Test Examin 2018 2

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea de drept / Departamentul Drept Public
Aprob Director Departament____________
Pentru susținerea probei de evaluare la dreptul

mediului Anul III licență, grupa _____
Test 1
Subiectul I: Interacțiunea dintre mediu, societate şi cadrul normativ
Activităţi de evaluare:
a) Definiți noțiunea şi legătura dintre mediu, protecția mediului şi dreptul mediului
Definiţia mediului : “Ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei : aerul, apa, solul şi
subsolul, aspectele specifice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice
şi atmosferice, fiinţele vii, sistemul natural în interacţiune cuprinzând elementele enumerate
anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea şi condiţiile care pot influenţa buna
stare şi sănătatea omului. Dreptul mediului – ansamblul complex al reglementărilor şi
instituţiilor publice care guvernează raporturile sociale ce se desfăşoară între participanţi în
procesul de protecţie, concentrare şi dezvoltare a mediului pentru realizarea unei dezvoltări
durabile a societăţii. Obiectul reglementării. Obiectul dreptului mediului îl constituie relaţiile
sociale specifice, care iau naştere în procesul de protecţie,conservare şi dezvoltare a mediului şi,
care relaţii, vizează trei aspecte : a) protecţia mediului b) conservarea mediului ( folosirea
resurselor astfel încât să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora ) c) dezvoltarea
mediului ( menţinerea aceloraşi condiţii de mediu pentru generaţiile viitoare, prin protejarea
resurselor regenrabile şi consumul echilibrat al celor neregenerabile )
b) Clasificați şi explicați abordările juridice a felurilor de interacțiune dinte mediu şi om. -5p.
Diversitatea raporturilor de mediu şi intensificarea lor pun noi probleme în faţa celor care le
reglementează. O astfel de problemă care se impune este determinarea locului pe care îl deţine
fondul ecologic în cadrul ansamblui de relaţii existente în societate.Protecţia mediului ambiant şi
utilizarea resurselor naturale reprezintă două forme principale deinteracţiune dintre societate şi
natură, care se intersectează reciproc. Exploatarea resurselor naturale provoacă implicit
necesitatea protecţiei mediului contra poluării, deteriorării şi degradării. Tot odată protecţia
mediului influenţiază activ procesul de utilizare, supunîndu-l cerinţelor legilor naturii, protecţiei
sănătăţii omului, intereselor generaţiilor actuale şi viitoare. Anii recenţi au arătat o rapidă
dezvoltare a legislaţiei, atât la nivel naţional cât şi internaţional, pentru a reglementa
chimicalele din mediu, în special poluanţii cunoscuţi ca producând efecte adverse asupra
mediului şi a sănătăţii umane. Controlul legislativ eficient al chimicalelor (localizarea surselor
de poluare, determinarea gradului de nocivitate şi persistenţă etc.) necesită o metodologie
specifică pentru estimarea acţiunii, hazardului şi riscului asociat cu fiecare substanţă chimică.
Dar şi alte acţiuni umane (urbanizarea, circulaţia aeriană, rutieră şi navală, creşterea
demografică explozivă etc.) au contribuit la degradarea mediului şi necesitau o abordare
juridică specială.
c) Generalizați particularitățile funcției de mediu /ecologice a statului - 7p .

HOTĂRÎRE Nr. 605
din 02.11.2001
privind aprobarea Concepţiei politicii de mediu a Republicii Moldova
Reforma tuturor domeniilor economiei naţionale a condiţionat necesitatea schimbării atitudinii faţă
de folosirea resurselor naturale, a promovării unei dezvoltări economice şi sociale compatibile cu
mediul înconjurător.
Bazele politicii de mediu în etapa de tranziţie la economia de piaţă au fost puse de Legea privind
protecţia mediului înconjurător (1993), Concepţia protecţiei mediului în Republica Moldova (1995),
Programul naţional strategic de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1995), Planul
naţional de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1996) şi Planul naţional de acţiuni
pentru sănătate în relaţie cu mediul (2001). Au fost elaborate de asemenea documente strategice de
sector şi de ramură cu o serie de prevederi ce ţin de protecţia mediului.
În perioada anilor 1995-2000, o mare amploare în spaţiul noilor state independente a avut
procesul "Un mediu pentru Europa", la care Republica Moldova, reprezentată la cel mai înalt nivel în
organizaţiile internaţionale de mediu, a participat activ.
Au fost semnate 17 convenţii internaţionale în domeniul mediului şi ratificate 15, a căror realizare
a devenit parte componentă a activităţilor de mediu la nivel naţional şi regional.
Au fost adoptate 25 de legi, aprobate circa 50 de regulamente, instrucţiuni etc., care de asemenea
au constituit cadrul normativ în domeniul mediului. Au fost adoptate o serie de acte legislative şi de
alte acte normative, programe, strategii privind alte sectoare ale economiei naţionale. S-au produs un
şir de schimbări în societate şi în structura economiei naţionale a ţării.
Necesitatea de a promova o politică unică în domeniul mediului şi folosirii resurselor naturale, de
a implementa cerinţele ecologice în procesul reformării economiei naţionale, orientarea politică spre
integrare europeană - toate acestea au condiţionat revizuirea politicii de mediu şi elaborarea unui
document conceptual nou în domeniu.
Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova a fost elaborată pentru a racorda obiectivele
majore ale politicii ecologice la schimbările social-economice din ţară, la programele şi tendinţele
regionale şi globale în domeniu, pentru a se preveni degradarea mediului.
Principalele obiective ale politicii de mediu sînt:
a) prevenirea şi reducerea impactului negativ al activităţii economice asupra factorilor de mediu,
resurselor naturale şi sănătăţii populaţiei în contextul dezvoltării durabile a ţării;
b) asigurarea securităţii ecologice a ţării. Direcţiile prioritare ale politicii de mediu a Republicii
Moldova în etapa actuală sînt următoarele:
1) întărirea capacităţilor în domeniu şi colaborarea intersectorială, care prevăd:
2) reglementarea impactului, prevenirea poluării şi asanarea mediului, care prevăd:
a) managementul de mediu la întreprinderi şi certificarea ecologică, inclusiv:
elaborarea de acte normative aferente subsistemului de certificare ecologică;
introducerea certificării sistemelor managementului de mediu, proceselor şi produselor cu impact
negativ asupra mediului;
evaluarea impactului asupra mediului la întreprinderi în cazul privatizării lor sau al schimbării
proprietarului;
implementarea auditului ecologic la întreprinderi, elaborarea unor cerinţe faţă de pregătirea şi
atestarea auditorilor de mediu;
eficientizarea resurselor energetice prin implementarea unor tehnologii de conservare a energiei,
folosirea surselor netradiţionale de energie (biogazul, energia eoliană şi energia hidraulică);
coordonarea realizării prevederilor Programului naţional de valorificare a deşeurilor de producţie
şi a deşeurilor menajere;
promovarea producerii mai pure;
b) restabilirea şi menţinerea potenţialului natural, inclusiv:
folosirea durabilă şi protecţia resurselor acvatice, amenajarea zonelor de protecţie a bazinelor
acvatice, asigurarea accesului populaţiei la apă potabilă calitativă;
protecţia solurilor şi restabilirea productivităţii lor, trecerea la folosirea resurselor biologice în
limita capacităţii lor de regenerare, restabilirea păşunilor şi reglementarea folosirii lor;
crearea unei reţele ecologice naţionale, ca o componentă de integrare a măsurilor de protecţie a
diversităţii biologice şi peisagistice;
efectuarea unor acţiuni de redresare în silvicultură (reconstrucţia şi extinderea terenurilor silvice,
stimularea plantării fîşiilor forestiere de protecţie, ameliorarea prin împădurire a terenurilor
degradate şi neproductive);
crearea parcului naţional "Orhei" şi a rezervaţiei biosferei "Prutul de Jos", conferirea statutului de
zone umede unor arii reprezentative;
crearea de rezervaţii transfrontaliere cu management comun (Moldova, Rom"nia, Ucraina) în
Delta Dunării şi Prutul de Jos;
protecţia şi conservarea diversităţii biologice şi peisagistice a fluviului Nistru, crearea parcului
naţional "Nistrul Inferior".
Finanţarea activităţilor de mediu va include:
a) perfecţionarea sau modificarea, după caz, a sistemului de finanţare de stat a protecţiei mediului,
avîndu-se în vedere că de la bugetul de stat vor fi finanţate programe şi proiecte naţionale, precum şi
activitatea organelor de mediu, iar alte lucrări vor fi finanţate din resurse, special prevăzute, ale
agenţilor economici, bugetelor locale şi fondurilor ecologice;
b) efectuarea de operaţiuni bugetare clare şi transparente de finanţare a activităţilor de mediu;
c) promovarea unor proceduri analitice de evaluare a costurilor, beneficiilor şi riscurilor în scopul
estimării eventualelor consecinţe ale deciziilor;
d) stabilirea unei reţele monitoring de mediu, finanţată de la bugetul de stat;
e) perfecţionarea evidenţei de stat a resurselor naturale şi asigurarea veridicităţii ei.
Subiectul II Regimul juridic de folosire a Apelor

Activitate de evaluare
a) Definiţi corpul de apă ca obiect al raportului juridic de folosire. -3p.
Toate obiectivele acvatice naturale şi artificiale de pe teritoriul R. M. formează Fondul Apelor din R. M.
În proprietatea publică a statului se află:
1. Obiectivele acvatice de suprafaţă, situate pe teritoriul a 2 sau mai multe raioane;

2. Apele subterane;
3. Obiectivele acvatice situate pe teritoriul unui raion, destinate satisfacerii necesităţii apărării
sistemului energetic, domeniului transporturilor, obiectivelor de telecomunicaţii, Serviciului
Meteorologic şi altor sisteme de stat;
4. Obiective acvatice de frontieră;
5. Obiectivele acvatice declarate ca arii naturale protejate de stat;
6. Obiectivele acvatice care fac parte din staţiunile balneare de importanţă naţională.
Obiectivele acvatice din proprietatea publică se atribuie exclusiv în folosinţă. Atribuirea în folosinţă a
obiectelor acvatice din proprietatea publică se face în funcţie de importanţa lor, de către Guvern sau de
către autorităţile administraţiei publice locale. fondul apelor - totalitatea obiectivelor acvatice în
graniţele teritoriului Republicii Moldova, incluse sau care urmează a fi incluse în cadastrul apelor;
Administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei apelor este exercitată de către Guvern,
autorităţile administraţiei publice locale şi de autorităţile administraţiei publice centrale, autorizate în
mod special în acest scop, conform legislaţiei în vigoare.
b) Determinaţi specificul folosirii apelor şi ordinea de atribuire a lor în folosința specială. -5p.
Folosirea apelor - activitatea persoanelor juridice sau fizice reglementată de lege şi orientată spre
utilizarea obiectivelor acvatice; Conform Codului Apelor Al RM,Cap VII (Folosința apei).
Articolul 171. Protecţia juridică a drepturilor de folosinţă
a obiectivului acvatic
Protecţia juridică a drepturilor (încălcate sau contestate) de folosinţă a obiectivului acvatic se
exercită de instanţele de judecată competente, în conformitate cu legislaţia în vigoare
Articolul 19. Folosinţa apei în funcţie de destinaţia

ei specială de bază
(1) Obiectivele acvatice se atribuie în folosinţă, cu condiţia respectării dispoziţiilor legii şi a cerinţelor
autorizaţiei de folosinţă a apei, pentru satisfacerea necesităţii de apă potabilă şi menajeră al populaţiei, în
scopuri curative, de asanare, pentru satisfacerea necesităţilor agricole, industriale, hidroenergetice, de
transport, piscicole şi altor necesităţi de stat, publice, sociale.
(2) Folosirea obiectivelor acvatice pentru deversarea apelor reziduale poate fi admisă numai cu condiţia
respectării prevederilor articolelor 72 şi 73 şi legislaţiei în vigoare.
(3) Obiectivele acvatice pot fi atribuite în folosinţa pentru unul sau cîteva scopuri.
Articolul 20. Folosinţa generală şi specială a apei
(1) În funcţie de condiţiile tehnice de folosire a apei se disting: folosinţa generală a apei, realizată fără
aplicarea unor instalaţii şi (sau) dizpozitive tehnice, care afectează starea apelor, şi folosinţa specială a
apei, realizată cu aplicarea unor atare instalaţii şi (sau) dispozitive tehnice. În unele cazuri, la categoria
foloşinţei speciale a apei poate fi trecută folosirea obiectivelor acvatice fără aplicarea instalaţiilor şi
(sau) dispozitivelor tehnice, dacă procesul afectează în consecinţă starea apelor.
 (2) Lista tipurilor folosinţei speciale a apei se reglementează de standardele de stat

corespunzătoare. Denumirea completă a serviciului
Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială

 Descrierea serviciului
Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei este un act permisiv pentru utilizatorul de
apă, eliberat de Inspectoratul Ecologic de Stat, ce reglementează în complex captarea apelor
naturale, utilizarea lor, precum şi evacuarea apelor utilizate în apele naturale de suprafață, în baza
normelor de consum, regimului de evacuări stabilit în normativele deversărilor limitat admisibile
de poluanţi DLA, condiţiile tehnice, ecologice şi igienice ale consumului uman şi procesului
tehnologic de producere
c) Argumentaţi cazurile de aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter penal,

contravenţional şi civil pentru nerespectarea legislației apelor - 7p .
Articolul 107. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei apelor

(1) Persoanele, culpabile de comiterea tranzacţiilor, vizate la articolul 106, precum şi de:
a) ocuparea nelegitimă a obiectivelor acvatice sau folosirea nelegitimă a apelor;
b) captarea apei cu încălcarea regimului stabilit de folosinţă;
c) poluarea şi impurificarea apelor;
d) darea în exploatare a unor întreprinderi, obiective comunale şi altor obiective neutilate cu
construcţiile şi instalaţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării şi impurificării apelor sau a
efectelor lor distructive;
e) folosirea neraţională, lipsită de spirit gospodăresc, a apei;
f) încălcarea regimului de protecţie a apelor la bazinele de recepţie, care provoacă impurificarea lor,
eroziunea solului şi alte fenomene periculoase;
g) executarea neautorizată a lucrărilor hidrotehnice şi a altor lucrări care afectează starea apelor;
h) deteriorarea construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor, inclusiv
a reţelelor şi instalaţiilor sistemelor de alimentare cu apă potabilă;
[Art.107 al.(1), lit.h) în redacţia LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
i) încălcarea regulilor de exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodărire a apelor;
j) încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei primare a folosinţei de apă, sînt pasibile de răspundere civilă,
administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Legislaţia poate stabili răspunderea şi pentru alte cazuri de încălcare a legislaţiei apelor.
Articolul 109. Încălcarea regimului de protecţie a apelor (Conform Codului contraventional)

(1) Încălcarea regimului de protecţie a apelor avînd drept urmare poluarea acestora, eroziunea
solurilor şi alte fenomene dăunătoare
se sancţionează cu amendă de la 20 la 40 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 10 la 40 de ore, cu amendă de la 200 la 400 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei juridice.
Articolul 110. Încălcarea regulilor de folosire a apei
(1) Captarea şi folosirea apei cu încălcarea limitelor stabilite, folosirea apei potabile în scopuri
tehnice
se sancţionează cu amendă de la 20 la 40 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore, cu amendă de la 200 la 400 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.
Articolul 111
Nerespectarea regulilor şi instrucţiunilor privind exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi aparatelor
de măsurat hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor
Articolul 229. Poluarea apei (Cod Penal)

Infectarea sau altă impurificare a apelor de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cu alte
deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale şi de altă
natură, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile regnului animal sau vegetal, resurselor
piscicole, silviculturii, agriculturii sau sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,
Articolul 228. Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului

Încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsolului,
construcţia neautorizată sau amplasarea deşeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminte minerale, precum
şi deversarea nesancţionată a substanţelor nocive în subsol, dacă aceasta a provocat: b) poluarea apelor
subterane, creînd pericol pentru sănătatea populaţiei;
Articolul 328. Accesiunea imobiliară naturală (Codul Civil al RM)
(1) Adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran numai
dacă ele se formează treptat (aluviuni). Terenurile ocupate treptat de albiile apelor curgătoare revin
proprietarului acestor ape.
.
Interferința cu dreptul de vecinătate
Articolul 381. Folosirea apelor
(1) Cursurile de apă şi pînza freatică din mai multe terenuri nu pot fi deviate sau manipulate de
proprietarul oricărui teren astfel încît cantitatea sau calitatea apei să fie modificată în dezavantajul
proprietarului unui alt teren.
(2) Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica în nici un fel curgerea firească a apelor
provenite de pe terenul superior.
(3) Dacă curgerea apei de pe terenul superior cauzează prejudicii terenului inferior, proprietarul
acestuia din urmă poate cere autorizarea instanţei de judecată de a face pe terenul său lucrările
necesare schimbării direcţiei apelor, suportînd toate cheltuielile aferente. La rîndul său, proprietarul
terenului superior este obligat să nu efectueze nici o lucrare de natură să agraveze situaţia terenului
inferior.
Articolul 382. Regulile speciale de folosire a apei
(1) Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica curgerea provocată de proprietarul terenului
superior sau de alte persoane, aşa cum este cazul apelor care ţîşnesc pe acest din urmă teren, datorită
unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul terenului superior, cazul apelor provenite din secarea
terenurilor mlăştinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însă numai dacă
această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ.
Articolul 383. Captarea apei

Proprietarul care vrea să folosească pentru irigarea terenului său apele naturale şi artificiale de care
poate dispune în mod efectiv are dreptul ca, pe cheltuiala sa exclusivă, să facă pe terenul riveran opus
lucrări utile de captare a apei.
Barem de notare
Nota 5 (6-8p.); Nota 6 (9-11p.); Nota 7(12-18p.); Nota 8 (19-25p.); Nota 9 (26-28p.); Nota 10 (29-30p.).
Examinator

Pentru susținerea probei de evaluare la dreptul mediului
Anul III licență, grupa _____
Test _2
Subiectul I: Raporturile juridice de dreptul mediului
a) Specificați particularitățile obiectului raportului juridic de dreptul mediului. -3p.

Raport juridic de Dreptul mediului – relaţie care apare în domeniulinteracţiunii între societate şi
natură, reglementată de norme juridice de Dreptulmediului Raport juridic de Dreptul mediului –
relaţie socială formată între persoaneîn legătură cu prevenirea poluării, refacerea mediului poluat
şi îmbunătăţireacondiţiilor de mediu, reglementată prin norme juridice specifice înmănuncheate
înDreptul mediului. 3.) obiectul – valori ce ţin de realizarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
Conţinutul raportului juridic de Dreptul mediului. Conţinutul raportului juridic –
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care se nascîntr-o relaţie concretă. Obiectul raportului
juridic de Dreptul mediului. În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar cu privire
la obiectulraportului juridic de Dreptul mediului. Principalele opiniile exprimate sînt: a)
Obiectul raportului juridic – anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează
sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat ale săvîrşi. Obiectul raportului
juridic de Dreptul mediului – acţiunile sau inacţiunile subiectelor, conduită ce ţine de folosirea,
protecţia, dezvoltarea, conservarea componentelor naturii, răspunderea juridică în domeniul
protecţiei mediului. b) Obiectul raportului juridic – numai bunurile materiale.Obiectul raportului
juridic de. Dreptul mediului – componentele mediului : biotice, abiotice, antropice În dependenţă
de obiectul raportului se află şi conţinutul drepturilor şiobligaţiilor părţilor, precum şi părţile care
vor fi obligate să participe la acestraport.Norme tehnice ale mediului: a) norma de calitate a
mediului – limitele maxime de poluare b) norma de emisie – cantitatea de poluanţi c) norma de
procedeu – tipuri de dispozitive de epurare d) norma de produse – calitatea fizică şi chimică a
unui produs
b) Explicați particularitățile subiectului şi a drepturilor/obligațiilor de mediu în raporturile
juridice de dreptul mediului. -5p.
Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului: Persoanele fizice (cetăţenii RM, străinii,
apatrizii), în calitate de beneficiaride folosinţă a componentelor mediului. Persoanele juridice,
ca colectivităţi umane, ce dispun de o organizaredistinctă şi activînd în realizarea unui scop
comun şi finit, înzestrate în acestdomeniu cu drepturi şi obligaţii, ce pot izvorî fie din prevederea
expresă a legii, fiedintr-un fapt juridic. Organele statale, înzestrate cu drepturi şi obligaţii prin
lege careprezentînd interesele statului sau ca apărător al acestor interese. Statul Republica
Moldova, ca subiect de drept în materie de răspundere juridică pe plan intern şi ca participant la
relaţiile internaţionale în problemele ceţin de protecţia mediului.E necesar de a menţiona faptul
că în majoritatea raporturilor subiectele segăsesc în relaţii de subordonare. În raporturile
juridice de Dreptul mediului subiectele se prezintă întotdeauna ca titulari de drepturi şi obligaţii,
acestea fiind prevăzute în contractele în bazacărora le este acordat dreptul de beneficiere asupra
resurselor naturale. Ele apar orica subiecte pasive, avînd numai obligaţii, ori ca subiecte active,
avînd numaidrepturi. În cele mai dese cazuri, însă, subiectele întrunesc aceste două poziţii,fiind
titulare de drepturi şi obligaţii.În dependenţă de conţinutul drepturilor şi obligaţiilor subiectele
raporturilor juridice de Dreptul mediului pot fi divizate în patru categorii: beneficiarii de
folosinţe, (persoane fizice şi persoane juridice) în zestraţi cu drepturi şi obligaţii privind
folosirea şi protecţia componentelor mediului; organele de stat , împuternicite cu drepturile de
gestiune şi administrare afondului natural al RM; organele de drept , împuternicite să efectueze
controlul şi supraveghereaîn acest domeniu; organizaţiile obşteşti , înzestrate cu dreptul de
promovare a obligaţiei de protecţie a mediului.
În dependenţă de conţinutul drepturilor şi obligaţiilor subiectele raporturilor juridice de Dreptul
mediului pot fi divizate în patru categorii:
-beneficiarii de folosinţe
(persoane fizice şi persoane juridice) înzestraţic u d r e p t u r i ş i o b l i g a ţ i i p r i v i n d f o l
o s i r e a ş i p r o t e c ţ i a c o m p o n e n t e l o r mediului;
-organele de stat , împuternicite cu drepturile de gestiune şi administrare afondului natural al RM;
-organele de drept , împuternicite să efectueze controlul şi supraveghereaîn acest domeniu;
-organizaţiile obşteşti , înzestrate cu dreptul de promovare a obligaţiei de protecţie a mediului.
Legea RM cu privire la protecţia mediului înconjurător stabileşte drepturile şi obligaţiile
fiecăruia dintre aceste categorii de subiecte
c) Apreciați temeiurile de apariție / modificare şi stingere a raporturilor juridice de mediu şi
mecanismul de realizare al acestora. -7p.
a.) poate lua naştere numai între persoane (fizice, juridice); b . ) p o a r t ă c a r a c t e r v o l i ţ i o n a l :
poate apărea numai prin exprimarea voinţei(unice sau a ambelor părţi); voinţa
iniţierii raportului poate fi exprimată atîtnemijlocit de către părţi, cît şi prin
i n t e r m e d i u l a c t u l u i l e g i s l a t i v , c a r e p r e v e d e apariţia raportului indiferent de faptul iniţiază
sau nu persoana acest raport, el fiindo reflectare a voinţei generale ce poartă caracter obligatoriu;c.)
poziţia de subordonare a părţilor;d.) statul, de cele mai dese ori, este o parte a raportului: deşi
unele raporturi juridice apar la iniţiativa persoanelor fizice/juridice, statul, în orice moment,
poateinterveni cu modificări; cu atît mai mult că în majoritatea raporturilor el este parteobligatorie,
reprezentat prin organele sale de supraveghere şi control. Premisa naşterii oricărui raport juridic, deci şi a
unui raport juridic de mediu, o constituie norma juridică pentru ca în condiţiile stabilite de norma juridică
să ia naştere un raport juridic de mediu este necesar să intervină un fapt social, un fapt juridic (eveniment
sau acţiune omenească).
Raporturile juridice de mediu sunt acele fapte juridice ce dau naştere raportului juridic de dreptul
mediului. Nu orice fapt juridic (social) generează, modifică sau stinge raportul juridic de mediu, ci numai
acele fapte juridice de care legea mediului (prin norme juridice de mediu) leagă astfel de consecinţe
juridice.
Sunt izvoare ale raportului juridic de mediu:
– evenimentele naturale – ca fenomene naturale, independente de voinţa omului, care au efecte
poluante asupra mediului (cutremure, inundaţii, tornade, erupţii vulcanice, incendii etc.), ce generează,
modifică sau sting raporturi juridice de mediu;
– acţiunile omeneşti – săvârşite de persoane fizice sau juridice care au ca efect fie poluarea
mediului (acţiuni poluante), fie sunt săvârşite în scopul prevenirii poluării, înlăturării efectelor sale şi
îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, şi care pot produce, modifica sau stinge raporturi juridice de mediu.
Acţiunile omeneşti pot fi săvârşite fără intenţia de a produce efecte poluante (sub formă de accidente
ecologice etc.) sau pot fi săvârşite cu intenţia de a produce astfel de efecte (acţiuni poluante). Unul si
acelasi eveniment poate fi generator de diferite raporturi juridice diferite sau sa determine
fie aparitia unor raporturi, fie stingerea sau modificarea altora. Un asemenea exemplu ar fi decesul unei
persoane: un asemenea eveniment stinge toate raporturile juridice in care defunctul era subiect, pe de o
parte, iar pe de alta parte, deschide raporturile de succesiune.
Subiectul II Regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă

a) Determinați noțiunea şi componența terenurilor cu destinație agricolă. -3p.

Conform Codului Funciar Cap V ,Art 36.: Terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma
de proprietate, sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole şi
pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii și a structurilor de primire turistică, din
categoria pensiunilor agroturistice, precum şi pentru obţinerea produselor energetice în condiţiile
prevăzute la alin. 2 lit. Din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte:
a) terenurile agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pîrloagele, livezile, viile,
plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fîneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole
şi altele asemenea – cele cu vegetaţie);
b) terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de
ateliere de reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice,
inclusiv amenajările piscicole, precum şi fîşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care
servesc activităţile agricole, instalaţiile de desecare, de irigare, pensiunile agroturistice, dacă nu au
fost atribuite la altă categorie de destinaţie;
[Art.36 lit.b) modificată prin LP236 din 17.11.17, MO441-450/22.12.17 art.742]
c) terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcîm) care au gradul
de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile rîurilor ori în alte zone cu
risc de inundaţii.
b) Determinați condițiile şi măsurile juridice de consolidare a terenurilor agricole . -5p.

Codul Funciar: Articolul 701. Consolidarea terenurilor agricole
Consolidarea terenurilor agricole reprezintă un complex de acţiuni juridice şi tehnice, întreprinse în
scopul optimizării dimensiunii, amplasamentului terenurilor şi organizării sistemului de măsuri în vederea
combaterii eroziunii solului şi sporirii fertilităţii lui, creînd condiţii propice pentru activitatea economică a
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a întreprinderilor şi cooperativelor agricole de producţie, care cultivă
pămîntul aflat în proprietate privată.
Consolidării pot fi supuse terenurile agricole situate în limitele unei singure localităţi.
Consolidarea terenurilor agricole se efectuează din iniţiativa proprietarilor de terenuri prin următoarele
modalităţi:
în baza contractului de activitate economică comună (cooperativele agricole de producţie);
prin folosirea în comun a terenurilor agricole (în conformitate cu statutul întreprinderilor agricole);
prin separare, comasare şi redefinirea hotarelor sectoarelor de teren, prin arendă, vînzare-cumpărare,
prin schimbul sectoarelor de teren de către deţinătorii de teren, inclusiv între deţinătorii de teren
participanţi la procesul de consolidare; precum şi prin alte modalităţi neinterzise de legislaţie.
Metoda de consolidare a sectoarelor de teren agricole o vor alege proprietarii de teren.
Consolidarea terenurilor agricole se înfăptuieşte în baza proiectului de consolidare elaborat de o
organizaţie autorizată de Guvern şi aprobat de proprietarii de teren. Consolidarea terenurilor agricole este
susţinută de stat.
Consolidarea terenurilor agricole, în conformitate cu prezenta lege, este un proces benevol şi
proprietarul de teren, din propria decizie, poate renunţa la procesul de consolidare a terenului în orice
moment, pînă la perfectarea proiectului de consolidare a terenului.
Prevederile art.701-705 referitor la consolidarea terenului agricol nu urmăresc intenţia de a interzice sau
de a restrînge activităţile independente de consolidare a terenului întreprinse de proprietarii de teren cu
resurse proprii.
Toate cheltuielile de consolidare a terenului agricol întreprinse cu concursul primăriei în vederea
investigării şi evaluării terenului, perfectării proiectului de consolidare, implementării acestuia şi
înregistrării în registrul bunurilor imobiliare se vor suporta de la bugetul de stat, de la bugetele locale sau
din alte surse de finanţare. Articolul 702. Principiile de bază ale consolidării terenurilor
Consolidarea terenurilor se înfăptuieşte în baza cererii adresate în scris de către proprietar primăriei
respective, în care se specifică modalitatea de consolidare.
În cazul în care terenurile proprietarilor, care au depus cereri de consolidare, formează masive
compacte cu dimensiuni şi amplasament optimal, primăria, cu acceptul proprietarilor, va începe procedura
de consolidare fără a elabora proiectul de consolidare.
În termen de 15 zile după depunerea de către proprietari a cererii de consolidare a terenurilor, primarul
va respinge cererea sau va emite o dispoziţie cu privire la iniţierea procesului de consolidare, care va
conţine descrierea generală a modalităţii de consolidare a terenului, sursele de finanţare a procesului dat,
termenul de finalizare a lucrărilor de consolidare, numerele cadastrale ale terenurilor supuse consolidării,
numele executantului proiectului de consolidare a terenurilor. La dispoziţie se va anexa lista proprietarilor
participanţi la consolidarea terenurilor.
Dispoziţia primarului cu privire la iniţierea procesului de consolidare a terenurilor se va aduce la
cunoştinţă solicitanţilor şi se va prezenta de către primărie organului cadastral teritorial pentru a se face
înscrierea respectivă în registrul bunurilor imobile.
Cu condiţia respectării dreptului deţinătorului de teren de a se retrage din procesul de consolidare a
terenului, în cazul existenţei unei înscrieri în registrul bunurilor imobile cu privire la iniţierea procesului
de consolidare a terenului, deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare nu sînt în drept să
înstrăineze sau să depună în gaj terenul propus spre consolidare pînă la finalizarea procesului dat.
Retragerea din procesul de consolidare a terenului se va anunţa prin notificarea primarului.
Deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare sînt obligaţi să menţină starea actuală a
terenurilor pînă la încheierea procesului de consolidare, să nu schimbe destinaţia acestora şi să nu
modifice valoarea terenurilor prin activităţile întreprinse de ei.
Varianta finală a proiectului de consolidare a terenurilor se aprobă printr-un acord întocmit în scris de
proprietarii de terenuri participanţi la proces.
Proiectul de consolidare a terenului şi acordul proprietarilor de teren menţionat la alineatul al şaptelea
din prezentul articol se aprobă de către consiliul sătesc (comunal), orăşenesc, municipal. Decizia privind
aprobarea proiectului de consolidare va conţine numele proprietarilor terenurilor consolidate, date despre
suprafaţa şi numerele cadastrale ale terenurilor fiecărui proprietar. În temeiul deciziei cu privire la
aprobarea proiectului de consolidare se eliberează documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de
teren.
După aprobare, proiectul de consolidare a terenurilor se implementează.
Procesul consolidării terenului se consideră finalizat la data înregistrării terenurilor consolidate în
registrul bunurilor imobile.
Proiectul de consolidare a terenurilor, aprobat prin decizia consiliului sătesc (comunal), orăşenesc,
municipal, serveşte drept plan cadastral pentru localitatea respectivă şi drept bază pentru înregistrarea
drepturilor de proprietate asupra acestora ale proprietarilor de teren.
c) Propuneți metode legale de scoatere a terenurilor agricole din circuitul agricol. -7p.
Prețurile la terenurile agricole din țara noastră au o variație foarte mare de preț. Valoarea lotului este
influențată de amplasarea, infrastructura din zonă, bonitatea solului, culturile plantate etc. Unele terenuri
au un preț mai mare din cauza perspectivei de scoatere a acestora din circuitul agricol și construcția unor
imobile locative sau obiective comerciale. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole în
scopurile specificate la art. 36 alin. 2 lit. b) sau pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 38 1 nu se
consideră excludere a acestora din circuitul agricol şi se face prin decizia consiliului local al unităţii
administrativ-teritoriale de nivelul întîi în temeiul cererii proprietarului, în cazul oraşului Chişinău – prin
decizie a consiliului municipal Chişinău. Articolul 74.(Codul Funciar) Retragerea temporară a unor
terenuri din
circuitul agricol sau silvic
Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau silvic pentru executarea unor lucrări de
prospecţiuni geologice, de instalare a unor linii de telecomunicaţii, de transport electric sau conducte de
gaz, apeducte şi alte instalaţii similare se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale cu acordul
deţinătorilor de terenuri.
În caz de necesitate a lichidării urmărilor avariilor şi a executării lucrărilor de urgenţă pentru
întreţinerea obiectivelor, prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol, ocuparea terenurilor respective se
face cu acordul deţinătorilor de terenuri, iar în caz dacă aceştia refuză - cu autorizaţia autorităţilor
administraţiei publice locale. În toate cazurile deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubiri.
Organele şi unităţile care beneficiază retragerea temporară din circuitul agricol sau silvic a unor
terenuri sînt obligate să ia măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul agricol şi
silvic la expirarea termenului aprobat.
Barem de notare
Nota 5 (6-8p.); Nota 6 (9-11p.); Nota 7(12-18p.); Nota 8 (19-25p.); Nota 9 (26-28p.); Nota 10 (29-30p.)

