M IN IS T E R U L SĂ N ĂTĂŢII M RKPUBI.IC’il VIC) 1.

1)() VA L' N IV К RS I TATF,А 1)Ь

STA I D E M ED IC IN A S I K A R Y LU IE INÎ60L.AК T E S T E M I j ANII

Chişinău
2010
 M IN IS T E R U L S Ă N Ă T Ă Ţ II A L R E P U B L IC I I M O L D O V A
UN IV E R S IT A T E A D E S T A T D E M E D IC IN A !>l F A R M A C I I
v / c 'o l a t: r a s п л и ja n u

CA TED R A STO M ATO LO G IE TER APE U TICĂ,

FEC M F

A n a E n i, V a le r i u B u r la c ii

AFECŢIUNI ALE ŢESUTURILOR

DENTARE DURE
G h id c lin ic o -d id a c tic

Chişinău
 201 0
M IN IS T E R U L S Ă N Ă T Ă Ţ II A L R E P U B L IC I I M O L D O V A
U N IV E R S IT A T E A D E S T A T D E M E D IC IN A Ş I F A R M A C IE
m c o l 11; r a s t e m i ţ a \y

C A T E D R A STO M ATO LO G IE TER APE U TICĂ,

FECM F

A n a E n i, V a le r i u B u r la c u

AFECŢIUNI ALE ŢESUTURILOR

DENTARE DURE
G h id c lin ic o -d id a c tic

Chişinău
 Centrul Editorial-Poligrafic M edicina
2010
CZU

Aprobat dc Consiliul Melodic Central al U SM F Nicolae Testeniifanu pe

19.02.09, proccs-verbal nr. 4

A u to ri: A n a E n i, dr. med.

V aleria B u rla cii, profesor universitar

Recenzenţi: D um itru Şcerh afin c, dr, hab. med., prof, universitar

A lexandra B a ra n iu c, conferenţiar

Lucrarea reprezintă un ghid clinico-didactic în patologia ţesuturilor

dure dentare: distrofii dentare şi carie. în prima parte suni descrise suc­
cint toate distrofiilc anatomice şi de structură ale dinţilor, milolizclc,
traumele, discromiilc dentare şi albirea dinţilor. în partea a doua sc face
o caracterizare a carici dentare - etiologia, clinica, diagnosticul, trata­
mentul şi profilaxia. Aparte sunt descrise principiile esenţiale în utili/a­
rca materialelor dc obturaţie şi în efectuarea etapelor restaurative. Sunt
prezente cazuri clinice personale cu rezolvarea lor.
Cartea este ilustrată cu imagini loto-figuri, tabele (Cî. Maunt,
W . I lume. E. Borovschi, V . Iakovleva şi coautorii).
Ghidul este recomandat studenţilor, rezidenţilor, medicilor practi­
cieni.

Redactor: Lid ia Câssa

M achetarc computerizată: O leg Chiriac. A la L i vădar

Sponsor: Reprezentanţa in R. Moldova a Companiei farm aceutice

"Bosnalijekd. d. Sarajevo"

С1C E P M edicina, 2010

€ A .Eni, V.Burlacu. 2010

2
 C U P R IN S

Prefaţă 5
Partea I. D istrofii dentare. D ispla/ii ( V. B u riacu , A. En i,
A. C artalean u )...................................................................... 7
1.1. Noţiuni generale............................................................... 7
1.2. Clasificarea distrolîilor dentare....................................... 8
1 .3. D istrofii dentare - anomalii anatom icc........................... 11
1.4. D istrofii dentare anom alii de structură dobândite....... 20
1.4.]. Ilipcrplaziasm alţului........................................... 20
1 .4.2. Hipoplazia sm alţului. D in ţii întetraciclină........... 20
1.4.3. Fluoroză........................ ....................................... 28
1.5. D istrofii - anom alii ered itare destructură....................... 35
1.5.1. Amelogeneza imperfectă..................................... 36
1.5.2. Dentinogcncza imperfectă................................... 37
1 .5.3. Displazia Capdepont............................................. 38
1 .5.4. Osteogeneza imperfectă....................................... 40
1.6. M ilo liza (A . E n i).............................................................. 41
1.6 . 1 . Dcfcctc cuneiform e.............................................. 42
1.6.2. Eroziuni dentare.................................................... 47
1 .6.3. Necroza ţesuturilor dure dentare.......................... 49
1 .6.4. Resorbţia odontogenă (externă $i internă)........... 52
1.6.5. Hiperestezia dentară............................................. 55
1.7. Traum a dinţilor (/!. E n i)................................................... 58
1.7.!. Trauma acută......................................................... 58
1 .7.2. Trauma cronică - abraziune................................. 61
1.8 . Discromii dentare (modificarea culoriidinţilor) (A . E n i)... 65
1.8.1. Discrom ii exogene - depuneri albe moi, depu­
neri verzi, depuneri negre.................................... 67
1.8.2. Tartrul dentar........................................................ 72
1.8.3. Tratamentul discrom iilor dentare......................... 73
Partea I I . C a r ia dentară (A . E n i)........................................ 79
2 .1. Noţiuni generale despre carie.......................................... 79
2.2. Epidem iologie.................................................................. 80
2.3. C lasi ficarea cariei............................................................. 82

3
2.4. M icrobio log ia cavităţii bucalc (V Bu rlacu , Л. C arla-
lean и ).............................................................................. 84
2.5. Etio lo g ia şi patogcnia carici (V . Bu rlacu , A. C artalea-
nu, A . E n i)....................................................................... 87
2.6. Particularităţile evoluării procesului carios în funcţie dc
localizare......................................................................... 96
2.7. Tabloul clin ic al carici...................................................... 97
2 .X. M etode de examinare....................................................... 1 1 2
2.9. Tratamentul cariei............................................................ 114
2.9.1. Terapia remineral izatoarc nc/m iniinvazivă......... 115
2.9.2. Tratamentul in vaziv sau operativ al cariei.......... I IX
2.9.3. Pregătirea pacientului - cavităţii orale................ 120
2.9.4. Princip ii, critcrii şi etape în prepararea cavităţi­
lor cariate.............................................................. 124
2.9.5. Tratamentul plăgii dcntinarc................................ 136
2.9.6. Obturarea cavităţilor carioase de diferite clase
B la c k .................. .................................................. 141
2.9.7. Etapele obturării cavităţilor cu compozite (teh­
nica bonding)....................................................... 149
2.9.8. Particularităţi de restaurare a ţesuturilor dure
dentare (V . B u rlacu , A. C a rta le a n u ).............................. 150
2.9.9. Mase dc obturaţie (V . Bu rlacu . A. C artalean u )... 157
2.9.10. Profilaxia carici dentare (A . E n i)...................... 172
întrebări dc control ( V .B u rla c u )............................................. 182
B ib lio g rafic............................................................................. 196

A B R E V IE R I

T C I - tr a c tu l gastro-intestinal;
S N C - sistem ul nervos ce n tral;
ţdd - ţesuturile d u re d en tare;
K O I) - electro-odonto-diagnostica;
C B - cavitatea bucală;
P, P t - p u lp ita, periodontita

4
 PREFA ŢA

M ultitudinea manifestărilor clin ice ale cariei şi com plicaţiilor,

distrofiilor dentare şi corelarea lor frecventa cu m aladiile organe­
lor interne şi sistemelor organism ului uman au impus necesitatea
extinderii arsenalului de probleme dc diagnosticare locală după
hotarele centrelor şi clin icilo r stomatologice.
O patologic frecvent întâlnită în lume, inclusiv în Republica
M oldova, este afectarea dentară „ n e ca ria tă " sau d istro fia d en ta­
ra , care îşi poate face apariţia în p erio ad a d efo rm are a ţesu tu rilo r
dentare (hipoplazic, hiperplazie, lluoroză, afecţiuni dentare eredi­
tare) sau după eruperea d in ţilo r (d efectu l cuneiform , eroziunea,
necroza endogenă ş i acid ică , abraziunea dentară, hiperestezia,
traum ele d entare acute ş i cro n ice).
C a r ia dentară este un proccs patologic, manifestat clin ic
după eruperea dinţilor, care se prezintă prin dcm incralizarea şi ma­
cerarea ţesuturilor dure odontogene cu provocarea ulterioară a de­
fectelor în forma cavităţilor, fiind cea m ai răspândită patologie
umană.
Atât la tratarea c a riilo r dentare, cât şi a d istro fiilo r sunt u tili­
zate mase moderne de obturaţie, numărul cărora cu fiece an se mă­
reşte. Abundenţa m aterialelor de refacere, pe de o parte, şi d iver­
genţele opiniilor despre ele pe paginile multor articole, pc de altă
parte, au făcut inevitabilă sistematizarea inform aţională generali­
zată. în ghidul dat este selectat şi sistematizat m aterialul actual
despre ca rie (diagnostic, tratament şi profilaxie), d istro fiile denta­
re exogene, endogene ş i ered itare ş i tehnologiile tra tă rii lo r.
C artea este compusă din două părţi:
In p rim a parte se abordează problem a d istro fiilo r d entare,
A ici sunt enumerate şi descifrate noţiunile generale, clasificarea
distrofiilor dentare; distrofiile dobândite, cele ereditare, m iloliza,
trauma dinţilor şi discrom iile dentare. Sunt expuse prin cip iile dc
bază de tratament prin remineralizare, albire, refacere, protezare.
h i a doua p arte a c ă rţii sc tratează problem ele c a rie i dentare
(noţiuni generale, epidem iologie, clasificare, m icrobiologic, ctio-
logic şi patogcnic, tabloul clin ic al cariilor, metodele dc examina­
re, tratamentul carici (m etodele de preparare a cavităţilor cariatc;
dc obturare şi refacere), masele de obturaţie modeme şi profilaxia
carici.
Modernizarea metodologii lor de diagnostic şi tratament, dc
prevenţie a distrofiilor dentare şi cariilor este indisolubil corelată,
in prim ul rând, cu aprofundarea cunoştinţelor noastre despre histo-
fiz io lo g ia şi histopato/ogia ţesuturilor dentare dure afectate de
patologiile enumerate; în al doilea rând, depinde de perfecţionarea
m ijloacelor dc tratament (rem ineralizare. albire, refaccrc directă şi
indirectă).
Sintetizând rezultatele unor ccrcctări clin ice personale de mai
m ulţi ani şi a surselor literare acccsibilc, alăturăm şi eforturile
noastre, cc s-au făcut şi se fac în direcţia cunoaşterii m ai aprofun­
date şi cuprinzătoare a d is tro fiilo r ş i c a riilo r dentare, precum şi a
m odalităţilor de efectuare a unei te ra p ii m oderne eficiente.
G h id ul poate servi drept sursă dc instruire suplimentară a stu­
denţilor, rezidenţilor şi m edicilor stomatologi.

V . Bu rlacu

Aducem m ulţum iri: rezidenţilor Popovici Natalia, Popovici

A n d rei, Pascal Ion, C apaclî O lga, Dragoste M ariana pentru suport
bibi iografic şi informaţional._______________________________________
 F O T O F IG U R I C O L O R

Fig. I. Fluoroză (form a uşoară).

Fig . 2. Fluoroză (form a pătată).

*

184
 Fig. 3. Fluoroza (forma moderată).

Fig . 4. Fluoro/a (form a erozivă)

Fig. 5. Anom alia de form ă şi num ăr (d. 26 - siiprunii n urar).

185
Fig . 6. Anomalia dc formă. Hiperplazie - picătură smalţiară

Fig. 7. a.Anomalie de dezvoltare, de număr, /».Anomalie de

formă, de mărime.
186
Fig . 9. Anomalie de număr. Dinte supranumerar 29.

Fig . IO. Hipoplazie locală (aplazie smalţiară).

187
 Fig . 12. Dinţi dc tetraciclină

Fig. 13. Hipoplazie. Abraziune sporită

188
Fig. 14. Anom alie de structură. Displazia Stainton-Cupdcpont.

Fig. 15. Amclogenc/ă imperfectă

Fig. 16. Dcntinogene/ă imperfectă.

189
 Abfracilu

Fig. 17. Abfracţie. Forţele laterale m ari provoacă flexibilitatea

ţesuturilor dentare dure care conduce la disocierea sau fracturarea
prismelor smalţiare la joncţiune, ce se pot adânci în dentină.

Fig . /fi. Defecte cuneiforme + recesiune gingivală.

190
 Fig. 19. b. Eroziuni complicate cu carie

Fig. 20. Eroziune severă combinată cu abra/.iune pronunţată.

.
i'

Fig. 21. M odificare de culoare după tratam ent cu resorcin -

formalină.

191
 *

Fig. 22. a. Acces endodontic, tratament - albire internă.

Fig. 22. b. Dintele 21, după albire.

192
Fig. 23. Discromie externă - depuneri negre (fumat).

Fig . 24. Abraziune.

Fig. 25. Abraziune patologică, mărgini ascuţite

Fig . 19. a. Eroziuni în incisivii superiori.

Fig . 27. C a rie - d ife rite localizări.

 ------------- -----------------

Fig. 28. Fisură simplă/necomplicată. Le/iunea nu depăşeşte smalţul

Fig. 29. Fisură demineralizată. Leziunea a pătruns până la dentină.

Ш .4 * " * • -4.

1 ^ ' V

V
Fig . 30. C arie cronică radiculară.

195
 P A R T E A I. D ISTR O FII DENTARI*. D IS P L A Z II
(V. B u rla cii. A. En i, A . C artalean u )

1.1.Noţiuni generale
Noţiunea dc „distrofic dentară" includc toate m odificările dc
formă, număr, dimensiune şi structură produse dc diferite tulbu­
rări, carc cointeresează dintele la diferite etape de dezvoltare ale
odontogenezei şi ale dintelui matur actuale şi din trecut, alteraţii
evolutive şi stigmate distrofice. Variabilitatea pronunţată a tulbu­
rărilor distrofice la nivelul dintelui nu depinde atât dc cauza, cât şi
dc etapa la care ea a intervenit asupra dintelui. Potrivit acestei
constatări vom întâlni:
distrofii ale lamei dentare;
distrofii ale fol icul ului dentar;
distrofii ale dentinei;
distrofii ale dintelui evoluat.
Deşi rolul principal în stom atologia terapeutică Ic revine ca ri­
e i ş i b o lilo r parodontale, mai este o grupă de dereglări care sc în­
tâlnesc destul dc frecvent şi creează problem e estetice m ari. In
această grupă sunt incluse toate an o m aliile .şi v ic iile dc dezvoltare
a dinţilor, ce reprezintă un număr marc de afecţiuni produse din
diferite cauze ş i cu diverse m an ifestări clin ice ş i m ecanism e de
apariţie.
in multe surse de literatură aceste patologii sunt numite „ne-
carioasc", „v ic ii şi anomalii dc dezvoltare", însă noţiunile în cauză
nu includ lezările apărute în timpul vieţii. U n ii cercetători le mai
numesc „afecţiuni nccarioasc dentare” , însă noi considcrăm că şi
această denumire nu este reuşită. Fiecare unitate nozologică trebu­
ie să conţină esenţa b o lii şi nu dependenţa ei de „carie” ( „ B " nu
este „ A ” , dar cine este ca ?). Deci n ici o denumire nu demonstrea­
ză. nu conţine, nu ilustrează esenţa acestor patologii.
A nom alia sau m alform aţia până la urmă reprezintă o distrofic
dentară care ca definiţie este o abatere de la normă (număr, formă,
mărime, poziţie, structură ctc.), de aceea с necesar de luat în eon-
siderare toate c rite riile de norm ă pentru a determina tipul de ano­
m alie.
A nom aliile dentare sc pol m anifesta izolat sau sc pot com bina
cu alte anom alii anatom ice sau de structură, ale altor organe şi sis­
teme ale organismului.
D inţii în dezvoltarea lor trec prin mai multe etape:
- de proliferare;
- de formare şi m ineralizare a smalţului;
- de formare şi m ineralizare a dentinei coronare;
- dc crupcrc a dintelui;
- dc formare a dentinei şi cim entului rădăcinii;
de resorbţie fiziologică a rădăcinii dinţilor temporari;
- de maturizare a ţesuturilor dentare după erupţie.
L a nivelul ficcărci etape pot interveni careva factori agresivi
de p ro ven ien ţă ered itară sau dobândită ce pot provoca anumite
m odificări anatomice sau de structură, care până la urmă se mani­
festă prin diferite schimbări distrofice.

