buddha. Scrinul aurit era pus cu infinité grija in palanchinul de pe spatele pachidermului alb. Apoi acest munte de came, dichisit si pudrat cu faind, cu ochii fardati ca o