Test _3
Subiectul I: Drepturile şi obligațiile de mediu
a) Definiți categoriile de drepturi fundamentale de mediu ale omului. -3p.

drept la un mediu înconjurător sănătos[1];
Motivarea acestei denumiri are la bază: argumentul după care, dreptul fundamental la un mediu sănătos
reprezintă premisa realizării altor drepturi fundamentale (cum ar fi: dreptul la viaţă, la sănătate, la
integritate fizică şi morală, la muncă, la proprietate, etc.); existenţa dispoziţiilor constituţionale privind
drepturile omului stipulate în tratatele internaţionale; existenţa obligaţiilor fundamentale ale st Atât Carta
ONU[2] sau Declarația Universală a Drepturilor Omului[3], cât și alte documente comunitare și
internaționale[4] proclamă drepturile omului și libertățile fundamentale pentru toți oamenii în mod egal,
fără nicio discriminare. Conceptul de mediu sănătos, nepoluat, echilibrat are semnificații
fundamentale[5], referindu-se la un mediu propice dezvoltării fizice și intelectuale a omului. Termenul
are însă și o dimensiune umană, urmărind apărarea integrității fizice și morale a acestuia. Cuvântul
„echilibrat” indică dimensiunea naturală, ce se referă la un mediu ecologic global. atului la refacerea,
protejarea şi menţinerea echilibrului ecologic. –
drept la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic[2];
Pentru motivarea acestei opinii se pleacă de la ideea, că mediul trebuie protejat atât pentru protejarea
vieţii cât şi pentru asigurarea calităţii ei, un astfel de drept ducând la o protecţie mult mai largă decât cea
care ar putea rezulta doar din dreptul protecţiei sănătăţii.
drept la un mediu înconjurător de calitate[3];
– drept la conservarea mediului înconjurător[4];
Această formulare este motivată în sensul că participarea cetăţenilor la conservarea mediului are un dublu
aspect, de drept şi de îndatorire, aceştia nefiind doar beneficiari pasivi ci şi responsabili în conservarea şi
protecţia mediului înconjurător.
În doctrină se folosesc şi alte denumiri cum ar fi: „drept la un mediu înconjurător decent”, „drept la un
mediu înconjurător sigur”, „drept la un mediu curat”, „drept la un mediu înconjurător conservat”, etc.
Denumirile prezente includ doar elemente de conţinut ale acestui drept, ele nu au un caracter general,
utilizarea lor putând crea neconcordanţă între formă, denumire şi conţinut, datorită lipsei de generalitate.
De aceea, pe lângă elemente ca: sănătos, ecologic, curat, echilibrat, de calitate, este indicat să se
folosească şi noţiunea de „protecţie” care-i poate asigura acestui drept generalitatea optimă. De fapt, toate
noţiunile cuprinse în denumirea acestui drept sunt elemente de conţinut ale „protecţiei” pentru că în lipsa
acesteia, mediul dispare şi pe cale de consecinţă dispar toate adjectivele menţionate mai sus în calitate de
denumiri.
Pentru aceste considerente, apreciem că formularea corespunzătoare este „drept la un mediu sănătos şi
protejat”. În documentele internaționale, înainte de toate, politice, adoptate sub egida ONU, în literatura
juridică, mai ales din țările occidentale, s-a acordat, în ultimele două decenii, o atenție deosebită
reglementării și analizei dreptului la un mediu nepoluat. Organismele internaționale au recomandat și o
parte însemnată a doctrinei a susținut ideea necesității consacrării legislative a dreptului la un mediu
sănătos, dacă se poate ca drept fundamental al omului. Problema a constituit obiect de discuții și cercetare
și la noi, mai ales, după 1990, dar și mai înainte
b)Interpretați mecanismul de aplicare a dreptului la un mediu neprimejdios. -5p.

Protecţia mediului constituie o problemă de o importanţă globală, care trebuie să devină o
prioritate naţională, deoarece vizează în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, realizarea
intereselor economice, precum şi capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii.
Existenţa unui mediu curat contribuie incontestabil la asigurarea drepturilor fundamentale ale
omului prevăzute de Constituţia Republicii Moldova: dreptul la viaţă şi dreptul la sănătatea fizică şi
morală. Aceasta implică păstrarea calităţii principalelor componente ale mediului (a aerului, apei, solului,
florei şi faunei), în condiţiile unei dezvoltări durabile. Intervenţia statului în domeniul protecţiei mediului
este determinată şi de necesitatea realizării obiectivelor enunţate în Documentul final aprobat la
Conferinţa pentru Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro „Viitorul pe care îl dorim”, Declaraţia
Miniştrilor de Mediu de la Astana; cele 26 de principii din Declaraţia de la Stockholm privind mediul
uman; Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului (în special obiectivul 7 „Asigurarea Durabilităţii
Mediului”); Programul de asistentă a ONU pentru Republica Moldova pentru perioada 2013-2017, care
include prioritatea nr.3 „Mediu, Schimbări Climatice şi Managementul Riscurilor”, avînd drept scop
protecţia factorilor de mediu şi a ecosistemelor naturale, reglementarea şi utilizarea raţională şi durabilă a
resurselor naturale şi minimalizarea impactului asupra mediului şi sănătăţii umane.
În prezent, capitole întregi ce cuprind acţiuni de protecţie a mediului sînt incluse în documente
naţionale de planificare strategică, ca Programul de activitate şi Planul de acţiuni al Guvernului, Strategia
de asigurare a securităţii naţionale, Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, Cadrul
bugetar pe termen mediu. Domeniul protecţiei mediului a fost recunoscut ca un domeniu important pentru
dezvoltarea social-economică a ţării în Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”.
În aceste documente de politici însă priorităţile de mediu sînt expuse succint şi sporadic, fără a
avea la bază un document de politică de mediu, fiind formulate în raport cu cerinţele şi necesităţile
evidenţiate la momentul respectiv. Astfel, Strategia de mediu pentru perioada 2014-2023 caută să
compenseze această lacună şi să stabilească obiective concrete în domeniul protecţiei mediului, a căror
implementare va conduce la dezvoltarea durabilă a ţării, la integrarea europeană, la aplicarea principiilor
economiei verzi, precum şi la obţinerea unor beneficii considerabile în ceea ce priveşte îmbunătăţirea
sănătăţii şi reducerea mortalităţii, precum şi la apariţia unor oportunităţi economice şi economisiri pe
scară largă, care, respectiv, vor contribui la bunăstarea comunităţii.
c)Distingeți condițiile de aplicare şi apărare a dreptului de acces la informația de mediu. - 7p .

Conform Conveției de la Arahus: Fiecare parte va asigura ca autori publice,]n cond
următoarelor puncte ale acestui articol,ca răspuns la o cerere de informație pe problem de
mediu,să pună acestă informație la dispoziția publicului,respectînd prevederile legislației
naționale,inclusive în cazul în care sunt cerute copii de pe documentația conținînd sau
cuprinzînd informația respectivă.O solicitare de inf de mediu poate fi refuzată dacă dacă
dezvaluirea acesteia ar afecta în mod negative: confidentialitaea proecdurilor autoritatilro
autoritatilor publice,in cazul in care o astfel de confidentialitate este prevazuta de legislatia
nationala b)confidentialitatea informatiilor comerciale si industrial,in cazul in care aceasta
este prevazuta de lege pentru a proteja un interes economic legitim.c)drepturile de
proprietate intelectuala..
Solicitarea şi furnizarea informaţiei privind mediul se fac în conformitate cu prevederile

Convenţiei de la Aarhus privind accesul la informaţie. recunoscand, de asemenea, ca orice
persoana are dreptul sa traiasca intr-un mediu adecvat sanatatii si bunastarii sale si ca are sarcina,
atat la nivel individual, cat si in asociere cu altii, sa protejeze si sa imbunatateasca mediul in
beneficiul generatiilor prezente si viitoare si sa respecte prezenta indatorire, considerand ca
pentru a fi capabili sa mentina acest drept si sa respecte prezenta sarcina cetatenii trebuie sa aiba
acces la informatie, sa fie indreptatiti de a participa la luarea deciziei si sa poata avea acces la
justitie in probleme de mediu si recunoscand in aceasta privinta ca cetatenii pot avea nevoie de
asistenta pentru a-si exercita dreptul,
recunoscand ca in domeniul mediului un acces mai bun la informatie si participarea publicului la

luarea deciziei imbunatatesc calitatea si implementarea deciziilor, contribuie la constientizarea
publicului asupra problemelor de mediu, ofera acestuia posibilitatea de a-si arata preocuparile si
dau prilejul autoritatilor publice sa tina seama de asemenea preocupari, tintind spre o mai buna
constientizare a luarii deciziilor si spre transparenta in acest domeniu, precum si spre intarirea
sprijinului publicului pentru deciziile care privesc mediul inconjurator,
recunoscand importanta transparentei in toate ramurile executivului si invitand autoritatile

legislative sa implementeze principiile acestei conventii in procedurile lor. ARTICOLUL 3
Prevederi generale: 3. Fiecare parte va promova educatia ecologica si constientizarea publicului
in problemele de mediu, in special modalitatile de acces la informatie, participarea la luarea
deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu.
4. Convenţia Aarhus reflectă şi dreptul publicului de a avea acces la informaţia de mediu. Accesul
liber la informatia de mediu ca informaţie de interes public este reglementat şi prin Legea nr.982-XIV
din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie. Informaţii de interes public se consideră cele care
privesc activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de
suportul ori de forma sau modul de exprimare a informaţiei. 12. Primul obiectiv general este divizat în
3 subobiective ce reies din pilonii Convenţiei Aarhus: eficientizarea accesului la informaţia de mediu,
eficientizarea accesului la justiţie şi eficientizarea participării publicului la luarea deciziilor de mediu.
Fiecare dintre subobiective cuprinde următoarele obiective specifice: 3) asigurarea accesului la
informaţia de mediu prin elaborarea strategiilor de comunicare în cadrul autorităţilor administraţiei
publice centrale şi instituţiilor subordonate, pînă la finele anului 2011;
Subiectul II Regimul juridic de folosire a fondului forestier

a) Definiţi noţiunea de pădurea - ca obiect de utilizare şi protecţie şi identificaţi componenţa

fondului forestier -3p.
b) Determinaţi formele de folosinţă specială a fondului forestier. -5p.

c) Dezvoltați cazurile de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal, contravenţional şi
civil pentru nerespectarea legislaţiei silvice. - 7p .
Barem de notare
Examinator

Test 4_
a) Enumerați caracteristicile dreptului de participare în luarea deciziilor de mediu . -3p.

1)Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la
justiție în probleme de mediu din 25.06.1998
2)Convenția de la Aarhus din 25 iunie 1998: considerind ca pentru a fi capabili sa mențină acest
drept și să respecte prezenta sarcină,cetațenii trebuie să aibă acces la informație,să fie
îndreptățiți de a participa la luarea deciziei și să poată avea acces la justiție în probleme de
mediu și recunoscînd în aveastă privință ca cetățenii pot avea nevoie de asistență pentru a-și
exercita dreptul.Recunoscînd că în domeniul de mediu un acces mai bun la informație și
participarea publicului la luarea deciziei îmbunătățesc calitatea și implementarea deciziilor
,contribuie la conștientizarea publicului asupra problemelor de mediu,ofera acestuia
posibilitatea de a-și arăta preocupările și dau prilejul autorităților publice să țină seama de
asemenea preocupări,ținînd spre o mai bună conștientizare a luării deciziilor și spre
transparența în acest domeniu,precum și spre inițierea sprijinului publicului pentru deciziile care
privesc mediul înconjurător.2)Recunoscînd că publicul trebuie să fie conștient de procedurile
privind participarea la procesul luării deciziilor cu implicații asupra mediului,să aibă acces
liber la aceste procedure și să știe cum să le folosească.3)Recunoscînd importanța rolului pe
care îl pot juca în domeniul protecției mediului cetățenii,ong și sectorul privat,dorind să
promoveze educația ecologică pentru o mai profundă înțelegere a mediului și dezvoltării
durabile și să încurajeze conștientizarea publicului și participarea acestuia la luarea deciziilor
care afectează mediul și dezvoltarea durabilă.(Conform Convenției de la Arahus)
b) Modelați aplicare şi apărarea a dreptului de participare în luarea deciziilor de mediu . -5p.

Articolul 6 (convenția de la Arahus) Participarea publicului la deciziile privind activitățile
specifice: Fiecare parte va aplica prevederile acestui articol cu privire la deciziile legate de orice
activități propuse pentru procedura de autorizare.Alin.6 Fiecare parte va cere autorităților publcie
competente să asigure accesul publicului interesat,în vederea examinării,la cerere,dacă legislația
națională prevede astfel,gratuit și într-un timp foarte scurt,la totalitatea informațiilro relevante
pentru procesul decizional,care sunt disponibile în timpul procedurilor de participare publică,în
conformitate cu prevderile capitolulior.
Art.7 (Participarea ăublicului în timpul pregătirii planurilor,programelor și politicilor legate de
mediu)
Art.8 (În timpul pregătirii regulamentelor de aplicare,a normativelor și instrumentelor legale
obligatorii,generale aplicabile)
c) Evaluați dreptul la apă şi sanitație ca drept fundamental al omului -7p.
Raţionamentul ce-a stat la baza conceptualizării dreptului la apă a fost exprimat consecvent într-un şir de
iniţiative în care se reitera importanţa protejării apei. Dintre acestea putem menţiona: Declararea Decadei
Internaţionale a Acţiunilor „Apa pentru viaţă” (2005-2015);4 Declararea anului 2008 ca „An al
Salubrităţii”;5 Conferinţa Naţiunilor Unite privind mediul şi dezvoltarea, Rio de Janeiro, 3-14 iunie,
19926 ; Conferinţa Naţiunilor Unite privind aşezările umane, Istanbul, 3-14 iunie, 19967 ; Conferinţa
Naţiunilor Unite privind apa, Mar del Plata, 14-25 martie 19778 etc.
Premisele disputelor despre declararea dreptului fundamental al omului la apă curată îşi au originea în
conceptul realizării dreptului la viaţă. Este inimaginabilă existenţa omului fără apă. În acest sens, devine
evident că restricţionarea intenţionată a accesului la apă serveş te temei pentru a invoca violarea dreptului
la viaţă.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în art. 25 alin. (1), stipulează: Orice om are dreptul la un
nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana,
îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la
asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a
mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.1. Pe lângă Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, există o multitudine de instrumente importante în domeniul drepturilor
omului care recunosc implicit dreptul la apă, şi anume: Pactul internaţional privind drepturile civile şi
politice, art. 6, 1713; Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, art. 7, 11,
1214; Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, art. 1415;
Convenţia privind drepturile copiilor, art. 2416; Protocolul privind apa şi sănătatea la Convenţia privind
protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale, art. 2, 4, 517. Dreptul
la apă este indispensabil pentru a duce un mod de viaţă normal. Este o condiţie esenţială pentru realizarea
altor drepturi ale omului. Dreptul la apă permite oricărei persoane să benefi cieze de sufi cientă apă, în
condiţii de siguranţă acceptabile, precum şi asigură utilizarea personală şi domestică. O cantitate adecvată
de apă potabilă este necesară pentru a preveni moartea în urma deshidratării, pentru a reduce riscul
maladiilor legate de apă. Dreptul la apă presupune atât libertăţi, cât şi obligaţii. Libertăţile includ dreptul
de a menţine accesul la stocul de apă, precum şi dreptul cetăţeanului de a nu fi deconectat arbitrar sau
contaminat în urma aprovizionării cu apă. Prin contrast, obligaţiile includ dreptul la un sistem de
alimentare cu apă şi de gestionare a ei, care oferă egalitatea de şanse pentru consumator să se bucure de
dreptul la apă. Elementul primar al dreptului la apă constituie raportul dintre accesul la resursă şi sufi
cienţa acesteia pentru viaţa, demnitatea şi sănătatea umană. Această trăsătură categoric nu trebuie să fi e
interpretată în mod restrictiv, prin simpla referinţă la cantităţile volumetrice şi tehnologiile aplicate. Apa
trebuie să fi e tratată, în primul rând, ca un bun social şi cultural de asigurarea folosirii raţionale a apelor
pentru necesităţile populaţiei şi ale economiei naţionale, protecţia apelor împotriva poluării, impurifi cării
şi epuizării, protejarea drepturilor persoanelor juridice şi fi zice în Republica Moldova este Codul
apelor.19 Deşi acest act legislativ este depăşit, el conţine anumite prevederi relevante. Printre acestea
putem menţiona dispoziţiile art. 18 în conformitate cu care apa ca resursă naturală este proprietate publică
exclusivă şi poate fi atribuită doar în folosinţă, în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Codul atribuie
calitatea de benefi ciar de folosinţă a apei oricărei persoane juridice şi fi zice. Pentru satisfacerea
necesităţilor de apă potabilă, menajeră şi de altă natură, precum şi pentru aprovizionarea întreprinderilor
alimentare se atribuie în folosinţă obiective acvatice, apele cărora întrunesc cerinţele sanitare stabilite (art.
43 alin.(1)). Cu părere de rău, Codul apelor nu cuprinde dispoziţii care ar stabili expres îndatoririle
autorităţilor centrale şi cele ale administraţiei publice locale în ceea ce priveşte asigurarea dreptului
fundamental la apă, cu toate că unele elemente constitutive ale acestui drept (disponibilitatea) totuşi se
regăsesc în cuprinsul acestei legi.
Subiectul II Regimul juridic de folosire al aerului atmosferic

a) Identificați formele de folosire a aerului atmosferic. -3p.

1.pentru asigurarea supraviețuirii omului și altor organisme
2.pentru emisia substanțelor și materialelor poluante,precum și pentru absorbția influențelor
fizice periculoase.
3.pentru necesitățile de producție în calitate de materie primă,pentru dobîndirea
oxigenului,azotului,în procesul de producție,arderea combustibilulu,pentru transportul aerian și
tereestru.
b) Determinaţi Concentraţia Maxim Admisibilă şi Evacuarea Limitat Admisibilă a poluanților

în aerul atmosferic. -5p.
.Legea cu privire la protectia aerului atmosferic determina 2 normative cu privire la calitateasi
protectia aerului atmosferic si anume: concentratia maxima admisibila de poluanti
(CMA)elaborat de Ministerul Sanatatii; emisiile limitat admisibile de poluanti (ELA) stabilite de
MinisterulMediului.La stabilirea Ela de poluanți se iau în considerație factorii de poluare a
atmosferei,datele inventarierii emisiilor de noxe ale fiecarei surse de poluare,normativele in
vigoare ale CMA de poluanți,nivelul poluării de fond a aerului. In anumite situatii, normativele
concentratiei maxime admisibile pot fi diferite si aceastadepinde de calitatea aerului atmosferic
intro anumita localitate si intr-o anumita perioada de timp.
Emisiile limitat admisibile de poluanti reprezinta normativele poluantilor evacuati in
aerulatmosferic de la suprafata solului de o sursa sau de un grup de surse de emisie in
corespundere cunormativele calitatii aerului atmosferic care sunt prevazute pentru populatie,
regnul animal si celvegetal. Normativele emisiilor limitat admisibile de poluanti se stabilesc la un
asa nivel incatsubstantele evacuate de toate sursele existente dintr-o localitate sa nu depaseasca
concentratiamaxima admisibila de poluanti. Cantitatea poluantilor se calculeaza total pe
întreprindere si sedivizeaza in 2 grupe: grupa de poluanti solizi cum sunt cenusa, praful metalic,
praful de lemn; grupade poluanti gazosi si lichizi cum sunt vaporii de acid sulfuric, amiac,
hidrocarburile. Cantitatile poluantilor sunt calculate in grame pe secunda si tone pe an. . In ceea
ce priveste emisiile de poluanti in aerul atmosferic de la mijloacele de transport, ele nu trebuie sa
depaseasca normativeleemisiile limitat admisibile.Conform Legii cu privire la protecția aerului
atmospheric.Cantitățile poluanților sunt calculate în grame pe secundă și tone pe an.În caz de
creare a riscurilo pentru viața și sănătatea oamenilor Inspectoratul ecologic de stat printr-o decizie
poate: Limita,suspenda,interzice emisiile de poluanti in atmosfera,inclusive functionarea unor
instalatii,sectii si interprinderi industrial.
c) Evaluați cazurile de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal,

contravenţional şi civil pentru nerespectarea legislației aerul atmosferic. -7p.
d) Persoanele fizice şi juridice poartă răspundere administrativă sau penală pentru încălcarea
prevederilor Legii cu privire la protecția aerului atmospheric:
a) depăşire a normativelor ELA de poluanţi;
b) depăşire a normativelor influenţei fizice nocive asupra aerului atmosferic;
c) emisie a poluanţilor în atmosferă fără autorizaţia organului de stat abilitat;
d) încălcare a regulilor de exploatare şi neutilizare a utilajului, aparatajului, instalaţiilor care servesc
pentru purificarea şi controlul emisiilor în atmosferă;
e) dare în exploatare a întreprinderilor noi şi a celor reconstruite, a instalaţiilor şi a altor
obiective neconforme ;
f) producere şi exploatare a mijloacelor de transport la care concentraţia emisiei de poluanţi depăşeşte
normativele CMA de poluanţi;
g) implementare a descoperirilor ştiinţifice, invenţiilor, propunerilor de raţionalizare, de noi sisteme
tehnologice, substanţe şi materiale, precum şi aplicare a utilajului tehnologic şi a altor obiecte, substanţe
şi materiale de import neconforme cu reglementările naţionale privind protecţia aerului atmosferic
şi neînzestrate cu certificate de calitate a producţiei şi cu mijloace tehnice de control al emisiilor de
poluanţi;
Articolul 33. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcare
prevederilor prezentei legi
(1) Persoanele fizice şi juridice care prin activitatea lor au contribuit la poluarea aerului atmosferic sînt
obligate să repare prejudiciul cauzat în modul prevăzut de legislaţie.
(2) Repararea prejudiciului se face benevol sau în baza deciziei instanţei judecătoreşti, în corespundere cu
taxele aprobate şi metodologia de calculare a cuantumului plăţii pentru prejudiciul cauzat, iar în lipsa
acestora - în mărimea cheltuielilor suportate de facto pentru restabilirea stării aerului atmosferic, luîndu-
se în calcul pierderile suportate..
Articolul 230. Poluarea aerului (Conform Codului Penal)

Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor
sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de
purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii
considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul
persoanei,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
Articolul 149. Poluarea mediului cu cauzarea de
prejudicii (Codul contravențional)
Poluarea mediului (aerului atmosferic, a bazinelor acvatice de suprafaţă şi subterane, a
terenurilor) cu deşeuri industriale, de construcţie sau menajere, cu ape menajere, cu emisii de
poluanţi ce au cauzat prejudicii
Poluarea mediului (aerului atmosferic, a bazinelor acvatice de suprafaţă şi subterane, a
terenurilor) cu deşeuri industriale, de construcţie sau menajere, cu ape menajere, cu emisii de
poluanţi ce au cauzat prejudicii, dacă această acțiune nu constituie infracțiune, se
sancţionează cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea,
în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale aplicată persoanei
fizice, cu amendă de la 210 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau
fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen
de la 6 luni la un an.
Articolul 296. Bunurile domeniului public şi bunurile domeniului
privat (Codul civil)
(1) Bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul privat
dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt trecute în domeniul public.
(2) Din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale fac parte bunurile
determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public. Interesul
public implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care satisface nevoile
colectivităţii fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei
menţionate.
(3) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public,
resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte
bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile domeniului public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Dreptul de proprietate
asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobîndit de terţi prin uzucapiune.
Barem de notare
Examinator
2

Test 5_

a) Prezentați categoriile de decizii de mediu ce necesită participarea publicului . -3p.

Antrenarea publicului în procesul elaborării şi adoptării deciziilor de mediu este actul social prin care,
conform drepturilor şi intereselor acordate, i se asigură dreptul şi accesul la luarea deciziilor, la
exprimarea opiniilor cu privire la adoptarea şi realizarea proiectelor de acte legislative şi a documentaţiei
de proiect privind obiectele şi activităţile economice preconizate, ce influenţează sau pot influenţa starea
mediului înconjurător. 4. Publicul poate fi antrenat în elaborarea deciziilor de mediu şi în cazul cînd
această activitate nu figurează în lista anexată la sus-numita lege, dar este în măsură să influenţeze
considerabil mediul.
5. Implicarea publicului în elaborarea actelor legislative şi normative (proiecte de legi, programe
naţionale, regulamente etc.) este asigurată de autoritatea centrală pentru mediu, care poartă răspundere
deplină pentru procedura în cauză.
6. Implicarea publicului în procesul de elaborare a deciziilor privind activitatea economică, proiectele
de construcţie, reconstrucţie etc. cu impact asupra mediului este asigurată de către autorităţile
administraţiei publice locale şi ecologice, care poartă răspundere deplină pentru procedura în cauză,
organizînd, în funcţie de gradul lor de complexitate, referendumuri locale, sondaje sociologice, anchete
publice etc. şi utilizînd metodele şi tehnicile specifice cuprinse în anexele nr.1 şi nr. 2 la prezentul
regulament. Cheltuielile legate de procedura de consultare a populaţiei le vor suporta persoanele fizice
sau juridice (beneficiarii), care vor finanţa elaborarea documentaţiei respective.
ANTRENAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIILOR
PRIVIND ACTIVITĂŢILE ECONOMICE LA NIVEL LOCAL
Capitolul IV
ANTRENAREA PUBLICULUI ÎN ELABORAREA DECIZIILOR
PRIVIND PROIECTELE DE NIVEL NAŢIONAL
17. Antrenarea publicului în procesul elaborării proiectelor şi programelor de dezvoltare economică şi

socială a Republicii Moldova, care prevăd folosirea resurselor naturale cu impact considerabil, este
obligatorie. Sînt pasibile de expertiza ecologică publică obligatorie:
a) proiectele de acte legislative şi de alte acte normative, instrucţiunile, normativele şi metodologiile,
regulamentele şi standardele referitoare la starea mediului şi/sau care reglementează activităţile potenţial
periculoase pentru mediul înconjurător, folosirea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător;
b) proiectele convenţiilor internaţionale, proiectele contractelor de concesiune, care prevăd folosirea
resurselor naturale ale Republicii Moldova;
c) noile proiecte, programe, planuri şi scheme vizînd:
- dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova, a anumitor zone, judeţe, municipii, oraşe,
sate;
- ocrotirea naturii în ansamblu pe ţară şi în teritorii aparte;
- reconstrucţia municipiilor, oraşelor, satelor;
- alimentarea cu căldură, apă, gaze, energie electrică;
- construcţia sistemelor de canalizare ale localităţilor;
- urbanismul şi amenajarea teritoriului în localităţile urbane şi rurale;
- construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea şi reprofilarea, conservarea, demolarea
sau lichidarea tuturor obiectelor economice şi sociale susceptibile să afecteze mediul înconjurător, precum
şi a celor care pot afecta starea mediului înconjurător în statele limitrofe, determinate de Convenţia
internaţională privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontalier, la care
Republica Moldova este parte;
- construcţia căilor de comunicaţie rutieră, feroviară, fluvială, reconstrucţia albiilor rîurilor,
construcţiilor hidrotehnice, sistemelor de irigare şi desecare, construcţia sistemelor de combatere a
eroziunilor şi salinizării solului;
- explorarea şi exploatarea subsolului, inclusiv în zonele cu regim de protecţie a apelor;
- plantarea viţei-de-vie şi livezilor în zonele cu regim de protecţie a apelor;
- producerea şi distrugerea pesticidelor şi altor substanţe toxice;
- amplasarea şi amenajarea platformelor pentru deşeuri industriale, menajere, agricole şi reziduuri
toxice, construcţia sau amplasarea instalaţiilor de prelucrare, neutralizare sau distrugere a acestor deşeuri
şi reziduuri;
- alte activităţi care pot afecta starea mediului înconjurător.
18. Responsabilitatea pentru antrenarea publicului în elaborarea proiectelor şi programelor de
dezvoltare economică şi socială a Republicii Moldova, care prevăd folosirea resurselor naturale cu impact
considerabil, o poartă autoritatea centrală pentru mediu, cheltuielile respective fiind suportate de către
beneficiar.
19. Antrenarea publicului în adoptarea proiectelor cu efect transfrontalier se efectuează în conformitate
cu Convenţia internaţională privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context
transfrontalier, ratificată în iunie 1993.
b) Desfășurați analiza obligațiilor de mediu. -5p.

Principiul “utilizării durabile” => semnifică obligaţia generală de a conserva şi proteja mediul,
ca şi patrimoniu comun al umanităţii, în scopul menţinerii sale, cel puţin în starea în care a fost
moştenit şi a transmiterii sale, generatţiilor următoare.
Deoarece evaluarea exactă a prejudiciului nu este iposibilă întotdeauna, obligaţia poluatorului de
a repara prejudiciul cautat şi de a reface cadrul natural deteriorat, încercînd o restabilire a
condiţiiloer anterioare producerii prejudiciului.
Legea nr. 137/1995 prevede in art. 48 obligatia generala pentru toti detinatorii, indiferent de titlu,
de a proteja solul, subsolul si ecosistemele terestre, iar alte dispozitii stabilesc supunerea la un
regim de protectie a resurselor naturale ale subsolului, instituind obligatii in sarcina celor ce le
prospecteaza sau le exploatează.
Legea privind protectia mediului cuprinde dispozitii care prevad obligatia pentru toti detinatorii
de terenuri de protectie a solului, subsolului si ecosistemelor terestre prin masuri de gospodarire,
conservare si amenajare a teritoriului complexe si adecvate.
Art. 50 din Legea privind protectia mediului stabileste in sarcina autoritatilor centrale pentru
agricultura si silvicultura obligatia de a tine evidenta terenurilor degradate, improprii pentru
productia agricola, de a indruma si controla lucrarile de imbunatatiri funciare, de a acorda
asistenta tehnica de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare, elaborand reglementari
privind mentinerea si ameliorarea calitatii terenurilor, conservarea biodiversitatii si habitatelor
naturale.
Art. 31. - Protecţia mediului constituie o obligaţiune generală a locuitorilor republicii, ei fiind
datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească
raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor beneficiari ai resurselor
naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu sau organizaţiile ecologice despre
daunele, provocate naturii de persoanele fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a
spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau
locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
c) Generalizați principiile participării publicului - 7p .

Antrenarea publciului in procesul elaborarii si adoptarii deciziilor de mediu este actul social prin
care,conform drepturilor și intereselor acordate,I se asigură derptul si accesul la luarea
deciziilor,la exprimarea opiniilor cu privire la doptarea si realizarea proectelor de acte legislative
si a documentatiei de proiect privind obiectivele si activitatile economice preconizate,ce
influenteaza sau pot influenta starea mediului inconjurator.Aceasta activitate este benevola,iar in
cazul examinarii documentatiei de proiect a obiectivelor si activitatilor,prevazute in anexa la
Legea privind expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului inconjurator ,este
obligatorie
HOTĂRÎRE Nr. 72
din 25.01.2000
despre aprobarea Regulamentului privind antrenarea publicului
în elaborarea şi adoptarea deciziilor de mediu
17. Antrenarea publicului în procesul elaborării proiectelor şi programelor de dezvoltare

economică şi socială a Republicii Moldova, care prevăd folosirea resurselor naturale cu impact
considerabil, este obligatorie. Sînt pasibile de expertiza ecologică publică obligatorie:
a) proiectele de acte legislative şi de alte acte normative, instrucţiunile, normativele şi
metodologiile, regulamentele şi standardele referitoare la starea mediului şi/sau care
reglementează activităţile potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, folosirea resurselor
naturale şi protecţia mediului înconjurător;
b) proiectele convenţiilor internaţionale, proiectele contractelor de concesiune, care prevăd
folosirea resurselor naturale ale Republicii Moldova;
c) noile proiecte, programe, planuri şi scheme vizînd:
- dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova, a anumitor zone, judeţe, municipii,
oraşe, sate;
- ocrotirea naturii în ansamblu pe ţară şi în teritorii aparte;
- reconstrucţia municipiilor, oraşelor, satelor;
- alimentarea cu căldură, apă, gaze, energie electrică;
- construcţia sistemelor de canalizare ale localităţilor;
- urbanismul şi amenajarea teritoriului în localităţile urbane şi rurale;
- explorarea şi exploatarea subsolului, inclusiv în zonele cu regim de protecţie a apelor;

- plantarea viţei-de-vie şi livezilor în zonele cu regim de protecţie a apelor;
- producerea şi distrugerea pesticidelor şi altor substanţe toxice;
- alte activităţi care pot afecta starea mediului înconjurător.
18. Responsabilitatea pentru antrenarea publicului în elaborarea proiectelor şi programelor de
dezvoltare economică şi socială a Republicii Moldova, care prevăd folosirea resurselor naturale cu
impact considerabil, o poartă autoritatea centrală pentru mediu, cheltuielile respective fiind
suportate de către beneficiar.
19. Antrenarea publicului în adoptarea proiectelor cu efect transfrontalier se efectuează în
conformitate cu Convenţia internaţională privind evaluarea impactului asupra mediului
înconjurător în context transfrontalier, ratificată în iunie 1993.
Subiectul II Regimul juridic de folosire al aerului atmosferic

a) Specificați aerului atmosferic ca obiect de protecție. -3p.