1.2. C la s ific a r e a d is tr o fiilo r d e n ta re

C la s ific a re a in te rn a ţio n a lă O M S (K 0 0 -K 1 4 ):
• K00 T u lb u r ă r i de odontogeneză şi dc erupţie:
Cu exccpţia d inţilor incluşi şi inclavaţi ( K O I).
• KOO.O Anodonţia:
- Hipodonţia
- Oligodonţia
• KOO.I D in ţii su p ra n u m e ra ri:
- D inţii suplimentari
- Distom olari
- Meziodinte
- Param olar
- A l patrulea m olar
• K00.2 A n o m a lii de vo lu m şi de form ă:
- Concrescenţă
- Fuziune

X
 - Gcm inaţic
- Dinte în dinle
Dinte:
- Cronic
liv agi nat
In vagi nat
- Enamclom
Macrodonţic
Microdonţie
Taurodontism
Tubercul paramolar
Cu excepţia tubercului C arab clli, considerat normal şi nu tre­
buie codificat.
• K00.3 D in ţi pătaţi:
Sm alţ pătat
Fluoroză dentară
Pete de smalţ neasociate fluorozei
Cu excepţia: depozite (tartru) pe dinţi (К О З. 6 ).
• К 00.4 T u lb u ră ri de fo rm a re a d in ţilo r:
A plazia şi hipoplazia dc ciment
Dinte hipoplazic Turner
Dislocaţia germenului dentar
Hipoplazia de sm alţ (neonatal), (postnatal), (p re­
natal)
Odontodisplazia regională
Cu excepţia dinţilor pătaţi (K00.3).
In cisivii Hutchinson şi dintele M oscr în cazul sifilisulu i con­
genital (A5Ü.5).
• K00.5 A n o m alii ered itare ale stru ctu rii dentare, n ecla­
sate la alte locuri:
Am elogencza imperfectă
I )e nlinoge neza impe rfectă
( )dontogeneza imperfectă
Dinte în formă de scoică
 Displazia dcnlinei
• K00.6 T u lb u r ă r i dc erupţie dentară:
- Căderea prematură a dinţilor temporari
Dinte:
- Natal
- Neonatal
Precoce
Erupţia dentară prematură
Retenţie dentară (dinte temporar persistent)
• K00.7 Sin d ro m u l de eru p ţie dentară.
• K00.8 A lte tu lb u ră ri de odontogeneză:
Schim barea cu lorii în timpul formării dintelui
Pigm entaţia intrinsecă a dinţilor I A l
• K00.9 T u lb u r ă r i de odontogeneză, fără precizare:
Tulburări dc dezvoltare a dinţilor F A I
• KOI D in ţi incluşi şi inclavaţi:
Cu excepţia dinţilor incluşi şi inclavaţi din cauza poziţiei lor
anormale sau a poziţiei anormale a dintelui adiacent (K07.3).
• K O I.0 D in ţi incluşi:
Un dinte inclus şi un dinte neieşit, Iară ca alt din­
te să fi crcat un obstacol.
• КО 1.1 D in ţi in clavaţi:
Un dinte inclavat şi un dinte ncicşit din cauza
altuia carc a crcat un obstacol.
Există mai multe clasificări ale acestei grupe mari dc patolo­
gii. F o rtie r propune o clasificare foarte simplă:
an o m alii de m orfologir .şi num ăr;
an o m alii de structură.
Patrik e e v V.K. (1968) propune următoarea clasificare a afec­
ţiunilor necarioase ale dinţilor:
I. A fecţiu n i dentare ap ărute în p erioadele de fo rm are şi dez­
vo lta re sau până la crupcrc:
hipoplazia;
- hipcrplazia;

10
 fluoroza cndcmică;
anom alii dc dezvoltare şi eruperc;
m odificări dc culoare;
m odificări creditare in dezvoltarea dinţilor (am clogeneza şi
dentinogeneza im pcrfcctă, displazia Capdepont-Stainton, boala dc
Marmoră şi alt).
2. A fecţiu n i dentare apărute după erupere:
pigmentarea şi depuneri pc dinţi;
abraziune, defect cuneiform , necroză, eroziune;
trauma dentară, hiperestezia.
Intr-adevăr с foarte d ificil dc a propune o clasificare reuşită a
acestor patologii, deoarece fiecare din ele au di ferire cauzc dc
apariţie, diferite manifestări clinice, patogenii şi tratamente.
Po rn im ! de ta cele m enţionate, considerăm că o denum ire m ai
reuşită a acestei grupe de p a to lo g ii a r f i „D is tro fii d e n ta re " şi,
totodată, facem în cercarea să grupăm aceste p a to lo g ii după tab­
loul clin ic.

1.3. Distrofii dentare - anom alii anatom ice

D istrofîile ocliizo-dentare
C lasificare:
/. A n om alii ocluzale: le prezentăm din punctul dc vedere al
com plicaţiilor provocate în dinţi, parodonţiu şi cstetic:
ocluzie dreaptă, cc conducc la abraziuni dentare;
ocluzie adâncă traumcază parodonţiul în regiunea d in ­
ţilor frontali-infcriori vestibular şi superiori - palatinal;
ocluzie dcschisă favorizează apariţia gingivitei în sec­
torul anterior, dereglează esteticul şi alim entaţia;
ocluzie încrucişată - dereglează esteticul, traumcază pa­
rodonţiul (noduri traumatice).
2. A n o m aliile den tare:
d c erupţie;
d c poziţie;
d c număr;
 - dc formă;
- de mărime;
- de culoare.
3. A nom a/ii de stru ctu ra:
hipcrplazic;
- hipom incralizare;
- hipoplazie (aplazie);
fluoroză;
amelogcncza şi dentinogeneza imperfectă;
displazia Capdepont-Slainton;
boala dc Marmoră.
4. M ilo liz a (top irea. Uzarea ţesu tu rilo r dentare):
dcfcct cuneiform;
- eroziune;
- necroză.
5. Traum e ş i reso rb ţii a le ţesuturi/or dure dentare'.
trauma acută - fracturi dentare la diferite niveluri;
trauma cronică d ife rite form e de abraziu n i-atriţie;
- resorbţia externă, resorbţia internă.
6. H iperestezie cu sau fa m m ilo liza sau carie.
In con tinu are descriem m ai am ănunţit tabloul clin ic a ! distra­
fiilo r - a n o m aliilo r din fie c a re grupă.

D istrofii - an om alii denlo-ocluzale

/. A n om alii de erupţie întârziată, prematură.

2. A n om alii de poziţie in a rca d a dentară.
Deseori sc observă diferite tipuri dc anomalii în crupcrca din­
ţilor:
- în afara arcadci dentare - poate fi m ai des din contul dinţi­
lor 3,4,5,7,8;
dinţi înghesuiţi - din contul frontalilor superiori şi inferio-

r i;
dinţi lingualizaţi sau vcstibularizaţi (frontalii şi 4, 5);

12
 dinţi înclinaţi oral (frontali ţii m olari) - preponderent infe­
riori.
în accste situaţii de anom alie foarte frecvent şi prematur este
afectat parodonţiul (deoarece se schim bă locul ecu ato ru lu i), în ca­
zul în care:
se creează situaţii traumaticc cu bolul alim entar lângă m ar­
ginea gingivală;
sc acumulează depuneri dentare, care provoacă inflam aţia
gingiei;
sc creează situaţii de ocluzie traumatică (supracontacte).

Fig. I. Anomalie dc poziţie în arcadă.

3. A n om alii de m ărim e ş ifo rm ă:

Punând în discuţie o anom alie de m ărim e. în toate cazurile
trebuie să pornim de la m ărim ea norm ală. W o elfel (1997) accen­
tuează că înălţim ea m edic a in cisivilo r centrali superiori la femei
poate fi de 8,6- 14,7 mm. Atunci când dim ensiunile dinţilor sunt
mărite, с vorba dc „M acro d en fie" , iar dacă sunt mai m ici - de
m icrodenfie. M acrodenfia preponderent se întâlneşte la persoanele
înalte, iar M icro d enfia la persoanele m ici şi se referă la toţi dinţii.
A nom aliile d e fo rm a şi m ărim e adesea depind una de alta. D a­
că с schimbată forma, respectiv с schimbată şi mărimea şi invers.
Această variantă de anomalie poate fi întâlnită atât în coroanele,
cât şi în rădăcinile dinţilor.
 Fig. 2, Anomalia rădăcinilor. Concrcştcrca rădăcinilor.

A n om alii dc m ărim e - macrodenţia;

- m icrodcnţia;
m acrom icrodcnţia (unii dinţi sunt mai
m ari, alţii mai m ici);
A n om alii d e fo rm a pot fi în cazul dinţilor H utchinson (şuru­
belniţă cu incizură sem iovală din contul dinţilor centrali supe­
riori).

Fig. 4. Anomalia dezvoltării dinţilor: a - d in ţii Hutchinson; h -dinţii

Furnier.

14
 d inţii Furnier (şurubelniţă fără incisură sem iovală în in cisi­
vii centrali);
dinţii P fl uger, fig . 5 (buton de trandafir la m olarii superiori).

h'ig. 5. Anomalie de formă, dinţii l'flugcr.

In cazul anom aliilor de formă, dinţii se pot asemăna cu bob de

orez, d in ţi de peşte, cui, clapâ-pian, ţăruş.
Tubercul Talion.
Pe suprafaţa palatinală a in cizivilo r centrali superiori se deter­
mină un tubercul în forma de corn, care continuă spre marginea
incizală. Sinonim e - tubercul în forma de T sau Y , sau odontomâ
evaginată.
Foarte des anomaliile se pot com bina cu dinţii concrescuţi,
fig ■*

Tig. 6. Anomalie de număr, dinii concrescuţi

15
 Tratam ent.
in cazul în carc tuberculul Talion nu ridică ocluzia,
tratamentul nu este indicat, în caz contrar sc efectuează o uşoară
şlefuire.
4. A n om alii de num ăr - Adenţic (anodenţie) lipsa totală a
dinţilor şi mugurilor.
A dcnţia parţială m icşorarea numărului dc dinţi.
H ip o d en fia - lipsa a mai puţin dc 4 dinţi.
O ligod onţia - lipsa a m ai m ult de 5 dinţi.
Totodată, sc poate întâlni un număr mai marc de dinţi (dc
exem plu, molarul 4. in cisivii laterali superiori), în aşa cazuri с
vorba de hiperdentiţie.
5. A n om alii de culoare.
M o d ificare de cu lo are (d eco lo raţie, discrom ie).
M o d ificările dc culoare ale dinţilor pot apărea în rezultatul
acţiunii factorilor externi şi factorilor interni.
F a c to rii externi pot provoca modi licări dc culoare ale smalţu­
lui superficial şi apar numai după erupţia dinţilor.
D iscro m iilc adevărate in fern e apar numai în rezultatul acţiu-
nii fa c to rilo r in tern i carc acţionează în timpul dezvoltării dintelui,
în acest proces sc im plică atât smalţul, cât şi dentina. Dcscricrca
mai amănuntă este prezentată în capitolul „D iscrom ii dentare."p.
65.
6 . A nom alia m in e ra liz ă rii I lipom incralizaţia (sm alţ mat,
crctos) - este micşorarea calcifierii smalţului carc sc manifestă
prin m odificarea culorii şi lu ciu lui. în cazul hipom ineralizării, sc
m icşorcază densitatea smalţului cc conduce la m odificarea culorii.
A ccst fenomen este situat în grosim ea ţesutului, de accca smalţul
este intact.
7. Transpoziţia d in ţilo r - se caracterizează p rin : .schimbarea
unor dinţi cu locurile, şi deseori provoacă defectc estetice. în aşa
situaţii sc recomandă înbunătăţirea esteticului prin „ transform a­
re a " form elor dinţilor conform necesităţilor prin diferite metode.
M ai există o anom alie, când un dinte este inc/avat în altul
(dinte în dinte).
16
 *
In toate cazurile anom aliile conduc la dereglarea fu n c­
ţio n a lită ţii şi esteticu lu i.

Tratam entul conservativ a l an om aliilor.

Toate anom aliile ocluzale şi dentare favorizează apariţia de­
fectelor estcticc (m ai m ult sau mai puţin pronunţate) şi diferitor
m odificări patologice în parodonţiu. D in acest m otiv este foarte
necesar dc a Ic depista şi in măsura posibilităţilor dc a Ic lichida
sau îmbunătăţi situaţia terapeutic,
în continuare vom descrie câteva secvenţe terapeutice referi­
toare la îmbunătăţirea esteticului şi micşorarea consecinţelor asu­
pra parodonţiului in diferite anom alii, atât a ocluziei, cât şi a dinţi­
lor.
D iasle m e - strungă (spaţiul m ărit) între in cisivii centrali fron­
tali. Această anomalie sc întâlneşte mai des în prim ii 5-7 ani după
erupţie, însă cu vârstă diastcmelc treptat sc micşorează. De m en­
ţionat că în toate cazurile dc diasteme se observă şi prezenţa ano­
m aliilo r fre n u rilo r la b ia le - scurte, groase, deseori cu o fixare
chiar la baza sau vârfurile papilelor gingivale - care şi blochează
mişcarea şi dezvoltarea ţesuturilor buzei şi a m axilarelor. Această
situaţie deseori provoacă şi parodontite, m igrări dentare.
Tratam ent:
In asemenea cazuri sc rccomandă :
frcnulotomia cât mai timpurie;
operaţie plastică pentru dim inuarea forţei suturii oasoasc
palatinale (la necesitate);
modelarea coroanelor in cizivilo r centrali cu compozite
pentru lichidarea diastcm elor (la maturi).
Prezentăm câteva situaţii personale dc m odificări-transform ă-
ri coron are cu ajutorul compozitelor, favorizând condiţiile
parodonţiului. Intervenţiile de m odificare pot fi cfcctuatc în scop
profilactic sau curativ în diferite anom alii sau defecte dentare. De
calitatca executării acestor intervenţii va depinde starea de mai
departe a parodonţiului. D c aceea, nc permitem să prezentăm

17
unele observaţii personale referitor la procedeele lacliec în diferite
anom al i i dento-maxilare.
O clu zia dreapta cu abraziune patologică - o ridicăm cu
com pozite, modelând fiecare dinte aparte, creând un sistem dina­
mic unic, cchilibrat. Intervenţiile sc încep cu dinţii 6 inferiori.
- O clu zia adânca - o ridicăm cu compozite din contul mola­
rilor şi prem olarilor, atent ş i trep tat, deoarece pot apărea modifi­
cări în articulaţie. Frontalii la necesitate sc şlefuiesc.
O clu zia deschisa - sc şlcfuicsc cuspizii m olarilor şi pre­
m olarilor până la obţinerea contactului ocluzal maxim p o sib il. Şle ­
fuirea sc facc pc etape, permanent, controlând cu hârtia indigo efi­
cienţa. Dacă ocluzia nu s-a închis şi coroanclc dinţilor frontali nu
suni prea lungi, putem efectua alu n g irea lo r cu com pozite până la
capă tarea contactelor şi în regiunea frontală, fapt care dc asemenea
este necesar penlru parodonţiu şi estetic.
A n o m alii de p oziţie, m ărim e, form a dentară. Este dc prisos
să menţionăm rolul acestor anom alii pentru parodonţiu. D c aceea
în majoritatea cazurilor avem posibilitatea să le corectăm. D in ţii
lu n g i sc şlefuiesc, făcând posibilă deblocarea m işcărilor. D in ţii
fro n ta li situ a ţi o ra l se vestibularizează, modclându-i cu compozite
la nivelul necesar, ia r ce i vestib u lariz afi se şlefuiesc şi se mode­
lează astfel încât să îmbunătăţim aspectul estetic şi să dispară
com plet fa cto ru l traum atic asu p ra parodonţiului. li fee luând refa­
cerea dinţilor eu compozite, o marc importanţă sc acordă mode­
lă r ii ecu ato ru lu i dintelui (n ici mai m ic, nici m ai mare), care prote-
jază gingia. A nalogic procedăm cu dinţii mai m ici, modelân-du-i
şi dându-lc form a ş i m ărim ea fa v o ra b ilă pentru parodonţiu şi es­
tetic.
Trem e ş i diastem e in regiunea fro n ta lilo r. De regulă, în
asemenea cazuri, frâ u rile la b ia le sunt scurte şi provoacă formarea
pungilor parodontale, recesiunilor gingivale, m igrărilor dentare.
De aceea la început sc efectuează frenulotom ia sau ectom ia, apoi
sc măresc coroanele dinţilor cât с necesar ş i p o sib il penlru lic h i­
d area sp aţiilo r. Dacă dinţii sunt m obili, se cfecluează şin are a cu
RibbonfC onect şi sc ajustează în ocluzie.
IS
 Atunci când avem o anomalie de poziţie în dinţii frontali care
deseori blochea/ă mişcările ocluzale aşa ca:
dinţii în supraocluzic;
dinţii vestibularizaţi;
dinţii lingualizaţi;
dinţii în infraocluzic, vestibularizaţi.
se recurge la şlefuirea unor dinţi pentru a dcsbloca m işcările oclu­
zale (supracontactclor) ţii îmbunătăţirea esteticului, se modelează
cu compozitc dinţii în in frao clu zie In aşa fel ca să dim inueze dc-
fectul estetic;
In cazul când lipseşte un dinte frontal, se poate de recurs la
protezarea prin restaurarea unui dinte artificial în locul defectului,
utilizând sârma, concctul şi com pozitele conform situaţiei esteticc,
funcţionale şi posibilităţilor m ateriale, profesionale şi financiare;
In meziodens (când între in cisivii centrali norm ali mai este
un dinte m ic în formă dc con) am efectuat 2 variante :
1 ) dinte m ic şi spaţiul între in cisivii superiori centrali mic
s-a efectuat transformarea formei in ciz ivilo r centrali, modelându-i
în aşa fel ca să acopcrc dintele mic/rudiment pe m ijloc;
2 ) atunci când dintele rudiment este m ai mare şi spaţiul între
incisivii centrali la fel, s-a efectuat remodelarea dintelui rudiment,
crcându-i mărimea şi forma necesară (unui inciziv ccntral) cu com ­
pozit, la necesitate mărind spaţiile laterale prin şlefuirea suprafeţe­
lor m eziale ale vecinilor.
Situ a ţie - Pacienta 1)., dc 35 d c ani, solicită îm bunătăţirea
estetic u lu i a ra i
O biectiv. Dintele 22, vestibularizat, aflându-se în tortoanoma-
lic. D inţii 4 1, 42, 3 1, 32 - înghesuiţi, 41,31 - slab abraziaţi, unii
din ei - în supraocluzic, provocând abraziunea m arginii incizale a
dintelui 1 1. Dintele 21 - dcpulpat, m odificat în culoare.
S-a efectuat:
şlefuire selectivă pentru ajustarea în oleuzie şi corecţia
formei frontalilor inferiori;
şlefuirea zonei vestibuläre, proieminente a dintelui 2 2 ,
scurtarea lui cu 2 mm;
19
 modelarea (transform area) cu compozit a coroanei dintelui
22 după forma dintelui 12 ;
în dinţii 11,41,31 - abraziaţi s-au restabilit m arginile inci-
zale;
- dintele 21 - înlăturarea obturaţici, dentinei ram olite (zona
gingivală), înlăturarea dentinei modificate în culoare din cavitatea
ca rio a să şi orificiu l canalului, albirea internă (în 24 orc) şi restau­
rarea dintelui cu co m p o z it- cu lo ri mai albe.
Rezultat sätisfăcător.