Aerul atmospheric,reprezinta amestectul de gaze natural ce formeaza stratul atmospheric care
înconjoară pămîntul,îna afara încăperilor de locuit,de producer,care s-a format în procesul
evoluției Pămîntului.Aer-amestec de azot și oxygen de necessitate vitală pentru organismele
aerobe,care conțin și mici cantități de alte gaze.Aerul atmospheric,far nu aerul din incaperi,alte
spatii,butelii,ambalaje
b) Determinaţi condiţiile de autorizare, raportare şi monitorizare a calității aerului atmosferic

-5p.
Conform Legii cu privire la protecția aerului atmospheric: monitorizare a poluării aerului -
sistem de supraveghere sistematică a concentraţiilor de poluanţi din aerul atmosferic în scopul estimării
nivelului de poluare a acestuia; Articolul 5. Competenţa autorităţii centrale de mediu şi gestionare a
resurselor natural autoritatea centrală de mediu şi gestionare a resurselor naturale:
Articolul 29. Monitorizarea poluării aerului

(1) Monitorizarea poluării aerului se realizează de către Serviciul "Hidrometeo", în modul stabilit de
legislaţie.
(2) Selectarea, acumularea, păstrarea, căutarea şi prelucrarea informaţiei despre starea aerului
atmosferic se efectuează conform unui sistem unic elaborat şi aprobat de Serviciul "Hidrometeo".
(3) Serviciul "Hidrometeo" asigură sistematic persoanele fizice şi juridice cu informaţii şi prognoze
asupra nivelului de poluare a atmosferei, generată de activităţile economice şi condiţiile meteorologice.
(4) În cazul în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, a emisiilor sporite de poluanţi şi
a altor influenţe nocive asupra aerului atmosferic, în unele zone este periclitată sănătatea oamenilor,
organele Serviciului "Hidrometeo" sînt obligate să informeze de îndată Guvernul, organele respective ale
controlului de stat, autorităţile administraţiei publice locale, populaţia şi conducerea întreprinderilor
interesate.
(5) La primirea informaţiilor privind poluarea aerului atmosferic, Guvernul, alte autorităţi abilitate
vor lua măsuri urgente pentru reducerea intensităţii emisiilor de poluanţi şi lichidarea altor efecte nocive
asupra atmosferei.
Articolul 12. Autorizarea emisiilor de poluanţi de la
surse fixe de poluare
(1) Emisia în atmosferă a poluanţilor de la sursele fixe de poluare se admite, în fiecare caz concret,
numai în baza autorizaţiei eliberate de Agenția de Mediu – autoritate emitentă a actelor permisive în
domeniul mediului (în continuare – autoritate emitentă).
(3) Pentru obținerea autorizației pentru emisia în atmosferă a poluanților de la surse fixe de poluare
pentru primul an de activitate, solicitantul anexează la cerere compartimentul privind protecția mediului
din proiectul de execuție a obiectului, urmînd, ca în decursul anului respectiv, să asigure elaborarea
raportului privind normativele ELA de către laboratoarele acreditate în acest sens.
(4) Cererea se examinează în termen de pînă la 30 de zile lucrătoare, perioadă în care autoritatea
emitentă solicită Inspectoratului pentru Protecția Mediului efectuarea, în condițiile legii, a acțiunilor de
inspectare, preluare a probelor, stabilire a normativelor ELA.
(5) În cazul în care se decide eliberarea autorizației, cu 3 zile pînă la expirarea termenului-limită,
autoritatea emitentă transmite prin ghișeul unic electronic o notificare solicitantului, prin care îi aduce la
cunoștință acceptul eliberării autorizației și necesitatea achitării taxei stabilite pentru acest act, cu
prezentarea documentului confirmativ de plată la eliberarea actului permisiv.
Guvern.
(8) Autorizaţia obligă titularul să îndeplinească anumite condiții speciale privind:
a) respectarea normativelor ELA de poluanţi;
b) respectarea graficului şi a procedurii de verificare a emisiilor în aerul atmosferic, coordonate cu
autoritatea emitentă;
.
(9) Termenul de valabilitate a autorizaţiei se stabilește în autorizație și poate fi de un an, pentru cazurile
menționate la alin. (3), și de 5 ani, pentru cazurile menționate la alin. (2)..
(12) Autoritatea emitentă ține Registrul cererilor de eliberare a autorizațiilor, precum și Registrul
autorizațiilor eliberate, asigurînd accesul publicului, inclusiv prin intermediul rețelei internet, la datele din
registrele în cauză, cu respectarea rigorilor prevăzute de legislația cu privire la protecția datelor cu
caracter personal.
[Art.12 în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
c) Recomandați masurile juridice de protecție a aerului în diverse ramuri ale economiei

naționale - 7p .
d) Măsurile de protecţie a aerului atmosferic
e) în situaţii excepţionale
Despre cazurile de depăşire a normativelor ELA de poluanţi, ca urmare a poluării excepţionale
a aerului, conducătorii întreprinderilor sînt obligaţi să informeze de îndată autorităţile care exercită
controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic şi autorităţile administraţiei publice locale şi
să ia măsurile corespunzătoare pentru lichidarea cauzelor şi consecinţelor poluării
aerului atmosferic în modul stabilit. Măsurile privind reducerea emisiilor de poluanţi,
provocate de condiţiile meteorologice nefavorabile
Fiind avertizaţi despre o eventuală sporire a concentraţiei de poluanţi în aerul atmosferic, provocată
de condiţii meteorologice nefavorabile, agenţii economici care au normativele aprobate pentru ELA de
poluanţi sînt obligaţi să realizeze, în vederea reducerii emisiilor de poluanţi, măsuri coordonate cu
autorităţile care exercită controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic.
Articolul 17. Reglementarea emisiilor de poluanţi
f) Articolul 16. Măsurile privind reducerea emisiilor de poluanţi,
provocate de condiţiile meteorologice nefavorabile
Fiind avertizaţi despre o eventuală sporire a concentraţiei de poluanţi în aerul atmosferic, provocată de
condiţii meteorologice nefavorabile, agenţii economici care au normativele aprobate pentru ELA de
poluanţi sînt obligaţi să realizeze, în vederea reducerii emisiilor de poluanţi, măsuri coordonate cu
autorităţile care exercită controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic.
g) Articolul 17. Reglementarea emisiilor de poluanţi
h) de la mijloacele de transport
i) (1) Emisiile de poluanţi în aerul atmosferic de la mijloacele şi utilajele de transport nu trebuie să
depăşească normativele ELA.
(2) Ministerele, alte autorități administrative centrale, agenţii economici, ocupaţi cu proiectarea,
producerea, repararea şi exploatarea mijloacelor şi utilajelor de transport, sînt obligaţi să elaboreze şi să
realizeze măsuri complexe pentru prevenirea şi reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă, precum şi a
zgomotelor şi vibraţiilor produse de aceste mijloace de transport şi utilaje.
j) Articolul 25. Reglementarea consumului de aer atmosferic
k) pentru necesităţile de producţie
l) [Art.25 al.(1) exclus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
m) (2) La proiectarea întreprinderilor, instalaţiilor şi a altor obiective consumatoare de aer, precum şi
la elaborarea şi perfecţionarea proceselor tehnologice şi a utilajului aplicate la astfel de întreprinderi şi
obiective, se vor preconiza măsuri care să asigure un consum minim de aer atmosferic pentru necesităţile
de producţie.
n)
(5) La primirea informaţiilor privind poluarea aerului atmosferic, Guvernul, alte autorităţi
abilitate vor lua măsuri urgente pentru reducerea intensităţii emisiilor de poluanţi şi lichidarea
altor efecte nocive asupra atmosferei.
Barem de notare
Examinator

Test _6
Subiectul I: Dreptul de proprietate asupra resurselor naturale
a) Identificați particularitățile resurselor naturale ca obiect al dreptului de proprietate. -3p.

Conform Legii cu privire la resursle natural Nr 1102 din 2007: Articolul 8. Proprietatea publică
şi proprietatea privată
(1) Proprietatea asupra resurselor naturale poate fi publică sau privată. Tipul de proprietate
asupra unor resurse naturale concrete se stabileşte conform legislaţiei în vigoare.
(2) Resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin statului.
(3) Resursele naturale locale proprietate publică aparţin unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Resursele naturale proprietate privată aparţin persoanelor fizice sau juridice cu drept de
posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie, în condiţiile legii. Dreptul de proprietate privată asupra
resurselor naturale este limitat.
(5) Modul şi condiţiile generale de exercitare a dreptului de proprietate asupra resurselor
naturale sînt reglementate de legislaţia în vigoare privind proprietatea. Articolul 9. Exercitarea
dreptului de proprietate
asupra resurselor naturale publice
(1) Reglementarea posesiunii şi folosinţei resurselor naturale proprietate publică ţine de
competenţa Guvernului şi se realizează prin intermediul organului de stat abilitat cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi al autorităţilor administraţiei publice
locale.
(2) Resursele naturale proprietate publică se dau numai în posesiune provizorie şi folosinţă.
Regulile, particularităţile şi limitele dreptului de folosinţă a resurselor naturale publice sînt
reglementate de legislaţia respectivă.
[Art.9 al.(3) exclus prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
(4) Beneficiar de resurse naturale este orice persoană fizică sau juridică ce efectuează însuşirea
primară, utilizarea şi reproducerea resurselor naturale în procesul consumului direct sau indirect.
(5) Dreptul de folosinţă asupra resurselor naturale se acordă în conformitate cu decizia
organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi a
autorităţii administraţiei publice locale şi se legalizează printr-un document juridic.
[Art.9 al.(5) modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
(6) Dreptul de folosinţă a resurselor naturale se acordă conform prevederilor actelor legislative
şi normative.
Articolul 16: rticolul 16. Confirmarea juridică a dreptului de proprietate,
de posesiune şi de folosinţă
(1) Dreptul de proprietate, de posesiune şi de folosinţă asupra resurselor naturale se confirmă
prin:
a) titlul de proprietate;
[Art.16 al.(1), lit.b) abrogată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în
vigoare 27.10.17]
c) contractul de arendă sau de concesiune.
(2) În funcţie de faptul ce drept - de proprietate, de posesiune sau de folosinţă - este consfinţit,
documentul se eliberează pentru un anumit termen sau pentru o perioadă nelimitată.
Articolul 31. Suspendarea şi încetarea dreptului de folosinţă asupra resurselor naturale
(1) Pentru încălcarea condiţiilor de folosire a resurselor naturale, prevăzute în titlul de
folosinţă, organul care l-a eliberat este în drept să decidă suspendarea sau încetarea dreptului de
folosinţă a acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare. În acest caz, beneficiarul, pe lîngă
faptul că va fi tras la răspundere, va repara daunele pricinuite.
[Art.31 al.(1) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
(2) În cazul în care beneficiarul nu este de acord cu decizia suspendării sau încetării dreptului
său de folosinţă asupra resurselor naturale, el poate ataca decizia în instanţa de contencios
administrativ competentă.
b) Relatați despre particularitățile dreptului de proprietate asupra resursele naturale. -5p.

Drepturile reale asupra obiectelor naturii sunt acele drepturi subiectiv civile care confera
titularului posibilitatea exercitarii in mod direct si nemijlocit a prerogativelor conferite de lege
fara a fi necesara interventia a altor subiecti de drept. In sens obiectiv, dreptul de proprietate
asupra obiectelor naturii este o institutie de drept civil ale carei norme de drept reglementeaza
statica raporturilor de proprietate ecologică ca stare de aparenta natural. Dreptul de uzufruct.
Dreptul de servitute. Dreptul de superficie – este reglementat de art. 443 CC si este un drept real
imobiliar de a folosi terenul altuiea in vedera exploatarii constructiei deasupra si sub acest teren,
sau a exploatarii unei constructii existente. Caracterele juridice ale dreptului de superficie sunt: -
Este un drept real - Este un drept imobiliar - Este un drept care se instituie doar cu privire la un
teren - Este un drept alienabil Constituirea dreptului de superfice se poate realiza prin: act juridic
si lege Termneul maxim este de 99 de ani Structura dreptului de superficie Partile – proprietarul
si superficiarul Obiectul - il reprezinta constituirea de catre Proprietar in favoarea Supericiarului a
unui drept de superficie asupra terenului Dreptul de vecinatate 1. Apele naturale Proprietarul
terenului inferior este obligat sa suporte scurgerea apei fara a modifica cursul Dreptul de
vecinatate 1. Apele naturale Proprietarul terenului inferior este obligat sa suporte scurgerea apei
fara a modifica cursul 9 apei, sau a o stopa.Proprietarul terenului superior este obligat de a nu
intreprinde masuri care ar agrava situatia terenului inferior. 2. Apele izvoarelor. Proprietarul
terenului poate intrebuinta apa potrivit dorintei sale fiind obligat sa nu modifice cursul apei care
aprovizioneaza o localitate 3. Dreptul de granituire – art. 393 – 394 CC 4. Distanta pentru
constructii, lucrari si plantatii – conform art. 389 CC regula este, respectarea distantei normative
fata de linia de hotar. Aceste distante se stabilesc prin legi speciale si regulamente de urbanism, in
cazul cind aceste lipsesc se aplica uzanta
c) Evaluați condițiile de aplicare a dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale. -7p.

Dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale este o instituție juridicăspecifică în exclusivitate doar
dreptului ecologic care se caracterizează a fi ototalitate de norme juridice cu caracter omogen ce
reglementează relațiile careapar între organele administrației publice și persoanele fizice, juridice în
legătură cu atribuirea, autorizarea, licențierea, exploatarea și retragerea din circuitul economic a resurselor
naturale. Totodată dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale este determinat a fiun drept subiectiv a
fiecărui persoane fizice prin intermediul și cu ajutorulcăreia folosește resursele natur
ale în propriile scopuri vitale necesare organismului uman. Acest drept aparține numai persoanelor fizice
însă
Dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale este studiat ca raport juridic
reglementat de legislația ecologică specială care apar între organeleadministrației publice și persoane
fizice|juridice în legătură cu :
1.Atribuirea resurselor naturale în folosință
2.Autorizarea și licențierea folosința resurselor natural
3.Exploatarea nemijlocită a resurselor naturale (a calității utile)
4.Sistarae exploatării resurselor naturale
5.Retragerea din circuitul economic a resurselor naturale
În literatura de specialitate se determină faptul ă există 2 tipuri de beneficiere a resurselor naturale :
1.Beneficiere generală acel tip de beneficiere care aparține fiecăruiindivid în dependență de necesitățile
sale vitale în scopulș menținerii organismului uman .
2.Beneficiere specială acel tip dreptul de beneficierecare aparține persoanelor fizice și juridicece
exploatează din punct de vedere cantitativ șicalitativ resursele naturale în scopuri economice de profit în
bază de licențăsau autorizație.
Scopul și modul de Beneficiere specială este determinat în exclusivitate delegislația ecologică specială
art. 27 C. Apelor
Se consideră de asemenea că dreptul de beneficiere asupra resurselor
naturale poate fi exercitat sub cteva forme :
Beneficiere primară asupra resurselor naturale care poate fi exercitat în dependență de scopul prioritar
de atribuire a resurselor naturale
.Beneficiere secundară –care este exercitat în dependență deposibilitatea și necesitatea
beneficiarului primar.
Folosință comună –unul și același obiect al naturii este exploatat dinpunct de vedere a cantității și
calității de mai mulți beneficiari în parte sedetermină modul și scopul de folosință a obiectului naturii
Foloisnță separată obiectul naturii este este exercitat de un singur beneficiar.
Beneficiarul primar are prioritate față de toți ceilalți . În dependențăde perioada de timp există
următoarele forme :
Folosință pe termen scurt formă de beneficiere pînă la 1 an –Bilet silvic,de vănătoare
Beneficiere exercitată pe o perioadă determinată de timp–termen indicat în lucența autorzația
sau contractul sau este prevăzut delegislația expresă.
Beneficiarul exercită pe o perioadă nedeterminată detimp
Subiectul II Regimul juridic al subsolului

a) Specificați subsolului ca obiect de folosire şi protecţie -3p.
d) Determinați tipurile de folosință a subsolului. -5p.

Articolul 13. Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol
(1) Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol înseamnă posibilitatea beneficiarului
subsolului de a realiza tipurile de folosire a sectorului de subsol stipulate la art.14.
(2) Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol se realizează în limitele sectorului atribuit
beneficiarului subsolului sub formă de perimetru minier sau geologic, potrivit clauzelor prevăzute
de contract.
(3) Dreptul de extragere a substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor
curative naturale, dă beneficiarului subsolului posibilitatea de a desfăşura pentru o perioadă
stabilită activităţi. Articolul 14. Tipurile de folosire a subsolului
Subsolul se atribuie în folosinţă pentru:
a) cercetare geologică, inclusiv prospectarea, evaluarea şi explorarea zăcămintelor de substanţe
minerale utile şi alte tipuri de cercetări geologice;
b) extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative
naturale;
c) construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor
minerale utile;
d) înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale;
e) organizarea obiectivelor geologice protejate;
f) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, altor materiale geologice de colecţie.
Conform Codului subsolului: Articolul 7. Fondul de stat al subsolului şi Fondul de stat
al zăcămintelor de substanţe minerale utile
(1) Subsolul Republicii Moldova constituie Fondul de stat al subsolului, care include:
a) sectoarele de subsol atribuite în folosinţă în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire
la subsol (fondul subsolului repartizat);
b) sectoarele de subsol neatribuite în folosinţă (fondul subsolului nerepartizat).
Articolul 6. Proprietatea asupra subsolului, substanţelor
minerale utile şi materiei prime minerale
(1) Bogăţiile de orice natură ale subsolului Republicii Moldova, inclusiv substanţele minerale
utile pe care le conţine, precum şi spaţiile subterane ale acestuia fac obiectul exclusiv al
proprietăţii publice a statului, sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
(2) Sectoarele de subsol nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în folosinţă. Toate actele
juridice sau acţiunile care, în mod direct ori indirect, violează dreptul de proprietate publică a
statului asupra subsolului sînt lovite de nulitate absolută.
(3) Materia primă minerală extrasă aparţine beneficiarului subsolului cu drept de proprietate în
cazul în care contractul nu prevede altfel.
c)Formulați conținutul contractului de folosire a subsolului. -7p.
(2) Contractul pentru folosirea sectorului de subsol este un act ce confirmă dreptul beneficiarului de a
folosi sectorul de subsol în limitele perimetrului minier sau geologic, în conformitate cu scopurile indicate
în contract, în decursul termenului stabilit, cu respectarea de către beneficiar a condiţiilor stipulate
anterior. Contractul pentru folosirea sectorului de subsol se încheie, sub sancţiunea nulităţii, în scris şi
este supus înregistrării de stat, ţinîndu-se cont de prevederile prezentului cod.
(3) Contractul se încheie pentru unul sau mai multe tipuri de folosire a subsolului.
(4) Încheierea contractelor pentru folosirea sectoarelor de subsol, evidenţa lor de stat şi ţinerea
registrului contractelor se efectuează de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.
(5) Pentru încheierea contractului pentru folosirea sectorului de subsol, agentul economic:
a) va depune la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului o cerere, în care va indica
denumirea, tipul de proprietate, forma juridică de organizare şi elementele de identificare;
b) va anexa la cerere datele privind dispunerea de mijloace financiare, de utilaj tehnologic special şi de
specialişti pentru efectuarea tipului respectiv de lucrări la folosirea subsolului, propunerile sale privind
condiţiile folosirii sectorului de subsol. Articolul 19. Condiţiile de bază şi cele suplimentare de
folosire a subsolului incluse în contractul
pentru folosirea sectorului de subsol
(1) Condiţiile de bază de folosire a subsolului incluse în contract sînt:
a) tipul şi termenul de folosire a subsolului;
b) limitele sectorului de subsol atribuit;
c) condiţiile în baza cărora subsolul se atribuie în folosinţă;
d) volumele lucrărilor de cercetare geologică a subsolului;
e) realizarea măsurilor de protecţie a subsolului şi a mediului înconjurător;
f) volumul planificat al extragerii substanţelor minerale utile;
g) termenul planificat de dare a obiectivelor în exploatare;
h) termenul planificat de recultivare a terenurilor degradate.
(2) În contract se stipulează clauze şi cerinţe suplimentare legate de condiţiile specifice ale obiectivelor
de folosire a subsolului.
Articolul 20. Concursul pentru dreptul de folosinţă
asupra sectoarelor de subsol
(1) Concursul pentru dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol pentru prospecţiuni şi explorări
sau pentru extragerea substanţelor minerale utile se organizează de Agenţia pentru Geologie şi Resurse
Minerale în modul stabilit de Guvern.
(2) Tenderul pentru atribuirea sectoarelor de subsol în baza contractelor de concesiune se organizează
conform prevederilor Legii nr.534-XIII din 13 iulie 1995 cu privire la concesiuni.
(3) Lista sectoarelor de subsol propuse spre atribuire în folosinţă se întocmeşte de Agenţia pentru
Geologie şi Resurse Minerale şi se aprobă de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului,
cu excepţia cazurilor prevăzute în art.9 lit.e).
(4) Taxa pentru participare la concurs se percepe de la toţi participanţii.
(5) Suma plăţilor se determină din volumul cheltuielilor pentru pregătirea şi perfectarea documentaţiei
de concurs, organizarea şi desfăşurarea concursului, totalizarea rezultatelor acestuia şi remunerarea
muncii experţilor atraşi.
(6) Veniturile obţinute din desfăşurarea concursului se direcţionează spre acoperirea cheltuielilor legate
de organizarea şi desfăşurarea concursului.
Articolul 21. Atribuirea în folosinţă a sectoarelor de subsol
fără concurs
Sectoarele de subsol se atribuie în folosinţă fără concurs pentru:
a) efectuarea lucrărilor de cercetări geologice, de către organizaţiile geologice, la comanda de stat,
conform planului pe obiecte, aprobat pe anul bugetar respectiv;
b) explorarea sau exploatarea industrială a zăcămintelor de ape subterane potabile în scopul alimentării
centralizate cu apă a populaţiei ori a obiectivelor industriale;
c) explorarea sau extragerea resurselor curative naturale (ape minerale, nămol curativ şi saramură
mîloasă), de către instituţiile curative, fără dreptul de comercializare în afara instituţiei respective a
producţiei extrase;
d) valorificarea industrială a zăcămîntului dacă cercetarea lui geologică, pînă la aprobarea rezervelor de
substanţe minerale utile, a fost realizată din contul mijloacelor agentului economic;
e) efectuarea cercetărilor geologice în scopul fundamentării şi proiectării obiectivelor industriale şi
construcţiilor civile;
f) construirea şi/sau exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale
utile, inclusiv pentru înhumarea (depozitarea) substanţelor radioactive, toxice şi altor substanţe
dăunătoare, a deşeurilor industriale şi menajere;
g) explorarea, explorarea geologică suplimentară pentru sporirea rezervelor sau extragerea substanţelor
minerale utile dacă sectorul de subsol solicitat este alăturat zăcămîntului de substanţe minerale utile de
acelaşi tip, exploatat de solicitant;
h) organizarea obiectivelor geologice protejate;
i) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice şi altor materiale geologice de colecţie.
Barem de notare
Examinator
3

Test 7
Subiectul I: Administrarea cu resurse naturale

a) Numiți funcțiile administrării de stat în domeniul mediului . -3p.

Funcţia administrării de stat reprezintă direcţia permanentă în activitatea de asigurare a folosirii raţionale
a RN şi protecţia mediului.
La aceste functii se atribuie:
• Crearea organelor administrării cu RN;
• Elaborarea actelor normative;
• Coordonarea cu activităţile de administrare a folosirii raţionale cu RN;
• Gestionarea cu RN;
• Planificarea folosirii şi protecţiei RN;
• Efectuarea / Aprobarea rezultatelor EIM, ESM, expertizelor ecologice şi auditului ecologic;
• Licenţierea;
• Evidenţa stării, volumului RN;
• Educaţia ecologică;
• Controlul ecologic;
Examinarea în ordine administrativă a litigiilor ecologice.
b) Desfășurați analiza sistemul instituțional de mediu -5p.

Conform art. 11 Legii cu privire la Resurse Naturale sunt prevăzute principiile de
gestionare cu RN:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;
b) susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale
renovabile şi economisirea celor nerenovabile;
c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale;
d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor naturale cu activităţi
de utilizare a acestora în scop de profit;
e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor de regenerare a
lor;
f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturale
transfrontiere.
Conform art. 12 Legii cu privire la Resurse Naturale
Structura instituţională de gestiune a resurselor naturale este următoarea:
a) Guvernul;
b) organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător;
c) autorităţile administraţiei publice locale.
Competenţa acestora este stabilită de către Guvern. Este posibil că anumite
împuterniciri să fie transmise de la organele de stat la autorităţile locale.
#
Sistemul organelor este divizat în dependenţă de competenţa acestora:
De competenţă Generală, Conform Legii cu privire la Protecţia Mediului Înconjurător Parlament

(art. 6) Guvern (art. 8) Preşedinte (art. 7) APL (art. 9,10)
De competenţă specialăMinisterul Agriculturii, DezvoltăriiRegionale și Mediului; Inspectoratul

pentru ProtecțiaMediului; Agenţia pentru geologie şi resurseminerale; Institutul de ecologie şi
geografie Serviciul hidrometeorologic de stat Agenţia naţională de reglementarea activităţilor
nucleare şi radiologice (ANRANR) Ministerul Sănătății, Municii șiProtecției Sociale; Agenția
Natională pentru Sănătate Publica Serviciul silvic “Moldsilva” Serviciul protecţiei civile și
situaţii
excepţionale; Agenţia “Apele Moldovei”;
c) Generalizați importanta şi utilitatea Cadastrelor Resurselor Naturale - 7p .
In conformitate cu legislatia de mediu in scopul evidentei calitative si cantitative a resurselor naturale,

este instituit un sistem complex de informatii care poarta denumirea de Cadastre ale resurselor natural.
Legislatia de mediu nu ofera o notiune exacta a cadastrelor resurselor natural insa, in literature de
specialitate, acestea se caracterizeaza a fi o totalitate de date, informatii, register, harti topografice,
cadastrale care caracterizeaza din punctde vedere cantitativ si calitativ resursele natural, determina
regimul juridic de protectie si folosire a resurselor natural , inclusive contine informatii despre detinatorii
resurselor natural. Analzand legislatia ecologica a RM, putem determina ca cadastrele resurselor natural
sunt clasificate dupa obiect, astfel incat legislatia determina urmatoarele tipuri de cadastre ale resurselor
natural:
1. Cadastrul funciar care reprezinta si contine totalitatea de date si informatii cu privire la fondul
funciar, clasificarea terenurilor dupa destinatie, modul lor de folosire, dupa bonitate si fertilitate.
Registrele si harti topografice, fise cadastrale, amplasamentul si suprafata acestora, inclusive informatii
despre reglementarea regimului proprietatii funciare si, detinatorii de teren. La nivel Republican,
cadastrul Funciar este tinut de catre agentia relatii funciare si cadastru, iar la nivel raional, de catre
organelle cadastrale teritoriale. Totodata, evident terenurilor la nivelul administratiei publice locale este
tinut de catre primarie in registrul detinatorilor de terenuri.
2. Cadastrul silvic care reprezinta o totalitate de date si informatii cu privire la fondul forestier,
indifferent de tipul si forma de proprietate, suprafata acestuia, clasificarea padurilor pe grupe si categorii
functionale, regimul silvic, starea biologica a padurilor, scheme si harti topografice privind amplasarea
padurilor, inclusiv date despre detinatorii terenurilor din fondul forestier. La nivel Republicat acest
cadastru este tinut de agentia pentru silvicultura Moldsilva.
3. Cadastrul subsolului care reprezinta totalitatea de informatii privind clasificarea zacamintelor
minerale utile, volumul, amplasamentul acestora, modul lor de folosinta (cariera sau mina), inclusive date
despre detinatorii sectoarelor de subsol si actele care confirma drepturile acestora. La nivel republican,
acest tip de cadastru este tinut de agentia pentru geologie si resurse minerale.
4. Cadastrul apelor reprezinta o totalitate de date si informatii cu privire la corpurile de apa si resursele
acvatice, clasificarea acestora, amplasamentul si suprafata, volumul corpurilor de apa, detinatorii
corpurilor de apa si resurselor acvatice, inclusive actele care confirma drepturile detinatorilor acvatici.
Acest tip de cadastru este tinut la nivel republican de catre agentia apele moldovei. Informatiile cu privire
la calitatea apelor este detinuta de catre centrele de sanatate publica.
5. Cadastrul spatiilor verzi ale localitatilor urbane si rurale reprezinta o totalitate de date si informatii
privind suprafata spatiilor verzi, amplasamentul acestora, clasificarea dupa functiile pe care le indeplinesc
(parc, gradina publica, scuar, par-padure, zone de agreement), regimul lor de protective inclusive date
despre starea lor biologica. Acest tip de cadastru trebuie sa fie tinut de APL.
6. Cadastrul ariilor natural protejate de stat. reprezinta o totaliate de informatii privind clasificarea
ariilor protejate de stat, functiile pe care le indeplinesc, suprafata si amplasamentul acestora, starea lor
ecologico-biologica, inclusive regimul lor de protective. Acest tip de cadastru este tinut la nivel
republican de catre Academia de Stiinta a Republicii Moldova ;I Ministerul Agriculturii, dezvoltarii
regionale si mediului.
7. Cadastrul regnului adnimal – o totalitate de informatii cu privire la animalele salbatice aflate in
libertate si semi libertate, locul aflarii acestora, locuri,le de abitatie, caile de migratie, regimul lor de
protectie. Acest cadastru este tinut de catre Academia de Stiinta si Ministerul Agriculturii, dezvoltarii
Regionale si Mediului. In baza datelor cadastrului respective se determina de exemplu, numarul de
animale salbatice care pot fi dobandite si insusite la vanatoare (selective, numerica, sportive). Cartea rosie
– sistem de evident a animalelor salbatice aflate pe cale de disparitie cu regim special de protective.
Subiectul II Regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităţilor
a)Stabiliți noțiunea și conținutul zonelor verzi a localităților urbane și rurale. -3p

În conformitate cu Legea cu privire la spațiile verzi a localităților rurale și urbane, prin spațiu verde
înțelegem un sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane
şi extravilane ale localităţilor urbane şi rurale (peisaje naturale, sectoare ale cursurilor de apă şi bazine
acvatice, construcţii rutiere, horticole, locative), important din punct de vedere estetic, biologic şi
ecologic, care include, de regulă, o comunitate de vegetaţie (lemnoasă arborescentă, arbustivă, floricolă şi
erbacee) şi animale. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la îmbunătăţirea calităţii
mediului, menţinerea echilibrului ecologic şi a genofondului autohton, la îmbogăţirea asortimentului de
plante ornamentale, menţinerea şi protejarea obiectelor naturale preţioase şi la armonizarea peisajelor
artificiale cu cele naturale în vederea realizării unei ambianţe favorabile desfăşurării activităţilor
antropogene. Cu referire la regimul juridic, spaţiile verzi folosite în interes public constituie obiectul
exclusiv al proprietăţii publice şi nu pot fi privatizate sau arendate. Spaţiile verzi de pe terenurile aflate în
proprietate privată sunt proprietatea deţinătorilor de terenuri private, relaţiile dintre ei şi autorităţile
abilitate cu administrarea spaţiilor verzi fiind reglementate de lege. Spaţiile verzi urbane se împart în: a)
spaţii verzi intravilane, incluzând formaţiuni de spaţii verzi cuprinse în perimetrul construit al oraşului,
precum şi masivele verzi alăturate acestora; b) spaţii verzi extravilane, cuprinzând pădurile-parc, spaţiile
verzi din zonele de agrement şi alte categorii de spaţii verzi suburbane care au în principal funcţia de a
asigura odihna într-un cadru natural.
a) Spaţiile verzi rurale se aseamănă, în general, cu cele urbane, dar au şi unele caracteristici
particulare: a) spaţiile verzi de folosinţă generală (parcuri, grădini, scuaruri etc.) sunt mai reduse ca
dimensiuni, în cadrul acestora, adeseori, fiind amplasate terenuri de sport şi alte dotări; b) în cadrul
plantaţiilor predomină speciile locale, rezistente şi adaptate, care nu necesită îngrijiri speciale.
b) Putem clasifica – spații verzi cu folosință generală (scuaruri, grădini, parcuri, păduri, etc.), spații
verzi cu acces limitat (parcuri sportive; spaţii verzi de pe lângă instituţiile preşcolare, de învăţământ şi
de cercetări ştiinţifice; spaţii verzi de pe lângă instituţiile sanitare şi curative; spaţii verzi pentru recreerea
copiilor şi tineretului; etc.), spații verzi cu profil specializat (grădini botanice, grădini dendrologice;
grădini şi parcuri zoologice; etc.), spații verzi cu funcții utilitare (plantaţii pentru consolidarea terenurilor;
plantaţii de protecţie a surselor de apă; plantaţii de protecţie contra incendiilor).
c) Administrarea spaţiilor verzi proprietate publică este exercitată de către autorităţile
administraţiei publice locale şi alte organe împuternicite în acest scop. Administrarea spaţiilor verzi
extravilane care nu cad sub incidenţa acestei legi este exercitată de către autorităţile silvice, administraţia
drumurilor auto şi căilor ferate, de alte organe împuternicite în acest scop. Administrarea spaţiilor verzi de
pe terenurile proprietate privată este exercitată de către proprietarii acestora, cu respectarea obligatorie a
prevederilor actelor legislative şi ale altor acte normative în vigoare. Gospodărirea spaţiilor verzi, cu
excepţia celor aflate pe terenurile proprietate privată sau ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor,
este exercitată de către organele împuternicite în acest scop. Gospodărirea spaţiilor verzi de pe terenurile
proprietate privată sau de pe cele ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor este exercitată de către
proprietarii acestor terenuri.
b)Relataţi despre subiecţii dreptului de proprietate funciară. -5p.
Subiectii dreptului de proprietate funciara sunt in conformitate cu legislatia:

1.Statul Republica Moldova care detine drept de posesie/folosinta/dispozitie asupra categoriilor de
terenuri determinate in continutul art. 4 al Legii privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor.
Totodata, acelasi articol determina si terenurile din domeniul privat al statului. Delimitarea domeniul
public sau privat este determinat in continutul articolului 2 si 3 al Legii nominalizate.
1. Unitatile administrativ - teritoriale care detin cu drept de posesie/folosinta/dispozitie categoriile de

terenuri determinate in continutul art. 5 al Legii privind proprietate publica si delimitarea lor.
Concomitent, acelasi articol determina si terenurile domeniu privat al UAT. Trecerea terenurilor din
proprietatea publica a statului in proprietatea publica a UAT (fie invers), trecerea terenului dintr-un
domeniu in alt domeniu (public-privat; privat-public) se efectueaza in stricta conformitate cu art. 6 al
Legii privind terenurile proprietatea publica si delimitarea lor. Prin hotarare de Guvern, prin decizia
Consiliilor locale de nivelul I si II; UAT Gagauzia. Cetatenii Republicii Moldova pot detine cu drept
de posesie, folosinta si dispozitie cotele de teren si/sau sectoarele de teren dupa cum urmeaza:
a) In temeiul art. 11 si 12 ale Codului Funciar;
b) In temeiul Legii privind pretul normative si modul de vanzare—cumparare a pamantului;
c) In conformitate cu prevederile codului civil (contractual de vanzare-cumparare; donatie;

schimb)
d) In conformitate cu prevederile Legii apelor (pot devein proprietar ai terenurilor din fondul
apelor)
e) In conformitate cu prvederile Codului silvic – cele mai des intalnite.
Persoanele juridice cu capital national pot detine cu drept de posesie/folosinta/dispozitie cote de teren
sau sectoare de teren in temeiul legii privind pretul normative si modul de vanzare cumparare a
pamantului:; in temeiul prevederilor Codului civil; Legii apelor; Codului silvic.
Cetatenii straini, apatrizii si persoanele juridice cu capital mixt si capital strain pot detine cu drept de
posesie/folosinta/dispozitie asupra sectoarelor de teren cu destinatie pentru constructii. Exceptii – art. 6 al
Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cumparare a pamantului.
Continutul dreptului de proprietate funciara: posesia, folosinta, dispozitia – asemantor cu cel de la dr. de
proprietate asupra resurselor naturale.
C)Generalizați despre regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităţii. -7p.
Conform art.42 din Codul funciar al Republicii Moldova, terenurile din intravilanul localitatilor se afla in
administrarea autoritatilor administratiei publice , iar din municipii – in proprietatea municipala.
Regimul juridic al terenurilor din intravilan se caracterizeaza prin alienabilitatea, prescriptibilitatea și
sesizabilitatea unora, precum și prin caracterul inalienabil, impresscriptibil și insesizabil al altora. Pentru
a le atribui terenurilor caracterele respective, este necesar de evidențiat noțiunea fiecărui caracter în parte.
Caracterul alienabil presupune că bunurile se află în circuitul civil, adică pot face obiectul oricărui
act juridic civil, pe când caracterul inalienabil presupune faptul că bunurile nu pot forma obiectul oricăror
acte juridice civile din cauza că acestea sunt limitate prin lege la libera circulație. Bunurile inalienabile
sunt strict prevăzute în lege.
Caracterul prescriptibil presupune că titularii dreptului de proprietate privată pot să-şi apere dreptul
încălcat prin înaintarea unei acţiuni în justiţie într-o perioadă strict stabilită de lege. In conformitate cu art.
267 din Codul civil, bunurile domeniului privat pot fi revendicate în decursul a trei ani pe calea intentării
unei acţiuni în instanţă de judecată. Bunurile domeniului privat sunt prescriptibile atât extinctiv, cât şi
achizitiv. In conformitate cu art. 332-336, bunurile domeniului privat pot fi dobândite în proprietate prin
uzucapiune.
Caracterul sesizabil al bunurilor domeniului privat constă în faptul că ele pot face obiectul urmăririi
din partea creditorilor. In ceea ce priveşte bunurile domeniului privat ce aparţin persoanelor lîzice,
legislaţia conţine reglementări speciale. Excepţie de la această regulă fac bunurile enumerate în art. 85 din
Codul de executare al Republicii Moldova, ce nu pot fi urmărite pe baza pretenţiilor creditorilor. Această
excepţie se referă, în principiu, la bunurile din proprietatea persoanelor fizice. Conform prevederilor
acestei norme, nu pot fi urmărite pe baza documentelor de executare forţată un şir de categorii de bunuri
şi obiecte, care fac parte din categoria bunurilor privat, precum din categoria bunurilor domeniului public
ce aparţin debitorului. Evidentiem urmatoarele tipuri de terenuri:
1.Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile pe care sînt amplasate
construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie construite case, clădiri de menire social-
culturală, industrială şi cu alte destinaţii. Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor pentru zidirea şi exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor de menire
social-culturală, a altor construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia individuală de
locuinţe.
2. Terenuri de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite pentru căile de comunicaţie
(pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile socialculturale ale populaţiei (grădini
publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei
comunale.
3. Terenuri pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de
telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii sînt terenurile
atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective pentru realizarea funcţiilor lor.
Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi lucrările de amenajare, le
efectuează beneficiarii funciari prin hotărîrea autorităţilor administraţiei publice locale respective.
Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a suprafeţelor pentru exploatarea
industrială a zăcămintelor se face după demarcarea arterei miniere.
4. Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor (comunelor) servesc ameliorării mediului înconjurător,
organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva eroziunii cauzate de
apă şi de vînt.
5. Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile arabile, plantaţiile multianuale,
fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea. Ele pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor agricole, precum şi cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi
fîneţe.
Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile.
Barem de notare
Examinator


Test 8
Subiectul I: Evaluarea de Mediu
a) Numiți caracteristicele de baza ale evaluărilor de mediu. -3p.

Evaluarea impactului asupra mediului trebuie să scoată în evidenţă, să descrie şi să evalueze, în mod
corespunzător, în fiecare caz în parte, efectele directe şi indirecte ale activităţii planificate asupra
următorilor factori:
a) populaţie, faună şi floră;
b) sol, subsol, apă, aer, climă şi landşaft;
c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
d) interacţiunea dintre factorii menţionaţi la lit.a-c şi consecinţele lor pe termen lung, precum şi
consecinţele cumulative.
Evaluare a impactului asupra mediului se aplică proiectelor publice şi private sau al unor genuri de
activitate planificate, pentru asigurarea prevenirii sau minimizării, la etapele iniţiale, a impactului negativ
asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.
b) Relatați procedura de efectuare a expertizei ecologice . -5p.

Articolul 9. Organizarea şi efectuarea expertizei
ecologice obşteşti
(1) Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează din iniţiativa asociaţiilor
obşteşti oficial înregistrate, care au profilul protecţiei mediului înconjurător şi al căror statut
prevede efectuarea expertizei ecologice obşteşti.
(2) Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată pentru toate proiectele, documentele şi
activităţile economice preconizate, cu excepţia proiectelor sau a unor părţi ale acestora ce ţin de
domeniul securităţii statului, şi/sau conţin secrete de stat, comerciale şi/sau alte secrete apărate
de lege.
(3) Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată înainte de expertiza ecologică de stat sau
concomitent cu aceasta.
Articolul 12. Condiţiile de efectuare a expertizei
(1) Expertiza ecologică obştească se efectuează în baza cererii depuse de asociaţia obştească
respectivă la organul administraţiei publice locale. În decurs de 7 zile, organul administraţiei
publice locale informează oficial asociaţiile obşteşti, care au depus cererea, asupra deciziei luate.
În cazul în care au depus cerere două sau mai multe asociaţii obşteşti, se creează o comisie unică
de experţi care efectuează expertiza ecologică obştească.
(2) Cererile asociaţiilor obşteşti vor cuprinde: denumirea, sediul, copia de pe statutul
asociaţiei obşteşti, componenţa comisiei de experţi, informaţia despre obiectul expertizei
ecologice obşteşti şi termenele expertizării.
(3) Asociaţiile obşteşti care efectuează expertiza ecologică sînt obligate să informeze
populaţia din zona în care urmează să fie amplasat obiectul despre începutul şi rezultatele
expertizei efectuate.
Articolul 18. Prezentarea documentației pentru efectuarea
expertizei ecologice de stat
Articolul 19. Examinarea documentaţiei de proiect
Articolul 21. Efectuarea expertizei ecologice de stat și eliberarea
avizului expertizei ecologice de stat
(1) Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect se efectuează în termen de
pînă la 30 de zile calendaristice de la data prezentării setului complet de documente.
Termenul de efectuare a expertizei ecologice de stat a documentaţiei de proiect pentru
obiectele şi activităţile economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul
înconjurător, inclusiv a documentaţiei a cărei examinare necesită derularea unor cercetări
ştiinţifice speciale suplimentare, poate fi prelungit pînă la 2 luni.
(2) În urma examinării complexe a documentaţiei de proiect prezentate pentru
efectuarea expertizei ecologice de stat, experţii ecologi de stat întocmesc un aviz al
expertizei ecologice de stat,
c) Propuneți clauze contractuale pentru contractele de evaluare a impactului de mediu şi

evaluarea strategică de mediu -7p.
d) Expertiza ecologică de stat este obligatorie pentru documentaţia de proiect şi planificare
privind obiectele şi activităţile economice preconizate care influenţează sau pot influenţa asupra stării
mediului înconjurător şi/sau prevăd folosirea resurselor naturale, indiferent de destinaţie, amplasare, tipul
de proprietate şi subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor capitale, sursa de finanţare şi modul
de execuţie a lucrărilor de construcţii.
e) Pentru efectuarea expertizei ecologice de stat urmează a fi depuse de către beneficiar:
f) 1. Cerere
g) 2. Documentaţia de proiect şi planificare, cu autorizaţiile prealabile ale organului
administraţiei publice locale şi organizaţiilor interesate referitoare la amplasarea şi asigurarea tehnică a
obiectului proiectat, precum şi avizele organelor de supraveghere şi control de stat privind desfăşurarea
activităţii economice preconizate – act eliberat de către instituţiile de proiectare
h) 3. Avizele Centrelor de Igienă şi Epidemiologie ale Ministerului Sănătăţii şi avizele altor
organe de supraveghere şi control de stat – act elaborat de către Centrele de Sănătate Publică
i) 4. Documentul de confirmare a acordului populaţiei, care locuieşte în perimetrul zonei de
protecţie sanitară a obiectului respectiv, privind amplasarea acestuia – act elaborat/eliberat de către
Beneficiarul serviciului.
j) Documentele se depun la Inspectoratul Ecologic de Stat.
k) Expertiza ecologica de stat se efectueaza de catre experti ecologici de stat titular , precum
si concursul savantilor, specialistilor de inalta calificare- membri ai comisiei mixte de experti, in trei etape
de lucru:
l) 1) De pregatire - consta din controlul suficientii completarii documentatiei prezentate
spre examinare pe obiectul proiectat conform cerintelor;
m) 2) Elaborarea avizului general
n) 3) Elaborarea avizului de baza - a expertizarii documentatia prezentata este supusa unei
examinari complexe.

a) Enumerați drepturile şi obligaţiile beneficiarilor acvatici. -3p.

2.1.Enumerati drepturile si obligatiile beneficiarilor acvatici .
Poate fi beneficiar de folosinţă a apei orice persoană juridică şi fizică, indiferent de forma de
proprietate. Beneficiarii de folosinţă a apei au dreptul să folosească obiectivele acvatice numai în
scopurile pentru care acestea le-au fost atribuite.
Drepturile beneficiarilor de folosinţă a apei:
-să extragă apa pentru folosirea ei ulterioară;
-să exploateze obiectivele acvatice pentru necesităţile agriculturii industriei, hidroenergeticii,
transportului, gospodăriei piscicole şi vînătoreşti;
-să folosească obiectivele acvatice pentru agrement, desfăşurarea acţiunilor sportive şi de asanare,
întreţinerea ansamblurilor naturale,
Oblgaţiunile beneficiarilor de folosinţă a apei:
Beneficiarii de folosinţă a apei sînt obligaţi:
a) să folosească raţional resursele de apă, să consume economicos apă şi să efectueze măsuri de remediere
şi îmbunătăţire a calităţii apei;
b) să nu admită deversarea în obiectivele acvatice a apelor reziduale cu un conţinut de impuritaţi peste
limita admisibilă;
c) să prevină poluarea, impurificarea şi epuizarea obiectivelor acvatice;
b) Determinati functiile de administrare de stat in domeniul utilizarii si protectiei apelor.
1. Controlul de stat asupra indeplinirii cerintelor folosirii rationalea obiectivelor acvatice si protectiei
lor.
2. Planificarea folosirii si protectiei apelor precum si activitatilor de prevenire si lichidare a efectelor
distructive ale apelor
3. Atribuirea si retragerea obiectivelor acvatice din folosinta
4. Evidenta de stat a resurselor acvatice si tinerea cadastrului apelor - Cadastrul de stat al apelor
reprezinta un sistem de evidenta a obiectivelor acvatice care fac parte din fondul unic de stat al apelor
cu date privind calitatea si cantitatea apelor, folosirea apelor pentru necesitatilor populatiei si ale
economiei nationale, precum si alti indici economici si juridici.
5. Solutionarea litigiilor aparute in legatura cu protectia si folosirea apelor
c)Dezvoltaţi măsurile de protecţie juridică a apelor. -7p.
Articolul 34. Interzicerea poluării apelor

(1) Deversarea, introducerea de poluanţi într-un corp de apă de suprafaţă, într-un corp de apă subterană,
în terenurile fondului de apă sau în terenurile din care este posibilă scurgerea într-un corp de apă de
suprafaţă sau într-un corp de apă subterană sînt interzise, cu excepţia cazurilor în care se efectuează în
conformitate cu condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute în autorizaţia de mediu pentru folosinţa
specială a apei.
(2) Substanţele specifice care se introduc în apele de suprafaţă în scopuri de pescuit sau de acvacultură,
dar care nu produc impact negativ asupra calităţii apelor receptoare şi pentru care nu este necesară
obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern.
(3) Zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă din apele de suprafaţă şi din apele subterane se
stabilesc conform unui regulament aprobat de Guvern.
Articolul 45. Folosinţa apelor subterane

(1) Folosinţa apelor subterane cu proprietăţi potabile în alte scopuri decît cel al alimentării cu apă
potabilă şi cu apă menajeră este interzisă.
(2) În zonele în care nu există surse necesare de apă de suprafaţă, dar există rezerve suficiente de ape
subterane cu proprietăţi potabile, Guvernul poate permite folosinţa acestora şi în alte scopuri decît cel al
alimentării cu apă potabilă şi cu apă menajeră.
(3) Folosinţa apei subterane se efectuează numai în baza autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială
a apei.
(4) Nu este necesară obţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei în cazul în care
folosinţa apelor freatice se încadrează în folosinţa generală a apei conform art. 22.
Articolul 46. Calitatea apelor subterane
(1) Cerinţele de calitate a apelor subterane se stabilesc printr-un regulament aprobat de Guvern, care
trebuie să conţină prevederi referitor la:
a) obiectivele de gestionare a apelor subterane sau a corpurilor de apă subterană care pot prevedea, fără
a se limita la acestea, starea cantitativă şi chimică, concentraţia de poluanţi ca urmare a activităţilor
umane, asigurarea unui echilibru între captare şi realimentare;
b) cerinţele de calitate pentru apele subterane;
c) permisiunea realimentării şi stabilirea unor condiţii specifice de explorare şi de captare a apelor
subterane;
d) zonele sanitare ale sondelor.
(2) Măsurile de asigurare a respectării obiectivelor prevăzute la alin. (1) se elaborează în consultare cu
comitetul districtului bazinului hidrografic.
Barem de notare

Test 9
Subiectul I: Răspunderea pentru încălcarea legislației de mediu

a) Numiți categoriile şi condițiile de răspundere pentru încălcarea legislației de mediu . -3p.

b) In dependent de fapta savarsita si in dependent de consecintele acesteia, sunt determinate cateva
tipuri de raspundere cum ar fi: raspunderea contraventionala; raspunderea penala; raspunderea civila,
raspunderea disciplinara. In literature juridical de specialitate este determinat inca un tip al raspunderii-
raspunderea juridico ecologica speciala care poate avea doua forme:
c) 1. Materiala – taxe, tarife stabilite de legislatia ecologica speciala 2.
d) Nemateriala - este determinate de legislatia ecologica sub forma de sanctiuni legate de

interzicerea folosirii resurselor naturale, suspendarea drepturilor detinatorilor de resurse natural, sistarea
activitatii care are ca obiect exploatarea cantitativa si calitativa a resurselor natural (art. 27 din L. Prot
med. Inconj. – hotararea de sistare)
e) Raspunderea penala survine din urmatoarele conditii - pentru incalcarea legislatiei ecologice este
determinate de capitolul 9 al Codului penal care determina componentele de infractiuni ecologice. De
asemenea, codul penal nu defineste infractiunea ecologica insa in literatura de specialitate infractiunea
ecologica reprezinta o fapta ilicita prevazuta de legea penala savarsita cu vinovatie de un subiect
responsabil care atenteaza la regimul de protectie si folosire rationala a resurselor natural, regenerarea
resurselor natural, inclusiv securitatea ecologica a statului (ecocid).
f) De asemenea, capitolul 9 sunt delimitatea componentele de infractiuni dupa obiectul de atentare

si anume: 1) Infractiuni care atenteaza la regimul de protective a solului (poluarea solului) 2) Infractiuni
ce atenteaza la regimul de protective a resurselor acvatice poluarea apelor) 3) Infractiuni ce atenteaza la
regimul de protective a fondului forestier (infractiuni silvice – art. 231, 232) 4) Infractiuni ce atenteaza la
administrarea si gestionarea ariilor protejate de stat. 5) Infractiuni ce atenteaza la regimul regnului animal
(braconaj – vanatul illegal). 6) Infractiuni ce atenteaza la regimulk de dare in exploatare a obiectelor ce
polueaza mediul natural 7) Infractiuni ce atenteaza la regimul de protective a aerului atmosferic (poluarea
aerului). 8) Care atenteaza la securitatea ecologica a statului (ecocid) ;
g) Raspunderea civila. Codul civil nu determina reglementari special legate de raspunderea civila
pentru incalcarea legislatiei ecologice, dar, determina conditiile generale de atrage la raspundere civila
atat delictuala cat si contractuala. Raspunderea delictuala este determianta in cazul in care prin actiunile
sau inactiunile subiectilor se cauzeaza un prejudiciu mediului natural. Nu este exclusa posibilitatea
atragerii la raspundere delictuala in cazurile in care resursele natural sunt folosite national si/ sau illegal,
adica, fara acte care ar confirma drepturile detinatorilor de resurse naturale. Pentru survenirae raspunderii
civile delictuale, este necesar sa fie cumulative prezente cateva conditii: 1) Fapta – actiunea / inactiunea
care a dus la poluarea/ folosirea irationala sau folosirea ilegala a resurselor natural. 2) Prejudicial ecologic
nemijlocit. 3) Legatura cauzata dintre fapta si consecinta (prejudiciu) ;
h) Raspunderae contraventionala pentru incalcarea legislatiei ecologice este determinata de Codul

contraventional al RM si in special este de mentionat faptul ca capitolul 9 al acestui act normative
prevede componentele de contraventii din domeniul protectiei mediului. Codul contraventional nu
determina notiunea de comoponenta de contraventie din domeniul protectiei mediului insa analizand
legislatia contraventionala, putem determina ca contraventia din domeniul protectiei mediului reprezinta
o actiune sau inactiune determinate de Codul contraventional savarsita cu vinovatie de un subiect
responsabil ce a atins varsta de 18 ani sau persoana juridica care atenteaza la relatiile ce asigura un mediu
ecologic echilibrat si/sau dezvoltarea durabila a societatii. ;
i) raspunderea juridico-ecologica este obligatia specifica de a suporta anumite limitari, de ordin
personal sau material ce survine in urma incalcarii legislatiei in vigoare.
categoriile de raspundere: penala, contraventionala, ce reiese din relatiile de munca, disciplinara, civila,
speciala
pentru incalcarea legislatiei de mediu .
B)Estimați particularitățile răspunderii contravenționale -5p.

Răspunderea contravenţională survine în urma comiterii unei contravenţii prevăzute de capitolul IX al
CC. ( art.109 – 158 CC, 182 şi 93-95) .
Componenţele de contravenţii se referă la substanţe toxice (art.150), subsol (art.93-94, 119) , ape (art.
109- 113), terenuri (art. 115-118, 120,126,134), fondul forestier ( art. 95, 121-122, 125-127, 135-137,
142, 182) etc. asupra fiecărui component al naturii, poluare ( art.143-147, 149).
Autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale

Sînt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
a) instanţa de judecată;
b) procurorul;
c) comisia administrativă;
d) agentul constatator (organele de specialitate specificate la art.400–423).
• Organele de protecţie a mediului – (art. art.93–95, 109–130, 132–154, 156, 182 CC) – conform
art. 405 CC;
• Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva"– (art. art.110–115, 120–130, 132–137, 139–142 CC)
conform art. 405 CC;
Răspunderea contravenţională se caracterizează prin următoarele:
1. Survine numai în cazurile în care au fost comise contravenţii expres prevăzute de CC;
2. Contravenţiile ecologice sunt faptele cu un pericol mai redus în comparaţie cu infracţiunile

ecologice, de aceea sancţiunile au un caracter mai blând;
3. Sancţionarea nu include în sine şi recuperarea prejudiciului cauzat mediului;
4. Răspunderea este aplicată de persoanele strict prevăzute de legislaţie ( de ex. Şeful inspectoratului
ecologic de stat, directorul general al Moldsilva etc);
5. Răspunderea administrativă este aplicată numai persoanele fizice, persoanelor cu funcţie de

răspundere şi în unele cazuri pers. jur. expres prevăzute de legislaţie;
N.B. Conform al.2 art.17 CC Per. jur. răspunde contravenţional în cazul în care norma materială din
CC prevede expres sancţionarea ei. Şi al.4 prevede că Răspunderea contravenţională a Per. jur. nu
exclude răspunderea per. fiz. pentru contravenţia săvîrşită.
j) 1.survine doar in cazurile in care au fost comise contraventii expres prevazute de cc;
2.contraventiile ecologice sunt faptele cu un pericol social mai redus decit infractiunile ecologice, din
acest motiv sanctiunile pt contraventiile ecologice sunt mai blinde decit sanctiunile pt infractiunile
ecologice;
3.sanctionarea nu include in sine si recuperarea prejudiciului cauzat mediului;
4.raspunderea este aplicata de persoanele strict prevazute de legislatie(de ex.seful inspectoratului ecologic
de stat,directorul general al Moldsilva,etc.);
5.raspunderea administrativa este aplicata numai persoanelor fizice, persoanelor cu functie de raspundere
si in unele cazuri persoanelor juridice expres prevazute de legislatie.
k) conform alin.(2) art.17 cc: persoana juridica raspunde contraventional in cazul in care norma
materiala din cc prevede expres sanctionarea ei. si alin.(4) prevede ca raspunderea contraventionala a
persoanelor juridice nu exclude raspunderea persoanei fizice pt contraventia savirsita.
l)
C)Evaluați condițiile de recuperare a prejudiciului cauzat mediului - 7p .

m) Prin prejudiciu ecologic (în continuare PE) se înţelege orice înrăutăţire a calităţii mediului,
daune cauzate patrimoniu, vieţii şi sănătăţii oamenilor , inclusiv afectarea averii persoanelor fizice şi
juridice, ce au survenit în urma încălcării cerinţelor ecologice.
n) Legislaţia prevede măsurile de recuperare a prejudiciului: pe cale judiciară (în baza deciziei
instanţei de drept comun sau judec. economică) şi extrajudiciară (de sine stătător, prin asigurarea de
riscuri şi administrativă (des aplicată în caz de accidente sau calamităţi care au provocat prejudiciu
atât mediului etc. ).
o) Subiecţi ai recuperării prejudiciu pot fi: cetăţenii, ONG, per. fiz./ jur. cu activitate de antreprenor,
structurile statale etc.
p) Reglementările generale privind recuperarea prejudiciului sunt prevăzute în Codul Civil art.
1398-1424
prejudiciul cauzat mediului - parte componenta a fraudelor ecologice

prejudiciu cauzat prin incalcarea legislatiei ecologice este numit in doctrina - prejudiciu ecologic sau
ecogen.
PE include in sine daunele cauzate, beneficiul ratat si prejudiciul moral.
PE se exprima prin poluarea mediului, distrugerea, lichidarea, epuizarea si distrugerea sistemului
ecologic. prin realizarea formelor indicate mai sus se cauzeaza prejudiciu vietii si sanatatii oamenilor, la
fel averii persoanelor fizice si juridice. este evident ca aceste consecinte pot surveni nu numai prin
poluarea mediului dar si in urma unor calamitati naturale.
art.3 c) legea cu privire la protectia mediului inconjurator include in sine principiul raspunderii pt
cauzarea prejudiciului mediului.
la fel reglementari in domeniu dat sunt incluse in art.30 h), 31c),71c),80e) legea cu privire la protectia
mediului inconjurator.
art.15 legea cu privire la plata pt poluarea mediului, art.29-30 legea protectiei civiile, art.89-90 codul
silvic.
legislatia prevede masurile de recuperare a prejudiciului: pe cale judiciara( in baza deciziei instantei de
drept comun sau judec.economica) si extrajudiciara ( de sine statator, prin asigurarea de riscuri)n sin
administrativa ( des aplicata in caz de accidente sau calamitati care au provocat prejudiciu si mediului)
subiecti ai recuperarii prejudiciului pot fi:cetatenii, ong, persoane fizice, juridice cu activitate de
antreprenor, structurile statale,etc.
reglementarile generale privind recuperarea prejudiciului sunt prevazute in codul civil art.1398-1424.
Subiectul II Regimul juridic de folosire a fondului forestier

Activitate de evaluare:
a) Identificați funcțiile de administrare de stat în domeniul utilizării şi protecţiei fondului

forestier. -3p.
Reprezinta si constituie o ativitatea executiva si de dispozitie a organelor puterii de stat care au ca scop si
sarcina supravegherea respectarii legislatiei funciare, inregistrarea si evident cotelor de teren si
sectoarelor de teren, a drepturilor detinatorilor de terenuri, constatarea contraventiilor funciare,
examinarea acestora, solutionarea litigiilor funciare, inclusive recuperarea prejudiciilor cauzate fondului
funciar in legatura cu scoaterea din circuit a terenurilor agricole si silvice.
Administrarea de stat a fondului funciar se exercita sub cateva forme si anume: elaborarea si adoptarea
normelor juridice funciare (legislatiei funciare), executarea si punerea in aplicare a legislatiei funciare,
supravegherea respectarii legislatiei funciare. In dependent de forma de administrare, sunt determinate si
delimitate functiile in domeniul gestionarii fondului funciar. Conform prevederilor legislatiei funciare,
organelle administratiei publice (atat de competent generala, cat si de competent speciala) exercita
urmatoarele functii:
1. Atribuirea si retragerea din folosinta si proprietate a cotelor de teren si /sau sectoarelor de teren.
2. Evident si inregistrarea obligatorie a tuturor categoriilor de terenuri, indifferent de destinatia si modul
de folosire, inclusive inregistrarea drepturilor detinatorilor de terenuri (dreptul de posesie, folosinta si
proprietate),
3. Exercitarea controlului privind respectarea legislatiei funciare de catre institutii, organizatii,
4. Constatarea si examinarea contraventiilor funciare;
5. Evaluarea si calcularea prejudiciilor cauzate resurselor funciare.
6. Schimbarea destinatiei terenurilor
7. Schimbarea modului de folosinta a terenurilor;
8. Reglementarea regimului proprietatii funciare;
9. Intocmirea monitoringului funciar;
10. Solutionarea litigiilor funciare. Administrarea de stat a fondului funciar este exercitata de doua
categorii de organe: competenta generala (Parlamentul, Guvernul, Consiliile locale) si competenta
speciala (Ministerul Agriculturii, dezvoltarii regionale si mediului – gestioneaza terenurile a) cu destinatie
Agricola, proprietate publica a statului;
bDistingeți măsurile de folosire specială a fondului forestier. -5p.
b) Folosinţa specială a obiectelor regnului vegetal (recoltarea fructelor şi pomuşoarelor sălbatice,

nucilor, ciupercilor, plantelor medicinale şi altor plante) pentru satisfacerea necesităţilor de producţie sau
ştiinţifice, precum şi în scopul obţinerii beneficiilor de la vînzarea acestor resurse sau a produselor
acestora, se efectuează în baza autorizaţiilor şi altor documente eliberate de autorităţile abilitate în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Amplasarea stupilor şi prisăcilor, cositul fînului şi păşunatul vitelor în anumite sectoare ale fondului
forestier care nu sînt locuri de creştere şi de trai ale speciilor de plante şi animale rare şi pe cale de
dispariţie se permit în conformitate cu legislaţia în vigoare.
c) Sînt interzise colectarea sau nimicirea plantelor, capturarea sau nimicirea animalelor incluse în
Cartea Roşie a Republicii Moldova şi în anexele la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii
sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES).
d) Fîneţele şi păşunile aflate pe teritoriul fondului forestier care nu sînt utilizate pentru necesităţile
gospodăriei silvice pot fi date în folosinţă temporară întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi
cetăţenilor.
e)
f) Păşunatul caprinelor şi ovinelor în păduri este interzis.
g)
h) Regulamentul cu privire la recoltarea ierbii şi păşunatul vitelor pe terenurile din fondul forestier
este aprobat de Guvern.
i)
j) Modul şi condiţiile de comercializare a produselor accesorii ale pădurii sînt stabilite în
instrucţiunea aprobată de autoritatea silvică centrală.
c)Dezvoltați deosebirile dintre regimul juridic al Fondului forestier, pădure şi vegetație forestieră
din afara fondului forestier - 7p .
Fond forestier :
 pădurile (de toate tipurile indiferent de tipul de proprietate şi gospodărire);
 terenurile destinate împăduririi;
 terenurile afectate gospodăriei silvice;
 terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri

şi / sau plantaţii forestiere.
Fondul forestier nu include:
 perdelele forestiere de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă;
 perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de
comunicaţie şi pe terenurile fondului acvatic;
 grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale.
Barem de notare
Examinator


Test 10
Subiectul I: Evaluarea de Mediu
a) Identificați etapele de efectuare a evaluării impactului asupra mediului şi evaluării

strategice de mediu. -3p.
Identificarea propunerilor de proiecte care necesită a fi supuse EIM.
Iniţiatorul are obligaţiunea de a înainta o cerere către autoritatea competentă de mediu pentru a solicita
efectuarea „evaluării preliminare” în vederea stabilirii necesităţii efectuării EIM şi excluderea din
procesul EIM a propunerilor de proiect care au un impact nesemnificativ și pentru care nu este necesară
efectuarea EIM.
ELABORAREA DOCUMENTAŢIEI PRIVIND EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
 Elaborarea programului de realizare EIM;
 Elaborarea propriu zisă a documentaţiei EIM
EXAMINAREA DOCUMENTAŢIEI PRIVIND EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
În baza Rezultatelor examinării documentaţiei EIM, Avizelor autorităţilor administraţiei publice centrale
şi locale, ale altor instituţii interesate Comentariilor prezentate de public în formă scrisă şi de rezultatele
consultărilor publice.
Autoritatea competentă ia o decizie:
1. Refuză eliberarea acordului de mediu
2. Remite iniţiatorului activităţii planificate documentaţia EIM pentru definitivare
3. Emite acordul de mediu
b) Constatați aplicativitatea practică a evaluării strategice de mediu şi evaluării impactului

asupra mediului. -5p.
 Evaluare strategică de mediu (ESM) presupune evaluarea posibilelor efecte asupra mediului,
inclusiv asupra sănătăţii, care implică definirea domeniului unui raport de mediu şi elaborarea lui,
desfăşurarea participării şi consultării publicului, precum şi luarea în considerare a raportului de
mediu şi a rezultatelor participării şi consultării publicului în cadrul unui plan sau program. (art.
2, alin. 6).
 Scopul ESM este de a identifica impactul negativ pe care diferite strategii, planuri si programe le
pot avea asupra mediului înconjurător.
Domeniul de aplicare a evaluării strategice de mediu - ESM se efectuează asupra documente de

politici din următoarele domenii: agriculturii, silviculturii, pisciculturii, energeticii, industriei,
transporturilor, gestionării deșeurilor, gestionării resurselor acvatice, telecomunicațiilor, turismului,
folosinței funciare, planurilor urbanistice generale, planurilor dezvoltării teritoriului, în baza cărora
urmează să se elibereze autorizația pentru realizarea obiectelor și/sau activităților și care sunt pasibile
evaluării impactului asupra mediului în conformitate cu legislația Republicii Moldova în acest domeniu,
etc.
 Procedura ESM este similară procedurii EIM fiindu-i caracteristică trei etape principale:
 Evaluarea prealabilă a documentelor de politici
 Elaborarea documentaţiei privind ESM
 Examinarea documentaţiei ESM și eliberarea avizului de mediu
c) Dezvoltați condițile efectuării controlului de stat al activității de antreprenorial în domeniul

mediului -7p.
d) Controlul - reprezinta totalitatea actiunilor de verificare arespectarii de catre persoanele supuse
controlului a prevederilor legislatiei realizate de un organ abilitat cu unctii de control sau de un grup de
institutii similare.
e) În timpul desfășurării controlului, organul de control poate solicita doar informația care
este obligatorie de a fi deținută și acordată conform legii de către persoana supusă controlului.
f) La efectuarea controlului planificat sau inopinat, organul de control are în vedere prioritar
posibilitatea efectuării controlului prin solicitare directă de la persoana controlată a documentaţiei. Doar
în cazul insuficienței documentației și informației deținute pentru a stabili respectarea legislaţiei de către
persoana supusă controlului sau reieșind din tipul controlului și analiza riscurilor, organul de control va
realiza controlul la fața locului.
g) În cazul efectuării controlului prin solicitare directă de la persoana controlată a documentaţiei şi
a altei informaţii, aceasta, în termen de 5 zile lucrătoare de la data recepționării solicitării motivate, este
obligată să prezinte organului de control informaţia şi documentele specificate în solicitare.
Neprezentarea informației solicitate constituie temei pentru inițierea, în termen de 10 zile lucrătoare, a
unui control la fața locului.
h) La depistarea unor erori și/sau neconcordanţe în documentele şi informaţiile prezentate de
persoana controlată, organul de control solicită acesteia prezentarea de explicații în scris în termen de 5
zile lucrătoare de la solicitare. Odată cu transmiterea explicațiilor scrise asupra erorilor şi/sau
neconcordanțelor, persoana controlată are dreptul să prezinte suplimentar acte doveditoare ce confirmă
autenticitatea informaţiilor şi documentelor prezentate.
i) În cadrul controlului la faţa locului, organul de control nu are dreptul să solicite de la persoana
controlată documente şi informaţii care au fost prezentate anterior, în urma solicitării directe de la aceasta
a documentaţiei şi a altei informaţii.
j) Au dreptul să inițieze și să desfășoare controlul doar autoritățile/ instituțiile publice stabilite în
anexa la prezenta lege, în limitele corespunzătoare.
k) Se interzice suprapunerea domeniilor de control între organele de control.
l) Toate cheltuielile ce ţin de efectuarea controalelor sînt suportate de organele de control, cu
excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.
m) Organul de control este obligat să păstreze timp de 7 ani toate documentele ce ţin de realizarea
controlului, inclusiv delegaţia de control, procesele-verbale de control, copiile documentelor anexate şi
alte acte. Ulterior acestea vor fi transmise autorităţilor competente în conformitate cu legislaţia cu privire
la Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.
n) Organul de control nu este în drept să supună controlului o perioadă de activitate a persoanei
care desfășoară activitate de întreprinzător mai mare de 3 ani de pînă la data începerii controlului. Actele
și acțiunile anterioare perioadei supuse controlului se verifică doar în privința consecințelor acestora dacă
acestea s-au produs în interiorul perioadei supuse controlului.
Subiectul II Regimul juridic de folosire a regnului animal
a) Definiți regnul animal ca obiect de utilizare şi folosire.-3p.

Regnul animal -este cosiderata cea mai mare categorie sistematica in biologie.
Totalitatea unor specii umane care supravietuiesc in mod natural pe uscat, in apa, in atmosfera sau in sol,
inclusiv monocelulare, nevertebrate sicordate
In categoria data nu sunt incluse animalele domestice, precum si animalele salbatice intretinute in
captivitate, sau semicaptivitate, in sopuri economice, stiintifice,culturat-educative si estetice.
a) Determinati formele de folosire speciala a regnului animal.
Respectînd cerinţele prevăzute de legislaţie, pot fi practicate următoarele forme de folosire a
resurselor regnului animal:
 vînătoarea sportivă şi de amatori;
Terenurile de vînătoare, modul de gestiune a gospodăriei cinegetice, speciile de animale şi regulile
vînatului sînt stabilite de Regulamentul gospodăriei cinegetice, expus în anexa nr. 1. Controlul asupra
respectării acestui regulament este exercitat de către Inspectoratul pentru Protecția Mediului, autoritatea
silvică centrală şi autorităţile administraţiei publice locale.
 pescuitul industrial, sportiv şi de amatori;
 dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului;

Dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului (melci, şerpi, broaşte etc.)
se efectuează în baza autorizaţiei eliberate de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor
naturale și cu protecţia mediului.
 folosirea în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice;
Folosirea animalelor în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice se permite fără
scoaterea lor din mediul natural şi dacă acest fapt nu dăunează populaţiei corespunzătoare de animale.
 folosirea proprietăţilor utile ale animalelor şi a produselor activităţii vitale a acestora.
B)Determinați formele de folosire specială regnului animal.. - 5p.

Conform Legii Nr.439 din 27.04.1995:
Articolul 7. Cerinţele principale privind protecţia şi
folosirea resurselor regnului animal
La planificarea şi realizarea măsurilor care pot afecta habitatul animalelor şi starea regnului animal se
va asigura respectarea următoarelor cerinţe:
a) conservarea diversităţii de specii de animale care vieţuiesc în mod natural;
b) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor;
c) conservarea integrităţii biocenozelor;
d) reglementarea efectivului de animale în scopul menţinerii echilibrului ecologic, ocrotirii sănătăţii
populaţiei şi prevenirii pagubelor ce pot fi cauzate economiei naţionale;
e) repararea completă a pagubelor cauzate habitatului animalelor şi regnului animal şi alocarea de
mijloace cu destinaţie specială pentru restabilirea efectivului de animale sau a mediului lor de trai.
f) luarea măsurilor necesare pentru menţinerea populaţiei speciilor la nivelul cerinţelor ecologice,
ştiinţifice şi culturale, ţinînd cont de condiţiile economice şi de recreare din teritoriu, sau crearea
condiţiilor pentru adaptarea populaţiei speciilor la condiţiile respective.
Articolul 10. Coordonarea activităţii de protecţie şi folosire

a resurselor regnului animal
Coordonarea în comun cu instituţiile ştiinţifice, serviciile sanitaro-epidemiologice, de protecţie a
plantelor, veterinare, de extragere a resurselor naturale, cu organizaţiile obşteşti etc.a programelor de
acţiuni în domeniul protecţiei folosirii şi reproducerii resurselor regnului anumal se efectuează de
către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurătorşi
autorităţile administraţiei publice locale.
Art.27: (3) Folosinţa specială a animalelor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova se permite
numai în scopuri ştiinţifice, de selecţie, inclusiv de reproducere, răspîndire, cultivare/creştere,
aclimatizare a fiecărui reprezentant în parte, în scopuri culturale (circ, expoziţii zoologice, acvarii etc.),
precum şi în caz de epizootii, în bază de autorizaţie specială, eliberată de autoritatea centrală abilitată cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, cu avizul Academiei de Ştiinţe a
Moldovei şi al Institutului Naţional de Ecologie. (4) Modul de eliberare a autorizaţiei pentru folosinţa
specială a animalelor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi modelul acesteia sînt elaborate şi
aprobate de autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător.
c)Dezvoltați măsurile juridice de protecție a regnului animal. -7p.
Sub influenta factorilor umani diversitatea regnului animal, spre regret, se afla in diminuare continua. Din
fauna salbatica a Republicii Moldova prin Legea nr.1538 ? XIII din 25.02.1998 sunt ocrotite peste 300
specii de animale, iar 216 sunt incluse in Cartea Rosie a Rpiblicii Moldova (ed.II.). Legislatia in vigoare
reglementeaza doar relatiile in domeniul protectiei si folosirii animalelor salbatice (mamifere, pasari,
reptile, amfibieni, pesti, insecte, crustacee, moluste etc.) din ecosistemele naturale terestre forestiere,
stepice, pietrofite, acvatice, palustre etc. (art. 1 al Legea privind Regnul Animal). Nu sunt luate sub
protectie juridica speciile daunatoare si nu constituie obiect de protectie atat 29 animalele domestice si
agricole, cat si reprezentatii speciilor Regimul juridic de protectie si utilizare a regnului animal (Legea R.
Moldova privind Protectia Mediului inconjurator din 16 iunie 1993, Legea privind Regnului Animal din
27. 04. 1995 etc.) este intocmit intru conservarea biodiversitatii faunistice prin pastrarea mediului de
existenta, pastrarea biotopurilor populatiilor de animale salbatice in conditii de libertate, de a mentine
fondul genetic al speciilor si folosirea rationala a resurselor faunistice. Acest scop strategic se
preconizeaza a fi atins prin realizarea activitatilor ce tin de: a) planificarea si management in domeniul
protectiei si utilizarii rationale a lumii animale; b) trecerea in revista a obiectelor, care necesita a fi
protejate; c) elaborarea normelor juridice cu caracter de avertisment, restabilire, interzicere etc.; d)
supravegherea respectarii normativelor de protectie si utilizare a resurselor faunistice; e) tragerea la
raspundere a infractorilor pentru incalcarea regimului legislativ. În baza celor expuse concluzionam:
protectia juridica a regnului animal reprezinta totalitatea masurilor statale si obstesti prevazute de
legislatia in vigoare, in scopul conservarii si utilizarii rationale a resurselor faunistice, asigurarii
autoreproducerii regnului animal intru mentinerea biodiversitatii salbatice, mentinerea viabilitatii
patrimoniului natural ca factor si componenet necesar al dezvoltarii durabile a sistemului socio-economic
national. salbatice, intretinuti in captivitate sau semicaptivitate in scopuri de cercetare, estetice sau
educative.
Barem de notare
Examinator
5

Test 11
Subiectul I: Răspunderea pentru încălcarea legislației de mediu

a) Numiți categoriile şi condițiile de răspundere pentru încălcarea legislației de mediu . -3p.
DAUNĂ ECOLOGICĂ = considerată ca fiind acea vătămare care aduce atingere tuturor
factorilor de mediu, sub o formă sau alta, cu efecte ireversibile şi cu consecinţe greu de stabilit.
Răspunderea ecologică – obligaţia persoanelor fizice, persoanelor juridice şistatului de a respecta
normele ce reglementează corelaţia societăţii şi naturii, învedere îmbinării ştiinţifice a intereselor
ecologice şi economice. Delict ecologic – comportament nelegitim şi vinovat al unei persoane, ce
esteîndreptat împotriva ordinii ecologice şi care a cauzat un prejudiciu naturii sau acreat un
pericol real de a pricinui o pagubă. Răspunderea ecologică economică se bazează, în particular,
pe interesulmaterial al beneficiarului resurselor naturale în micşorarea gradului de poluare
sauexcluderea altei influienţe negativeasupra mediului. Răspunderea ecologică juridică este
consecinţa acţiunilor ilegale ale persoanelor fizice şi juridice. Ea este stabilită de către organele
de stat prin metode juridico-administrative şi apare în legătură cu faptul provocării daunelor
mediuluiîn ansamblu sau anumitor componente ale sale.Temeiul apariţiei răspunderii ecologice
este delictul (conteavenţia) ecologică.
b) Estimați particularitățile răspunderii contravenționale -5p.

Răspunderea juridică administrativăîn raporturile de dreptul mediului. Contravenţie
administrativă se consideră fapta (acţiunea sau inacţiunea) ilicită ce atentează la peronalitate, la
drepturile şi la interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, la proprietate, la orînduirea de
stat şi la ordinea publică, precum şi alte fapte ilicite pentru care legislaţia prevede
răspundereadministrativă. Răspunderea administrativă - pentru contravenţiile prevăzute de Codul
cu privire la Contravenţiile Administrative (CCA) apare, dacă prin caracterul lor aceste
contravenţii nu atrag după sine, în conformitate cu legislaţia în vigoare,răspunderea penală. La
răspunderea administrativă pot fi trase persoanele, care pînă în momentulcomiterii contravenţiei
administrative au atins vîrstă de şaisprezece ani.Persoana cu funcţii de răspundere se trage la
răspundere administrativă pentrunerespectarea prevederilor actelor juridice a căror îndeplinire
intră în îndatoririle eide serviciu.Persoană cu funcţii de răspundere este considerată persoana
căreia înautorităţile publice, înt r-o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de tipulde
proprietate şi forma juridică de organizare, i se acordă permanent sau provizoriu- în virtutea legii,
prin numire, alegere sau prin încredinţarea unei însărcinări, -anumite drepturi şi obligaţii în
vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice saua acţiunilor administrative de dispoziţie ori
organizatorico-economice Răspunderea disciplinarăîn raporturile de dreptul mediului.Pentru a lua
naştere răspunderea disciplinară, este necesar ca o persoanăîncadrată în unitate să fi săvîrşit o
abatere de la disciplina muncii. Di
Din punct de vedere legal "art.1,  0 nr.545661#, contravenţia desemneazã acea

faptãsãvârşitã cu vinovãţie, care prezintã un pericol social mai redus decât infracţiunea şi careeste
prevãzutã şi sancţionatã ca atare prin acte
normative.9 s t e v o r b a d e s p r e i n c ã l c a r e a r e g l e m e n t ã r i l o r j u r i d i c e v i z â n d p r o t e c ţ i a
m e d i u l u i c u vinovãţie, fiind eclusã rãspunderea fãrã culpã.%ubiectii
raspunderii contraventionale in materia protectiei mediului subiectul pasiv alr a s p u n d e r i i
in materie este intreaga comunitate reprezentata formal juridic de
catres t a t . p o t r i v i t l e g i i n r . ; 5 4 1 2 < = a r t . 3 a l i n . 5 r e g u l a e s t e c a s u b
i e c t a l r a s p u n d e r i i contraventionale in materie este persoana fizica responsabila de savarsirea
contraventiei .iar legea nr.2412>; prevede ca in materie de mediu sanctiunile
contraventionale pot fiaplicate si persoanelor juridice dar in cuantum mai ridicat .  biec tul
contravenţiei este reprezentat de valorile sociale, bunurile sau intereselelegitime apãrate
prin norme de drept, cãrora li se aduce atingere ori sunt puse în pericol de fapta sãvârşitã
$cţiunea ilicitã poate fi poluarea apelor maritime interioare şi a mãrii teritoriale,
precumş i a a t m o s f e r e i d e d e a s u p r a a c e s t o r a , p r i n d e v e r s a r e a , a r u n c a r e a ,
s c u f u n d a r e a s a u degajarea de pe nave sau alte instalaţii plutitoare sau fi e dãunãtoare
sau
periculoase pentru sãnãtatea oamenilor , ori pentru flota şi fauna mãrii, culegerea, deţinerea şi4saucome
rcializarea plantelor declarate monumentelor ale naturii . /n alt element constitutiv al contravenţiei îl
reprezintã vinovãţia "latura subiectivã#. inovãţia desemneazã acea atitudine psi(icã a contravenţiei faţã
de faptã şi urmãrile sale.
Sancţiuni contravenţionale in dreptul mediului:
Aegea nr. 2412>; privind protecţia me diului stabilea categorii de contravenţii
lareglementãrile vizând protecţia diferiţilor factori de me diu' aer, sol, ape, veg
e t a ţ i e forestierã, fanunã, aşezãri omeneşti, ocrotirea şi conservarea peisajului şi
menţinereaec(ilibrului
social. n v e d e r e a a c t u a l i z a r i i s i p e r f e c t i o n a r i i s i s t e m u l u i c o n t r a v e n t i o n a
l p r i n B 0 nr.53C41223 privind stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele
pentru protectia mediului inconjurator s-au instituit , in functie de cuantumul amenziiaplicate ca
sanctiune "diferentiat pe persoane fizice si juridice# trei categorii de contraventii.

P r i m a c a t e g o r i e d e c o n t r a v e n t i i " a r t . 2 < , p c t . 1 d i n  / 0 n r . 1 2 3 4 5 6 6 3 # , sa
nctionate cu amenzi cu cuantum mai redus "de la ;666 la <666
lei pentru persoanele fizice si de la 53666 la 36666 lei pentru persoane juridice#.Proprietarii si detinatorii
de terenuri care nu-si respecta obligatiad e i n t r e t i n e r e s i e t i n d e r e a p a r c e l e l o r s i
a l i n i a m e n t e l o r d e p r o t e c t i e , spatiilor verzi , gardurilor vii pentru protectia atmosferei
fonica si
eolianac o m i t c o n t r a v e n t i i d i n a c e a s t a c a t e g o r i e . ) o t o d a t a s u n t s a n c
t i o n a t i contraventional proprietarii si detinatorii de terenuri care nu-si
r e s p e c t a obligatia ' de a prevenii deteriorarea calitatii mediului geologic , de a
nu ardemiristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara acceptul autoritatiic o m p e t e n t e p e n t r u
p r o t e c t i a m e d i u l u i  d e a l u a m a s u r i d e s a l u b r i z a r e a terenurilor neocupate productiv
sau functional, de a proteja flora si fauna salbatica,, de a eploata durabil resursele naturalede
a asigura amplasarea,
c) Evaluați condițiile de recuperare a prejudiciului cauzat mediului - 7p .

Prejudiciul – rezultate dăunătoare, efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor
legitime ale persoanelor.3.). Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea legislaţiei protecţiei
mediului. Dauna se repară în natură sau prin încasarea costului daunelor pricinuite.Repararea
daunelor în natură se poate manifesta prin faptul că delicventulare obligaţia din contul şi din
mijloacele sale să restaureze starea înrăutăţităa mediului, de ex., să recultiveze pămînturile.
Costul prejudiciilor cauzate se calculează reieşind din cheltuielile derestabilire a obiectelor
naturale şi aducerea lor în stare posibilă pentrufolosirea după destinaţie, cheltuielile de
compensare a pierderilor materialeşi veniturile neobţinute, de ex., paguba pricinuită de încălcarea
regulilor securităţii antiincendiare a pădurilor, include costul pierdut al mărfiiforestiere,
cheltuielile de lichidare a incendiului, pierderile materiale legatede curăţirea teritoriilor,
mijloacele de reproducere a resurselor de pădure. O modalitate a răspunderii civile, aplicabilă
pentru paguba pricinuită mediuluiambiant, este răspunderea materială. Particularitatea acestei
răspunderi semanifestă prin faptul că este reglementată de acte juridice speciale şi se aplică
prinintermediul încasării anumitor taxe speciale. Mărimea acestei taxe reprezintăcheltuielile de
stat pentru ocrotirea obiectelor naturii. Restituirea pagubei în caz derăspundere materială se
efectuează pe cale judiciară la acţiunea organelor deocrotire a naturii, indiferent de aplicarea sau
neaplicarea amenzii administrative.Taxa răspunderii materiale nu cuprinde costul instrumentului
care a servitnemijlocit p entru comiterea daunei materiale şi nici costul obiectului naturiivătămat
sau nimicit
Subiectul II Regimul juridic al subsolului

a) Definiţi şi clasificaţi Zăcămintele de Substanţe Minerale Utile.. -3p.

b) Substanţe minerale utile – acumulări, în subsol, de minerale naturale, hidrocarburi şi ape
subterane, ale căror compoziţie chimică şi proprietăţi fizice permit folosirea lor în sfera producţiei
materiale şi consumului imediat sau după prelucrare. La substanţe minerale utile se referă şi rămăşiţele
biologice împietrite (fosile) aflate în subsol;
c) Zăcămînt de substanţe minerale utile – acumulare naturală de substanţe minerale utile care, din
punct de vedere cantitativ şi calitativ, poate fi obiect de valorificare industrială în condiţiile stării actuale a
tehnicii şi economiei, fapt confirmat prin înregistrarea corespunzătoare în balanţele de stat ale rezervelor
de substanţe minerale utile.
d) Determinaţi tipurile şi condiţiile de atribuire a subsolului în folosință fără concurs -5p.
e) Minereuri metalifere/nemetalifere
f) Combustibile
g) Solide
h) Petrol si gaze naturale
i) Gaze inerte
j) Ape subterane
c)Recomandaţi măsurile de protecţie juridică a subsolului prevăzute de legislaţia în vigoare - 7p .
Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol înseamnă posibilitatea beneficiarului subsolului de a

realiza tipurile de folosire a sectorului de subsol. Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol se
realizează în limitele sectorului atribuit beneficiarului subsolului sub formă de perimetru minier sau
geologic, potrivit clauzelor prevăzute de contract. Dreptul de extragere a substanţelor minerale utile,
inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative naturale, dă beneficiarului subsolului, care a obţinut
licenţă privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, posibilitatea de a desfăşura
pentru o perioadă stabilită activităţi, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere la folosirea
subsolului.
Tipurile de folosire a subsolului

Subsolul se atribuie în folosinţă pentru:
a) cercetare geologică, inclusiv prospectarea, evaluarea şi explorarea zăcămintelor de substanţe minerale
utile şi alte tipuri de cercetări geologice;
b) extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative naturale;
c) construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
d) înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale;
e) organizarea obiectivelor geologice protejate;
f) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, altor materiale geologice de colecţie
Folosirea raţională a subsolului reprezintă o valorificare eficientă, din punct de vedere economic şi
social, a tuturor tipurilor de resurse ale subsolului în baza folosirii tehnologiilor avansate şi respectării
standardelor, limitelor, normelor şi regulilor de folosire a subsolului. Folosirea sectoarelor de subsol poate
fi realizată numai în limitele perimetrelor lor, în decursul termenului stabilit şi exclusiv în scopurile
pentru care au fost atribuite în folosinţă. Folosirea neautorizată a subsolului, folosirea subsolului în afara
limitelor sectorului de subsol atribuit în folosinţă, precum şi efectuarea lucrărilor legate de folosirea
subsolului fără documentaţia tehnică (tehnologică), aprobată în modul stabilit, se interzic.
Cerinţele de bază la folosirea raţională şi protecţia subsolului sînt:
• respectarea documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect, aprobată în modul stabilit;
• asigurarea cercetării complete şi complexe a subsolului;
• înregistrarea şi evidenţa lucrărilor legate de folosirea subsolului;
• extragerea cît mai completă din subsol şi folosirea raţională a rezervelor de substanţe minerale utile şi
componentelor utile conţinute în acestea;
• evidenţa veridică a stării şi mişcării rezervelor, pierderilor şi diluării substanţelor minerale utile de
bază şi celor însoţitoare la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;
• ţinerea documentaţiei geologice, de topografie minieră şi de altă natură şi asigurarea integrităţii
acesteia;
• protecţia zăcămintelor de substanţe minerale utile de inundaţii, subinundaţii, incendii şi de alţi factori,
ce reduc calitatea substanţelor minerale utile şi valoarea industrială a zăcămintelor sau complică
exploatarea lor;
• prevenirea poluării subsolului în procesul efectuării lucrărilor legate de folosirea subsolului, inclusiv la
înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor de producţie;
• prevenirea impactului dăunător al extragerii substanţelor minerale utile, construirii şi exploatării
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile asupra obiectelor industriale
şi construcţiilor civile;
• prevenirea construirii neautorizate pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile şi
respectarea modului stabilit de folosire a acestor suprafeţe pentru alte necesităţi;
• prevenirea stocării deşeurilor industriale, menajere şi de altă natură în zonele de protecţie sanitară a
prizelor de apă, folosite pentru alimentarea cu apă potabilă, menajeră şi industrială;
• aducerea sectoarelor de subsol folosite la starea care asigură securitatea vieţii şi sănătăţii populaţiei,
protecţia mediului înconjurător, clădirilor şi construcţiilor, precum şi posibilitatea folosirii sectorului
de subsol exploatat în scopurile prevăzute de proiect;
• respectarea altor cerinţe prevăzute de legislaţia ecologică.
Barem de notare
Examinator

Test 12
Subiectul I: Evaluarea de mediu
a) Numiți noţiunea şi principiile evaluării impactului asupra mediului. -3p.

1.1 .evaluare a impactului asupra mediului – procedură efectuată pentru evaluarea impactului
eventual al activităţii planificate asupra mediului, precum şi pentru elaborarea propunerilor privind
prevenirea şi minimizarea impactului negativ sau, în cazul încălcării cerinţelor prevăzute de prezenta lege,
pentru interzicerea demarării activităţii planificate;
Principiile
a) principiul acţiunii preventive;
b) principiul corectitudinii şi plenitudinii informaţiei;
c) principiul transparenţei şi accesibilităţii;
d) principiul participativ;
e) principiul precauţiei;
f) principiul „poluatorul plăteşte”.
(2) Principiul acţiunii preventive presupune că evaluarea impactului asupra mediului se realizează la
etapa timpurie de planificare, proiectare şi luare a deciziilor cu privire la activitatea planificată, în baza
informaţiilor tehnice şi ştiinţifice existente la momentul respectiv, cu indicarea măsurilor pentru reducerea
sau prevenirea impactului potenţial asupra mediului, avînd în vedere dezvoltarea durabilă a ţării.
(3) Principiul corectitudinii şi plenitudinii informaţiei presupune că evaluarea impactului asupra
mediului se realizează în baza informaţiei prezentate de iniţiator privind activitatea planificată, a
informaţiei despre starea actuală a mediului şi a resurselor naturale, precum şi a informaţiei primite de la
autorităţile de stat de profil şi de la autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se va
desfăşura activitatea planificată, ţinînd cont de propunerile expuse în cadrul dezbaterilor publice.
(4) Principiul transparenţei şi accesibilităţii presupune că publicul este în drept să primească la timp,
înainte de realizarea activităţii planificate, în conformitate cu cerinţele prezentei legi şi cu legislaţia
privind transparenţa procesului decizional, informaţii despre activitatea planificată şi să participe la
dezbaterile publice organizate în procesul de evaluare a impactului asupra mediului.
(5) Principiul participativ presupune că iniţiatorul asigură tuturor participanţilor interesaţi accesul la
documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului, la consultările publice privind evaluarea
impactului activităţii planificate în locul şi timpul accesibile pentru public.
(6) Principiul precauţiei prevede că soluţionarea problemelor legate de impactul negativ asupra mediului
trebuie să înceapă pînă la primirea, în volum deplin, a dovezilor ştiinţifice despre impactul negativ asupra
mediului al activităţii planificate. Dacă există motive întemeiate cu privire la impactul negativ asupra
mediului al activităţii planificate, trebuie luate măsuri de precauţie, iar în cazul unui impact semnificativ
şi ireversibil, activitatea respectivă urmează a fi interzisă.
(7) Principiul „poluatorul plăteşte” prevede că iniţiatorul activităţii planificate suportă cheltuielile legate
de evaluarea impactului asupra mediului şi de minimizarea impactului negativ asupra mediului al
activităţii planificate
B)Dezvoltaţi procedura de efectuare a expertizei ecologic de stat. -5p.
Articolul 9. Organizarea şi efectuarea expertizei

(1) Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează din iniţiativa asociaţiilor
obşteşti oficial înregistrate, care au profilul protecţiei mediului înconjurător şi al căror statut
prevede efectuarea expertizei ecologice obşteşti.
(2) Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată pentru toate proiectele, documentele şi
activităţile economice preconizate, cu excepţia proiectelor sau a unor părţi ale acestora ce ţin de
domeniul securităţii statului, şi/sau conţin secrete de stat, comerciale şi/sau alte secrete apărate
de lege.
(3) Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată înainte de expertiza ecologică de stat sau
concomitent cu aceasta.
Articolul 12. Condiţiile de efectuare a expertizei
(1) Expertiza ecologică obştească se efectuează în baza cererii depuse de asociaţia obştească
respectivă la organul administraţiei publice locale. În decurs de 7 zile, organul administraţiei
publice locale informează oficial asociaţiile obşteşti, care au depus cererea, asupra deciziei luate.
În cazul în care au depus cerere două sau mai multe asociaţii obşteşti, se creează o comisie unică
de experţi care efectuează expertiza ecologică obştească.
(2) Cererile asociaţiilor obşteşti vor cuprinde: denumirea, sediul, copia de pe statutul
asociaţiei obşteşti, componenţa comisiei de experţi, informaţia despre obiectul expertizei
ecologice obşteşti şi termenele expertizării.
(3) Asociaţiile obşteşti care efectuează expertiza ecologică sînt obligate să informeze
populaţia din zona în care urmează să fie amplasat obiectul despre începutul şi rezultatele
expertizei efectuate.
Articolul 18. Prezentarea documentației pentru efectuarea
expertizei ecologice de stat
Articolul 19. Examinarea documentaţiei de proiect
Articolul 21. Efectuarea expertizei ecologice de stat și eliberarea
avizului expertizei ecologice de stat
(1) Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect se efectuează în termen de
pînă la 30 de zile calendaristice de la data prezentării setului complet de documente.
Termenul de efectuare a expertizei ecologice de stat a documentaţiei de proiect pentru
obiectele şi activităţile economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul
înconjurător, inclusiv a documentaţiei a cărei examinare necesită derularea unor cercetări
ştiinţifice speciale suplimentare, poate fi prelungit pînă la 2 luni.
(2) În urma examinării complexe a documentaţiei de proiect prezentate pentru
efectuarea expertizei ecologice de stat, experţii ecologi de stat întocmesc un aviz al
expertizei ecologice de stat,
c) Formulați criteriile juridice de deosebire între evaluarea impactului asupra mediului şi expertiza
ecologică -7p.
a) 1.2. Expertiză ecologică - gen de activitate îndomeniul protecţiei mediului înconjurător, constînd
în aprecierea prealabilă a influenţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a
corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative şi altor acte normative, normelor şi
standardelor în vigoare;
Aceasta se efectuează deAgenția de Mediu – autoritate emitentă a actelor permisive în domeniul mediului
sau de asociaţiile obşteşti, în modul stabilit de prezenta lege şi de alte acte normative în domeniu.
Expertiza ecologică se efectuează în scopul:
a) adoptării unor decizii argumentate şi aprobării actelor care prevăd utilizarea resurselor naturale şi
măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui;
b) prevenirii sau minimizării eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor şi
activităţilor economice preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui, ecosistemelor şi
sănătăţii populaţiei;
c) menţinerii echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, creării condiţiilor optime de viaţă
pentru oameni;
d) corelării si dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
prevăzute de legislația cu privire la protecția datelor cu carpersona
b) 1.3.
c)
Prin impact asupra mediului – este orice efect direct sau indirect al unei activitati umane desfasurate intr-
o anumita perioada care produce o schimbare a sensului de evolutie a calitatii mediului si a ecosistemelor,
schimbare care poate afecta sanatatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau a
conditiilor socio-economice.
Subiectul II Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii, sănătății, activităților

recreative, cu valoare istorică
a) Identificați caracteristicile subcategoriilor de terenuri incluse în categoria menționată.. -3p.

Potrivit legii, din categoria terenurilor rezervaţiilor fac parte terenurile în al căror perimetru se află
obiectivele naturale ce prezintă valoare ştiinţifică şi culturală (landşafturile tipice şi unice,comunităţile de
organisme vegetale şi animale, formaţiunile geologice, speciile de plante, deanimale rare).
 Terenurile destinate ocrotirii naturii - Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte terenurile
rezervaţiilor, parcurilor naţionale, parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice,
braniştilor, monumentelor naturii, terenurile zonelor de protecţie şi zonelor sanitare.
 Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii- Din categoria terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii fac
parte terenurile pe care există obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, nămoluri
curative) şi condiţii climaterice deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului.
 Terenurile destinate activităţii recreative - terenuri destinate activităţii recreative sînt terenurile
prevăzute şi folosite pentru odihnă şi turism. Din această categorie fac parte terenurile pe care se
află case de odihnă, pensionate, sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere turistice şi tabere de
fortificare a sănătăţii, staţii turistice, parcuri şi tabere pentru copii, poteci didactico-turistice, trasee
marcate.
 Terenurile de valoare istorico-culturală - Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală
fac parte rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, monumentele arheologice
şi arhitecturale şi complexele arhitecturale de landşaft.
 Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi - Terenurile din extravilan destinate
amplasamentelor, legate de amenajarea şi funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi
cele ocupate de păduri, grădini publice şi de alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro-
igienice, de fortificare a sănătăţii şi care sînt locuri de odihnă a populaţiei, se includ de către
autorităţile administraţiei publice locale în zona suburbană şi în zona verde.
b) Determinați particularitățile folosirii terenurilor menționate. -5p.