1.4. Distrofii dentare - anom alii de structură d o b â n ­

d ite

1.4.1. H ip e rp la z ia s m a lţu lu i
F/ip erp lazia - formarea ţesuturilor dentare in exces, carc sc
mai numeşte „p ic ă tu ri sm a lţia re ", noduli, p erle, apariţia cărora se
datorează procesului de diferenţiere a cclulclor Hertwigicnc. Pică­
turile „sm alţicn e" mai frecvent sc localizează în regiunea furcaţiei
şi pot avea dim ensiuni pănâ la 5 mm în diametru, ele sunt alcătuite
din sm alţ şi dentină, uneori pot fi observate şi cavităţi pulpare
(m ic i), pacienţii aproape că nu prezintă plângeri, simptome, deci
nici tratament nu se cere. Picăturile smalţiare sc întâlnesc la 1.5%
pacienţi.

1.4.2. H ip o p la z ia s m a lţu lu i. D in ţii în te tra c ic lin ă .

H ip o p lazia - reprezintă un viciu de dezvoltare a ţesuturilor
dentare şi se manifestă prin dereglări metabolice calitative şi canti­
tative în fo rm area şi m in eralizarea ţesuturilor dentare.
A p laz ia - lipsa smalţului pc anumite sectoare ale dinţilor apă­
rută în rezultatul aceloraşi dereglări, dar m ai grave. D in toate dis-
tro fiilc dentare hipoplazia se întâlneşte cel m ai frecvent (2 -1 4 % )
apare în rezultatul dereglărilor metabolice din organism carc
conduc la disfuncţia odontoblastclor.
 *
In funcţie de durata, severitate şi perioada (vârsta) acţiunii
factorului etiologic pot apărea diferite dereglări după formă, pro­
funzime. gravitate.

H ip o p lazia se poate manifesta prin:

• Hipoplazia smalţului - disfuncţia amcloblastelor;
• Hipoplazia dentinei - disfuncţia odontoblastelor;
• Aplazia totală sau parţială - disfuncţia concom itentă a
aniclo-odontoblastelor.
Hipoplazia afectează ţesuturile dure într-un sector anumit.
Etio lo g ia.
Hipoplazia poate fi provocată de factori locali şi generali:
1 . fa c to ri lo c a li: acţionează la nivel de mugure (traumă, pro­
ces inflamator sau acţiune chim ică asupra germ enului), provocând
defect de dezvoltare în germen, iar in dintele permanent erupt vor
apărea m odificări hipoplazice locale cu afectarea unui dinte-hipo-
p laz ie lo ca lă ;
2 . fa c to rii g e n e ra li: dereglări m etabolice la tal sau copii în
primul an de viaţă, apărute în cazul bolilor generale - dispepsic,
endocrinopatie, rahitism, nefropatic, boli infccţioase, nervoase,
gastrointestinale, provoacă hipoplazic sistemică la acea grupă de
dinţi care la etapa dată sunt în dezvoltare.
Drept cauză a apariţiei hipoplazici de sistem poate servi m ala­
dia Kaşin-Bek-ostcoartroză endem ică deformantă. Aceasta se în­
tâlneşte des în Siberia, China, Coreea. F ştiut eă în hipoplazie sunt
dereglate atât procesele de m ineralizare, cât şi procesele de for­
mare a tram ei m atricei organice.
D e re g lă rile la n ive l de m in eralizare - clin ic se vor m anifesta
prin hipomincralizarc - pete albe.
D e re g lă rile la n ive lu lfo rm ă rii tram ei org anice - apar defecte
hipoplazice în ţesuturile dure, de diferite forme şi adâncim i. M od i­
ficările ţesuturilor dure în hipoplazie poartă un caracter ireversibil.
In funcţie de termenul de acţiune a agentului etiologic apare
hipoplazia în d in ţii care la moment se form ează în această perioa­
dă (in cisivii şi prim ii molari, caninii, prcm olarii).
21
 Hipoplazia poate afccta atât dinţii temporari, cât şi cci perma­
nenţi. Hipoplazia dinţilor temporari poate apărea în toxicoză gravă
sau alte boli grave la gravide.
H ip o p laz ia d in ţilo r tem porari poate apărea la copiii prematuri
cu alergie congenitală născuţi în asfixie.
H ip o p laz ia d in ţilo r perm anenţi - localizarea focarelor hipo-
plazicc depinde de vârsta copilului când a suportat boala generală.
M ărim ea suprafeţelor atacate mărturiseşte despre durata bolii
generale.
După gradul de afectare a ţesuturilor dure putem determina
gravitatea patologiei generale suportate. Hipoplazia poate afccta
ţesuturile dentare d ife rii şi depinde dc intensitatea şi caracterul
factorului etiologic, de forma m anifestării ei.
H ip o p lazia se p o ale m anifesta în fo rm a:
1. m acu lară - m odificarea culorii - pete albc/cretoase, cu
suprafaţa netedă, lucioasă, situate sistemic la acelaşi nivel;
2 . sm alţ incom plet dezvoltat cu depresiuni:
a) depresiuni ondulate, liniare, depuse pe o linie paralelă cu
m arginea dintelui, de diferite adâncim i şi lăţim i. Deseori la nivel
dc /2 a coroanei poate fi văzută o depresiune liniară îngustă,
dreaptă, aşa situaţie N o vik I. o numeşte „lin ie nconatală” ; (fig . 7).

Fig. 7. Hipoplazie. linia nconatală.

22
 h) depresiuni punctiforme, ovale, circulare situate pe suprafa­
ţa vcstibulară, diferite adâncituri pot afecta marginea incizală a
dinţilor, atribuindu-i un aspect zimţat;
c) depresiuni cuspidicne mai des apar pe m olarii permanen­
ţi, dar pot II văzute şi pe canini şi incizivi.
Depresiunile la început sunt de culoare normală, iar cu timpul
capătă o culoare galbcnă-brună. P lu s la aceasta, deseori se com pli­
că cu un proces carios. în toate form ele de depresiuni în hip op la­
zie integritatea smalţului este păstrată, iar atunci când smalţul dis­
pare apare aplazia.
3. A plazia - sau lipsa smalţului şi parţial a dentinei într-o zo­
nă a coroanei dintelui.
Această formă este cea mai severă şi se întâlneşte foarte rar.
Se manifestă printr-un defect estetic pronunţat, persistă dureri sla­
be la excitanţii termici, fizici, chim ici.
C lin ic hipoplazia aplazică sc m anifestă prin dispariţia sm alţu­
lui în diferite sectoare ale suprafeţei dintelui, având diverse forme
(gropile, lin ii, unde). In unele cazuri smalţul dispare pe suprafeţe
mai mari dc V 2 - */3 din incisiv sau cuspid. în aşa situaţii sc obser­
vă numai dentina subţiată şi cafenie, sensibilă.
Situaţii şi mai grave prezintă ap laz ia d en tin ară - când în une­
le zone ale coroanei se observă un dcfcct unde lipsesc sm alţul şi
dentina. Î 11 asemenea cazuri dinţii capătă anumite forme: coroana
d. 6 e ..strangulată"; coroana in cisivilo r poate fi 111 form ă de „şu ru ­
belniţă"; sau cu o incizură sem ilună numiţi „d in ţii Hutchinson” .
Ultim ele două forme de coroane ale in cisivilo r sunt incluse în tria­
da „s ifilis u lu i co n g en ital':
d inţii Hutchinson;
cheratita parcnchimatoasă;
- surditate congenitală.
U n ii autori au depistat dinţii I lutchinson şi în cazul lep rei.
D eseo ri se observă hipoplazia/aplazia g en eralizată. afectân d
m olani ş i in cisivii, prezentând fo rm e g rave de ap lazie sm alţia ră
pe V j - f 2 din coroane, cu dentina com plet descoperită, deform a­
tă, cu vâ rfu rile cu sp izilo r ascuţite, d eseori com plicată cu ca rie .
23
 »

H ip o p lazia lo ca la .
H ipoplazia locală apare drept rezultat al inflam aţici sau al
traumei m ecanice a mugiirelui dintelui permanent, provocând in­
toxicarea, lizarca sau chiar distrugerea lui.

T ab loul c lin ic :
apariţia petelor albe;
defecte punctiforme;
- aplazia smalţului/dentinci - „d in ţii Turner” .
Hipoplazia locală mai frecvent afectează prem olarii perma­
nenţi germenii cărora sunt situaţi în bifurcaţiilc dinţilor de lapte,
sau in ciz ivii, dacă în cei temporari a fost vre-un proces inflamator
sau traumă

Fig. H. Hipoplazia.
 Hipoplazia de focar.
Hipoplazia dc focar reprezintă i> distrofic endogenă, mai poartă
denumirea de hipoplazic idiopatică. C lin ic sc manifestă prin m odi­
ficări ale adamantinei, localizate la dinţii solitari (frecven t) sau
2 3 dinţi învecinaţi, este asemănătoare cu hipoplazia dc sistem.
Rămâne nerczolvată problema ctiopatogcniei procesului dis-
trofk, prin lipsa factorilor cauzali locali şi generali.
//is topa tagen ia h ipoplaziei.
Tulburări la nivelul am eloblastelor cu leziuni cdcm aticc şi
infiltrarea cclulclor în curs de formare, dislocândulc de la smalţul
format - c ic a tric e sm a/fiara.
In ca/.ul in carc cauza acţionează înainte de intrarea în funcţie
a celulei adamantine, smalţul i u i sc m ai formează - clin ic va lipsi.
Dacă cauza acţionează după intrarea în funcţie a celulei, sm alţul sc
formează, dar atipic - m ai subţire, m ai slab. A ccstc m odificări vor
depinde de durata şi doza de acţiune a factorului etiologic şi se
poate manifesta de la stoparea în crcştcrc a celulei până la degene-
rcscenţâ - citoliza completă şi sm alţul va lipsi, în timp ce în
leziuni uşoare ale celulelor, îndată după încetarea acţiunii nocive,
ultimele îşi vor relua funcţia, formând porţii noi de smalţ peste cel
hipoplaziat.
Po trivit datelor ştiinţifice histogeneza parcurge 2 faze: 1. for­
marea m atricei şi 2. mineralizarea ei. în funcţie de faptul la ce fază
acţionează cauza sc produce în treru p erea fo rm ă rii m atricei sau a
m in eralizării, provocând o hipomineralizare - pete albe. De men-
A
ţionat că tulburările dc la aceste etape sc pol combina. In caz de
hipoplazic severă, apar tulburări sim ultane la nivelul sm alţului,
dentinei şi pulpei. Cele mai frecvente tulburări au loc-
L a n iv e lu l sm alţului:
se micşorează grosimea sm alţului;
se măresc spaţiile intcrprism aticc;
- se lărgesc liniile Retţius;
gradul m odificărilor depinde de gravitatea procesului.
L a n ivelu l dentinei:
se măreşte zona spaţiilor interglobulare;
25
 sc intensifică formarea dentinei dc substituţie (terţiară).
L a n ive lu l p u lp ei:
- se micşorează numărul celulelor;
- în fibrele nervoase apar m odificări degenerative.
D iag n o sticu l d ife re n ţia r se face cu:
caria incipientă, unde petele sunt unitare, situate în regiu­
nea cervicală, crctoasc, mgoase, absorb coloranţii;
caria incipientă - sm alţul Iară luciu;
fluoroză - pete albe/galbene pc zonele bombate ale dinţi­
lor.

Tratam ent.
Tratam entul contemporan al hipoplazici urmăreşte scopul
cstctic şi psiho-emoţional şi include tratamentul lo c a l ş i general.
Caracterul intervenţiilor va depinde de m anifestările clinice.
Petele albe deseori nu necesită intervenţii, dar atunci când sunt
mai pronunţate cu depresiuni, sc recurge la intervenţii curative. In
cazurile hipoplazici pronunţate în regiunea m arginii incizalc cu
deform area ei sc recurge cât m ai tim puriu la şlctuirea defectului,
dcoarccc dintele treptat crcştc şi с posibil să atingă mărimea şi
form a naturală. în cazurile când dcform aţiile ocupă o zonă mai
mare, sc efcctucază vin ire , restaurări cu compozite, restabilind for­
ma necesară a dinţilor.
în literatură sunt recomandări dc a utiliza tratament ortopedic
(coroane). N oi în să nu susţinem această idee, deoarece oricc
dcfect hipoplazie poate fi în lătu rat, utilizând com pozitele.
Tratam entul g en eral arc ca scop normalizarea proceselor de
m ineralizare în cadrul m etabolismului general. în aşa cazuri sc ad­
ministrează terapia rem ineralizatoare locală şi generală: complex
de vitam ine, m icroclementc, preparatele C a, P, F, vit. I).
C.az c lin ic : Pacienta O ., de 10 ani
Diagnostic: hipoplazie, form ă g ravă, pe a lo cu ri cu aplazie
sm aJfiară ş i p a rţia l dentinară. in cazul dat hipoplazia este com pli­
cată cu ca rie în dinţii 16; 26: 36; 46, iar coroanele lor sunt scurte.

26
 Form ula dentară a hipoplazici la înccputul tratamentului,
dcoarccc d.3 lipseau: __________________
6 21 12 6
21 12 6
In incisivi - depresiuni sm alţiare adânci cu deformări pro­
nunţate pc Vi inci/ală, peste un timp la erupcrea dinţilor 13 23 33
43 şi pe ei s-au depistat zone apla/icc cu deformarea cuspizilor pc
'/j din coroană. D inţii 14 15 24 25 34 35 44 45 sau erupt färä
modificări liipoplazice.
pacienta suferă de obezitate.

Tratam ent:
S-a administrat un tratam ent com plex:
general;
complex dc vitam ine, m icroclem cntc;
dieta - cu m inim dc glucide;
rem terapie lo cală cu gluco/iat de C a, ghefefitină, pasta
„N o v a i jcm ciug” , fluorprotcctor;
s-a efectuat tratamentul cariilo r profunde în dinţii 6 în două
vizite;
s-a efectuat restau rarea co ro an elo r dinţilor 6 rid icân d
o clu zia la nivelul adecvat ncccsar;
şi tocmai la sfârşit, s-a efectuat restau rarea co ro an elo r in ­
c is iv ilo r su p erio ri ş i in fe rio ri - ajustându-i la n ive lu l o clu ­
z ie i;
m ai apoi, după eruperea can in ilo r, s-a efectuat şi restau ra­
re a lo r,
pacienta arc dinţi frumoşi, sănătoşi, este fericită.

„D in ţii în tetraciclin ă”
O formă aparte a hipoplazici reprezintă „d in ţii în tetraciclină” .
Accastă patologie apare în rezultatul utilizării tctraciclinci în
perioada formării şi m ineralizării ţesuturilor dure dentare. T etraci­
clină utilizată sc depune dominant în dentină şi parţial în smalţul
dinţilor, dar şi în oasele copilului, provocând intoxicaţia
27
organismului. Odată depusa în ţesuturile dentare, tetraciclină poate
provoca o coloraţie a dinţilor, dar şi o hipoplazie în funcţie dc
durata şi doza u tiliz ă rii ei. Coloraţia afectează nivelurile coroanei
dinţilor care sunt în dezvoltare la etapa data şi se m odifică în
galbcn-gri-cafeniu.
U tilizarea dim ctil-clor-tctraciclinei provoacă o coloraţie mai
intensivă, pc când oxi-tctraciclina ii atribuie o coloraţie m ai slabă,
mai pală. Localizarea coloraţiei pe dinţi va depinde d c perioada
odontogenezei în timpul căreia s-a utilizat tetraciclină.
D in considerentele sus-numite nu se recomandă utilizarea
tctraciclinci dc către gravide şi copii. Tetraciclină pătrunde prin
bariera placentară, provocând intoxicaţia latului şi respectiv colo­
raţia dinţilor carc se formează în acest moment. D inţii tetraciclini-
ci capătă o eoloraţie galbenă, iar posibilitatea dc fluorcsccnţă la
acţiunea razelor ultraviolete, poate fi utilizată pentru diferenţierea
cu alte afecţiuni. Treptat d inţii (ctracicliniei îşi schimba culoarea
dc la galben—»gri—»murdar sau chiar cafcniu. Culoarea sc m odifi­
că frccvcnt pc suprafeţele vestibuläre ale in cisivilor superiori şi in­
feriori.
P ro fila x ia h ipoplaziei.
1. Pentru hipoplazia locală: efectuarea timpurie a profilaxiei
ei şi tratamentului cariei în d inţii temporari, pentru stoparea apari­
ţiei co m plicaţiilo r ci (P . Pt) în tratamentul endodontic al cărora
s-ar putea trauma germenii dinţilor permanenţi.
2. Pentru hipoplazia de sistem:
profilaxia şi tratamentul bolilor dc sistem carc pot provoca
dereglări metabolice pronunţate.

1.4.3. F lu o ro z ă
Doctorul italian C iia (1900) pentru prima dată descrie m odifi­
cările dc culoare ale dinţilor apărute la locuitorii din N capoli (nc-
deserise până atunci) şi Ic numeşte dinţi „negri". Acest fenomen,
în opinia lui C iia, с cauzat dc apa poluată cu lava vulcanică. Peste
un an Hggcr descrie m odificări analogice la emigranţii italieni în
Statele Unite. Tocm ai în anul 19 3 1 Sm ith şi coautorii fac legătura
28
intre conţinutul dc Hour din apă cu m odificările dinţilor şi după
denumirea latină a flourului această boală a fost numită ,fliw ro ­
za ".
I'lu o ro z a reprezintă o afecţiune endemică, care apare în rezul­
tatul intoxicaţiei cu fluor, clin apa potabilă, produsele alim entare şi
modifică structura ţesuturilor dure dentare. C aria în cazul fluoro-
zei se întâlneşte mult mai rar şi prezintă o evoluţie benignă.
M ulţi autori consideră că fluoroză constituie un v iciu de dez-
voltarc (distrofii) ale ţesuturilor dure, carc în prim ul rând m odifică
smalţul în culoare, astfel apare o nuanţă p estriţată „sm a lţ p ă ta t".
Această forma de displazie - h ipoplazie flu o ro z ică dobândită -
este de etiologic specifică, condiţionată de surplusul de fluor mai
des in apă potabilă, în unele produse solide (peşte de mare, ccaiul
verde, băuturi ce conţin cofeină).
Fluoroză mai poate apărea la m uncitorii din minele de criolit,
fiind o boală profesională care apare în rezultatul intoxicaţiei cro ­
nice cu F şi provoacă:
leziu n i osoase eare condnc la fra c tu ri spontane;
re ţin e ri in creştere;
d istro fii dentare.
D istrofiilc dentare fiuoroziee apar atunci când ingestia dc flu-
or se produce în perioada creşterii organismului - aproxim ativ
până la 10 ani şi afectează dentiţia permanentă, foarte rar se m ani­
festă la cea temporară.
Cazurile foarte rare, când fluoroză apare în dentiţia temporară,
se pot explica prin faptul că la aşa pacienţi se afectează numai mo­
larii temporari, eare se dezvoltă postnatal, iar concentraţia de F în
această perioadă este foarte mare. N ocivitatea F-ului sc m ai exp li­
că prin acţiunea toxică asupra ameloblastelor, provocând degene­
rarea celulelor şi stoparea dezvoltării prismelor sm alţiare - drept
consecinţă apar dereglări în formarea smalţului.
In funcţie de concentraţia F-ului în apă apar diverse m odifică­
ri, mai întâi de culoare în smalţ, iar în cazurile mai grave dc into­
xicaţii - pe suprafaţa dintelui apar sectoare de aplazie (dispariţia

24
sm alţului, provocând eroziuni). Cantitatea normală de F în raţio-
nul alim entar zilnic este recomandată a fi de 0,5 - 1.1 mg/l.
în ţările cu temperaturi m ai ridicate, unde cantitatea de apă
utilizată sporeşte, fluoroza poate apărea la concentraţia F-ului de
1,0 - 1,2 mg/l. A tu nci când concentraţia de F ajunge la 3 mg/l, flu-
oroza apare la 9 0 % din populaţie.
în cazul când smalţul с format, utilizarea apei cu o cantitate
tic F mărită nu provoacă fluoroza, numai dacă doza de F depăşeşte
6 mg/l pot apărea m odificări dc culoarc, dcacum în dinţii formaţi.
E necesar dc menţionat că m ai grav sunt atacaţi dc fluoroză dinţii
frontali superiori, carc m ai mult contactează cu mediul exterior.
Su b observaţiile noastre s-au aflat 5 pacienţi cu fluoroză, gr. II
care au fost scoşi din focarele cndem icc într-o vârstă fragedă
peste 5-7 ani culoarea d inţilor a devenit normală. A ccst fapt se
poate explica prin aceea că în perioada creşterii organismului
structura smalţului sc rcfacc în urma dim cncralizării ţesuturilor
dentare şi m ineralizării scheletului drept consecinţă sc normali­
zează culoarea dinţilor.
D c menţionat că în apariţia fluorozei un rol important îl joacă
alim entaţia insuficientă, conţinutul scăzut de proteine. C a, v it. D
în alim ente, în special în lapte. Prin aceasta se poate explica şi fap­
tul că unii copii din fam ilie (sau localitate) sunt atacaţi de fluoro­
ză, ia r alţii nu.
M ecanism ul de acţiune a l flu o ru lu i nu este elucidat complet,
în literatură sc menţionează câteva direcţii:
1. Fluorul în calitate de element chim ic intră în reacţic cu
sărurile de calciu, form ând flu o r apatită care cu timpul se elimină
din organism provocând sectoare dc dimeneralizare.
2. Fluorul acţionează toxic asupra cclulclor smalţiare provo­
când eroziuni, distrucţii.
3. Fluorul inhibă acţiunea fosfatazei alcaline, conducând la
dereglarea m ineralizării ţesuturilor dure.
In literatură sunt descrise mai mult dc o mic de localităţi cu
fluoroză endcmică din diferite ţări - S IJA , Canada, M exic, Aus­
tria, C ili, India, Şri-Lanca, A rabia Saudită. C hina, A frica dc Sud,
30
Kenia, Nigeria, Sudan, Maroco, R usia, Ucraina, Azerbaidjan, Tur-
cmenistan, M oldova şi altele. G natiuc P. I. şi G naliuc E . V. cons­
tată că în M oldova conţinutul de flu o r în fântânile arteziene с foar­
te variat - dc la 0,8-9,0 mg/l.
Astfel, în raioanele: Orhei, Lazovsc, Ancnii-N oi, Flo reşli, Ci-
m işlia, Râşcani, Donduşeni, Edincţ, Dubăsari (raion), Grigoriopol,
Bălţi.. Kâbniţa, Slobozia conţinutul dc lluor se află in lim ita de la
1,4 -3,7 mg/l.
în raioanele Cam enca, Ciadâr-Lunga, Făleşti, G lo d cn i, C ălă­
raşi, Unghcni (Pârlita - 9,0), Hânccşti, Căuşeni, Străşcni, L co va -
cantitatea de lluor în unele localităţi ajunge până la 8 9.0 mg/l.
Totodată, în raioanele Drochia, laloveni. Ştefan Vodă, Teleneşti,
Cahul, Soroca, Tighina, Rczina. Bricen i, Vulcăneşti fluorul se află
în cantităţi m ici sau optime.
Datele prezentate dc autori permit prognosticarca apariţiei
lluorozei şi carici pc teritoriul R epublicii M oldova.
Concomitent e dc menţionat că cantitatea dc lluor în apele
subterane se poate schimba sub acţiunea diferitor factori geo fizici,
ile aceea este necesar periodic de controlat componenţa apelor din
fântânile arteziene. In afară de aceasta, probabil, în uncie localităţi
mai persistă şi alic elemente pc lângă fluor carc provoacă m odifi­
carea c u lo rii intr-un g ri întunecat cc foarte greu s c supune a lb irii.

Tub/oul c lin ic
( linie smalţul dinţilor afectaţi de fluoroză îşi pierd e lu c iu l,
devine opac, iar ulterior pe suprafaţa lui apar pete galbene, cafenii,
distincţii.
C lasificări ale lluorozei sunt descrise multe, însă, după păre­
rea noastră, cea mai sim plă, clară şi concretă, care m ult se aseamă­
nă cu sistematizarea O M S (5 grade) este clasificarea Patrikecv
V .C . (1956), care la fel evidenţiază 5 forme:
I. Fo rm a haşura/ă - haşuri m ici, cretoase, slab dezvoltate,
care ocupă straturile superficiale ale sm alţului, localizate
preponderent pe suprafaţa vcstibulară a in cisivilo r superio­
ri;
31
 2. Fo rm a m aculară - m aculc cretoasc, clare, pronunţate, cu
hotare slab delim itate, suprafaţa lucioasă, netedă, rareori
petele pot avea o nuanţă galbenă/brună;
3. Fo rm a gran ular-cretoasă - sunt afectaţi toţi dinţii cu mari
varietăţi de clinică. Suprafeţele dinţilor sunt pigmentate,
crctoase, pc alocuri tară menţinerea luciului, sectoarele
galbcnc-brune, defecte iniei punctiforme, granularc cu di­
mensiunea de 1,5 X 0,3 mm;
4. Form a erozivă - prezintă defecte de diferite forme şi di­
mensiuni, pigmentarea sm alţului de la brun-deschis până la
negru, abraziunea sm alţului - până la dentină;
5. Form a d istru ctivă, gravă - apare în localităţile unde canti­
tatea de F depăşeşte 6 mg/l şi se manifestă prin m odifica­
rea formei, culorii, dim ensiunii dinţilor, apărute în urma
intoxicării m asive cu llu o r care schimbă culoarea ţesutu­
rilor până la negru, cu distincţii - provoacă abraziuni pro­
nunţate, eroziuni şi fracturi coronare.
O M S recom andă c la s ific a re a /luorozei după M ille r /.. prezen­
tată în 5 grade:
I. Fo rm a ch estio nab ilă - haşuri, macule cretoasc, slab pro­
nunţate;
II. Form a fo a rte slab ă - m acule albe, cretoasc, acoperă 25 %
din suprafaţa dinţilor;
III. Fo rm a slab ă - m acule albe, opace - pe dimensiuni mari
care ocupă 5 0 % din suprafaţa dinţilor;
IV . Fo rm a m oderată - afectează toate suprafeţele dinţilor,
m aculc brune, abraziune dentară, carc desfigurează suprafaţa
sm alţului;
V . Fo rm a severă - toate suprafeţele dinţilor sunt afectate cu
sectoare mari de disctrucţic şi pigmentare brună/neagră pronun­
ţată.
Caracterul m odificărilor patologice va depinde de gravitatea
intoxicării cu F şi dc m anifestările clinice.

32
 H istologic. D inţii afcctaţi dc formele uşoare ale fluorozei,
fiind studiaţi electrono-microscopic, au următoarele m odificări în
straturile superficiale ale smalţului:
lărgirea spaţiilor interprismaticc;
zone de hipo- şi hiperm ineralizarc;
expresivitatea benzilor Gunicr-Schrcder şi a striilor Reţius;
joncţiunea smalţ-dentină neclară;
mărirea perm iabilităţii smalţului cu prezenţa porozităţii lui.
ce permite pigmentarea poslcruptivă a smalţului.
Structura matricii dentinei este m ai compactă în jurul canal iculc-
lor dentinare hiperca Ici nare, duritatea dentinei este mărită cu 16 % .
Totodată, există date ştiinţifice care constată faptul câ smalţul
superficial în lluoroză este hiperm ineralizat. pe când cel intern
hipom ineralizal. Stratul intern al smalţului este separat de dentină
printr-o zonă îngustă hipermineralizată (Gustavson I, Gustavson Д.,
1962, N ico lişin Л .К ., 1975).
Probabil, aceasta şi explică faptul că la pacienţii cu lluoroză
frecvenţa cariei este foarte redusă.
Sundstrom B .K (1972) a determinat în cazul fluorozei grave
dcmincralizarea focară sau difuză a sm alţului, fiind afectate pris­
mele smalţiare şi nu substanţa intcrprismatică.
D iagnosticul se instalează în baza plângerelor, un rol important
ii joacă anamneza şi datele obiective care deseori sunt foarte variate
şi pot să se asemene cu m odificările în alte situaţii patologice.

Diagnosticul d iferen ţial al fluorozei

l-luoro/a Carie
( araitcri/arca maculară, superficială, llipoplazic Eroziune
distructivă maculară
Apariţia Până la După erupţie Până la După
erupţie erupţie erupţie
Acuze Defect Defect de Defect Defect
cosmetic cu culoare, cosmetic, estetic
eroziuni şi sensibilitate rar
sensibilitate hipersensi
--------------------------- bi-litate
33
Localizare Toalc Vestibuläre, Toate Suprafeţe
suprafeţele la colet suprafeţele vestibuläre
Numărul de Multe Unitare Preponde­ Unitare pe
m acu Ic rent locuri
unitare proemi­
nente
Permeabili­ Nu este Pronunţată Nu este Slab
tatea mărită mărită pronunţată
Conibmarr
Semne Macule Defect Depresiuni Defect
clinice albe/galbene smalţiar, dc diferite rotund,
maro, negre, pete albe, forme, oval
defecte marmurii, aplazii
cafenii,
unitare

Tratam entulflu o ro z ei constă în :

- reducerea dozelor excesive dc F;
- majorarea rezistenţei organism ului;
- indicarea tratamentului medicamentos cu conţinut dc Ca.
P. v il. C , 1), microelcm ente;
- înlăturarea defectului cosm etic (vezi „D iscrom ii, Restau­
rări").
P ro f i lax ia fluorozei:
excluderea sau m icşorarea cantităţii de F în apă sau ali­
mentele utilizate;
asigurarea populaţiei cu apă potabilă calitativă;
utilizarea sucurilor, laptelui;
dcfluorarca apei potabile (filtrare, Herbere);
scoaterea periodică a copiilor din zona endemică cu F;
- lim itarea utilizării produselor peşte dc mare, unt, came,
ceai verde, ouă;
Râbakov A . I. a elaborat o dictă specială pentru pacienţii
cu fluoroză: apă filtrată printr-un strat granulat de oxid de
alum iniu, v it B j, Hf, doze duble, produse lactate şi fructe,
pcctină care scoate F d in organism.

34
 Caz clin ic.
Studentă, anul III. clin Bălţi, în timpul lecţiilor practice a fost
prezentată spic examinare colegilor. D inţii frontali, preponderent
cei superiori, erau acoperiţi cu pete galbene/brune cc ocupau / din
suprafaţa dinţilor.
S-a diagnosticat flu o ro ză m acu lară. S-au tăcut recomandări,
s-au dat sfaturi, dar albire nu s-a efectuat. A u trecut ani. Studenta a
absolvit universitatea, s-a căsătorit, fiind gravidă a avut o toxicoză
pronunţată pc care o diminua mâncând 2 lămâi pc zi,
Naşterea a decurs norm al, co p ilu l a fost alăptat 1 an. întâl-
nind-o peste câţiva ani, la întrebarea - cu cc a tratat (alb it) dinţii,
deoarece nu era n ic i urm ă tic fluoroză, ca a răspuns: „C u n im ic".
M ai trec ani, dinţii ei rămâneau a 11 albi, frumoşi, dar pc noi ca
profesionişti ne frământa faptul cum a fost posibilă dispariţia
coloraţiei dinţilor neflind albiţi?
In urma analizei profunde am găsit următoarea cxplicaţic:
de la vârsta fragedă dc 17 18 ani ca se transferă din zona
endemică (B ă lţi) în zona cu concentraţia de F - 0,32 mg/l
(C hişinău);
maturizarea, graviditatea, toxicoza (factorii care provoacă
o demineralizare a ţesuturilor dentare elim inând totodată şi
lluorul);
pe tot parcursul gravidităţii a folosit câte 2 lămâi pe zi (su-
gându-le s-a realizat contact îndelungat cu acidul citric,
provocând albirea (dem ineralizarea);
pc parcursul gravidităţii a consumat vitam ine, C a gluconat.
C oncluzie:
Fluoroză poate avea o evoluţie reversibilă la tineri. Decolora-
rea dinţilor a avut loc concomitent cu demineralizarea. D e a ic i sc
poate presupune şi mecanismul dccolorării în interior a dinţilor
vitali în cazul duorozei.

1.5. Distrofii - anom alii de structură ereditare

Aceste anom alii apar în caz d c predispoziţie ereditară cu con­
secinţe patologice:
35
 1. în ţesutul cctodennal sc pctrccc amclogeneza imperfectă.
2. in ţesutul mczodcrmal arc loc dentinogeneza imperfectă.
3. îm binarea dereglărilor am belor ţesuturi provoacă:
boala dc Marmoră, boala Lobştcin-Frolic, sau boala Stainton-
Capdcpont ineomp 1etă.