Folosirea terenurilor reprezinta---Prerogativele titularului dreptului de proprietate de a extrage din
bun calită ile utile ale acestuia, in scopul satisfacerii necesit ă ilor materiale si spirituale.
Realizarea se face prin două forme.
Dreptul proprietarului de a folosi terenul în modul stabilit de lege pentru categoria respectiva de
teren; D
e -a folosi terenul liber sub orice formă de gospod ărire (folosirea pentru constructie. Instalarea
utilajelor ect). Liber dar nu haotic .
Condiţie este folosirea liberă făr ă a cauza preiudicii mediului şi intereselor legale ale altor
persoane; Dispoziția _prerogativa titularului dreptului de proprietate de-a determina statutul juridic
(soarta bunului …)
Formele: “
Schimbarea stării de fapt a terenului care duce dup ă sine la schirnbarea statutului juridic al
terenului (de ex. folosirea terenunlor pentru gr ădina, livad ă sau Vie include in categoria terenurilor
agricole);
Schimbarea regimului juridic al terenurilor (schimbarea destinației), aceast ă form ă de fapt este
limitată prin lege, deoarece in dependenţă de regimul Juridic a terenurilor se stabile şte pre ţul,
felul şi volmul Impozitului, menţinerea echilibru ui ecologic;
Schimbarea detinatorului: ' înstr ăinarea (schimbarea proprietarului); ' Exproprierea; ' Oferire în
folosinţă altor deţinători (arenda, folosire gratuit ă.)
c) Formulați regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii, sănătății, activităților
recreative, cu valoare istorică. -7p.
- Terenurile destinate ocrotirii naturiisînt prin exclusivitate proprietate a statului. Pe terenurile

destinate ocrotirii naturii este interzisă activitatea ce vine în contradicţie cu destinaţia lor specială.
Ele sînt retrase din folosinţă, dacă această destinaţie nu corespunde regimului de protecţie, stabilit
pentru aceste terenuri. Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii naturii se
stabilesc de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.
- Terenurile destinate ocrotirii sanatatii - Aceste terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor
balneare, instituţiilor terapeutice şi urmează a fi protejate în mod deosebit. În scopul protecţiei
obiectelor de tratament natural, la toate staţiunile balneare se creează zone de protecţie sanitară.
În limitele lor se interzice darea terenurilor în posesiune, folosinţă, inclusiv în arendă,
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror activitate este incompatibilă cu protecţia
obiectelor naturale curative şi cu menţinerea condiţiilor favorabile pentru odihna populaţiei.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se stabilesc zone cu condiţii deosebite de
folosinţă a terenurilor sînt datoare să marcheze graniţele lor cu semne informative speciale.
Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii sînt stabilite de prezentul Cod
şi de o legislaţie specială.
- Terenurile destinate activitatii recreative - Pe asemenea terenuri este interzisă activitatea ce
împiedică folosirea lor conform destinaţiei speciale. Modul de folosire a acestor terenuri este
stabilit de autorităţile administraţiei publice locale şi de organele de ocrotire a naturii.
- Terenurile de valoare istorico-culturala - Pe aceste terenuri este limitată orice activitate care
contravine destinaţiei lor speciale.
- Terenurile zonelor suburbane si zonelor verzi - terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi se
folosesc conform proiectelor de organizare a acestor zone. Ele sînt protejate de stat. Aici sînt
interzise construcţiile şi amenajările incompatibile cu destinaţiile acestor terenuri. La includerea
terenurilor în zona suburbană şi în zona verde se păstrează drepturile deţinătorilor de terenuri
Barem de notare
Examinator

Test 13
Subiectul I: Sistemul de autorizare în domeniul folosirii resurselor naturale
a) Identificați responsabilitățile autorităților publice în domeniul autorizării folosirii

resurselor naturale. -3p.
Principiul precauţie în luarea deciziilor de către autorităţile cu atribuţii în protecţia
mediului. Precauţia ca măsură de prudenţă, trebuie să caracterizeze luarea oricărei decizii în
domeniul protecţiei mediului în scopul excluderii oricăror riscuri de poluare. (3) Evaluarea
impactului asupra mediului este realizată de către autoritatea centrală pentru resurse naturale
și mediu în baza documentației privind evaluarea impactului asupra mediului, elaborată și
prezentată de către inițiatorul activității.
Exercitarea dreptului de proprietate
asupra resurselor naturale publice
(1) Reglementarea posesiunii şi folosinţei resurselor naturale proprietate publică ţine de
competenţa Guvernului şi se realizează prin intermediul organului de stat abilitat cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi al autorităţilor administraţiei
publice locale. (5) Dreptul de folosinţă asupra resurselor naturale se acordă în conformitate
cu decizia organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător şi a autorităţii administraţiei publice locale şi se legalizează printr-un document
juridic. (3) Anumite împuterniciri ale statului în domeniul gestiunii resurselor naturale pot fi
transmise, în condiţiile legii, autorităţilor administraţiei publice locale. Exercitarea acestor
împuterniciri este pusă sub controlul statului.
b) Determinați particularitățile sistemului de autorizare în domeniul folosirii: apei,

produselor lemnoase şi nelemnoase, aerului şi sol. -5p.
subordonată organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, al cărei titular
are dreptul autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei – document eliberat de
instituţia la folosinţa specială a apei în anumite condiţii, conform dispoziţiilor prezentei legi;
Articolul 22. Folosinţa generală a apei
(1) Se consideră folosinţă generală şi nu necesită autorizaţie de mediu pentru folosinţă
specială utilizarea apei în următoarele scopuri:
a) consumul uman şi alte necesităţi casnice;
b) adăparea animalelor fără utilizarea de structuri permanente;
c) irigarea terenurilor de pe lîngă casă;
d) scăldatul şi agrementul;
e) captarea şi folosinţa apei pentru lupta împotriva incendiilor sau în orice altă situaţie de
urgenţă.
(2) Irigarea efectuată de către o persoană aprovizionată legal cu apă printr-un sistem
centralizat de irigare gestionat de o asociaţie a utilizatorilor de apă pentru irigare sau de o
altă persoană care deţine autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei nu necesită o
astfel de autorizaţie
Articolul 23. Folosinţa specială a apei
(1) Folosinţa apei care nu cade sub incidenţa art. 22 se consideră folosinţă specială şi
poate fi efectuată numai în bază de autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei.
(2) Sînt considerate folosinţă specială a apei şi următoarele activităţi:
a) captarea apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane pentru aprovizionarea
cu apă destinată consumului uman;
b) captarea şi folosinţa apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane în scopuri
tehnice şi industriale, inclusiv la prelucrarea produselor alimentare şi în agroindustrie;
c) captarea şi folosinţa apei din diferite surse pentru irigare;
d) folosinţa apei în acvacultură şi piscicultură;
e) deversarea apelor uzate;
f) utilizarea apei pentru generarea de energie hidro-electrică;
Autorizarea emisiilor de poluanţi de la
surse fixe de poluare
(1) Emisia în atmosferă a poluanţilor de la sursele fixe de poluare se admite, în fiecare caz concret,
numai în baza autorizaţiei eliberate de Agenția de Mediu – autoritate emitentă a actelor permisive în
domeniul mediului (în continuare – autoritate emitentă).
(2) Persoanele fizice și juridice care, direct sau indirect, prin activitatea lor, afectează calitatea aerului
atmosferic sînt obligate să solicite și să obțină de la autoritatea emitentă autorizația pentru emisia în
atmosferă a poluanților de la surse fixe de poluare. În acest caz, solicitantul prezintă, fie pe suport de
hîrtie, la sediul autorității, fie în format electronic, prin intermediul ghișeului unic, următoarele
documente:
a) cererea în care se indică informaţii privind: denumirea, forma juridică de organizare, IDNO-ul,
adresa juridică ori numele, prenumele, seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP-ul solicitantului
autorizației; genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se solicită autorizația;
b) raportul privind normativele ELA, elaborat de laboratoarele acreditate în modul stabilit.
(3) Pentru obținerea autorizației pentru emisia în atmosferă a poluanților de la surse fixe de poluare
pentru primul an de activitate, solicitantul anexează la cerere compartimentul privind protecția mediului
din proiectul de execuție a obiectului, urmînd, ca în decursul anului respectiv, să asigure elaborarea
raportului privind normativele ELA de către laboratoarele acreditate în acest sens.
(4) Cererea se examinează în termen de pînă la 30 de zile lucrătoare, perioadă în care autoritatea
emitentă solicită Inspectoratului pentru Protecția Mediului efectuarea, în condițiile legii, a acțiunilor de
inspectare, preluare a probelor, stabilire a normativelor ELA.
(5) În cazul în care se decide eliberarea autorizației, cu 3 zile pînă la expirarea termenului-limită,
autoritatea emitentă transmite prin ghișeul unic electronic o notificare solicitantului, prin care îi aduce la
cunoștință acceptul eliberării autorizației și necesitatea achitării taxei stabilite pentru acest act, cu
prezentarea documentului confirmativ de plată la eliberarea actului permisiv.
(6) Taxa pentru eliberarea autorizației se stabilește în raport cu nivelul de impact al
întreprinderii/obiectivului asupra aerului atmosferic și se transferă la contul Fondului Ecologic Național.
(7) Formularul autorizației pentru emisia în atmosferă a poluanților de la surse fixe de poluare se
stabilește de Guvern.
(8) Autorizaţia obligă titularul să îndeplinească anumite condiții speciale privind:
a) respectarea normativelor ELA de poluanţi;
b) respectarea graficului şi a procedurii de verificare a emisiilor în aerul atmosferic, coordonate cu
autoritatea emitentă;
c) implementarea măsurilor de reducere a efectelor poluării şi de protecţie a mediului.
(9) Termenul de valabilitate a autorizaţiei se stabilește în autorizație și poate fi de un an, pentru cazurile
menționate la alin. (3), și de 5 ani, pentru cazurile menționate la alin. (2).
(10) Dacă titularul autorizaţiei intenționează să desfășoare activitatea după expirarea termenului ei de
valabilitate, acesta este în drept să solicite prelungirea valabilității autorizaţiei cu cel mult 60 de zile pînă
la expirarea termenului de valabilitate, în condiţiile alin. (2), şi numai în cazul în care nu au intervenit
modificări în cantitatea emisiilor, funcționalitatea şi capacitatea surselor de poluare. În acest caz, pe
autorizaţie se aplică menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate, cu indicarea termenului
nou. Menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate poate fi aplicată pe același formular sau,
după caz, pe un formular nou, pînă la expirarea termenului anterior de valabilitate a autorizaţiei.
Menţiunea privind prelungirea valabilității autorizaţiei se autentifică cu ștampila autorității emitente şi cu
semnătura persoanei împuternicite.
(11) Suspendarea sau retragerea autorizaţiei se dispune în cazurile şi condiţiile stabilite de Legea nr.
160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, cu respectarea procedurii
prevăzute de Legea nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător. Temei suplimentar de retragere a autorizaţiei servește încălcarea condiţiilor speciale
stabilite la alin. (8) în cazul în care se prejudiciază grav mediul sau sănătatea populației.
(12) Autoritatea emitentă ține Registrul cererilor de eliberare a autorizațiilor, precum și Registrul
autorizațiilor eliberate, asigurînd accesul publicului, inclusiv prin intermediul rețelei internet, la datele din
registrele în cauză, cu respectarea rigorilor prevăzute de legislația cu privire la protecția datelor cu
caracter personal.
[Art.12 în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
c) Formulați procedura aplicată de autoritățile competente în cazul în care prevederile din

autorizațiile de folosire au fost încălcate. 7p.
LEGISLAŢIEI PRIVIND RESURSELE NATURALE

Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei
privind resursele naturale
Persoanele vinovate de încălcarea legislaţiei privind resursele naturale poartă răspundere civilă,
administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 31. Suspendarea şi încetarea dreptului de
folosinţă asupra resurselor naturale
(1) Pentru încălcarea condiţiilor de folosire a resurselor naturale, prevăzute în titlul de folosinţă,
organul care l-a eliberat este în drept să decidă suspendarea sau încetarea dreptului de folosinţă a acestora,
în conformitate cu legislaţia în vigoare. În acest caz, beneficiarul, pe lîngă faptul că va fi tras la
răspundere, va repara daunele pricinuite.
[Art.31 al.(1) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
(2) În cazul în care beneficiarul nu este de acord cu decizia suspendării sau încetării dreptului său de
folosinţă asupra resurselor naturale, el poate ataca decizia în instanţa de contencios administrativ
competentă.
Subiectul II Regimul juridic al terenurilor fondului forestier.

A)Definiți obiectul şi subiecții dreptului de beneficiere asupra fondului forestier -3p.

Parlamentul este în drept să intervină şi să reglementeze fondul forestier prin reglementarea legislativă a
relaţiilor silvice. Acest drept presupune că parlamentul este în drept să adopte orice act cu caracter
normativ, prin care să reglementeze relaţiile subiecţilor dreptului mediului în raport cu fondul forestier,
relaţii care ţin în principal de administrarea acestuia.
Determinarea direcţiilor fundamentale ale politicii statului privind dezvoltarea durabilă, folosirea,
regenerarea, paza şi protecţia pădurilor reprezintă şi el un drept pe care parlamentul îl dezvoltă şi aplică în
raport cu relaţiile silvice.
De asemenea, parlamentul stabileşte împuternicirile autorităţilor administraţiei publice locale privind
folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor. Acesta reglementează şi alte probleme care pot apărea
în cadrul relaţiilor silvice, etc.
De competenţa Guvernului ţin:
 prezentarea Parlamentului a proiectelor de acte legislative privind relaţiile silvice, strategiile

naţionale de dezvoltare durabilă a fondului forestier şi cinegetic şi includerea lor în programele şi
planurile de dezvoltare a ţării;
 realizarea administrării de stat a fondurilor forestier şi cinegetic prin abilitarea autorităţii centrale
de specialitate respective a administraţiei publice cu dreptul de a transmite în folosinţă terenurile
fondului forestier proprietate publică, dar fără dreptul de a dispune de ele;
 exercitarea controlului de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor
forestier şi cinegetic, etc.
De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale ţin:
 exercitarea controlului asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi
cinegetic;
 repartizarea terenurilor din fondul forestier;
 înregistrarea drepturilor de gestiune şi de folosinţă a terenurilor din fondul forestier, etc.
Administrarea şi gospodărirea fondului forestier trebuie să asigure dezvoltarea durabilă a pădurilor şi

menţinerea în ele a biodiversităţii, intensificarea funcţiilor de protecţie a apelor, igienico-sanitare, de
reglare climaterică şi a altor funcţii ale pădurilor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei şi protecţiei
mediului înconjurător, regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii pădurilor, sporirea
productivităţii acestora, etc.
Administrarea de stat a fondurilor forestier şi cinegetic este exercitată de Guvern, autorităţile
administraţiei publice locale, organele silvice de stat, alte organe împuternicite în acest scop.
Autoritatea silvică centrală elaborează regimul silvic, care reprezintă un sistem de norme tehnice,
economice, juridice şi silvice privind amenajarea, folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor, şi
exercită controlul asupra respectării acestui regim.
Pe terenurile din fondul forestier, nesubordonate autorităţii silvice centrale, respectarea regimului silvic
este asigurată de deţinătorii acestora. Controlul asupra respectării regimului silvic este exercitat de
organele silvice de stat şi de autorităţile administraţiei publice locale.
Autoritatea silvică centrală:
 organizează investigaţii ştiinţifice ale componentelor diversităţii biologice forestiere, elaborează

măsuri pentru conservarea şi folosirea lor raţională, determinîndu-le cantitativ şi valoric resursele,
evidenţiind procesele şi activităţile care influenţează starea acestora;
 contribuie la restabilirea ecosistemelor degradate, precum şi a speciilor periclitate şi pe cale de
dispariţie;
 efectuează sistematic (la fiecare 5 ani) analiza şi confruntarea informaţiei privind conservarea
diversităţii biologice şi folosirea raţională a resurselor genetice şi biologice, etc.
Administrarea şi gospodărirea fondului forestier în zonele de frontieră şi în pădurile cu regim special se

exercită de către organele silvice de stat teritoriale în comun cu organele de resort, în modul stabilit de
Guvern.
Vegetaţia forestieră situată pe terenurile din afara fondului forestier se administrează de către proprietarii
acestor terenuri. Gospodărirea terenurilor acoperite cu această vegetaţie se efectuează în scopul plantării
ei în modul stabilit de autorităţile administraţiei publice locale, cu acordul organelor de stat pentru
protecţia mediului înconjurător.
Terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se administrează de către proprietarii acestora,
care sînt obligaţi să le gospodărească conform regimului silvic şi regulilor de protecţie a mediului
înconjurător.
Atribuirea terenurilor din fondul forestier pentru edificarea obiectelor (sedii de ocoale şi cantoane silvice,
blocuri de producţie, construcţii, locuinţe, linii de comunicaţii etc.) în scopuri ce ţin de gospodărirea
fondului forestier se efectuează de autoritatea silvică centrală de comun acord cu autorităţile
administraţiei publice locale.
Controlul de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic are
drept sarcină asigurarea respectării de către persoanele fizice şi juridice a legislaţiei silvice şi cinegetice.
De competenţa organelor silvice de stat în exercitarea controlului departamental asupra stării, folosirii,
regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic ţin:
 aplicarea normelor tehnice, economice, juridice şi silvice care asigură respectarea regimului
silvic;
 respectarea modului de eliberare a lemnului pe picior;
 respectarea prevederilor amenajamentelor silvice;
 regenerarea pădurilor şi împădurirea terenurilor goale;
 respectarea tehnologiilor respective la executarea lucrărilor în fondul forestier, etc.
De competenţa organelor de stat pentru protecţia mediului înconjurător în exercitarea controlului de stat
asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic ţin:
B)Delimitați particularitățile dării în arendă a fondului forestier în scopuri de gospodărire

cinegetică şi/sau de recreere. -5p.
HOTĂRÎRE Nr. 187

din 20.02.2008
pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea în folosință

a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire
cinegetică şi/sau de recreere
3. Arendaşul are dreptul:
a) să primească de la arendator informaţia necesară cu privire la terenul forestier arendat;
b) să efectueze folosinţe silvice în limitele volumului, conform tipurilor şi în termenele indicate în
contractul de arendă;
c) să construiască, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu aprobarea arendatorului, drumuri
temporare, obiecte vînătoreşti (voliere, locuri pentru hrănă, adăpători, sărării, depozite pentru furaje,
observatoare etc.) şi alte obiecte de menire cinegetică, să instaleze garduri şi alte construcţii pentru
limitarea accesului animalelor sălbatice pe terenurile aferente, precum şi pentru asigurarea securităţii
vizitatorilor în terenurile arendate;
d) de proprietar la producţia şi la veniturile obţinute în urma folosirii fondului forestier conform
contractului;
e) să rezilieze anticipat contractul în cazurile stabilite de legislaţie;
f) să dispună de alte drepturi, dacă acestea nu contravin legislaţiei în vigoare şi sînt prevăzute în
contractul de arendă;
g) să-şi apere interesele legitime în instanţa judiciară competentă, în caz de încălcare a acestora.
44. Arendaşul este obligat:
a) să folosească terenul forestier în conformitate cu scopurile stabilite;
b) să asigure, în condiţiile stabilite şi coordonate cu arendatorul, accesul şi securitatea populaţiei pe
terenurile fondului forestier arendat;
c) să prezinte arendatorului, în termenul stabilit de acesta, dar nu mai tîrziu de 2 ani după semnarea
actului de predare-primire a terenului forestier arendat, proiectul de gospodărire cinegetică elaborat de
către instituţiile abilitate în acest domeniu;
d) să respecte condiţiile şi cerinţele contractului de arendă, indicate şi coordonate cu arendatorul;
e) să îndeplinească lucrările cu utilizarea mijloacelor care ar preveni apariţia eroziunii solului,
vătămarea şi distrugerea arboretelor şi arborilor solitari, seminţişului şi subarboretului, altei vegetaţii;
f) să realizeze programele de activitate prin metode care asigură conservarea pădurilor, condiţii
favorabile pentru regenerarea materiei prime medicinale, alimentare şi tehnice, a regnului animal;
g) să nu admită tăieri ilicite şi/sau vătămarea arborilor şi arbuştilor, precum şi alte încălcări ale
legislaţiei silvice;
h) să respecte regulile securităţii antiincendiare şi să îndeplinească, în limitele terenului arendat,
măsurile antiincendiare, iar în caz de incendiu, să asigure informarea serviciului silvic şi să întreprindă
măsurile necesare de lichidare a incendiului;
i) să efectueze măsurile de regenerare din cont propriu ori să restituie costul lucrărilor de regenerare, în
cazul în care, din vina acestuia, au fost distruse seminţişul şi plantaţiile silvice şi să recupereze prejudiciul
cauzat arendatorului;
j) să achite la timp plata pentru arendă, conform contractului;
k) să asigure accesul liber al personalului responsabil de administrarea şi controlul în domeniul
folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic;
l) să nu limiteze drepturile altor beneficiari silvici;
m) să prezinte anual arendatorului darea de seamă cu privire la folosirea terenului arendat;
n) să îndeplinească alte obligaţiuni, prevăzute de legislaţia silvică, Legea regnului animal şi contractul
de arendă;
o) să satisfacă alte cerinţe privind folosirea raţională, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor, prevăzute
de legislaţia silvică şi ecologică, regulile şi normele stabilite, precum şi indicaţiile de rigoare ale organelor
silvice şi de mediu;
p) să transmită terenul forestier proprietarului, în caz de reziliere a contractului de arendă, în starea
prevăzută de contract şi să recupereze prejudiciul cauzat proprietarului în volum deplin, dacă starea
fondului forestier nu corespunde cerinţelor prevăzute de contract;
q) să transmită terenul forestier arendatorului după expirarea termenului contractului de arendă şi să-i
recupereze prejudiciul cauzat în volum deplin, în cazul în care starea fondului forestier nu corespunde
cerinţelor prevăzute de contract.
B. La atribuirea în folosință a terenurilor din fondul forestier

în scopuri de recreere
45. Arendaşul are dreptul:
a) să primească de la arendator informaţia necesară cu privire la terenul forestier arendat;
b) să efectueze folosinţe silvice în limitele volumului, conform tipurilor şi în termenele indicate în
contractul de arendă şi să desfăşoare altă activitate economică în conformitate cu condiţiile contractuale;
c) să construiască, în modul stabilit şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu aprobarea
arendatorului și în baza unui aviz pozitiv eliberat de organul central de mediu al administraţiei publice,
obiecte de importanţă socială şi de gospodărire (chioşcuri, pavilioane, terenuri sportive şi pentru odihnă,
reţele amenajate de drumuri şi poteci, forme mici arhitecturale etc.), încăperi legate de folosirea terenului
forestier, să instaleze garduri şi alte construcţii pentru limitarea accesului, precum şi pentru asigurarea
securităţii vizitatorilor în terenurile arendate;
[Pct.45 lit.c) modificată prin HG770 din 17.06.16, MO169-183/24.06.16 art.830]
d) de proprietar la producţia şi la veniturile obţinute în urma folosirii fondului forestier conform
contractului de arendă.
46. Arendaşul este obligat:
a) să folosească terenul forestier în conformitate cu scopurile stabilite;
b) să asigure, în condiţiile stabilite şi coordonate cu arendatorul, accesul şi securitatea populaţiei pe
terenurile fondului forestier arendat;
c) să prezinte, în termenul stabilit de arendator, dar nu mai tîrziu de 2 ani după semnarea actului de
predare-primire a terenului forestier arendat, proiectul de gospodărire în scopuri de recreere, elaborat de
către instituţiile abilitate în domeniu;
d) să îndeplinească lucrările cu utilizarea mijloacelor care ar preveni apariţia eroziunii solului,
vătămarea şi distrugerea arboretelor şi arborilor solitari, seminţişului şi subarboretului, altei vegetaţii;
e) să realizeze folosinţele prin metode care asigură conservarea pădurilor, condiţii favorabile pentru
regenerarea materiei prime medicinale, alimentare şi tehnice, a regnului animal;
f) să nu admită tăieri ilicite şi/sau vătămarea arborilor şi arbuştilor, precum şi alte încălcări ale
legislaţiei silvice;
g) să menţină în starea corespunzătoare cele mai solicitate locuri de agrement;
h) să amplaseze în locurile de agrement indicatoare, pancarte şi postere cu regulile de comportament în
fondul forestier şi alte mijloace de mediatizare ecologică;
i) să respecte regulile securităţii antiincendiare şi să efectueze măsurile antiincendiare, în limitele
terenului forestier arendat, iar în caz de incendiu, să asigure informarea serviciului silvic şi să întreprindă
măsurile necesare de lichidare a incendiului;
j) să efectueze măsurile de regenerare din cont propriu ori să restituie costul lucrărilor de regenerare în
cazul în care, din vina acestuia, au fost distruse seminţişul şi plantaţiile silvice şi să recupereze prejudiciul
cauzat arendatorului;
k) să asigure accesul liber al personalului responsabil de administrarea şi controlul în domeniul
folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic;
l) să nu limiteze drepturile altor beneficiari silvici;
m) să prezinte anual darea de seamă cu privire la folosirea terenului arendat arendatorului;
n) să transmită fondul forestier arendatorului, în caz de reziliere a contractului, în starea prevăzută de
contract şi să-i recupereze prejudiciul cauzat în volum deplin, cînd starea fondului forestier nu corespunde
cerinţelor prevăzute de contract;
o) să transmită terenul forestier după expirarea termenului contractului arendatorului şi să recupereze
prejudiciul cauzat proprietarului în volum deplin cînd starea fondului forestier nu corespunde cerinţelor
prevăzute de contract.
C)Formulați caracteristicile regimului juridic al terenurilor fondului forestier - 7p .
Articolul 2. Fondul forestier

(1) Pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum şi
terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri şi/sau
plantaţii forestiere, constituie fondul forestier.
(2) Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire.
Articolul 4. Terenurile din fondul forestier
(1) Terenurile din fondul forestier cuprind:
a) - terenuri pentru împădurire:
- terenuri destinate reîmpăduririi;
- terenuri destinate împăduririi;
b) terenuri afectate gospodăriei silvice;
[Art.4 al.(1), lit.b) în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
c) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri etc.
(2) Raportarea terenurilor la fondul forestier se face pe baza amenajamentelor silvice sau a Cadastrului
funciar în conformitate cu legislaţia.
[Art.4 al.(2) modificat prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
Articolul 5. Vegetaţia forestieră din afara fondului forestier
(1) Fondul forestier nu include:
a) perdelele forestiere de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă;
b) perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de
comunicaţie şi pe terenurile fondului acvatic;
c) grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale.
(2) Plantarea, îngrijirea, folosirea şi paza plantaţiilor menţionate la alin.(1) lit.a) şi c) ale prezentului
articol se reglementează de prezentul cod şi constituie cadrul de competenţă al autorităţilor administraţiei
publice locale, conform legislaţiei, iar cele menţionate la lit.b) - al autorităţilor centrale de specialitate şi
autorităţilor administraţiei publice locale respective.
[Art.5 modificat prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 6. Dreptul de proprietate asupra terenurilor
din fondul forestier
(1) Pădurile în Republica Moldova, folosite în interes public, fac obiectul exclusiv al proprietăţii
publice. Conform legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau în folosinţă.
(2) Proprietatea privată asupra pădurilor se admite în cazul plantării acestora, în condiţiile legii, pe
terenurile aflate în proprietate privată.
(3) Dreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier se exercită în conformitate cu
legislaţia.
De competenţa Guvernului ţin:
a) prezentarea Parlamentului a proiectelor de acte legislative privind relaţiile silvice, strategiile
naţionale de dezvoltare durabilă a fondului forestier şi cinegetic şi includerea lor în programele şi
planurile de dezvoltare a ţării;
b) realizarea administrării de stat a fondurilor forestier şi cinegetic prin abilitarea autorităţii centrale de
specialitate respective a administraţiei publice cu dreptul de a transmite în folosinţă terenurile fondului
forestier proprietate publică, dar fără dreptul de a dispune de ele;
Barem de notare
Examinator

Test 14
Subiectul I: Principiile dreptului mediului
a) Enumerați principiile dreptului mediului -3p.

Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt:
Principiul prevenirii poluării => presupune atît activităţi de prevenire a producerii poluării 3 sau
de degradării mediului, cît şi activităţi de limitare sau eliminare a efectelor dăunătoare ale
poluării, însoţite de stabilirea responsabilităţilor şi sancţiunilor ce se impun. Principiul precauţie
în luarea deciziilor de către autorităţile cu atribuţii în protecţia mediului. Precauţia ca măsură de
prudenţă, trebuie să caracterizeze luarea oricărei decizii în domeniul protecţiei mediului în scopul
excluderii oricăror riscuri de poluare. Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor =>
presupune protecţia ecosistemelor, conservarea biodiversităţii, precum şi utilizarea şi
gospodărirea durabilă a resurselor naturale ale mediului. Principiul “poluatorul plăteşte” =>
exprimă ideea că cel ce poluează va suporta rigorile legii indiferent dacă este culpabil sau nu.
Principiul cooperării => aplicabil în domeniul protecţiei mediului între cei ce deţin,
administrează şi folosesc factorii de mediu pornind de la premisa după care lupta împotriva
poluării, pe plan intern, este eficientă numai dacă între stat, agenţii economici, organele nestatale
şi cetăţeni există o cooperare în acest sens. Luînd în considerare realitatea că poluarea nu are
frontieră, se impune cu necesitate şi cooperarea internaţională între state dar şi între diferitele
organizaţii şi organisme internaţionale în scopul prevenirii şi înlăturării efectelor poluării.
Principiul priorităţii sănătăţii şi vieţii oamenilor => se exprimă ideea după care omul este cel
mai important element al mediului, el ocupînd o poziţie centrală în mediul natural, ceea ce
impune protecţia vieţii şi sănătăţii sale prin toate mijloacele. Principiul “utilizării durabile” =>
semnifică obligaţia generală de a conserva şi proteja mediul, ca şi patrimoniu comun al
umanităţii, în scopul menţinerii sale, cel puţin în starea în care a fost moştenit şi a transmiterii
sale, generatţiilor următoare. Principiul dezvoltării armonioase a activităţilor economico-sociale
şi de protecţie a mediului => exprimă cerinţa integrării activităţii de protecţie a mediului în
complexul activităţilor economico=sociale, a realizării unei armonii între aceste activităţi, în
scopul satisfacerii intereselor globale.
b) Definiți principiul „prevenirii poluării mediului” şi principiul „precauției”. -5p.

Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt: Principiul prevenirii poluării =>
presupune atît activităţi de prevenire a producerii poluării 3 sau de degradării mediului, cît şi
activităţi de limitare sau eliminare a efectelor dăunătoare ale poluării, însoţite de stabilirea
responsabilităţilor şi sancţiunilor ce se impugn. Principiul precauţie în luarea deciziilor de către
autorităţile cu atribuţii în protecţia mediului. Precauţia ca măsură de prudenţă, trebuie să
caracterizeze luarea oricărei decizii în domeniul protecţiei mediului în scopul excluderii oricăror
riscuri de poluare.
c) Dezvoltați principiului “Folosirea rațională şi în complex a resurselor naturale” . 7p.

«Protecţia mediului înconjurător şi folosirea raţională a resurselor naturale» este o disciplină geografică
de sinteză care trătînd geosistemul (mediul geografic) are drept scop evidenţierea modificărilor (naturale,
antropice) ale acestuia în aspect regional şi global, situaţiilor geoecologice încordate, elaborarea
recomandărilor privind protecţia mediului înconjurător, folosirea raţională a resurselor de mediu,
organizarea optimă a spaţiului geografic. Articolul 1. Departamentul de Stat pentru Protecţia
mediului Înconjurător şi Resursele Naturale (în continuare - Departament) este
unicul organ de dirijare şi control de stat în domeniul protecţiei mediului înconjurător, folosirii,
regenerării şi ocrotirii resurselor naturale, constituit în scopul dreptului cetăţenilor Republicii Moldova
la un mediu înconjurător favorabil sănătăţii şi bunăstării lor.
Departamentul este subordonat direct Sovietului Suprem al Republicii Moldova şi poartă răspundere
deplină în faţa lui pentru înfăptuirea scopului şi al funcţiilor indicate în primul aliniat al prezentului
articol.
HOTĂRÎRE Nr. 310
din 16.10.1990
Cu privire la regulamentul prvizoriu al Departamentului de

Stat pentru protecţia mediului înconjurător şi resurse naturale

a) Explicați categoriile de corpuri de apă, dsitricte hidrografice și subbazine de apă -3p.