1.5.1. A m e lo g e n e z a im p e rfe c tă :
Sinonim e: - hipoplazic creditară adamantinală;
aplazicadam antinală;
- sm alţ cafeniu (brun);
- hipoplazic brună a smalţului;
distrofic brună;
dinţii (crcstaţi, striaţi, zim ţaţi)
V a ria n te clinice:
G ra d uşor.
V arian ta I:
schim bări (dereglări calitative şi cantitative nepro-
nunţatc);
-sc afectează am bele sexe;
oamenii sunt practic sănătoşi.
1) Eruperea dinţilor arc loc în termenele medii.
2) R ar cu o m ărim e scăzută.
3) Trem e, diasteme.
4 ) Sm alţul este neted, lucitor.
5) Culoarea dinţilor galbenă sau cafcnic.
6) L a unul şi acelaşi dinte gam a culorilor poate să varieze.
7) Rădăcinilc au forma şi lungim ea obişnuită.
S ) Cam era pulpară şi canalele radicularc obişnuite.
G ra d mediu.
V arian ta a ll- a sc caracterizează prin dereglări calitative şi
cantitative pronunţate (considerabile):
1) dinţii se crup în timp;
2 ) coroanclc sunt mai late în regiunea coletului (con);
3 ) coroanclc pot П cilind rice (în literatură sunt descrişi ca
dinţi cu hipoplazic cafenie);
36
 4) suprafaţa dinţilor este rugoasă, sc păstrează doar insuliţe de
smalţ, m ai mult lângă colet;
? ) culoarea с galbcnă-brună;
6) suprafaţa labiaiă se afectează mai des decât cea palatinală
sau linguală;
7) dentina, camera pulpară, rădăcinile sunt normale.
G ra d m ediii pronunţat.
V arian ta a lil- a - dereglări, depresiuni verticale pc întreg
întinsul coronar (şanţuri verticale - sealaraţii verticale);
I ) S e afectează toţi dinţii temporari şi permanenţi.
2 ) Şanţurile suni amplasate paralel axei.
3) Şanţurile acoperă toată coroana în lungime.
4) Cavitatea pulpară, rădăcinile, canalele sunt normale.
5) M ărim ea dintelui, forma şi culoarea pot fi normale.

G ra d grav.
V arian ta a IV-a - dereglări structurale cu smalţ cretos, fară
luciu, fragil, uşor sc delaşează dc la dentină:
1) M ărim ea dintelui normală.
2) Form a obişnuită.
3) Dentina are la început culoare galbenă, apoi întunecată.
4) Hipcrcstezia la factorii term ici.
5) H O D normală.
Tratam ent: Rem tcrapia, laminare, restaurare.

1.5.2. D e n tin o g e n e z a im p e rfe c tă

Afecţiuni ereditare dcntinarc au fost descrise prim ar în
a, 1920 de Baleşm id, Lezează ambele sexe.
C lin ic se manifestă slab.
Acuzele la asem enea p acien ţi p o tf i:
1. Senzaţii dolore la factorii term ici (rar).
2. Hem oragii gingivale.
3. M obilitate dentară;
4. R ar fractura dintelui în proiecţia cavităţii pulpare (fronta­
lii).

37
 O b iectiv:
1. G ingivită.
2. M obilitate fără pungi parodontale.
3. EO D -N .
4. D inţii în dezvoltare prezintă zone de creştere cu dimensiu­
ni mici.
5. Cavitatea pulpară - radiologie arc forma de spaţiu arcuit,
unit cu zona de creştere numai la periferic.
f). După formarea d efin itivă a rădăcinii cavitatea pulpară dis­
pare.
7. R ădăcin ilc tuturor d inţilor sunt scurte, cu apexul ascuţit.
K. D inţii pluriradiculari: a ) au numai o rădăcină; b> furcaţia
este foarte joasă; c) rădăcina (apexul) are câteva protube­
rante.
9. Canalele nu se proiectează.
10. Cam era pulpară este încărcată cu dcnticli, între care posi­
bil sc găseşte pulpa.

M o rfo lo g ie :
smalţul obişnuit;
- canaliculc dentinare schimbate (apar zone cu lipsa comple­
tă a lor), în lumcnul m ultora sc determină cristale de den­
tina;
lipseşte zona de hipcrcalcificarc pericanaliculară;
în canaliculc pot 11 depistate multe structuri fibrilare.

1.5.3. D is p la z ia S ta in to n -C a p d e p o n t
în a. IX92 Stainton descrie o patologie a dinţilor caracterizată
prin: I . Schim bări în culoarea coroanelor.
2. Abraziune timpurie.
3. Progresie a abraziunii.
In a. I905 Capdcpont anunţă mai detailat despre această pato­
logie. M ai târziu, mai mulţi autori au descris accastă patologic sub
diverse denumiri: d.acoronari, d.transparenţi, d.bruni, d.lipsiţi de
smalţ, hipoplazic adamantinală, dentinogeneză imperfectă, hipo­
plazic a dentinei.
38
 Afectează ambele sexe. Dom inant sc transmite la o jum ătate
clin copii. Suferă ambele generaţii dentare.
Tabfoul c lin ic :
1. Form a şi mărimea dintelui sunt normale.
2. D in ţii sc crup în termen mediu.
3. Culoarea с schimbată (intensitatea la unul şi acelaşi dinte
v ariază, ca şi la diferite grupe de dinţi).
4. Culoarea - ccnuşic-apoasă, sau dc perlă cu zone brune.
5. L a lumină dinţii devin transparenţi.
6 . Cam era pulpară dispare aproape în întregime.
7. Cim entul este rari Hat.
X. D inţii au o vulnerabilitate foarte mare.
9. D inţii se uzează foarte rapid (după crupcre rapid sc aşchia-
/Ă, marginile smalţului devin ascuţite).
10. Dentina dezgolită se abraziază, lăsând suprafaţa netedă,
lucitoare de diverse culori, (Jig . 0)
1 1 . Trasparenţa dentinară permite a vedea camera pulpară.
12. L O D scăzută.
13. Rădăcinile sunt m ai des scurtc.
14. Canalele
a
mai des sunt obliterate.
15. In regiunea apicală în lipsa cariei cu com plicaţii sc deter­
mină focare de osteoporoză cu conturul clar sau nce Iar.

Fig. 9. Displa/ia Capdepont.

39
 1.5.4. O s te o g e n e z a im p e rfe c tă
Prim ele date despre această patologic au fost descrise în
a. I637. Afecţiunea e rară, cu lezarea derivatelor mezcnchimale.
Afectează ambele sexe, m ai des bărbaţii.
Denum iri diverse:
osteogeneză insuficientă;
- raşit intrauterin;
- distrofic periostală;
hipoplazie ereditară mezenchimală;
displazic periostală;
fragiditate osoasă congenitală;
- boala „bărbaţilor din sticlă".
Actualm ente osteogeneza im perfectă se determ ină p rin urm ă­
to are le p ato lo g ii:
1. Bo ala Frolic.
2. Boala Lobştcin.
3. Boala „bărbaţilor dc sticlă” .
4. Bo ala de Marmoră.

Eioala F ro lic - m ai des la Juneţi. Sc depistează la făt sau nou-

născut prin următoarele simptonic:
1) fracturi ale oaselor tubularc lungi, ale coastelor, clavicu lă;
2 ) oasele falangelor tară m odificări;
3) înălţim ea copiilor scăzută;
4) craniul este lat şi turtit;
5) osificarea fontanclclor decurge foarte lent, cu m arc întâr­
ziere;
6 ) creşte încet greutatea corpului.
B o a la Lobştcin - se depistează la primul an de viaţă (sau mai
târziu). Poate trccc tardiv până la vârsta juvenilă. Sim ptom ele enu­
merate mai sus (b. F ro lic) sunt m ai puţin pronunţate. M ai <lcs apar:
sem ifracturi ncdolorc;
- osteoplastica dccurgc normal;
fracturi mai des în regiunea diafizclor membrelor inferi­
oare;
40
 sclera esle m ai des albăstrie;
este caracteristică pierderea auzului;
se m odifică structura dentară (dinţii au culoarca albăstrie,
cenuşie, cu forma şi mărimea obişnuită);
oblitcraţic dentară a canalelor mai târzie decât la Capdepont.
/diagnosticul diferenţial.
Pentru osteogeneză insuficientă (im perfectă), spre deosebire
dc Capdepont, sunt caracteristice:
1) statura joasă, necorcspunzând vârstei, fruntea bombată,
ceafa subminată, sclercle albăstrui;
2 ) fracturi dese ale oaselor tubularc;
3) schimbări radiologicc - diafiza subţire, corticala subţire,
porozitatc a ţesutului spongios;
4 ) culoarea smalţului este m ai intensă;
5) obliterarea radiculară după erupere, dar înecată şi târzie.

Boa/a de M arm o ră - (osteopetriza, boala Albcrts-Şenbcr).

Afectează egal ambele sexe şi sc prezintă în două forme:
cu manifestări în vârsta tim purie a copilăriei cu simptome
pronunţate;
Iară simptome clinice evidente (sc depistează numai radio­
logie).
T ab louI c lin ic :
sclerozare generală sau parţială a spongioasei osoase a în ­
tregului schelet;
oasele craniale neuniform compacte;
sinusurile frecvent sclerozate;
se dereglează dezvoltarea maxilarelor;
sc dereglează ciuperca dinţilor (târzie).
suferă structura dentară - rădăcini scurte, camera pulpară
obliterată, predispoziţie crescută de carie care evoluează
grav cu com plicaţii în osteomielită.

1.6. Miloliza (A . E n i)
M ito lizu , conform dr. O 'D a n , este o grupă dc afecţiuni ale ţe­
suturilor dure dentare care formează diferite defecte după localiza-
4!
rc. A ccstc afecţiuni sunt caracterizate prin dispariţia substanţei
dure a dintelui, dar Iară urm ă d c răm oHre a ţesu turilor, spre deo­
sebire dc caric. Pereţii zonelor afectate totdeauna sunt duri, lucio-
şi, netezi. Afecţiunile sunt unite într-o grupă şi numite „M ilo liz a ” ,
carc provine din lim ba greacă:,, m ile " - coroană dentară, „ly s is " -
dizolvare, topire.
Flcu rz susţine că m iloliza este o afccţiunc dobândită carc sc
m anifestă printr-o distrugere lentă a ţesuturilor dure, localizată şi
extinsă fo arte v a ria t. Sc caracterizează prin duritate şi prezenţa
suprafeţelor netede ale ţesuturilor dure şi cronicitatea evoluţiei.
După localizarea anatomică, autorul deosebeşte trei forme ale
acestor pierderi dc substanţă:
- defecte cuneiforme;
dcfcctc dc pe faţa vcstibulară;
- dcfcctc dc pc faţa triturantă.
în literatura din şcoala rusă dc specialitate această patologie
ale ţesuturilor dure este dcscrisă ca defecte de ţesuturi dentare,
apărute după erupţie, şi este numită „ A fecţiuni n e ca rio a se " carc
întrunesc următoarele forme nozologicc :
Defecte cuneiforme.
Eroziuni dentare.
- Necrozele smalţului.
Abraziuni patologice.
- Hipcrcstezic.
- Traum e cronice (abraziuni).

1.6.1. D e fe c te c u n e ifo rm e
Conform estim ărilor A .S .B u rlu ţk i (1984) defectele cuneifor­
me sc întâlnesc în 34, 7 5 % din cazuri şi pc prim plan stau:
• caninii - 36-37%;
• prem olarii - 20-23%;
• m olarii - 13-18 % ;
• in cisivii - 3-8%;
• persoanele cu asemenea defecte sunt ra r afectate d e can e şi
sc observă preponderent la vârsta medic şi în etate.

42
 A pariţia accstor defecte dc ţesuturi sc presupune că este cau­
zală de diferite dereglări ale funcţiilor glandei tiroide, ale S N C şi
TG1. Totodată, în apariţia defectului cuneiform predomină teoria
mecanică, conform căreia defectul ţesuturilor dure apare sub acţiu­
nea mecanică mărită provocată de supra forţări le ocluzale, de peria
de dinţi. In favoarea acestor teorii mărturisesc:
localizarea vestibulară - pe unde mai des trece periuţa;
afectarea zonelor cu stratul de smalţ mai subţire;
afectarea dinţilor aliaţi preponderent în ocluzia dreaptă
(care au bruxism).

T ab loid clin ic.

O clasificare mai amplă a defectelor cuneiforme csie prezen­
tată de C .M .M uham cdjanov (1968), care evidenţiază 4 grade:
1 . M anifestări incipiente lipsa defectelor, cu prezenţa sensi­
bilităţii smalţului în regiunea coletului;
2. Defecte superficiale - defecte in formă de fisuri smalţiare,
sensibilitate, această stare se mai numeşte ab/raefie;
3. D cfcctc medii - cu adâncimea dc 0.2-0,3 cm;
4. Defecte profunde de 0,3 0,4 cm, cu afectarea straturilor
profunde ale dentinei {fig . IO ).

a b с

/'Vi*. 10. Defect cuneiform. M odificări în pulpă.

 D c menţionat că sc observă exprimarea mărită a defectelor
cuncîform c pc stânga la dreptaci, şi invers la stângaci - dcfcctcle
apar pc dinţii din dreapta.
N u este exclusă şi acţiunea chim ică asupra ţesuturilor dure în
favoarea căreia mărturisesc următoarele argumente:
localizarea la colet, unde avem reţinerea şi fermentarea res­
turilor alimentare, fixarea plăcii bactcricne;
dcfcctele cuncîform c m ai frecvent pot fi văzute la pacienţii
cu hiperaciditate gastrică: accstc dcfcctc pot fi asociate cu
abraziunea patoI ogică;
am observat frccvcnţa mărită a defectelor cuneiforme la
pacicnţii carc utilizau pasta dc dinţi „Po m arin ";
utilizarea mai frccvcntă, în ultimul timp, a băuturilor acide
- sucuri, coca-cola, glucidelor care la fermentare formează
acizi.
Părerea noastră с că fundalul apariţiei defectului cuneiform în
ţesuturile dure îl pregătesc dereglările degenerative în organism şi
în ţesuturile parodontalc, deoarece defectul cuneiform este un
simptom permanent în parodontoză, iar ulterior intră în funcţic
acţiunea factorilor locali (p eriei, pastei, plăcii dentare, supraforţă-
rile ocluzale etc.).
V .l. Iacovleva, E.R .T im o fce va şi alţii (1995) în tabloul clinic
al defectului cuneiform evidenţiază trei perioade:
• prodrom a/ă - în dinţii afectaţi sc observă strepezirc, cu lip­
sa m odificărilor m orfologice;
• in cip ien ta - pc coroana dintelui în regiunea cervicală la li­
m ita smalţ-cimcnt sc depistează m icrodefecte(unitare, mul­
tiple);
• form a dezvoltată - prezenţa dcfcctului pronunţat în ţesutu­
rile dentare cu dureri la excitanţi fizici.
Tot accşti autori clasifică defectul cuneiform după localizare
în:
• defect cuneiform radicular;
• defect cuneiform - dc colet, ccrvical;
• defect cuneiform - coronar (flg . I I ) .
44
 Fig. I /. Diferite localizări ale defectului cuneiform.
Dc menţionat că procesul tie dezvoltare a defectului cuneiform
adesea decurge fo arte lent - zeci de an i. Accst fapt favorizează
formarea dentinei dc substituţie (d. terţiare), în rezultatul căreia nu
la toţi pacienţii apar dureri la factorii fizici.
M ai mult dccât atât, în aşa cazuri se efectuează obliterarea
cavităţii pulpare în regiunea defectului cuneiform , provocând atro­
fierea pulpei. Foarte rar apare inflam aţia pulpei. în unele cazuri
defectul cuneiform se com plică cu carie, contribuind la apariţia
pulpitei.
Defecte cuneiforme radiculare apar la pacienţii cu parodonto-
/ă carc iu 2 9 % din cazuri afectează caninii şi prcm olarii superiori,
dar pot fi întâlnite şi la m olarii inferiori şi superiori.

Fig. 12. Defecte cuneiforme radiculare.

 A cestc dcfcctc sc locali/cază la lim ita joncţiunii smalţ-cimcnt,
aprofundându-sc spre pulpă, având deseori forma unui şanţ destul
dc adânc sau a unui unghi (fig . 12).
G in g ia în regiunea dcfcctclor cunciform c nu este inflamată,
dar în majoritatea cazurilor atrofiată până la /г din lungimea rădă­
cinilor.
D efectele cuneiform e ce rv ica le sc depistează în 45-53% din
cazuri. Afectează preponderent prem olarii m axilari şi prim ii mola­
ri m andibulari, sc localizează la lim ita smalţ-cimcnt. Suprafeţele
defectului formează aproape un unghi drept, evoluţia este lentă.
G in g ia adercază la defect şi este s/ah inflam ată.
D efecte cuneiform e coron are apar în 2 5 % din cazuri, afectea­
ză can in ii, in cisivii şi prem olarii, procesul progresează rapid.
Aceste defecte sc răspândesc şi pe coroane, se situează lângă mar­
ginea gingiei la distanţa dc 0,5/2 mm. Infiam aţia şi atrolîa gingiei
lipsesc.
în toate cazurilc suprafeţele ţesuturilor dure afectate sunt nete­
de. lucioase, poleite. Dentina este foarte dură, sclerozată, poate lî
pigmentată, în unele cazuri defectul cuneiform se poate complica
cu carie cronică (prezenţa pigmentaţiei).
D iag n o sticu l d ife re n ţial sc face cu:
eroziunea sm alţului;
necroza acidică;
caria medie dc colet.
Tratam ent:
C hiar din perioada incipientă dcfcctele cuneiforme necesită
tratament:
sfat igienic: peria dc dinţi trebuie sâ fie nu prea aspra, natu­
rală, direcţia penajului numai verticală, m işcările periei
paralel suprafeţelor dinţilor şi nu sub un unghi;
sc recomandă dc schimbat mai des pastele de dinţi, sc in­
terzice folosirea pastelor dc dinţi carc sc recomandă pentru
albire;
- atunci când este prezentă sensibilitatea la factorii fizici sc
prescrie remterapia cu preparatele Ca, P, F;
46
 acoperirea suprafeţelor cu Flu o rlac, G lum a (K c rr), Dcsin-
zeter (A d m ira) Bifid um - 1 2% (V o co );
în caz de prezenţă a defcctelor m ici, acestea se acoperă cu
silante compozite fluide (fo to );
atunci când defectele cuneiform e ocupă o suprafaţă mai
marc, se recurge la obturări, restaurări;
la necesitate, conform tabloului clin ic sc administrează şi
tratament general.

1.6.2. E ro z iu n i d e n ta re
Eroziu n ea este d efinita drept un defect progresam ire v e rsib il
aI ţesu tu rilo r dure dentare, su p erficial, care se datorează unui
proccs chim ic fă ră im p licarea Jlo re i m icrohiene. Afecţiunea este
situată pe suprafaţa vcstibulară, rar cea orală, ale dinţilor superiori
frontali, rar prcmolari, având o formă rotundă sau ovală.
Totodată, nu în toate cazurile etiologia şi patogenia eroziunii
este clară. Se presupune că un rol important îl au factorii locali
care acţionează pc fundalul factorilor generali:
• alim entele cu aciditate m ărită (sucuri, vin, fructe, mere, ci­
n ici, murături);
• medicamente - v il. C , aspirina, HC1 (în cazul hipoacidităţii
gastrice);
• factori mecanici - periaj intens;
• fonul general - dereglări endocrine;
• gastrointestinale: vom ă cronică, rccurgitare, hipcraciditatc
cronică.
Tab loul clin ic:
Leziunea poartă un caracter sim etric cronic, sc începe cu apa­
riţia unei adâncituri slab vizibile pe suprafaţa vcstibulară ale dinţi­
lor cointeresând zona cea mai proem inentă.
Suprafaţa eroziunii este netedă, polisată, dură, lucioasă, ase­
mănătoare cu suprafeţele în cazul defectelor cuneiforme, dar în
eroziuni întotdeauna persistă o punte de smalţ sănătos, lângă colet.
Culoarea poate fi mai întunecată. Eroziunile treptat trec de pe sup­

47
rafaţa vcstibulară pc cele dc contact şi pot avea o formă rotundă,
o vală sau semilună.
E ro z iu n ile por fi cla s ific a te după g rad u l de afectare (Eccles,
1979):
I . Afectarea suprafeţelor superficiale ale smalţului.
II. Afectarea localizată a smalţului şi a dentinei, suprafaţa
dentinei abraziatc ocupă nu m ai m ult de '/3 din suprafaţa totală a
coroanei;
I I I . Leziune generalizată: dentina dezgolită ocupă m ai mult
dc '/ţ dc afecţiune.
G radul I corespunde leziunilor tim purii (eroziunea smalţului),
iar gradele II şi III - a celor avansate (eroziunea smalţului şi a
dentinei).
Evo lu ţia eroziunii este cronică, dar periodic poate avea o dez­
voltare mai rapidă, provocând dispariţia ţesuturilor dure în limp
scurt, pc arii imense fiind însoţită dc sensibilitate mărită.
In perioada stabilizată a eroziunii evoluţia este lentă Iară
unele senzaţii, uneori scctoarcle erozive sc pol combina cu o abra-
ziunc patologică a suprafeţelor incizale. I)c menţionat că incisivii
inferiori nu sunt interesaţi în procesul eroziv (fig . 1.Ц.

Fig. 13. Eroziunea incisivilor centrali.

4X
 Histologic/: m odificări în straturile superficiale ale sm alţului şi
dentinei hipercalcinarc, dereglarea orientării cristalelor.
D iag n o sticu l d iferen ţia! se efectuează în raport cu:
dcfcctul cuneiform;
necroza ţesutului dur dentar;
ab fracţia;
caria superficială.
Pentru eroziune este caracteristică localizarea, forma defectu­
lui şi suprafaţa, pe când în cazul cariei ea este rugoasă, spre deose­
bire dc carie, apariţia erozici nu este influenţată dc microbi.
Tratam entul poate fi local şi general.
Alegerea metodei de tratament se face în conformitate cu sta­
rea generală.
A .Fiodorov (2000) a stabilii că la pacienţii cu patologia glan­
dei tiroide eroziunile sc întâlnesc în 9 0 % din cazuri, în aşa situaţii
se recomandă tratament general specific al glandei tiroide şi tra ta ­
ment g en eral rem ineralizator.

Tratam ent lo ca l:
înlăturarea factorilor provocatori (ch im ici, fizici);
igienizarea cu paste de dinţi, cc conţin săruri de Ca, P, I-’,
inicroelcmentc;
remterapia locală (ionoforez cu Ca, P, F, fitină, ghefefitină,
glicero fo sfat, Ли or-lac);
după stoparea procesului (rem tcrapic) sc recurge la obtura­
rea sau restaurarea defectelor cu compozite; recomandăm o
uşoară preparare a suprafeţei abraziate şi obturarea cu com-
pem eri, glasionomer, compozite fotopolim crizabilc;
în n ici un caz nu recurgem U i protezare.

1.6.3. N e cro za ţe s u tu r ilo r d u re d e n ta re

N ecroza reprezintă un defect stru ctu ral a l fes utu rilo r dure
carc apare în rezultatul acţiunii acizilo r asupra dinţilor şi poate (1
întâlnită la persoanele:
carc sunt ocupate în procesul de producere a acizilor orga­
nici şi ncorganici;
49
 - la pacienţii cu gastritc hipcracidc (acidoză);
- la pacienţii cu gastritc anacidc în urma utilizării HCI-ului.
U n ii autori dcscriu această afecţiune drept una ereditară ce
deseori provoacă distrugerea ţesuturilor dentare (G roşikov M .l).
Necroza apare frecvent în cazul dereglărilor SN C , cndocririic,
T .G .I. a ficatului, diferite intoxicaţii, toxicoza la gravide ele.
D acă e să vorbim despre sistematizarea etiologică a necrozei,
ca va fi:
• exogenă (chim ică).
• endogenă;
Necroza chim ică este provocată de acţiunea acizilor carc pot
nim eri pe suprafaţa dinţilor pe diferite căi şi cu anumite scopuri.
în ultimul timp sunt întâlnite cazuri de necroză a ţesuturilor dure
în urma utilizării acizilor pentm gravare* la alb ire cu I I2O 2 - 33%.
Sunt descrise necroze apărute drept consecinţă a ra d ia ţie i la
pacicnţii oncologici, la persoanele care lucrează la computer un
timp îndelungat.
In toate caz u rile suferă în p rim u l rân d d in ţii fro n ta li supe­
rio ri.
Su b iectiv: senzaţii dc amorţire, strepezire, dureri la excitanţii
term ici şi chim ici, senzaţie de Jn c le ie re a d in ţilo r" cu antagoniştii.
O b iectiv: procesul înccpc cu lizarca suprafeţelor vestibuläre,
m odificând mai intâi culoarca dinţilor, apoi sc pierde luciul, supra­
faţa lor devine mată, rugoasă. Sm alţul sc transformă în unul fragil,
dinţii se abraziază foarte rapid (fig . 14).

Fig. 14. Necroza dentară.

50
 Suprafaţa incizală devine o vală, iar cea a dentinei - abrazială.
Progresarea procesului poale provoaca necroza pulpei cu dispariţia
tuturor simptomelor subiective penlru această boală.
H isto lo g ic - depunerea dentinei terţiare în abundenţă, atrofia
şi necroza pulpei.
D iag n o sticu l d ife re n ţial sc stabileşie în raport cu eroziunea
pentru carc este caracteristică prezenţa suprafeţei lucioasc, dură,
poleită, pe când în necroză suprafaţa с rugoasă, m oale (dem inera­
lizată).
Tratam entul ş i p ro filax ia.
Pacienţii cu necroză trebuie să 11c examinaţi m ultilateral în
scopul evidenţierii şi înlăturării cauzei acestei patologii. A lunei
când persistă xerostomia, este necesară e ch ilib rare a p if-u lu i ş i a
ca n tită ţii de salivă.
Tratamentul e necesar să fie com plex - lo c a l ş i g en eral:
L o ca l:
» tratament remineralizator cu aplicarea diferitor rem edii ce
conţin Ca, P, F, microclcm cntc;
«* utilizarea lacurilor ce conţin F , Bclac-F, calcctat - suspen­
sie, hidroxidul de Ca;
bifluorid 12 -iac - aplicaţii;
«► acoperirea dinţilor cu „A d m ira protect” fotopolim cr, ormo-
cc r- pentru izolarea $i protejarea ţesuturilor dentare;
•• igiena cavităţii bucalc cu paste cc conţin C a, P, F, m icro­
clcm cntc;
«* clătituri abundente cu soluţii bazice (bicarbonatul de so­
diu).
«• Restaurări coronare cu compozite.
G en eral:
•• tratament speciile al afecţiunilor generale ce pol provoca
necroză la specialiştii corespunzători;
" administrarea preparatelor de C a, P, m icroclcm cntelor, şi a
complexului de vitamine.
 1.6.4. R e s o rb ţia o d o n to g e n ă
R eso rb ţia odontogenă reprezintă un proccs dc li/arc a ţesutu­
rilor dure dentare (sm alţ, dentină, cim ent) - care au două direcţii:
- reso rb ţia Jiz io lo g iv ă ;
reso rb ţia patologică.
L a baza mecanism ului de resorbţie este pusă activitatea mărită
a odontoclastelor sau/şi a ostcoclastclor.
R eso rb ţia fiz io lo g ic ă este condiţionată genetic şi sc referă la
dinţii de lapte carc depinde dc vârsta copilului şi termenele dc cru-
perc a dinţilor permanenţi. E a începe în zonele maxim apropiate
de fo licu lclc dinţilor permanenţi. Resorbţia fiziologică decurge
neuniform , periodic şi în salturi. E a se poate desfăşură lacunar sau
lin iar pe suprafeţele rădăcinii dinţilor de lapte adiaccntc germenu­
lui dintelui permanent.
R eso rb ţia p ato lo g ică a dinţilor poate fi de mai multe tipuri:
reso rb ţia externă care poate fi superficială şi inflamatoare;
- reso rb ţia internă;
resorbţia inflamatoare;
resorbţia de la presiune;
resorbţia de substituţie;
- resorbţia de sistem, apare în cazul: dereglărilor endocrine,
bolii Pcdjet, G oşc, sindrom ului Turner.
Radiologie sc observă resorbarea rădăcinilor la o parte sau
la toţi dinţii;
- resorbţia cu etiologia neclară.
D u p ă lo ca liz a re reso rb ţia p ato lo g ică p o ate f i de 2 fo rm e:
1. externă;
2 . internă.
R eso rb ţia externă se începe din fanta periodontală, graţie
odontoclastelor carc lizează suprafaţa rădăcinii, formând lacune.
In faza latentă accstc suprafeţe sc pot acoperi cu ciment de substi­
tuţie.
Resorbţia externă poate fi provocată de :
inflam aţia parodonţiului;
52
 - inflam aţia pcriodonţiului apical;
trauma dintelui (contuzia, luxaţia, fractura);
intervenţii ortodonticc;
supraocluzic;
replantarea;
com plicaţii apărute în cazul alb irii dinţilor, provocând re­
sorbţia cervicală.
C lin ic resorbţia se manifestă prin simptome scunde de durere
şi inflamaţic.
R ad io lo g ie resorbţia poate fi determinată deseori întâmplător.
Andreassen (1988) evidenţiază 4 tipuri de resorbţie externă:
resorbţie liniară;
resorbţie profundă de substituţie;
resorbţie ovală, lacunară pe suprafaţa rădăcinii;
resorbţie - granulom extern (fig . 15).

Fig. 15. Resobţia externă la coletul incisivilor centrali.

Resorbţia internă (granulom intern) apare drept urmare a pul­

pitei cronice granulomatoase/hipertrofice, unde ţesutul granulös
resorbează dentina peretelui canalului radicular şi afectcazâ mai
des dinţii frontali superiori, fig . 16.
Această formă de resorbţie poate f'i depistată radiologie. F,a
poate avea forma rotundă, ovală, alungită.
 Prezentam un caz c lin ic : Pacienta, 21 dc ani, a suferi! o trau­
mă acută în urma cărcia dinţii I 1 şi 21 au căzut. Tot atunci pacicn­
ta a ven it la stomatolog cu dinţii în palmă, medieul stomatolog
im ediat a efectuat rcim plantarca lor. Operaţia şi perioada postope­
ratorie a dccurs bine. Pacienta a fost luată la evidenţă, dar peste
5 ani se prezintă iarăşi cu acuzc la dureri slabe în regiunea gingi­
vală a dinţilor rcimplantaţi.
O b iectiv: gingia inflam ată (papilită catarală gr. m ediu), percu­
ţia slab dureroasă.
Rad iogram a - resorbţie lacunară în regiunea primei treimi a
rădăcinilor preponderent m edial, analogic ca pc (//#. 15).
Tratam ent: s-au cfcctuat intervenţii igienice, administrarea
preparatelor antiinflam atoare şi remineralizatoare în regiunea
acestor dinţi.

Fiţ>. 16. Resorbţia radiculară internă.

Tratam entul rezo rb fiei:

1. înlăturarea cauzei;
2 . stoparea procesului inflam ator în parodonţiul marginal şi
apical;
3. în cazul resorbţiei interne se cfcctucază intervenţii endo-
donticc adccvatc/indicate în acest caz.

54
 1.6.5. H ip e re s te z ia
llipcrestczia reprezintă o sensibilitate m ărită la excitanţii tcr­
m ici. chim ici şi tactili. Investigaţiile cfcctuatc în M arca Britan ic
in a. 2002 au costatat că hiperestezia se întâlneşte la 5 0 % din pa­
cienţi, însă numai 2 5 % din ci efectuează tratamentul adm inistrat.
C auzele apariţiei hiperesteziei pot li:
1. lo cale :
abraziunea patologică a ţesuturilor dure;
caria dentară acută;
defectul cuneiform;
hipoplazia;
eroziuni;
fisuri şi fracturi in lim ita sm alţului;
recesiuni gingivale;
sensibilitate iatrogenă;
starea după obturarea dinţilor cu compozite;
starea după albirea dinţilor.
2 . generale:
neuropsihogene;
xerostomia;
dereglarea metabolism ului vitam inic, B |, B | 2, I h , acid fo­
lie, C;
cndocrinopatii (gl.tiroidă, gl.sexuale);
dereglările T G I;
boli inlccţioasc.
Сla s ijic a re a :
După tabloul clin ic hiperestezia este clasificată de I.A . Fcodo-
rov ( 1981) in felul următor:
I. D upă extindere:
• forma - localizată (lim itată) în caz dc :
carie solitară a unui sau a mai m ultor dinţi;
defecte cuneiforme;
dinţi preparaţi: plombare, scop protetic.
• forma generalizată afectează m ajoritatea dinţilor, pro­
vocând:
55
 - denudarea rădăcinilor;
abraziunea patologică;
- eroziuni ale smalţului.
2. D upă p ro ven ien ţă h ip ereslezia se divizează in 2 grupe:
a) hiperestezia dentinei cauzată dc reducerea ţesuturilor den­
tare dure:
• cavităţi carioasc;
• hiperestezia postopertoric;
• hiperestezia în abraziunc patologică;
• dcfcctclc cuneiform e;
• sensibilitate;
• hiperestezia în caz de eroziuni.
b ) hiperestezia în ţesuturile dure dentare integre:
1. hiperestezia rădăcinii şi colctclor în caz dc afecţiuni
parodontale;
2 . hiperestezia funcţională provocată de dereglări gene­
rale.
3. D u p ă m anifestarea c lin ic ă - în 3 grade:
a ) ţesuturile dure dentare - reacţionează la cxcitanţii
term ici, E O D - 5-8 m A;
b) ţesuturile dure dentare - reacţionează la factorii
term ici şi chim ici, Н О Г) - 3-5 m A;
c ) ţesuturile dure dentare - reacţionează la toţi excitanţii
şi la cei tactili E O D - 1.5-3.5 m A.
M ecanism ul a p a riţie i hiperesteziei se datorează transmiterii
im pulsurilor nervoase către fibrele Tom es graţie cantităţii sporite
de acetil-colincsterază. Conform altei opinii excitarea sc transmite
de către odontoblaste datorită p ro cesu lu i hidrodinam ic în regiunea
dentinei descoperite.
T ab lo u l c lin ic al hiperesteziei este foarte variat: senzaţii nep­
lăcute, dureri la excitanţii term ici, chim ici, m ecanici - periaj.
A ceste simptome progresează rapid atingând diferite grade de
intensitate (exprim are). D urerile sunt localizate, nu iradiază, dar
uneori sunt destul de pronunţate. A ccstc senzaţii periodic pot
dim inua sau chiar dispărea. D urerile deseori pot provoca scnsibili-
56
latca crcscândă generală, conducând uneori la stări nervoase carc
apar la distanţă (palp itaţii, bradicardic, excitabilitate generală).
O b iectiv: la inspecţia cavităţii orale sc observă unul sau mai
mulţi dinţi, deseori sim etrici, cu sau fă ră lip să d c co n tin u itate a
f.d.d sau m o d ificări de cons is ten fă.
Adesea hiperestezia apare în regiunea coletclor sau rădăcini­
lor drept consecinţă a recesiunii gingivale în afecţiuni parodontalc.
Asemenea senzaţii greu depistate pot apărea în cazul abraziuni lor
patologice preponderent în ocluzia dreaptă.