Corpuri de apa- corp de apă artificial – corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
corp de apă de suprafaţă – parte distinctă şi semnificativă a unei ape de suprafaţă, cum ar fi: lac, lac de
acumulare, iaz, curs de apă – rîu sau canal, segment al unui curs de apă – rîu sau canal, ape tranzitorii;
corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer sau ale mai multor
acvifer
Districte hidrografice-suprafaţă de teren din Republica Moldova, constituită din unul sau din mai multe
bazine hidrografice învecinate, precum şi din apele subterane asociate, identificat ca principală unitate de
gestionare a bazinelor hidrografice; a) districtul bazinului hidrografic Nistru;
b) districtul bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea Neagră.
(4) În cadrul districtelor bazinelor hidrografice pot fi formate subbazine.
(5) Hotarele districtelor bazinelor hidrografice, hotarele subbazinelor şi hărţile speciale în care sînt
determinate se aprobă de Guvern.
Articolul 6. Principiile de gestionare a resurselor
Subbazine de apa-suprafaţă de teren în cadrul unui district hidrografic din care toate scurgerile de apă se
varsă, printr-o reţea de rîuri, fluvii şi lacuri, către un anumit punct al unui curs de apă în cadrul acestui
district hidrografic. 4) În cadrul districtelor bazinelor hidrografice pot fi formate subbazine.
(5) Hotarele districtelor bazinelor hidrografice, hotarele subbazinelor şi hărţile speciale în care sînt
determinate se aprobă de Guvern.
Articolul 6. Principiile de gestionare a resurselor
b) Determinaţi specificul folosirii generale a apei şi asigurarea folosirii generale. -5p.
Articolul 20. Folosinţa generală şi specială a apei

(1) În funcţie de condiţiile tehnice de folosire a apei se disting: folosinţa generală a apei, realizată fără
aplicarea unor instalaţii şi (sau) dizpozitive tehnice, care afectează starea apelor, şi folosinţa specială a
apei, realizată cu aplicarea unor atare instalaţii şi (sau) dispozitive tehnice. În unele cazuri, la categoria
foloşinţei speciale a apei poate fi trecută folosirea obiectivelor acvatice fără aplicarea instalaţiilor şi
(sau) dispozitivelor tehnice, dacă procesul afectează în consecinţă starea apelor.
(2) Lista tipurilor folosinţei speciale a apei se reglementează de standardele de stat corespunzătoare.
Articolul 28. Modul de realizare a folosinţei generale a apei
(1) Folosinţa generală a apei se realizează fără autorizaţie.
(2) Folosinţa generală a apei impune respectarea necondiţionată a cerinţelor autorităţilor pentru
supravegherea sanitară de stat, autorităţilor pentru protecţia rezervelor piscicole, instanţelor ce
reglementează navigaţia, precum şi a regulilor privind ocrotirea pe apă a vieţii oamenilor, folosirea
raţională şi protecţia apelor.
(3) În scopul ocrotirii vieţii şi sănătăţii oamenilor şi în alte scopuri, autorităţile administraţiei publice
locale stabilesc locurile unde se interzice scăldatul, plimbatul cu barca, captarea apei în scopuri potabile şi
menajere pentru necesităţile populaţiei, adăpatul animalelor preconizînd şi alte condiţii de folosinţă
generală a obiectivelor acvatice, situate pe teritoriul localităţii respective.
(4) Propunerile referitoare la condiţiile de folosinţă generală a apei sînt înaintate de autorităţile pentru
mediu, organele de stat pentru gestionarea fondului apelor, autorităţile pentru supravegherea sanitară de
stat, precum şi de alte organe interesate.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să facă publice condiţiile de folosinţă
generală a apei ce le-au stabilit.
Articolul 29. Folosinţa generală a apei în cadrul obiectivelor
acvatice, atribuite în folosinţă separată
(1) În cadrul obiectivelor acvatice, atribuite în folosinţă separată, folosinţa generală a apei este
autorizată de beneficiarul primar de folosinţă a apei în baza condiţiilor, pe care acesta le stabileşte, iar în
caz de necesitate poate fi interzisă.
(2) Beneficiarul primar de folosinţă a apei este obligat să facă publice condiţiile de folosinţă generală a
apei sau interzicerea acesteia în cadrul obiectului acvatic, care i-a fost atribuit în folosinţă separată.
(3) Dacă beneficiarul primar de folosinţă a apei şi autorităţile administraţiei publice locale n-au făcut
publice condiţiile de folosinţă generală a apei sau interzicerea acesteia în cadrul obiectivului acvatic
atribuit în folosinţă separată, folosinţa generală a apei se consideră permisă fără restricţii conform
legislaţiei apelor.
Articolul 30. Plata pentru folosirea apei
(1) Pentru folosirea apei şi poluarea ei se achită în modul stabilit plăţile prevăzute de legislaţia în
vigoare.
(2) Plata pentru poluarea apei nu scuteşte persoanele fizice şi juridice de obligaţia de a repara
prejudiciul cauzat resurselor acvatice şi mediului înconjurător.
[Art.30 modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
Articolul 31. Termenele de folosinţă a apei
(1) Obiectivele acvatice se atribuie în folosinţă permanentă (pe o perioadă nelimitată) sau în folosinţă
temporară (pe o perioadă limitată).
(2) Se consideră folosinţă permanentă folosinţă acordată fără specificarea unui termen dinainte stabilit.
(3) Folosinţă temporară poate fi de scurtă durată - pînă la trei ani, şi de lungă durată - de la trei pînă la
douăzeci şi cinci de ani. În caz de necesitate, termenele de folosinţă a apei pot fi prelungite pe o perioadă,
care nu va depăşi respectiv termenele de folosinţă temporară de scurtă durată sau de lungă durată.
(4) Folosinţă generală a apei nu este limitată.
Articolul 32. Modul de calculare şi prelungire a
c) Formulați condițiile juridice de gestiune a apelor uzate - 7p
Articolul 52. Folosirea apei în scopuri agricole

Valorificarea obiectivelor acvatice în scopuri agricole se realizează atît prin beneficierea de folosinţă
generală a apei, cît şi prin beneficierea de folosinţă specială a apei.
Articolul 53. Obligaţiunile beneficiarilor de folosinţă a apei,
care folosesc obiectivele acavtice în scopuri
agricole
Persoanele juridice şi fizice, indiferent de forma de proprietate, care folosesc obiectivele acvatice în
scopuri agricole, sînt obligate:
a) să respecte modul şi regimul de folosinţă a apei;
b) să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru prevenirea evacuării neraţionale a apei, reducerea
pierderilor de apă, cauzate prin infiltraţie şi evaporare din sistemele de ameliorare;
c) să asigere măsuri de neadmitere a pătrunerii peştelui din bazinele piscicole în sistemele de
ameliorare;
d) să creeze regimul maxim favorabil de umiditate a solului.
Articolul 54. Reglementarea şi folosirea scurgerilor de suprafaţă
(irigarea prin inundare)
Persoanele juridice şi fizice, indiferent de forma de proprietatre, au dreptul, în baza autorizaţiei de
folosinţă specială a apei, să edifice construcţii de stăvilire a apei (îndiguiri) pentru reglementarea
scurgerilor sezoniere de suprafaţă a apelor şi să folosească în scopurile irigării prin inundare apele
deversate din lacurile de acumulare, canalele de derivaţie şi de aprovizionare cu apă.
Articolul 55. Irigarea terenurilor agricole cu ape reziduale
Irigarea terenurilor agricole cu ape reziduale este autorizată de către autorităţile pentru mediu de comun
acord cu autorităţile pentru supravegherea sanitară de stat şi veterinară de stat.
C a p i t o l u l XIV
HOTĂRÎRE Nr. 950

din 25.11.2013
pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele

de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în
sistemul de canalizare şi/sau în corpuri de apă pentru
localităţile urbane şi rurale
8. Principalii parametri/indicatori de calitate care trebuie să caracterizeze apele uzate industriale la evacuare
în reţelele de canalizare ale localităţilor, precum şi în limitele maxime admisibile ce se măsoară în punctele
de control sînt prevăzute în anexa nr. 1. la prezentul Regulament.
9. În funcţie de activitatea specifică desfăşurată apele uzate pot fi caracterizate şi prin alţi indicatori de
calitate decît cei din anexa nr1 la prezentul Regulament. Limitele maxim admisibile pentru aceştia se vor
stabili în baza studiilor de specialitate, la comanda utilizatorului de apa.
Studiile trebuie să cuprindă, de asemenea, metodele de analiză cantitativă si calitativă a substanţelor în cauză
şi tehnologiile de epurare adecvate, elaborate de către operatorii de servicii publice, care ulterior se
coordonează cu organele de mediu ale autorităţilor publice locale şi se aprobă de către autorităţile publice din
domeniul apelor şi protecţiei mediului;
10. Utilizatorul de apă are obligaţia epurării locale a apelor uzate, astfel încît în punctul de control să fie
asigurată respectarea condiţiilor prevăzute în contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice
de alimentare cu apa şi de canalizare şi în avizul eliberat de operatorul ce prestează aceste servicii, precum şi
în normativele de evacuare (CMA).
11. În situaţia în care apele uzate industriale sînt evacuate direct în reţeaua de canalizare, se interzice
descărcarea de substanţe periculoase şi prioritar periculoase, prevăzute în:
normativele de evacuare (CMA);
anexa nr. 1 la prezentul Regulament;
Regulamentul privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii
vieţii piscicole.
12. Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este permisa numai dacă prin aceasta:
a) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului care exploatează sistemul de canalizare
şi staţiile de epurare;
b) nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a conductelor/canalelor colectoare;
c) nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare, ale staţiilor de epurare şi ale
echipamentelor asociate acestora;
d) nu sînt perturbate procesele de epurare din staţiile de epurare, procesele de tratare a nămolurilor sau nu
se diminuează capacitatea de prelucrare a acestora;
e) nu se creează pericol de explozie;
f) nu se afectează calitatea apelor uzate din sistemul public de canalizare.
13. Apele uzate care se evacuează în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare nu
trebuie să conţină:
a) materii în suspensie, în cantităţi şi dimensiuni care pot constitui un factor activ de erodare a canalelor,
care pot provoca depuneri sau care pot stînjeni curgerea normală a fluxului de lichid, cum sînt:
materiale care, la vitezele realizate în conductele/colectoarele de canalizare corespunzătoare debitelor
minime de calcul ale acestora, pot genera depuneri;
diferite substanţe care se pot solidifica şi astfel pot obtura secţiunea conductelor/canalelor;
corpuri solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin grătarul cu spaţiu liber de 20 mm între bare, iar în
cazul fibrelor şi fibrelor textile ori al materialelor similare – pene, fire de par de animale, şerveţele umede,
care nu trec prin sita cu latura fantei de 2 mm;
suspensii dure şi abrazive ca pulberile metalice şi granulele de roci, precum şi altele asemenea, care prin
antrenare pot provoca erodarea conductelor/canalelor;
păcura, uleiul, grăsimile sau alte materiale care prin formă, cantitate sau aderenţă pot conduce la crearea de
zone de acumulări de depuneri pe pereţii conductelor/canalelor colectoare;
substanţe care, singure sau în amestec cu alte substanţe conţinute în apa din reţelele de canalizare,
coagulează, existînd riscul depunerii lor pe pereţii conductelor/canalelor, sau conduc la apariţia de substanţe
agresive noi;
b) substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sînt realizate reţelele de canalizare şi
echipamentele şi conductele din staţiile de epurare a apelor uzate;
c) substanţe de orice natură, care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stînjeni
exploatarea normală a reţelelor/canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care împreuna cu aerul pot
forma amestecuri explosive, cum sînt: benzina, benzenul, eterii, cloroformul, acetilena, sulfura de carbon,
solvenţii, dicloretilena şi alte hidrocarburi clorurate, apa sau nămolul din generatoarele de acetilenă;
d) substanţe toxice sau nocive care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericol
personalul de exploatare a reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare;
e) substanţe cu grad ridicat de periculozitate, cum sînt:
metalele grele şi compuşii lor;
compuşii organici halogenaţi;
compuşii organici cu fosfor sau cu staniu;
agenţii de protecţie a plantelor: pesticidele – fungicide, erbicide, insecticide, algicide – şi substanţele
chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, a pielii sau a materialelor textile;
substanţele chimice toxice, cancerogene, mutagene sau teratogene ca: acrilonitril, hidrocarburi policiclice
aromatice, ca benzipiren, benzantracen si altele asemenea;
substanţele radioactive, inclusiv reziduurile;
f) substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri ce contribuie la
poluarea mediului;
g) substanţe colorante ale căror cantitate şi natură, chiar în condiţiile diluării realizate în reţeaua de
canalizare sau în staţia de epurare, determină prin descărcarea lor împreună cu apele uzate, modificarea
culorii apei receptorului natural;
h) substanţe inhibitoare ale procesului biologic de epurare a apelor uzate sau de tratare a nămolului;
i) substanţe organice greu biodegradabile;
j) substanţe care apar ca urmare a procesului de mătuire a sticlei.
14. Apele uzate provenite de la unităţile medicale şi veterinare, curative sau profilactice, de la
laboratoarele şi instituţiile de cercetare medicală şi veterinară, întreprinderile de ecarisaj, precum si de la
orice fel de întreprinderi şi instituţii care prin specificul activităţii lor pot produce contaminarea cu agenţi
patogeni, microorganisme, viruşi, ouă de helminţi – se descarcă în reţelele de canalizare ale localităţilor şi în
staţiile de epurare numai în condiţiile în care au fost luate toate măsurile de dezinfectare, conform
prevederilor actelor normative în vigoare.
Realizarea măsurilor de dezinfecţie/ sterilizare a produselor patologice evacuate odată cu apele uzate din
unităţile menţionate în alineatul unu al prezentului punct se certifica periodic prin buletine de analiză
eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice. Aceste buletine se păstrează la unităţile în
cauza şi se transmit şi operatorilor de servicii publice, periodic sau la cerere.
15. Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare sau în staţiile de epurare se face în baza acceptului de
evacuare dat în scris de operatorul de servicii publice care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare
şi staţia de epurare, precum şi a contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de
alimentare cu apă şi canalizare, încheiat cu acesta.
Normativele evacuării apelor uzate – concentraţiile maxim admisibile, se elaborează de către operatorul de
servicii publice în conformitate cu cerinţele Regulilor recepţionării apelor uzate în sistemul comunal de
canalizare, normativele deversărilor limitat admisibile (DLA), autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială
a apelor, avizului Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, cu respectarea următoarelor
condiţii:
protecţia reţelelor şi instalaţiilor sistemului public (comunal) de canalizare de distrugeri în urma influenţei
apelor uzate agresive, formării vaporilor inflamabili şi toxici, obturarea conductelor şi utilajelor cu substanţe
ce se depun din nămol;
asigurarea parametrilor de proiect ai staţiei de epurare a apelor uzate şi neadmiterea recepţionării de la
consumatori, utilizatori de apă, care evacuează ape uzate cu conţinut de substanţe ce afectează epurarea
biologică a apelor uzate, unde raportul ce trebuie menţinut pentru funcţionarea stabilă a procesului de epurare
biologic trebuie să fie CBO5:N:P = 100:5:1.
Concentraţiile parametrilor calităţii apelor uzate la evacuare în reţelele de canalizare, care nu sînt
specificaţi în anexa nr. 1 se calculează conform prevederilor prezentului Regulament.
16. Prin acordul de racordare eliberat de către operatorul de servicii publice care administrează şi
exploatează reţeaua de canalizare şi staţia de epurare şi ulterior prin avize, se pot stabili, ca valori admisibile,
valori mai mici decît cele prevăzute în anexa nr. 1, în baza încărcării deja existente cu poluanţi a apei uzate
din sistemul de canalizare, respectiv la intrarea în staţia de epurare astfel încît să fie menţinut raportul
CBO5:N:P = 100:5:1, care asigură funcţionarea eficace a procesului de epurare biologic.
17. Pentru localităţile care au în curs de realizare staţii de epurare sau extinderi ale acestora, prevăzute prin
programe de etapizare, autoritatea competentă stabileşte alte condiţii de evacuare pe perioada de derulare a
programului, pînă la îndeplinirea obiectivelor acestuia, ţinîndu-se seama de prevederile prezentului
Regulament.
Stabilirea condiţiilor de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor care nu au staţie
de epurare se face de către operatorii de servicii publice care administrează şi exploatează sistemul de reţele
de canalizare, în baza prevederilor prezentului Regulament şi în funcţie de punctul final de descărcare.
Condiţiile de evacuare în reţeaua de canalizare a apelor uzate provenind de la o platformă industrială se
stabilesc de către operatorul serviciilor publice care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare şi
staţia de epurare, ţinîndu-se seama de încărcări şi debitele pentru care a fost proiectată staţia de epurare aflată
în gestiunea operatorului serviciilor publice şi în conformitate cu prevederile prezentului Regulament.
18. La solicitarea avizului de racordare, a contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor
publice de alimentare cu apa şi de canalizare şi a acceptului de evacuare, în vederea evacuării apelor uzate
provenite de la un nou utilizator de apă şi de extindere a capacitaţilor de producţie şi a instalaţiilor de
preepurare, acesta va pune la dispoziţia operatorilor de servicii publice datele asigurate de
proiectant/utilizator, respectiv estimările debitelor şi a compoziţiei apelor uzate care urmează să fie
descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţii de epurare.
19. Avizul de racordare, contractul de branşare/racordare şi utilizare şi acceptul de evacuare pentru
serviciul de preluare a apelor uzate în reţeaua de canalizare a localităţilor şi/sau în staţia de epurare, care se
eliberează de operatorul acestor servicii, precizează:
a) debitele şi concentraţiile maxime admisibile ale impurităţilor apelor uzate evacuate în punctul de
control;
b) eventualele restricţii de evacuare la anumite ore;
c) măsurile de uniformizare a debitelor şi concentraţiilor substanţelor poluante conţinute;
d) obligaţia montării de debitmetre cu înregistrare şi contorizare pe conducta/canalul de evacuare a apelor
uzate şi a menţinerii lor în stare de funcţionare;
e) obligaţia abonatului de a semnala operatorului de servicii publice toate accidentele sau anomaliile din
instalaţiile proprii, care pot perturba buna funcţionare a sistemului de canalizare;
f) obligaţia de elaborare a planului de combatere a poluărilor accidentale, incluziv dotarea cu mijloace şi
materiale pentru intervenţie, sau de încheiere a unui precontract cu o unitate specializată pentru intervenţii în
caz de poluare accidentală;
g) punctele de control al calităţii apelor uzate evacuate şi frecvenţa de prelevare şi analiza a probelor de
apă uzată.
20. Avizul de racordare, contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu
apa şi canalizare, acceptul de evacuare şi autorizaţia de folosinţă specială a apelor se revizuiesc potrivit
reglementarilor în vigoare.
21. Pentru orice schimbare privind debitul şi/sau calitatea apelor uzate descărcate în reţelele de canalizare
ale localităţilor sau în staţiile de epurare, ca urmare a modificării capacitaţilor de producţie, a tehnologiilor de
fabricaţie sau a altor cauze, utilizatorul este obligat să solicite un nou accept de evacuare şi un nou aviz,
precum şi să încheie un nou contract de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu
apă şi de canalizare.
22. Acceptarea în reţelele de canalizare a localităţilor şi/sau în staţiile de epurare a unor ape uzate ce
implică modificarea tehnologiei sau a parametrilor de funcţionare a staţiilor de epurare se ia în considerare
numai după realizarea în staţia de epurare a tuturor lucrărilor necesare asigurării respectării condiţiilor de
descărcare în corpuri de apă.
23. În scopul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului evacuarea/descărcarea în receptorii naturali a
apelor uzate urbane şi industriale cu conţinut de substanţe poluante se face numai în condiţiile respectării
prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale prezentului Regulament.
Barem de notare
Examinator

Test __15
Subiectul I: Particularitățile tranzacțiilor funciare

a) Identificați caracteristica tranzacțiilor funciare. -3p.

Tranzactia funciara reprezinta o manifestare de vointa unilaterala, bilaterala sau multilaterala cu
efect de nastere, modificare, sau stingere a unui raport juridic funciar. Particularitatile
tranzactiilor funciare: Specific tranzactiilor funciare ii sunt urmatoarele: - Obiectul tranzactiilor
funciare – pamintul, lotul de teren in calitate de bun imobil - Forma tranzactiilor funciare – este
de regula scrisa cu autentificarea ei la notar si inregistrarea la OCT (oficiul cadastral teritorial),
exceptie – contractul de locatiune sau de arenda incheiat pe un termen mai mic de 3 ani, in
acest caz forma este simpla scrisa. - Caracterul normativ al pretului pentru pamint - Obiect al
tranzactiilor funciare pot fi doar terenurile aflate in circuitul civil / pentru seminare –
concesionarea funciara parteneriatului public/privat. Clasificarea tranzatiilor funciare: - Dupa
forma - Dupa natura translativitatii (translativ de proprietate, translativ de alte drepturi) –
exemplu: locatiunea - Dupa beneficiile obtinute de parti – tranzactii cu titlu oneros si tranzactii
cu titlu gratuit Pretul normativ al pamintului; Importanta lui juridica Pretul normativ constituie
o masura de estimare a valorii echivalente cu potentialul natural si economic al acestuiea
exprimat in valuta nationala. Tarifele de calcul al pretului normativ pentru pamint sunt stabilite
in unitati conventionale gradhectar stabiliti in dependenta de indicii cadastrali calitativi si
cantitativi Tarifele se indexeaza conform ratei de piata de catre parlament la propunerea
guvernului. Importanta pretului normativ al pamintului consta in stabilirea nivelului minim
posibil al pretului unei tranzactii funciare. Vinzarea cumpararea terenurilor – contractul de
vinzare cumparare a terenurilor reprezinta un raport juridic contractual in cadrul caruia o
persoana numita vinzator se obliga sa transmita in proprietatea celeilalte parti numita
cumparator, un lor de teren care la rindul sau se obliga sa achite pretul terenului. Caracterele
juridice: - Translativ de proprietate - Cu titlu oneros - Sinalagmatic Vinzarea cumpararea
terenurilor poate avea loc prin urmatoarele moduri: - La pret normativ - Prin concurs sau
licitatie Termenul de inregistrare este de 3 luni dupa autentificarea not. Alte categorii de
tranzactii funciare Contractul de schimb al terenurilor este acel contract in temeiul caruia partile
se obliga sa transmita reciproc dreptul de proprietate asupra terenurilor, sau asupra unui teren si
a unui alt bun. Caracterele juridice: - Consenual - Sinalagmatic - Cu titlu oneros - Comutativ -
Translativ de proprietate In privinta contractului de schimb, potrivit art.824 din Codul Cvil al
RM, se aplica in mod corespunzator regulile contractului de vinzare-cumparare. Forma
contractului este scrisa. Partile contractului – ambele parti sunt proprietari Tipurile de schimb:
1. Schimbul echivalent – atunci cind reciproc se transmit terenuri de aceiasi calitate, suprafata,
valoare. 2. Schimbul inegal 3. Schimbul unui teren pe un alt bun Contractul de donatie al
terenurilor Prin contractul de donatie de teren, o parte numita donator de teren se obliga sa
transmita din patrimoniul sau cu titlu gratuit in patrimoniul altei persoane numite donatar, un
teren. Caracterele juridice ale contractului de donatie: - Este un contract real – art.828 alin.1 CC
- Este un contract cu titlu gratuit - Caracterul comutativ - Este un contract incheiat intre vii –
art.827 ali
b) Determinați clauzele contractuale ale transmiterii în arendă a unui teren agricol.-5p.
Arenda in agricultura presupune transmiterea in posesie si folosinta pentru o durata determinata

contra plata a terenurilor sau a altor bunuri agricole.
Obiectul contractului de arenda pot fi doar terenuri si bunuri cu destinatie agricola aflate in
circuitul civil.
Astfel in cadrul acestui contract sunt esentiale urmatoarele clauze:
 Clauza cu privire la termen, deoarece termenul maxim al contractului de arenda este de 30 de
ani. Termenul minim este de 1 an.
Contractul poate fi incheiat in forma simpla scrisa daca este de pina la 3 ani. Daca termenul este
mai mare de 3 ani atunci se autentifica notarial si se inregistreaza la OCT, nerespectarea incheierii
in cazul dat duce la nulitatea contractului.
In cazul expirarii contractului, partea care doreste sa prelungeasca contractul urmeaza sa notifice
cealalta parte in termen de 30 de zile. In cazul in care raportul de arenda continua tacit, atunci
contractul se considera prelungit pe 1 an.
Clauzele cu privire la preț, astfel pretul nu poate fi mai mic decit 2% din pretul normativ al pamintului.
 Clauzele cu privire la drepturile si obl arendatorului:
1. Arendatorul este obligat sa transmita terenul in starea stabilita conform contractului
2. Arendatorul este obligat sa nu impiedice exploatarea normala conform destinatiei a
terenului
3. In cazul rezelierii anticipate a contractului de arenda, arendatorul este obligat sa
despagubeasca arendasul pentru valoarea fructelor ne obtinute.
4. Este obligat sa dea cartea istoriei pamintului
5. Sa informeze arendasul cu privire la drepturile tertilor asupra terenului. 6. Dreptul la plata pentru
terenul transmis in arenda, modul
7. Dreptul de a verifica modul in care arendasul poseda si foloseste ternul
 Clauze cu privire la drepturi si obligatii arendasului:
1. Sa se foloseasca de bunul arendat cu buna credinta si conform contractului
2. Sa mentina potentialul productiv al terenului
3. Sa achite arenda
4. Sa restituie obligatia de a restitui terenul in starea in care la primit impreuna cu cartea
istoriei pamintului.
 componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă;
 modalitatea, termenul şi locul achitării plăţii pentru arendă;
 drepturile şi obligaţiile părţilor;
 răspunderea părţilor;
 condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului;
 condiţiile de folosire a obiectelor situate pe terenul arendat, inclusiv a utilajului şi a tehnicii

agricole;
 condiţiile de recultivare, după caz;
 obligativitatea respectării normelor ecologice.
c)Formulați elementele particulare aplicate în tranzacțiile de vânzare- cumpărare a terenurilor.7p.
Contractul de vinzare cumparare a terenurilor reprezinta un raport juridic contractual in cadrul caruia o
persoana numita vinzator se obliga sa transmita in
proprietatea celeilalte parti numita cumparator, un lot de teren care la rindul sau se obliga sa achite pretul
terenului.
Caracterele juridice:
- Translativ de proprietate
- Cu titlu oneros
- Sinalagmatic
Vinzarea cumpararea terenurilor poate avea loc prin urmatoarele moduri:
- La pret normativ
- Prin concurs sau licitatie
Termenul de inregistrare este de 3 luni dupa autentificarea notariala.
Vînzarea-cumpărarea pămîntului se efectuează prin contractul de vînzare-cumpărare la preţ normativ, prin
concurs sau la licitaţie. Pentru perfectarea tranzacţiei de vînzare-cumpărare se prezintă documente în care
sînt indicaţi parametrii cantitativi şi calitativi ai terenului, precum şi dreptul deţinătorului asupra terenului,
eliberate, după caz:
a) de organul cadastral teritorial în a cărui rază este situat terenul - pentru vînzare-cumpărare de terenuri
proprietate privată;
a1) de Agenția Proprietății Publice – pentru terenurile proprietate publică a statului;
b) de primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) în al cărei teritoriu este situat terenul - pentru
vînzare-cumpărare de terenuri proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale.
Subiectul II Regimul juridic a apelor

a) Enumerați funcțiile autorităților la nivel central și local în gestiunea apelor. -3p.
Administrarea executive si de dispozitie a Guvernului ,autoritatilor administratiei publice locale si

organelor de stat special abilitatea, desfasurata in scopul asigurarii respectarii legisaltiei acvatice de
catrea benefeciarii de apa ,controlului si modlui de utilizare si protectie a resurselor acvatice si
asigurarii folosirii rationale si protectiei Resurselor de apa.
Guvernul-organul principal de stat, abilitat cu functii de administrare,gestionare si control in domeniul

folosirii si protectiei apelor
Agentia “Apele Moldovei” este responsabila de :
 Planificare
 Proiectare
 Constructia
 Exploatarea sistemelor de ameliorare si alimentare cu apa
 Calcularea si stabilirea limitelor consumului de apa
Agentia Nationala pentru Sanatatea Publica (ANSP) si strcuturile teritoriale: -un organ ce are functia
de administare (in special, de control al calitatii apei potabile, apa de irigare si zonele de agrement):
 Evidenta surselor de apa
 Atribuirea in folosinta se redistribuirea obiectelor acvatice
 Planificarea activitatilor de utilizare si protective a apelor
 Controlul respectarii legislatie apelor
 Monitorningul apelor
 Solutionarea litigiilor ce iau nastere in cadrul raporturior de utilizare si protective a apelor.
Bazinul Hidrografi –gestionarea resurselor de apa
Scopul evidentei este obtinerea datelor necesare pentru:
 Planificarea curenta si de perspectiva a folosirii apelor, realizarea masurilor de protective a

acestora
 Intocmirea schemelor de folosire complexa si de prortectie a apelor balantelor de gospodarie a

apelor
 Pronosticarea modificarilor conditiilor hidrologice ale debitului si calitatii apelor
 Reglementarea consumului si evacuarea apelor

 Elaborarea masurilor de prevenire si lichidare a actiunii daunatoare a apelor
 Efecturea controlului de stat al realizarii masurilor privind folosirea rationala si protectia apelor
Autorităţile administraţiei publice locale

Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a) întreţin şi gestionează corpurile de apă de suprafaţă, zonele şi fîşiile de protecţie a apelor aflate
în gestiune, conform art. 50 alin. (4);
b) îşi deleagă reprezentanţii în comitetul districtului bazinului hidrografic;
c) informează societatea civilă şi părţile interesate despre anumite aspecte din domeniul apelor,
inclusiv despre restricţiile şi interdicţiile folosinţei apelor;
d) creează, în colaborare cu asociaţii obşteşti, comitete subbazinale ale rîurilor mici;
e) realizează alte sarcini prevăzute de lege.
b) Schițați părțile componente a Cadastrului apelor. -5p.
Cadastrul de Stat al Apelor :-evidenta datelor referitoare la reteaua hidografica, la resursele de apa la
prevederile si la restitutiilor de apa ,la patrimoniu hidrotehnic, inclusive la identificarea,
delimitarea,clasificarea si la starea corpurilor de apa, la zonele si fisiile de protective si ariile protejate
situate in aceste zone .
Structura:
Capitoulu 1. Apele subterane-va include informatii referitoare la lista si locul de amplasare a punctelor
de observatii hidrologice si hidrochimice, nivelurile caracteristice ale apei ,temperature apei,fenomenele
de inghet ,grosimea ghetii,cu urmatoarele sectiunii:
a)Resursele de apa riurilor
b)acumularii de apa de suprafata (lacuri natural, lacuri de acumulare, iazuri)
Capitolul II.Apele Subterane.-va include informatii referitoare la rezervele de exploatare si resursele

prognozate ale apelor subterane;
Capitolul III.Calitatea Apei-va include informatii referitoare la criteriile de poluare a apelor si criteriile
ameliorarii caliatatii apelor,caracterizarea gradului de poluare a apelor ,compozitia chimica a apelor cu
urmatoarele sectiuni:
a)Calitatea apelor de suprafata
b)Calitatea apelor subterane
Capitolul IV.Utilizarea Apelor-va include informatii referitoare la datele gospodarii apelor, indicatorii
generali de gospodarie a apelor,utilizarea apei pentru diferite necesitati,utilizarea apei in functiei de
sursele de alimentare si categoriile apei, informatii privind captarea ,utilizarea,transmitrea si evacuarea
apei in diversarea apelor reziduale si altor ape ,datele privind deversarea substantelor poluante in ape.
Capitolul V.Constructiile Hidrotehnice- va include informatii privind constructiile hidrotehnice si starea

acestora.
Capitotul VI.Terenul Fondului Apelor- va contine informatii referitoare la terenurile aflate sub apele,
albiile cursurilr de apa,cuvetele lacurilor,iazurilor,rezervelor de apa,mlastinilor,zonele si fisiile de
protective a apelor ,terenurilor pe care sint amplsate constructii hidrotehnice si alte structure ale
serviciului apelor,terenurilor repartizate pentru fisiile de deviere( de pe maluri) a riurilor, a bazinelor de
apa a canalelor magistrale si a colectoarelor,precum si terenurile folosite pentru constructia si
exploatarea instalatiilor ce asigura satisfacerea necesitatilor de apa potabila, de apa tehnica, de apa
curative si altor necesitati de interes public.
c) Dezvoltați abordarea juridică a aanagementul integrat al resurselor de apă - 7p .
MIRA este un proces care promoveaza dezvoltarea si gospodariea coordonata a apei ,a terenului si a
resurselor aferente, in vederea sporirii la maximum rezultantei economice si a starii sociale ,intr-un mod
echitabil fara crompromiterea sustinirii durabile a ecosistemelor vitale .
Princiipile
 Principiul bazinal-resursele de apa se fromeaza si se gospodaresc in bazine hidrografice .Apa

dulce este o resursa vulnerabila si limitata,indinspensabila vietii ,mediului si dezvoltarii
societati.Gospodarirea rationala a resurselor de apa,cere o abordare globala ,care sa imbine
problem sociale si dezvoltarea economica cu protectia ecosistemelor natural. Ogospodarie
durabila a resurselor de apa va integra utilizatorii de apa dintr-un bazin hidrografic.
 Principiul gospodaririi unitare cantitatea-calitate- cele doua laturi ale gospodaririi apelor fiind
in strinsa legatura ,apare ca necesara o abordare unitara care sa conduca la solutii tehnico-
economice optime pentru ambele aspecte.
 Principiul solidaritatii-planficarea si dezvoltarea resurselor de apa presupune colaborarea

tuturor factorilor implicate in sectorul apelor: statul comunitatile locale,utilizatorii,ONG-urile.
 Principiul poluarii plateste – toate cheltuielile legate de o poluare produsa diversilor utilizatori
de apa si mediu este suportata de cel care a produs poluarea.
 Principiul economic-benefeciarul plateste-apa are o valoare economica in toate formele ei de

utilizare si trebuie sa fie recunoscuta ca un bun economic.Esecurile din trecut pentru
recunoasterea valorii economice a apei au condus la poluarea si la exploatarea nerationala a
resurselor de apa.Gospodaria apei ca un bun economic reprezinta o cale importanta in
realizarea unei exploatarii eficiente si echitabile si in conservarea si protectia resurselor de apa
 Principiul accesului la apa –in virtutea acestui principiu ,este vital sa recunoastem ca dreptul
fundamental al finite umane este de a avea acces la apa curate si suficienta,la un pret adecvat
Barem de notare
Examinator

Test __16
Subiectul I: Examinarea şi soluționarea litigiilor de mediu
a) Definiți noțiunea şi particularitățile litigiilor de mediu. -3p.
Obiect al relaţiilor reglementate de legislaţia ecologică sînt resursele naturale: solul, subsolul,apele,
flora, fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu, care,
conform art. 4 alin. (1) din Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător nr.1515-XII din
16.06.1993, constituie patrimoniul naţional al RM.
Litigiul ecologic reprezinta un conflict de interese intre beneficiarii de resurse naturale care are ca
obiect apararea unui drept sau interes ocrotit delegislatia ecologica.
Dupa obiect, litigiile ecologice se clasifica dupa cum urmeaza:

 litigii funciare
 litigii silvice
 litigii ce tin de protectia aerului atmosferic
 litigii ce tin de protectia si folosirea zacamintelor minerale utile
 litigii ce tin de protectia si folosirea obiectivelor acvatice si resurselor acvatice.
Dupa continut avem:
 litigii ecologice patrimoniale
 litigii ecologice nepatrimoniale.
Toate litigiile patrimoniale se solutioneaza in exclusivitate de catre instantele de judecata; litigiile
nepatrimoniale se solutioneaza de organele de protectie a mediului, deciziile carora pot fi atacate in
instanta de contencios administrativ.
Dupa subiecti, litigiile se clasifica in:
 litigii dintre persoane fizice

 litigii dintre persoane juridice.
Litigiile de recunoastere a dreptului de proprietate se solutioneaza in instanta de judecata (in procedura
speciala).
B) Analizați competențele autoritățiloe în domeniul soluționării litigiilor de mediu. -5p.