Tratam entul:
Metodele de tratament trebuie să fie individuale ş i sclcctatc
conform factorilor etiologici, gradului şi form ei dc exprim are a
procesului patologic.
M etodele contem porane de tratam ent a l h ip eresteziei sc îm ­
part in 3 grupe:
1. locale;
2 . generale;
3. complexe.
M arc atenţie se acordă tratam entului lo c a l sim ptom atic ş i pa-
iogenetic.
a
In toate cazurile la început с necesar de efectuat un tratament
remineralizator cu utilizarea sistematică a pastelor dc dinţi pc bază
dc Ca, P, F.
Atunci când hiperestezia apare pe fundalul m ilo lizei, se reco­
mandă
a
obturarea defectelor.
In cazul în carc are loc o sensibilitate pronunţată la prepararea
cavităţilor carioase, cu scop protetic în m ajoritatea cazurilor sc
rccurgc la o anestezie aplicativă sau infiltrativă.
Hiperestezia postoperatorie (carie, prepararea ortopedică) с
necesar dc a fi prevenită, respectând tehnicile de preparare, aneste­
zia, gravarea, evitarea suprauscării ţ.d.d., utilizarea corectă a siste­
melor adezive.
Situaţia e mai com plicată în hiperestezie pe fundalul de rece­
siuni gingivale la mai mulţi dinţi. în aşa cazuri se administrează

57
preparate carc rcduc sensibilitatea dentinei. E le pot II utilizate prin
diferite metode: aplicaţii, badijonări, sigilări, electro foreză, per os:
1. Preparatele pe bază dc C a, Р. Г sol. 10 % Gluconat de Ca
(ap licaţii): Fctină, (ih cfcfitin ă ; preparatele oficinalc pc
bază dc hidroxid de Ca pot 11 aplicatc cu succes pe zonele
sensibile de m iloliză: C alcim o l, C a lcx il, I.yTe, Scalapcx,
U llrablend;
2. Preparatele pe bază de fluor: sol. 2 % N aF, Fluorlac, Dentin
fluid, Enam el fluid, Fluoridin. Biflu o rid - 12, Profluoridin;
3. Preparatele de sigilare: Adm ira protect (V O C O ), Fortify
(B is c o ), Seal protect (D cn tsp ly) ele.
Tratam ent g e n e ral:
4. Ech ilib rarea m etabolism ului mineral - administrarea pre­
paratelor pe bază dc C'a. P, m icroclem entc , vit. B |. B ,2,
D 2. A , C;
5. C oam id - sol. 1 % - I ml, i/m sau per os;
6. Sedative* tranchilizante;
7. Consultaţia şi tratamentul specific la alţi specialişti.
P ro fila x ia :
Igiena bucală cu paste, carc conţin C a. P, F. Sn.
- Je m ciu g , N o vai jem ciug. Sensodyne, Sensodyne F , Lacalu t,
Blend-a-m ed 7 com plet şi alt.

1.7. T raum a dinţilor (A . E n i)

Defectele traum atice ale dinţilor pot apărea în rezultatul acţiu­
nii traum elor acute ş i cronice.

1.7.1. T ra u m a a c u tă carc provoacă contuzia d in ţilo r este o

stare apărută în urma lo viturii puternice de nişte obiecte tari, cu
afcctarca parodonţiului, m obilitate, dar fără deplasarea dintelui.
C ontuzia cu in tru zie sc caracterizează prin:
- inclavare;
dintele sc prezintă cu parodonţiul distrus, fracturat, m obili­
tate dentară m ărită, cu penetraţia peretelui alveolar (apex).
T actica:
5K
 dietă (cruţătoare) timp dc o săptămână;
evidenţă individuală,
in caz dc inclavare, dintele sc repoziţioncază, ţesuturile adia­
cente se prelucrează medicamentos, iar dintele se fixează cu com ­
pozit +■conect.
Traum ei acute sunt supusi preponderent dinţii frontali supe­
riori. Drept consecinţă a traumei acute poate apărea fractura dinte­
lui la diferite niveluri (fig . 17).

Fig . 17. Diferite variante de fracturi.

F ra c tu ra orizontală/oblica:
Fractura dintelui de coroană - lără deschiderea pulpei;
59
 F.d. de cor. % - färä sau cu dcschidcrea pulpei;
F.d. de eor. */3 - cu deschiderea pulpei;
F. d. dc rădăcină /3;
F.d. dc rădăcină V 2;
- F.d. dc rădăcină 2/з.
Frac/u ra ve rtica la a d in telu i de co roan ă:
- F.d. - rădăcină verticală;
F.d. com binată - corono-radiculară;
Despicarea, clivarea - prcm olarilor, molarilor.
In ultim ul lim p, în legătură cu tratamentul endodontic agresiv
(p ivoţi m ctalici cu Пlet, turnaţi, utilizaţi litră indicaţie) s-a mărit
frecvenţa fracturilor vcrticalc ale rădăcinilor.
D iag n o sticu l caractcrulului fracturilor este determinat prin
examinarea minuţioasă a dinţilor.
O b iectiv: m obilitate, luxaţic, edem.
R ad io lo g ie: mărirea sau îngustarea fantei periodontale, pre­
zenţaл liniei de fractură.
In caz de fra c tu ră , e n ecesar de s ta b ilit starea p u lp ei (intactă
sau coin teresată in fra c tu ră ).
• D acă с vorba de o fractură coronară pe V 3 Iară cointeresa­
rea pulpei după o rem terapie, local se va face restaurarea coroanei
cu compozite.
• în cazul fracturii coronare pc '/2, '/3, când pulpa este trau­
mata, sc poate încerca metoda biologică (conservativă) sau ampu­
tarea vitală cu restaurarea ulterioară a coroanei.
• A tunci când fractura coroanei trecc la 2/з dc coroană sc
efectucază depulparca dintelui cu restau rarea u lterio a ră (pivot
metalic/sintetic).
A

• In cazul în carc arc loc fracturarea rădăcinii la nivelul pri­

mei ’/3 se recu rg e la extractia d in telu i. U lterior - înlocuirea dinte­
lui se face cu „co n cct" + compozite.
• D acă linia fracturii sc află la nivelul V2, :/i, asemenea dinte
sc păstrează în 2 situaţii:
1. D intele se fixează, se supune tacticii de aşteptare. Dacă
dintele s-a întărit, durerile au dispărut, radiologie procesul
60
 apical lipseşte, dintele nu este schim bat la culoarc, E O D
este în lim ita 2 10 m kA - d in tele este salvat.
R ad io lo g ie: linia fracturii sc consolidează.
2. Dintele sc fixează, dar se schim bă în culoarc, EO D - 90 -
120 m kA.
R ad io lo g ie: sc observă un proccs în regiunea apexului sau
fracturii.
în această situaţie sc efectuează tratament endodontic, obtura­
r e cu pivot m etalic, la necesitate - apecotomic.
Atunci când fracturarea trece la nivelul coletului, sc efectuea­
ză tratam ent endodontic - p ivo t - restau rare sau d in te cu p ivo t.
în cazul fracturilor corono-radicularc longitudinale unilaterale
provocate de obturarea endodontică prin condensarea laterală pot
11 tratate prin folosirea m aterialul sec. X X I în endodontic P. A g re­
gatul M ineral Trioxid - Pro R u t A M T . Baza preparatului prezintă
un ciment compus din amestecul silicatelor de calciu, com puşilor
dc Ca + l ;e şi A l şi a sulfatului de C a hidrogenat. Este o masă carc
stimulează dentinogeneza, ccmcntogcncza şi prezintă toleranţă
majoră faţă dc umiditate. Cu masa dată poate fi obturat spaţiul en­
dodontic învecinat fracturii longitudinale sub o obturaţie perma­
nentă.

1.7.2. T ra u m a c ro n ic ă - a b ra z iu n e
A triţia - reprezintă uzura dentară cauzată de contactele den-
to-dentarc (antagoniste), E v e ry , 1972.
Pentru atriţie este caracteristică formarea unui defect cu su­
prafaţa ovală plană, bine delim itată circum scrisă. Pot II observate
diferite striaţii intr-o singură direcţie pe aceeaşi suprafaţă. Faţetele
antagoniştilor coincid perfect una cu alta. A triţia mai este numită
abraziune şi poate fi influenţată de tipul ocluziei, de geometria
sistemului stomato-gnatic, de tiparele individuale, de bruxism
(tegozis) scrâşnitul dinţilor.
în majoritatea cazurilor trauma cronică provoacă „abraziunea
dinţilor” care de asemenea dc unii autori este inclusă în „ M i/o ii-

6I
ză'\ însă, dcoarccc ca apare în rezultatul ro ad erii d in ţilo r, noi am
inclus-o în grup a traum elor.
Traum a cro n ica sau ab raziunea dinţilor reprezintă un proces
care sc înlapluicştc în tim pul întregii vieţi şi provoacă schimbarea
form ei anatom ice a dinţilor, roaderii, abraziunii ţesuturilor dure
dentare.
G rad u l de abraziune a ţesu tu rilo r dentare depinde de fa c to rii
lo c a li:
caracterul alim entelor (n u ci, oase, seminţe);
- intensitatea utilizării aparatului dentomaxilar;
- starea ocluziei;
o abraziune foarte m asivă a in cisivilo r se formează dacă
sunt lipsă m olarii;
la nerespectarca tehnologiilor de protezare;
- dcfcctelc arcadci dentare (a dentiţiei parţiale);
ocluzia traum atică în cazul afecţiunilor parodontalc şi ano­
m aliilor;
anom alii ocluzalc sau dentare;
factori profesionali în activitatea cusutoreselor, cizmarilor,
m uzicanţilor, etc. (fig . /<У).

Fig . I <4. Abraziunea patologică locală.

A b raziu n i dentare de asem enea pot p ro vo ca ş i fa c to rii gene­
ra li:
- dereglări endocrinicc;
dereglări metabolice;
afecţiuni ale sistemului nervos (bruxism );
62
 Fig . 19. Abraziunea patologică sistematică.

A b razia poate fi:

F iz io lo g ica în lim ita sm alţului;
T ran zito rie în lim ita smalţului şi dentinei (50-60 ani);
Pato lo g ică - în lim ita dentinei la vârsta de 30 4 0 ani.
U n ii autori o atribuie la grupa afecţiunilor provocate de facto­
rii endogeni. D ar tot ei explică rolul factorilor lo cali: alim entele
tari (dure) provoacă o abraziune, mult mai pronunţată şi rapidă.
Localizarea, forma şi viteza form ării abraziunilor m ai poate fi
influenţată de tipul ocluziei:
în ocluzie ortognată se abraziază suprafaţa palatinală a
in cizivilor superiori şi vestibulară a celor inferiori;
in ocluzie dreaptă - abraziunea este m ai rapidă pe suprafe­
ţele incizale şi triturante;
în ocluzie p ro g en ică abraziunea se inversează, interesând
suprafeţele vestibuläre ale in cizivilor superiori ş i linguală
iile celor inferiori.
Abraziunile fiziologice, precum şi cele patologice sunt însoţi-
ie de formarea mai rapidă a dentinei de substituţie care evoluează
paralel cu abraziunea. S-a constatat dc asemenea că persoanele cu
abraziuni relativ rar sunt atacaţi de carie şi parodontite, mai des de
parodontoze.
Tabloul clin ic
 Coroanele clin ice ale dinţilor au diferite înălţim i şi formează
un platou convex dc diferite forme, m ărim i şi adâncimi. Suprafaţa
dintelui este netedă, dură, poleită, deseori sensibilă la sondare, în
centru arc culoare mai întunecată, „roaderca" ţesuturilor dentare sc
poate m anifesta prin:
m icşorarea şi deformarea înălţim ii ocluziei;
deform area articulaţiei temporomandibulare.
In aşa cazuri dinţii au margini ascuţite care adesea traumcază
obrajii, limba, buzele. Uneori sc prevede camera pulpară. Deşi
cavitatea pulpară este foarte aproape, e a în n ic i un caz nu este des­
chisă, deoarece datorită procesului lent, pulpa reuşeşte să depuie
dentina de substituţie. Acest moment serveşte simptom de diferen­
ţiere.
Când abraziunea patologică pronunţată sc manifestă la per­
soanele tinere sau dc vârsta medie, există varianta că ele suferă dc
diferite dereglări endocrine (gl. tiroidă) şi deci e necesară consul­
ta ţia endocrinologii/ni,
Abraziunea neînsemnată (fiz io lo g ică) poate aparea pe parcur­
sul întregii vieţi. Poate afecta ţoale suprafeţele. D e exemplu, dacă
la început există punct de con tact înlre dinţi, apoi în urmamicro-
m işcărilor punctul de contact trece în su p rafaţa de contact.Tot aşa
sc abraziază şi alte suprafeţe - triturante (cuspizii. m arginile inci-
zalc şi la 60 de ani smalţul se roade până la dentină).
D in partea pulpei se depune dentină de substituţie, iar pulpa
treptat sc atrofiază, în aşa cazuri durerile lipsesc. Accastă stare se
numeşte ab raziu n e fiz io lo g ic ă şi nu necesită un tratament special.
D iag n o sticarea accstor afecţiuni nu este complicată.
A b raziun ea p ato lo g ică este m ult m ai pronunţată.
D u p ă g rad ele de avan sare abraziunea patologică poate fi cla­
sificată în 3 grade:
gr. I - % coroană;
- gr. I I - /2 - /3 coroană;
- gr. I I I - abraziunea coroanei până la gingie.
D u p ă sup rafeţele abraziatc sc clasifică în:
orizontală;
64
 verticală;
combinată.
D upă ( m i ţin u ila ie :
limitată;
generalizată.
T ab lo u! c lin ic al abraziunii patologice se caracterizează prin:
apariţia senzaţiei la factorii m ecanici, term ici (d ar nu în
toate cazurile în funcţie de viteza abraziunii);
scurtarea (roadcrea dinţilor);
apariţia m arginilor ascuţite ale dinţilor;
pacientul deseori îşi muşcă limba, obrajii;
apariţia zăbăluţelor.
Tratam entul abraziunilor patologice depinde de:
factorul etiologic, care trebuie înlăturat;
gradul abraziunii;
se recomandă tratament rem ineralizator pentru reduce­
rea sensibilităţii;
şlefuirea selectivă a m arginilor ascuţite;
obturarea şi restaurarea d in ţilo r cu compozite la necesi­
tate;
în caz dc abraziunc severă, sc ridică ocluzia cu com pozi­
te pe etape:
• etapa I- (m olarii 6,7 superiori şi inferiori intr-o vizită
până la obţinerea com fortului);
• etapa a 2 -a - la necesitatc, dorinţă şi posibilitate— *
prem olarii;
• etapa a 3-a —> in ciz ivii până la realizarea contactului
ocluzal, incizal şi îmbunătăţirea esteticului.

1.8. D iscrom ii dentare (m od ificarea cu lo rii dinţilor)

(A . E n i)
Norm a. Culoarea dinţilor poate avea diferite nuanţe dc la
albă-blcu la dinţii dc lapte până la gri/galbenă, roz/galbenă sau ca­
fenie/galbenă la dinţii permanenţi. Se poate schim ba sub acţiunea

65
diferitor factori atât locali, cât şi generali (endogeni). în perioada
dezvoltării d in ţilo r m odificări dc culoare apar în cazurile:
fluorozei, hipoplazici, d in ţilo r în te tra ciclin ă ;
bolii hem olitice la nou-născuţi m odifică culoarea dinţilor
în violetă/neagră;
- holera şi hepatita virală schimbă culoarea în roz.
D iscro m iilc dentare servesc drept cauză majoră a schimbării
(afectării) esteticului, zâmbetului. Pot apărea în rezultatul acţiunii
factorilor exogeni, endogeni ş i ia tro ie n i.
Conform c la s ific ă rilo r după O M S m o d ificarea c u lo rii d in ţilo r
p oate ap ărea în anum ite situ a ţii:
К 00 .8 A lte dereglări în dezvoltarea dinţilor
K00.80 M od ificări dc culoare în procesul formării dinţilor
drept consecinţă a incom patibilităţii grupelor de sânge
K0081 M o d ificările dc culoare a dinţilor in urma viciului
congenital al sistemului biliar
K0082 M o d ificări dc culoarc in caz dc porfiric
K0083 M o d ificări dc culoarc a dinţilor în procesul formării
drepi urm are a utilizării tetraciclinci
K0084 A lte boli precizate ale ţesutului dur dentar
K 0 3 .6 Depuneri pe dinii
K03.60 Depuneri pigmentate
K03.61 Tutun
K03.62 Betel
КО З.63 M aterie albă abundentă
K03.64 Tartru supragingival
КО З.65 Tartru subgingival
К О З .66 Depuneri precizate - verzi
K03.67 Depuneri precizate
K 0 3 .7 M o d ificări dc culoare a dinţilor după erupţie
K 0 3 .70 Determ inate dc prezenţa metalului
K 0 3 .71 Determ inate dc hem oragia pulpară
K 0 3 .72 Determ inate dc rugumatul hotelului
K03.73 A lte m odificări dc culoare prccizatc
K 0 3 .74 M o d ificări dc culoare neprccizate.
66
 D c menţionat că culoarca dintelui sc percepc din nuanţele
naturale ale dentinei şi sm alţului, în funcţie de vârstă.

D iscrom iilc dentare se pul clasifica:

după localizare (de arcadă, dc sistem);
după vârstă (cu vârsta dinţii sc întunecă);
după etiologic: exogenă şi endogenă.
Borovschi E .V şi coautorii (2003) c la s ific ă d iscro m iilc in
tem porare ş i constante.