Se atenţionează instanţele judecătoreşti că soluţionarea incorectă a litigiilor ecologice poate aduce
atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice şi juridice, protejate de art. 2 al Conventiei
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale- dreptul la viaţă, care
presupune respectarea vieţii şi integrităţii fizice şi dreptul la un mediu sănătos; art. 8 al Convenţiei
Europene- respectarea vieţii private. In acest context, este relevantă hotărîrea Guerra şi alţii contra Italiei.
Instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinilor civile privind încălcarea legislaţiei ecologice,sînt în

drept să aplice direct jurisprudenţa CEDO.
Conform art. 94 alin. (1) din Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător nr. 1515- XII,litigiile
în domeniul protecţiei mediului, care nu pot fi rezolvate în condiţiile unei concilieri amiabile între părţile
interesate, sînt supuse spre soluţionare instanţelor de judecată.
Litigiile privind problemele folosirii subsolului se soluţionează de autorităţile administraţiei publice

în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu competenţa acestora, prevăzută de art. 9,
10, 11, 12 din Codul subsolului, şi de instanţele de judecată, în modul stabilit de legislaţie. (art. 81 Codul
subsolului).
Actele cu caracter normativ sau individual emise de organele administraţiei publice în vederea
exercitării legii, privind naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ
în domeniul vizat, vor fi contestate în instanţă de contencios administrativ.
Litigiile patrimoniale legate de folosirea şi protecţia subsolului se soluţionează de instanţa de drept

comun sau, după caz, de judecătoria economică competentă.
Se atenţionează că, potrivit art. 80 din Codul subsolului, tragerea persoanei vinovate de încălcarea
legislaţiei cu privire la subsol la răspundere contravenţională sau penală nu o eliberează de obligaţia de a
înlătura încălcările comise de ea şi de a compensa prejudiciul cauzat.
Autoritatea competentă pentru producţia agroalimentară ecologică este Ministerul Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului.
C) Dezvoltați principiului “Accesul la justiție în materie de mediu”. 7p.

b) Conform art. 4 alin. (1) pct. 6) din Legea taxei de stat nr.1216- XII din 12.12.1992 reclamanţii
sînt scutiţi de plata taxei de stat în cauzele de incasare a pagubei pricinuite prin poluareamediului
înconjurător şi folosirea iraţională a resurselor naturale.
c) In sensul art. 98 alin. (1) CPC, taxa de stat, de a cărei plată reclamantul a fost scutit, se încasează
la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata acesteia.
d) Se menţionează că, conform prevederilor Convenţiei de la Aarhus din 25 iunie 1998 privind
accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, se
bazează pe recunoaşterea dreptului oricărei persoane din generaţia actuală şi viitoare de a se bucura de un
mediu adecvat spre bunăstarea şi sănătatea acesteia. Pentru a contribui la protecţia acestui drept,
Convenţia Aarhus garantează accesul la informaţie, la justiţie şi participarea publicului la adoptarea
deciziilor în domeniul mediului, precum şi impune anumite obligaţii părţilor şi autorităţilor publice
vizand aceste drepturi.
e) Se atenţionează instanţele de judecată că informaţia legată de ecologie se atribuie la informaţia cu

caracter public, iar refuzul nejustificat de a furniza informaţie cu caracter ecologic poate fi contestat în
instanţă de judecată, fiind obiect al acţiunii în contenciosul administrativ.
Subiectul II Regimul juridic de folosire a regnului animal

a) Clarificați particularitățile regnului animal ca obiect al raporturilor juridice de mediu -3p.
Regnul animal se considera cea mai mare categorie sistematica in biologie. Totalitatea unor specii de
animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol, inclusiv monocelulare,
nevertebrate şi cordate.
Particularitatile regnului animal ca obiect al rj de mediu sunt:
 Este format din animale sălbatice (mamifere, păsări, reptile, amfibii, peşti, insecte, crustacee,
moluşte etc.), precum si din animale domestice si animalelor sălbatice întreţinute în
captivitate sau semicaptivitate în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice,
sînt reglementate de legislaţia respectivă.
 Beneficiari ai regnului animal pot fi persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de

propritate şi forma de organizare juridică.
 Regnul animal este proprietate a statului. Asigurarea ocrotirii şi conservării regnului animal
constituie responsabilitatea statului.
 Administraţia de stat în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal se

realizează de către Guvern prin intermediul autorității centrale abilitată cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, autorităţilor administraţiei publice
locale.
 Evidenţa de stat a resurselor regnului se efectuează de către:

a) Academia de Ştiinţe a Moldovei - a animalelor rare, periclitate şi vulnerabile, a animalelor
folositoare pentru agricultură şi silvicultură a animalelor care au importanţă pentru cercetări ştiinţifice;
b) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului - a dăunătorilor culturilor agricole,
pădurilor şi a animalelor de vînat;
c) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale - a animalelor parazite şi agenţilor de boli
infecţioase;
d) Societatea vînătorilor şi pescarilor - a animalelor de vînat, a altor animale care vieţuiesc în
terenurile de vînătoare ale fondului cinegetic, atribuţiile societăţii;
e) alte organizaţii şi subunităţi - a speciilor de animale ce ţin de genul de activitate a acestor
unităţi
b) Destingeți condițiile de realizare a vânatului asupr animalelor. -5p.
Vînătoarea este o metodă de folosire a resurselor regnului animal. Prin vînătoare sportivă şi de
amatori - se subintelege căutarea, depistarea şi urmărirea de către om a animalelor în scopul de a
le vîna pentru folosire particulară.
Actul care reglemmenteaza ordinea de vinat eate Rreguamentul gospodariei cinegetice, anexa 1 Legea
Regnului Animal. Astfel aceste conditii sunt:
 Orice activitate intreprinsa in fondul cinegetic trebuie sa aiba loc cu respectarea cerintelor ce
asigura protectia resurselor regnului animal, habitatetor, si cailor migratoare;
 Drept si obl beneficiarilor de terenuri pentru vinatoare pot fi limitate in favoarea protectiei
regnului animal si habitatului lor;
 Dr de a vina il au toti cetatenii RM care au atins virsta de 18 ani, care sunt membrii ai unei
societati de vinatori;
 Pentru a fi membru a societatii de vinatori trebuie sa fie realizate urmatoarele conditii: sa

sustina probele minimului vinatoresc, sa indeplineasca minimul de participari obligatorii prin
munca, sa achite cotizatii de membru, sa achite taxa vinatoreasca, sa detina legal arma de
vinatoare.
 Vinatul are loc in perioadele stabilite legal;
 Vinatul trebuie sa se realizeze prin metode si mijloace admise;
 Trebuie sa se realizele de persoanele ce detin dreptul de a vina.
c) Argumentaţi cazurile de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal,

contravenţional şi civil pentru nerespectarea legislației în domeniul regnului animal- 7p .
d) Măsurile de asigurare a protecţiei regnului animal
e) Protecţia regnului animal se asigură prin:
f) a) stabilirea regulilor, normelor, termenelor şi altor cerinţe de protecţie, folosire şi reproducere
a resurselor regnului animal;
g) b) prevederea măsurilor de protecţie a animalelor în proiectele de amenajare a teritoriului, de
irigaţie, de construcţii şi în alte proiecte;
h) c) neadmiterea folosirii neautorizate a resurselor regnului animal;
c1) vînătoarea de selecție;
i) d) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a

animalelor;
j) e) încasarea amenzilor şi despăgubirilor pentru pagubele cauzate animalelor şi habitatului lor;
k) f) crearea de arii naturale protejate de stat;
f1) crearea de noi biotopuri, protecţia celor existente sau restabilirea biotopurilor degradate;
l) g) reproducerea în condiţii de captivitate a speciilor de animale rare, periclitate şi vulnerabile;

m) h) limitarea scoaterii animalelor din mediul natural şi aclimatizarea de specii noi;
n) i) recultivarea terenurilor deteriorate şi crearea condiţiilor de vieţuire şi reproducere pentru
speciile de animale folositoare;
o) j) acordarea de ajutor animalelor în caz de îmbolnăvire sau pericol de pieire, ca urmare a
calamităţilor naturale şi a altor cauze;
p) k) efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului
animal;
q) l) efectuarea monitoringului asupra proceselor şi fenomenelor ce au loc în lumea animală;
r) m) educaţia ecologică a populaţiei.
Barem de notare
Examinator
8

Test __17
Subiectul I: Politica statului Republica Moldova în domeniul protecţiei mediului

a) Definiţi funcţiile ecologice ale statului şi dreptului. -3p.

b) Functia de administrare
c) Functia de control
d) Functia de prevenire
B)Stabiliți lista și funcțiile autorităților publice cu responsabilități în domeniul mediului-

5p.
 Ministerul Mediului este organul central de specialitate al administraţiei publice care

elaborează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale
a resurselor naturale, managementului deşeurilor, conservării biodiversităţii, cercetărilor
geologice, folosirii şi protecţiei subsolului, hidroamelioraţiei, gospodăririi resurselor de apă,
aprovizionării cu apă şi canalizare, reglementării activităţilor nucleare şi radiologice,
controlului ecologic de stat, hidrometeorologiei şi monitoringului calităţii mediulu
 Parlamentul:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor
naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de importanţă
naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, limitele de depozitare a deşeurilor de
producţie şi menajere pe teritoriul republicii, taxele pentru folosirea resurselor naturale, pentru
poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte
regimul de administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) audiează raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republica.
 Preşedintele Republicii:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în relaţiile
internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în republică.
 Guvernul:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea
raţională a resurselor naturale;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a
terenurilor secătuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea terenurilor destinate
împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie, precum şi a perdelelor forestiere de
protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de conservare a
diversităţii biologice;
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurarea de ministere, departamente
şi autorităţile administraţiei publice locale;
ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti
în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele
internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
11) numeşte adjuncţii conducătorului autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a Departamentului şi a
subdiviziunilor acestuia, finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de
protecţie a mediului şi folosire raţională a resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure realizarea în
comun cu autorităţile administaţiei publice locale cu instituţiile de cercetări în domeniile
respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şi recomandări
Autorităţile administraţiei publice ale raionului, municipiului în comun cu autorizaţiile locale
pentru mediu şi pentru sănătate:
asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediuluii;
b) aprobă de comun acord cu Departamentul limitele de folosire a resurselor naturale, cu
excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă naţională, limitele de emisii şi
deversări nocive în mediu, cu excepţia celor ce depăşesc teritoriul raionului, municipiului,
limitele poluării fonice; limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;
e) organizează elaborarea şi realizarea programelor ecologice raionale, municipale, asigură
efectuarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în
zonele afectate prin activitatea antropică;
f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagistic
raional, municipal;
g) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor privind starea mediului în raion, municipiu;
h) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi
folosirii raţionale a resurselor naturale.
 - Autorităţile administraţiei publice ale comunei (satului), oraşului în comun cu autorităţile
locale pentru mediu şi pentru sănătate:
a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor
naturale, exercită un control permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia
mediului;
b) aprobă anual de comun cu autorităţile pentru mediu limitele de folosire a resurselor
naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă raională; limitele de emisii
şi deversări nocive în mediu, cu excepţia celor ce depăşesc teritoriul comunei (satului),
oraşului; limitele poluării fonice; limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;
c) stabilesc perimetrele pentru depozitarea deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului
rezultat din construcţii, fierului vechi, organizează inactivarea şi utilizarea acestora, stabilesc
locurile pentru cimitirile de animale, pentru acumularea, prelucrarea, utilizarea precum şi
pentru neutralizarea rezidurilor ce nu pot fi prelucrate;
d) asigură construirea şi funcţionarea instalaţiilor de epurare în conformitate cu standardele
stabilite pentru apele reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a
apelor reziduale, de reţinere a noxelor;
e) organizează refacerea landşafturilor şi reconstrucţia zonelor afectate profund sun aspect
peisagistic şi al echilibrului ecologic cum sînt: terenurile de exploatări miniere la suprafaţă,
haldele de cenuşă, fosfoghips, depozitele de şlamuri industriale din contul agenţilor economici
care au produs afectarea;
f) restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile,
pentru păşunat, păduri şi ape pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează
terenurile pentru păşunat, luînd în considerare încărcarea lor cu animale, potenţialul de
producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei;
g) asigură realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziuni,
salinizării, compactării şi poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; repartizarea de
terenuri pentru noi obiective, plantaţii multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în
baza autorizaţiei serviciului geologic;
h) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, îndeosebi în
zonele cu deficit de păduri, organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile,
sădirea şi întreţinerea perdelelor forestiere de protecţie, aliniamentelor de arbori şi arbuşti,
spaţiilor verzi, parcurilor şi grădinelor vii;
i) acordă priorităţi şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activităţi economice
nonpoluante şi sistemelor de producţie cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi
lucrările pentru efectuarea cărora s-a obţinut autorizaţia autorităţilor pentru mediu.
j) contribuie, împreună cu beneficiarul, la organizarea şi efectuarea expertizei ecologice
obşteşti a documentaţiei de proiect pentru obiectele care presupun modificări ale mediului ori
ale unor componente ale acestuia; k) oferă suport iniţiatorului activităţii planificate în
organizarea procesului de informare a publicului şi a dezbaterilor publice asupra documentației
privind evaluarea impactului asupra mediului al obiectelor sau activităților planificate.
C)Dezvoltaţi conţinutul principiului „poluatorul plăteşte” -7p
Principiul “Poluatorul plătește” și cadrului său este stability prin Directiva 2004/35 / CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 21 aprilie 2004, privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură
cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului.
Directiva definește daunele aduse mediului ca “daune aduse speciilor și habitatelor naturale protejate,
respectiv orice daune care au efecte negative grave asupra constituirii sau menținerii stării de conservare
favorabile a acestor habitate sau specii. (…) Daune cauzate de apă (…) daune teren, care înseamnă orice
contaminare a solului care creează un risc semnificativ pentru sănătatea umană afectată în mod negativ ca
urmare a introducerii directe sau indirecte, în, pe sau sub pământ, de substanțe, preparate, organisme sau
microorganisme “.
În caz de pericol iminent pentru mediul natural, un operator este obligat să ia imediat măsurile preventive
necesare.Dacă daunele aduse mediului au fost provocate de un operator, acesta din urmă trebuie, fără
întârziere, să informeze autoritățile competente și să ia toate măsurile posibile pentru a controla imediat, a
limita, elimina sau gestiona contaminanții relevanți și / sau orice alți factori dăunători, pentru a limita, sau
pentru a preveni noi daune aduse mediului și efectele negative asupra sănătății umane, sau deteriorarea
ulterioară a serviciilor și este obligat să ia măsurile de remediere necesare.
Subiectul II Regimul juridic al terenurilor destinate industriei, transporturilor și cu altă destinație

specială
a) Identificați caracteristicile subcategoriilor de terenuri incluse în categoria menționată.. -3p.

Terenuri pentru amplasarea şi exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor
auxiliare şi construcţiilor industriale, miniere, de transport şi a altor întreprinderi, instituţii şi organizaţii,
pentru construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea producţiei industriale, construcţia
magistralelor de transport, instalarea liniilor de telecomunicaţii, de transport electric, terenuri destinate
necesităţilor de apărare, trupelor de interne, întreţinerii şi controlului frontierei de stat
b) Determinați particularitățile folosirii terenurilor menționate. -5p.

c) Terenuri destinate industriei, transporturilor, telecominicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii
speciale sînt terenurile atribuite de autorităţile administraţiei publice locale pentru amplasarea şi
exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor auxiliare şi construcţiilor industriale,
miniere, de transport şi a altor întreprinderi, instituţii şi organizaţii, pentru construirea căilor de acces, a
reţelelor inginereşti, organizarea producţiei industriale, construcţia magistralelor de transport, instalarea
liniilor de telecomunicaţii, de transport electric.
d) Suprafeţele terenurilor atribuite în aceste scopuri se stabilesc în conformitate cu normele şi
documentaţia proiectelor tehnice aprobate, iar atribuirea lor se face ţinîndu-se cont de succesiunea
valorificării lor.
e) Atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru exploatarea
zăcămintelor se face numai cu condiţia legalizării înstrăinării terenurilor respective în scopuri miniere şi
reîntegrării în circulaţia agricolă a terenurilor exploatate anterior în aceste scopuri.
f) Formulați procedura de schimbare a destinației terenurilor. -7p.
Schimbarea categoriei terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi altor scopuri

asemenea se aprobă prin hotărîrea Guvernului.
Aceste terenuri vor fi utilizate în strictă conformitate cu destinaţia lor. Desfăşurarea altor activităţi pe
asemenea terenuri este admisă numai dacă nu împiedică folosirea lor potrivit destinaţiei principale. În
cazul în care beneficiarii funciari nu respectă norma dată, acestora nu li se vor atribui alte terenuri.
Persoanele împuternicite a executa lucrări pe terenurile respective, sînt obligaţi să ia măsurile necesare de
amenajare şi nivelare a terenurilor pe care nu le mai folosesc şi care au rămas nefolosibile în urma
extracţiei de materii prime (exemplu: caolin, argilă, pietriş, etc.), incluzîndu-le în circuitul agricol,
iar dacă aceasta nu e posibil, în producţia piscicolă sau silvică.
Considerăm o lacună legislativă norma dată, pentru că în urma folosirii terenurilor de pe care au fost
extrase materii prime, acestea devin inutilizabile, şi prin urmare nu pot fi transferate în producţia piscicolă
sau silvică, pentru că pe locurile date nu pot creşte nici vegetaţie şi nu poate fi făcut nici un bazin artificial
cu destinaţie piscicolă.


Test __18
Subiectul I: Reglementarea juridică a controlului ecologic.
a) Definiţi şi clasificaţi tipurile de control de mediu. -3p.

controlul-totalitatea acțiunior de verificare a respectării de către persoanele supuse controlului a
prevederilor legislației, realizate de un organ abilitat cu funcții de control sau de un grup de instituții
similar.
Tipuri de control:
 Control comun-la care particip[ simultant controlori din partea a doua sau mai multe organe de
control.
 Control planificat-care nu este interzis de lege, efectuat conform datelor Registrului de stat al
controaleleor, și despre care persoana supusă controlului este notificată cu cel puțin 5 zile
lucrătoare pînă la data desfășurării lui
 Control inopinat-care nu este planificat din timp și care se efctuează în baza evalurării riscurilor,
în scopul constatării effective a proceselor activității persoanei supuse controlului, pentru
neadmiterea încălcării legislației.
Control repetat-prin care se apreciază calitatea și se determină corectitudinea controalelor

effectuate anterior cu rezultatele reale constatate în urma controlului repetat
b) Determinaţi competenţele inspectorilor pentru protecția mediu. -5p.
Inspectoratul pentru Protecția Mediului are funcţia de exercitare a controlului de stat asupra respectării
legilor şi altor acte normative în problemele protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale.
(2) Controlul de Stat este efectuat de către inspectorul principal de stat, inspectorii superiori de stat,
inspectorii de stat, inspectorii principali zonali, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai
mediului.
(3) Inspectorul principal de stat al mediului este şeful Inspectoratului pentru Protecția Mediului;
inspectorii principali raionali ai mediului sînt şefii inspectoratelor teritoriale pentru protecția mediului;
inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori raionali şi inspectorii raionali ai
mediului sînt salarizaţii Inspectoratului pentru Protecția Mediului și ai inspectoratelor teritoriale pentru
protecția mediului şi sînt desemnaţi în aceste funcţii conform studiilor şi rezultatelor atestării.
(4) Controlul de stat al persoanelor care practică eprinzător se planifică, se efectuează și se
înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra
activității de întreprinzător.
-(1) Inspectorul principal de stat al mediului, inspectorii principali raionali ai mediului și, în absența lor,
adjuncții acestora au dreptu/atribuțiilel:
a) de a sigila instalații, echipamente tehnice, încăperi și alte bunuri mobile și imobile utilizate în
activități neautorizate/ilicite de dobîndire a resurselor naturale;
b) de a suspenda şi interzice proiectarea, construcţia, reconstrucţia obiectivelor industriale, agricole şi
de menire socială, lucrările de exploatare a resurselor naturale şi alte lucrări în caz de depistare a
încălcărilor reglementărilor de protecție a mediului și folosire rațională a resurselor naturale, dacă acestea
pot conduce la poluarea mediului și folosirea neautorizată/nerațională a resurselor naturale;
c) de a suspenda, total sau parțial, orice activitate, din proprie inițiativă sau la propunerea autorităților
administrației publice locale, în caz de depistare a încălcărilor reglementărilor de protecție a mediului și
folosire rațională a resurselor naturale, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului și folosirea
neautorizată/nerațională a resurselor naturale;
d) de a înfăptui măsurile prevăzute la lit. a), b) și c) cu respectarea procedurii de contestare, precum și
în limitele și modul stabilite în Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de
întreprinzător;
e) de a cere de la organele de resort sancționarea disciplinară a persoanelor de decizie care nu au
asigurat respectarea legislației cu privire la protecția mediului;
f) de a examina materialele (dosarele) referitoare la încălcarea legislației cu privire la protecția
mediului și de a lua decizii conform legislației în vigoare;
g) de a emite decizii în privința persoanelor fizice și juridice, inclusiv străine, privind repararea
prejudiciilor cauzate mediului ca rezultat al poluării lui și/sau folosirii neautorizate/neraționale a
resurselor naturale;
h) de a intenta acţiuni civile împotriva organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi
persoanelor fizice care au cauzat prejudicii mediului ca rezultat al poluării lui și/sau folosirii
neautorizate/neraționale a resurselor naturale.
(11) Activitatea unității economice poate fi suspendată parțial, în baza măsurilor prevăzute la alin. (1),
dacă, în urma controlului, sînt identificate neconformități care conduc iminent la poluarea mediului și
folosirea neautorizată/nerațională a resurselor naturale și aceste neconformități pot fi remediate în
termene proxime. Activitatea unității economice poate fi suspendată în totalitate, în baza măsurilor
prevăzute la alin. (1), doar în cazul în care, în urma controlului, sînt identificate încălcări foarte grave, cu
depășirea concentrațiilor maxime admisibile de poluanți, care vor conduce iminent și imediat la poluarea
mediului și vor cauza în consecință daune în proporții considerabile mediului și sănătății populației,
încălcări care nu pot fi remediate fără stoparea totală a activității.
c) Dezvoltaţi procedura de efectuare a controlului ecologic privind respectarea legislaţie

ecologice. - 7p.
Evaluarea impactului asupra mediului și expertiza ecologică de stat sînt mecanisme de asigurare a
protecției mediului efectuate la etapele inițiale de planificare a activităților în scopul:
a) identificării prealabile a efectelor directe sau indirecte pe care le pot avea unele proiecte publice sau
private ori unele genuri de activitate planificată asupra mediului și sănătății populației și corespunderii
caracteristicilor acestor activități legislației, normelor și standardelor de mediu în vigoare;
b) prevenirii și minimizării impactului asupra mediului și sănătății populației prin elaborarea măsurilor
pentru protecția mediului care trebuie respectate, în cazul realizării proiectului, sau prin interzicerea
demarării activităților planificate, în cazul încălcării cerințelor de mediu;
c) elaborării și asigurării unui cadru normativ clar și aplicabil în domeniul mediului.
(2) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta
lege pentru agenții economici se stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a
activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.
– (1) Obiectul, domeniul de aplicare și procedurile pentru efectuarea evaluării impactului asupra
mediului la nivel local, național sau în context transfrontalier sînt stabilite de prezenta lege și de Legea nr.
86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului se realizează pentru proiectele publice sau private ori
activitățile planificate care constau în construcţia de obiecte noi, extinderea, reconstrucţia, modernizarea,
reprofilarea, planificarea construcțiilor și/sau a unor genuri noi de activitate, dobîndirea sau utilizarea
resurselor naturale, influenţa asupra teritoriului sau landşaftului neatins sau puţin modificat de activitatea
omului, pentru documentația de proiect pentru activitățile de construcție, extindere, reconstrucţie a
obiectelor și a unor genuri de activitate planificate, preconizate pentru dezvoltarea economică şi socială a
Republicii Moldova, a anumitor zone, raioane, municipii, oraşe, sate, precum alimentarea cu căldură,
gaze, energie electrică, apă și asigurarea cu sisteme de canalizare a localităţilor, proiecte privind
urbanismul şi amenajarea teritoriului în localităţile urbane şi rurale, precum şi pentru alte acţiuni a căror
efectuare sau al căror rezultat final poate avea impact semnificativ asupra mediului.
(3) Evaluarea impactului asupra mediului este realizată de către autoritatea centrală pentru resurse
naturale și mediu în baza documentației privind evaluarea impactului asupra mediului, elaborată și
prezentată de către inițiatorul activității.
– (1) În urma examinării documentației privind evaluarea impactului asupra mediului, autoritatea
centrală pentru resurse naturale și mediu decide emiterea acordului de mediu, refuză emiterea acordului
de mediu sau remite documentația privind evaluarea impactului asupra mediului spre definitivare.
(2) Acordul de mediu stabilește condițiile și măsurile pentru prevenirea și reducerea impactului negativ
asupra mediului, care, în mod obligatoriu, urmează a fi luate în considerare de către autoritățile abilitate la
eliberarea actelor permisive și respectate în procesul realizării proiectului.
(3) Acordul de mediu este valabil 4 ani.
– Obiectul, domeniul de aplicare și procedurile pentru efectuarea expertizei ecologice de stat sînt
stabilite prin Legea nr. 851/1996 privind expertiza ecologică.
Subiectul II Administrarea de Stat a Fondul Funciar.

a) Determinaţi necesitatea evidenței terenurilor la nivel de fiecare localitate. -3p.

b) Reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare reprezintă un proces de organizare a
teritoriului şi a altor mijloace de producţie.
Menirea acestui proces de a crea tuturor deţinătorilor de terenuri condiţii favorabile pentru folosirea
reţională a terenurilor indiferent de tipul de proprietate şi de forma de organizare a producţiei.
c) Reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, cadastrul funciar de stat şi monitoringul
funciar reprezintă un complex unic de lucrări orientate spre soluţionarea chestiunilor folosirii raţionale a
pămîntului şi ocrotirii mediului înconjurător.
Lucrările acestui complex sînt coordonate de serviciul pentru reglementarea de stat a regimului
proprietăţii funciare.
Lucrările de reglementare a regimului proprietăţii funciare, ţinerea cadastrului funciar şi a
monitoringului funciar sînt finanţate de la bugetul de stat și bugetele locale.
d) Reglementarea regimului proprietăţii funciare se efectuează la iniţiativa organelor de stat,
serviciului pentru reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare sau la solicitarea deţinătorilor de
terenuri.
Procesul de reglementare a regimului proprietăţii funciare include:
1) lucrul organizatoric de pregătire;
2) elaborarea schemelor, proiectelor şi altor documente privind organizarea teritoriului;
3) examinarea şi aprobarea schemelor, proiectelor, şi altor documente privind organizarea teritoriului;
4) însuşirea schemelor şi proiectelor în natură;
5) corectarea şi prezentarea documentelor către beneficiar;
6) supravegherea realizării schemelor şi proiectelor de către serviciul pentru reglementarea de stat a
regimului proprietăţii funciare
B)Clasificați categoriile de terenuri ce pot fi atribuite în proprietate privată. -5p.
Prin proprietate privată – dreptul de proprietate al persoanelor fizice sau juridice, stat, unitate
administrativ teritorială asupra bunurilor exercitând asupra lor atributele de posesie, folosire şi dispoziţie
în mod exclusiv şi perpetuu prin putere şi interes propriu în condiţiile legii.
Dreptul de proprietate asupra RN se deosebeşte de dreptul de proprietate asupra altor bunuri prin:
 Modul de utilizare a RN
 Deosebiri ce reiese din conţinutul dreptului de proprietate.
RN în proprietate privată sunt:

terenurile (agricole, construcţii, terenurile aferente unităţilor private, întovărășirilor pomicole,
împădurite, acvatice, de pe lângă casă); art.11 C. Funciar
Pădurile (când sunt plantate pe terenuri proprietate privată); art. 6 (2) C Silvic, ar.t 6 Legea
regnului vegetal
Terenurile de sub apă iazului– art. 4 (5) Legea Apelor
Arii Naturale protejate de stat, art. 7 (3) Legea cu privire la FANPS
RN este proprietate privată dacă este:

 Documentată (act) – cerinţe juridice;
 Delimitată (natură) – cerinţe geografice.

C)Formulați particularitățile regimului juridic al terenurilor din fâșiilor şi zonelor de protecție
a bazinelor acvatice -7p
În dreptul civil institutul dispunerii – presupune hotărârea sorţii bunului pe viitor

În drept ecologic acest institut – stabilirea statutului juridic al Resursei Naturale.
Statutul juridic stabilit de proprietar (stat) are două aspect/particularități:
 Categorizarea - la transferarea RN în altă formă de proprietate atunci este determinată destinaţia
acesteia. În unele cazuri expres prevăzute de lege, şi cu respectarea procedurii prevăzute este
posibil de schimbat destinaţia.
De ex.: solul (7 categorii); SMU (larg răspândite , naţionale); apa (curativă, potabilă, industrială)
 Atribuirea sau re-distribuirea terenurilor
Se face cu respectarea procedurilor stabilite prin lege (retragerea, negocierea, examinarea cazului de
atribuire);
Articolul 1. Cadrul juridic

(1) Protecţia rîurilor şi bazinelor de apă împotriva poluării, împurificării, epuizării şi înnămolirii,
precum şi folosirea terenurilor aferente lor, se efectuează în temeiul Constituţiei, Legii privind protecţia
mediului înconjurător, prezentei legi şi altor acte normative.Conform Legii Nr 440. Din 27.04.1995.
Managementul integrat al resurselor de apă promovează dezvoltarea şi coordonarea apei, a terenului şi a
resurselor acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale şi economice echilibrate fără
compromiterea durabilităţii ecosistemelor. Politicile de dezvoltare nu pot fi eficiente făra a lua în
considerare resursele de apă.
Barem de notare
Examinator

Test Examin 2018 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Test Examin 2018 2

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de drept / Departamentul Drept Public

Aprob Director Departament____________

Pentru susținerea probei de evaluare la dreptul

a) Definiți noțiunea şi legătura dintre mediu, protecția mediului şi dreptul mediului

c) Generalizați particularitățile funcției de mediu /ecologice a statului - 7p .

privind aprobarea Concepţiei politicii de mediu a Republicii Moldova

Subiectul II Regimul juridic de folosire a Apelor

a) Definiţi corpul de apă ca obiect al raportului juridic de folosire. -3p.

1. Obiectivele acvatice de suprafaţă, situate pe teritoriul a 2 sau mai multe raioane;

Articolul 19. Folosinţa apei în funcţie de destinaţia

 (2) Lista tipurilor folosinţei speciale a apei se reglementează de standardele de stat

Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială

c) Argumentaţi cazurile de aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter penal,

Articolul 107. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei apelor

Articolul 109. Încălcarea regimului de protecţie a apelor (Conform Codului contraventional)

Articolul 229. Poluarea apei (Cod Penal)

Articolul 228. Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului

Articolul 383. Captarea apei

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

a) Specificați particularitățile obiectului raportului juridic de dreptul mediului. -3p.

Subiectul II Regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă

a) Determinați noțiunea şi componența terenurilor cu destinație agricolă. -3p.

b) Determinați condițiile şi măsurile juridice de consolidare a terenurilor agricole . -5p.

Aprob Director Departament____________

Pentru susținerea probei de evaluare la dreptul

a) Definiți categoriile de drepturi fundamentale de mediu ale omului. -3p.

b)Interpretați mecanismul de aplicare a dreptului la un mediu neprimejdios. -5p.

c)Distingeți condițiile de aplicare şi apărare a dreptului de acces la informația de mediu. - 7p .

Solicitarea şi furnizarea informaţiei privind mediul se fac în conformitate cu prevederile

recunoscand ca in domeniul mediului un acces mai bun la informatie si participarea publicului la

recunoscand importanta transparentei in toate ramurile executivului si invitand autoritatile

Subiectul II Regimul juridic de folosire a fondului forestier

a) Definiţi noţiunea de pădurea - ca obiect de utilizare şi protecţie şi identificaţi componenţa

b) Determinaţi formele de folosinţă specială a fondului forestier. -5p.

Aprob Director Departament____________

a) Enumerați caracteristicile dreptului de participare în luarea deciziilor de mediu . -3p.

b) Modelați aplicare şi apărarea a dreptului de participare în luarea deciziilor de mediu . -5p.

c) Evaluați dreptul la apă şi sanitație ca drept fundamental al omului -7p.

Subiectul II Regimul juridic de folosire al aerului atmosferic

a) Identificați formele de folosire a aerului atmosferic. -3p.

b) Determinaţi Concentraţia Maxim Admisibilă şi Evacuarea Limitat Admisibilă a poluanților

c) Evaluați cazurile de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal,

Articolul 230. Poluarea aerului (Conform Codului Penal)

Aprob Director Departament____________

Pentru susținerea probei de evaluare la dreptul

Subiectul I: Drepturile şi obligațiile de mediu

a) Prezentați categoriile de decizii de mediu ce necesită participarea publicului . -3p.

17. Antrenarea publicului în procesul elaborării proiectelor şi programelor de dezvoltare economică şi

b) Desfășurați analiza obligațiilor de mediu. -5p.

c) Generalizați principiile participării publicului - 7p .

17. Antrenarea publicului în procesul elaborării proiectelor şi programelor de dezvoltare

- explorarea şi exploatarea subsolului, inclusiv în zonele cu regim de protecţie a apelor;

Subiectul II Regimul juridic de folosire al aerului atmosferic

a) Specificați aerului atmosferic ca obiect de protecție. -3p.

b) Determinaţi condiţiile de autorizare, raportare şi monitorizare a calității aerului atmosferic

Articolul 29. Monitorizarea poluării aerului

c) Recomandați masurile juridice de protecție a aerului în diverse ramuri ale economiei

Aprob Director Departament____________

a) Identificați particularitățile resurselor naturale ca obiect al dreptului de proprietate. -3p.

b) Relatați despre particularitățile dreptului de proprietate asupra resursele naturale. -5p.

c) Evaluați condițiile de aplicare a dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale. -7p.

Subiectul II Regimul juridic al subsolului

a) Specificați subsolului ca obiect de folosire şi protecţie -3p.

d) Determinați tipurile de folosință a subsolului. -5p.