1.8.1. D is c r o m ii e x o g e n e
D iscro m iilc exogene (tem porare) apar în urm a fumatului,
acţiunii pigm enţilor alim entari (cafea, ceai, vin roşu ş.a.). Aceste
discrom ii mai pol II provocate de diferite substanţe ch im ice şi pre­
parate medicamentoase (elorhexidina, stomatidina, preparatele fie­
rului). O contribuţie aparte în apariţia acestor discrom ii are ciuper­
ca Lich en u l dentalis. U n rol important îl deţine: forţa de adeziune
a crom ogenilor cu pelicula dintelui, starea igienică a cavităţii bu­
cale şi durata de acţiune a crom ogenilor. D e aceea, la început cro-
mogenii pol fi înlăturaţi uşor prin periajul dinţilor cu paste. Cu
timpul însă pigm enţii de tutun, ceai, cafea, vin sc depun în cantită­
ţi mai mari, stratul devenind mai gros şi mai dur. în aşa cazuri este
neccsar de efectuat igiena profesională, iar la necesitate - albirea.
D iscro m iilc endogene (constante) pot apărea până la şi după
erupţia dinţilor şi nu pot fi înlăturate prin periaj sim plu, dar se pot
deminua prin albire chim ică.
D iscro m iilc interne put li dobândite vitale şi devitale şi ered i­
tare.
*
In grupa discrom iilor interne pot fi incluşi dinţii în:
tetraciclină;
hipoplazic, fluoroză;
incom patibilitatea grupelor de sânge;
porfirie;
v ic iile sistemului biliar;
diferite displazii.
67
 *
In grupa discrom iilor interne dobândite pot fi incluse urmă­
toarele co lo ra ţii:
1. C o lo ra ţii vitale:
• chist pulpar (resorbţie internă) - coloraţie roşie/roz;
• m odificări dc culoarc dc vârstă - dinţii capătă o nuanţă mai
întunecată cc deseori depinde dc caracterul alimentaţiei;
• coloraţii în dinţii plombaţi cu amalgam - capătă o culoare
gri şi iarăşi depinde dc vârsta şi mărimea obluraţiei. Obtu-
raţiile de bază din argil, fosfat cu argint ccnuşic;
• dinţii cu proccs carios acut dă o coloraţie marmuric;
• proccs carios cronic - surie, neagră, cafenie.
2. C o lo ra ţii d evitale:
• gangrena pulpei, periodontita cronică - surie;
• trauma dintelui (hem oragie pulpară, necroză) - го/, surie;
• dinţii can alclc cărora au fost plombate cu rezorcină-forma-
lină, Foredent, T im ol, pivoţi m ctalici pot prezenta culoarc
roz-gri.
Prezentăm integral diagnosticul diferenţial al discrom iilor
propus de Cam cron A . W id n e r R.
/''acto rii e tio lo g ici ce p ro vo acă d iscro m iile:
Ex o d iscro m ii:

Culoarea Etiologia Comentarii

- Verde; bacterii cromogcnc; afectează colctclc;
Galbenă; pigmenţii ferii; atrezia duetului sto­
- Neagră; lichidul gingival; macului;
- Cafenie. - sulfat de Fe; Fe în plasma sang- 1
vină;
bacterii cromogcnc. - stabilirea cariei
cron.

68
 E n d o d iscro m ii:

(îalbenă-cafcnic; dcfcciclc care sc for­ după traumă sau

mează în smalţ; infectare;
; - Albii; - albă; dccaleinarea sub-
superfici al ă a din­
ţilor permanenţi
după traumă sau
infecatre;
Roz; resorbţie internă; înainte de schim­
bul dinţilor tem­
porari sau după
traumatism;
Sură/cafenie; plombe amalgam. schimbul culorii
apare în jurul ob­
turaţilor vechi.

Exogene in d ife rite p erio ad e:

Galbenâ-deschisă; tetraciclină; sc depistează la dinţii

Galbenă, sură, ca­ tetraciclină; recent erupţi;
fenie; dinţii recent erupţi, cu­
loarea depinde dc tipul
tetrac ic linei, U FO ;
Cafenie, galbenă. boli de sistem. toţi dinţii care se for­
mează în timpul bolii.

69
 D ise n m iia den ta rii:
Afectarea generalizată a ţesuturilor unuia sau mai multor dinţi

Siiră-cafcnie; - dinte dcvitali/at după traumă;

„m ort";
Galbenă, cafcnic amelogcncză im­
sau galbenă-în- perfectă:
chisă:
Verde albăstruie; hipcrbilirubincmic
Cafcnic, albăstru­
ie (opalcsccntă); - dentinogenezâ im­
perfectă;
Roşie, cafcnic.
- porferie congeni­
- Albă.. tală;
lluoro/â. lipsa 11no­
rului.
afectează ambele ar­
cade;
la copii cu afecţiuni
terminale ale ficatu n
şi nou-născuţi prema­
tur;
afectează toţi dinţii, sc
poate asocia cu osteo-
gene/ă imperfectă;
afectcază toţi dinţii;
afectează doar dinţii
permanenţi.

D iscrom iile dentare pot fi favorizate dc diferite depuneri pe

dinţi: a lb e m oi, verzi, negre şi tartru dentar, pe care le vom des­
crie în continuare.
D ep u n eri a lb e m oi reprezintă un conglomerat organic din
răm ăşiţi alimentare, celule cp itclialc, particule salivare, bacterii,
m ucină care uneşte accstc ingrediente. Flora m icrobiană din com ­
ponenţa depunerilor e foarte diversă conţinând coci, bac iii, candi­
de, spirochete, actinom icctc, pi l-ul depunerilor este acid.
Depunerile sunt vaforizatc dc zone retentive pentru resturi a li­
mentare şi detritusuri celulare, dar şi de in su ficien ţa ig ien ei buca­
le. Sunt situate preponderent în regiunea cervicală, iar la persoane­
le cu igiena bucală insuficientă pot fi întâlnite pc toată suprafaţa
dintelui. L a asemenea pacienţi depunerile în cantităţi mari se
observă pc dinţii care nu participă la masticaţie.
Depunerile albe m odifică culoarea dinţilor în galbenă-gri în
funcţie de alim entaţie, tot ele pot provoca gingivite - drept urmare
70
hemoragiile pot m odifica culoarea dinţilor mai pronunţat. Depune­
rile în cantităţi mari uşor sc îm bibă cu coloranţi alim entari atribu­
ind dinţilor un aspect respingător.
D ep un eri verzi - afectează mai des co p iii - dinţii frontali în
regiunea colctelor suprafeţelor vestibuläre. Spre deosebire de de­
punerile albe moi, depunerile verzi nu se înlătură uşor cu peria dc
dinţi sau cu instrumentul, deoarece sunt unite cu cu ticu ta sm alţia-
ră sau c h ia r cu sm alţul.
Pentru prima dată aceste depuneri au fost descrise de Pristlei
care consideră că ele se formează pe baza unei ciuperci speciale
cromogcne „L ic h e n d en talis ".
Depunerile verzi pot 11 întâlnite şi la maturi la lucrătorii carc
intră în contact cu „C u ", muzicanţi (care cântă la instrumente din
cupru).
D ep un eri negre
Depunerile negre pot fi observate la copii - preponderent pe
dinţii de lapte, ocupând o zonă liniară îngustă lângă gingie. M a­
mele acestor copii asociază apariţia acestor depuneri cu schim ba­
rea clim ei, apei. Depunerile negre se înlătură cu greu eu instru-
mentul sau efectuând igienizarea profesională.
Depunerile negre pot fi observate de asemenea la fumătorii
înrăiţi şi au o culoare cafcnic-întunecată sau neagră cu localizarea
pe suprafeţele vestibuläre interdentare şi orale ale dinţilor. Depu­
nerile negre nu sunt superficiale - ele cointeresează c u lic u la .Maş­
in ii, dacă aceasta mai este păstrată, iar uneori chiar sm alţul şi den­
tina, drept consecinţă înlăturarea este anevoioasă şi ncccsită albire
specială (piatră ponce + iod - g liccrină) sau se recurge la albire
contemporană (vezi albirea).
Depunerile negre pot avea provenienţă profesională (la fierari,
lăcătuşi) care contactează cu fierul. Depuneri de culoare neagră-
brună pot fi întâlnite la pictori (plum b). De aceea pentru determi­
narea provenienţei depunerilor negre este necesară anam neza pro­
fesională. Noi am întâlnit depuneri negre la foştii deţinuţi, care fo­
loseau ..ceai tare".
 1.8.2. T a rtru ! d e n ta r
Tartrul dentar reprezintă nişte depuneri dure pc dinţii care dc
asemenea le m odifică culoarea şi forma. Baza organică o consti­
tuie aceeaşi substanţă ca şi în depuneri albe moi cu deosebirea că
ele sunt îm bibate cu diferite săruri dc Ca, Fe, S i, P.
Totodată, tartrul dentar conţine o cantitate foarte marc dc coci
şi baci li gram-pozitivi care produc dezintegrarea album inclor, pro­
vocând atât inflam aţia parodonţiului, cât şi intoxicaţia generală.
C him ic tartrul dentar reprezintă o hidroxiapatită asemănătoare cu
calculi hepatici şi renali.
L a început tartrul dentar sc depune pc colctclc dinţilor, iar
ulterior poate ocupa toate suprafeţele acestora preponderent,
acclc care contactează cu glandele salivare, fapt ce mărturiseşte
despre rolul salivei în formarea lui.
C ele menţionate m ai sus caracterizcază ta rtru l supragin gival,
dar mai există ta rtru l d en tar .subgingival, cc sc deosebeşte după
m ecanism ul de fo rm are, cu lo arc, d u ritate ş i fo rm a ş i .sc ca ra cte ri­
zează p rin :
• cu lo area brună, gri. neagră, care m odifică culoarea dinţilor
şi a gingiei;
• d u ritate a - с foarte dur, adesea se înlătură foarte greu;
• lo ca liz a re a - pc coletele. rădăcinile dinţilor sub gingie,
provocând disocierea pcriodonţiului şi inflam aţia Iui;
• form a - plăci subţiri, scuoamc, picături;
• m ecanism ul d c fo rm a re din cxudatul pungilor gingivale,
parodontale - „tartru seric” .
Tartrul dentar provoacă o acţiu n e n ocivă trip lă asupra ţesutu­
rilo r parodontale:
1. Traum atică - m ecanică - recesiunea gingivală;
2. C him ică din contul oxizilor ce se formează pc suprafaţa iui;
3. T oxico - microbiană.
Aceste acţiuni sunt capabilc sâ provoace inflam aţia cronică a
parodonţiului m arginal, dar şi o scpticcm ic cronică.
D iag n o sticu l tartrului supragingival:
72
 1. Exam enul obicctiv:
m odillcarca culorii dintelui;
m odificarea formei coroanei dentare;
m odificarea volum ului coroanei dentare;
m odificarea gingiei (in llam aţia sin d ic).
2. Exam enul radiologie:
m odificarea formei, volum ului coroanei, rădăcinii, apar
diverse (opacităţi) densităţi structurale ale acestora.
T artru l dentar su b g in g ival poate fi diagnosticat prin exam ină­
rile:
o b iectiv: detaşând gingia şi alunecând pe suprafaţa rădăci­
nilor cu un instrument, determinăm (reţinere rugoasă), un
obstacol;
rad io lo g ie: m odificarea reliefului rădăcinii şi fantei perio-
donţiului.
P ro fila x ia - igienă sistcm ică, conştiincioasă, m otivată.
Tratam ent igienizarea profesională, la necesitate albirea,
dctartrajul, asanarea orală.

1.8.3. T ra ta m e n tu l d is c r o m iilo r d e n ta re
M etodele dc dccolorarc sau albire a dinţilor sunt determinate
dc cauzele discrom iilor şi includ:
igienizarea profesională (înlăturarea depunerilor m oi, tar-
tru);
m icroabrazia la necesitate - în cazurile unei obturaţii uzate
sau mărite in volum , pigmentate, cu ncrcgularitâţi dc sup­
rafaţă;
albirea dinţilor v ii;
albirea dinţilor devitali;
albirea combinată a dinţilor, când albirea se efectuează ca
metodă suplimentară înainte dc restaurare sau confecţiona­
rea vinirclor.
Prep arate ca re p o tf i u tilizate pentru alb ire :
A lbirea dinţilor are o istoric foarte marc. Iniţial pentru albirea
dinţilor a fost utilizat în a.lX 7 7 acidul oxalic, iar în a. IK84 albirea
73
sc facca cu apa oxigenată, mai apoi a fost propus perhidrolul
H 2O 2 dc 38 % , o răspândire largă în albirea dinţilor cu fluoroză au
avut acizii neorganici (dc exem plu, I IC'I de 18 % , de 38 % ).
Patrichccv V .K (1958) la depigmentarea dinţilor în caz de
fluoroză folosea acizii organici (citric şi tartric). în a. 1962 Ovruţ-
chi Ci. D. în acest scop propune a c iz ii ace/ic ş i la ctic, N o vic I. O. -
H 2O 2 - 3 3 % şi eterul (5:1). în a. 1985 E n i A . recomandă pentru
albirea dinţilor în fluoroză vagotil - acid organic de 3 3 % apli­
caţii + irigări abundente + ap licaţii cu H 20 2 - 6 - 10% , la domi­
ciliu - c lă titu ri cu lapte.
Drept preparat mai contemporan pentru albire se folosea pero-
xidul de carbam idă de 3 -1 5 % , în bază de carbapol care reduce
viteza dc elim inare a I I 2O 2 şi produce albire mai lentă.
In funcţie de cauzele discrom iilor dentare albirea (decolora-
rca) dinţilor poate fi c la s ific a tă în :
• albirea dinţilor vitali - albirea externă;
• albirea dinţilor d cvitali albirea interioară;
• albirea la dom iciliu - externă;
• albirea profesională - externă şi internă.
In ultim ii ani sunt propuse pentru albirea dinţilor sisteme ofi-
cinalc care în afară de albitori mai conţin:
rcm incralizatori pentru rcm incra li zarea ţesuturilor dentare;
desensibilizatori pentru reducerea sensibilităţii dinţilor;
protectori g in g ivali (K o ffcrd am pastă) pentru protejarea
gingiei de acţiunea agresivă a albitori lor.
Prezentăm sisteme oficinalc de albire:
b elageI (V la d m iva ) trusă pentru albire gel dc 12. 20 % ,
gel rem incralizator, gel desenziter;
- firm a „U ltra d e n t" producc sisteme oficinalc pentru albire :
O palescence X tro Boost - 10, 15, 2 0 % ;
O palescence Endo - gel albitor 3 5 % hidrogen peroxid;
Ultraez, Fio r, O pal, preparate ce conţin fluoride (0,11
1 , 1 % ) pentru reducerea sensibilităţii;
O p al dam - material protector, fotopolim cr pentru ţesuturi­
le adiacente, utilizat în cadrul albirii;
74
 pe piaţă mai sunt propuse sisteme pentru albire ale firmei
„S ta rB rig h t": (Spectrum ), 11um in c. Nu p ro G o ld , (D cn t­
sply).
Nu face sä descriem aceste sisteme, deoarece procurându-le
veţi avea adnotările cu descrierea tehnologiilor de aplicare. M ai
există paste de dinţi cu efect de albire „O p alescen ce" (Ultra-
dent), „U ltrashine Radiance” (N cw ays).
A lb irea dinţilor dcvitali poate II efectuată cu diferite preparate
prin diverse metode, sisteme şi tehnologii.
A
In literatura accesibilă i u i am găsit descrierea m ecanism ului
de acţiune a preparatelor utilizate pentru albire, nu sunt indicate
rezultatele la distanţă, precum com plicaţiile şi erorile.
De menţionat că nu toţi m edicii stom atologi dispun de condi­
ţii şi sisteme necesare, destul de costisitoare, pentru pacient şi me­
dic şi tehnologii performante pentru a efectua albirea dinţilor.
De aceea noi recomandăm tuturor m edicilor să ţină cont dc:
cauzele a p a ri(ie i d iscro m iilo r (factorii provocatori), deoa­
rece fiecare abatere de la culoarea normală poate avea cau­
za ei pentru înlăturarea cărca poate 11 folosit unul sau altul
preparat sau metodă;
mecanismul dc acţiune a agentului albitor care va fi
utilizat;
după cum s-a menţionat mai sus pentru albire se folosesc
acizii ncorganici şi organici care acţionează, dizolvând
sărurile şi m odifică culoarca dintelui. D acă mai aplicăm o
soluţie de I I 2O 2 dc 6 10 % care are efect de dccolorarc, se
poate căpăta un efect de albire sătislăcâtor;
vârsta p acien tu lu i (gradul de m ineralizare a ţesuturilor
dure), co p iii, adolescenţii, pacienţii cu С Р В m are adesea au
ţesuturi dure h ipom ineralizate la care albirea sc va face cu
marc prudenţă, întrucât pot apărea procese ireversibile
eroziuni, necroză, abraziuni;
co n cen lrafia p re p arate lo r utiliza/e с de dorit să nu fie ma­
ximă pentru a nu dăuna ţesuturilor dure,

75
 d u rata a cţiu n ii p re p aratu lu i - mai bine multe vizite cu o
conccntraţic şi durată mai mică.
A lb irea dinţilor vita li poate 11 efectuată în cabinetul stomato­
logic dc către medic cu diferite sisteme oficinalc după metoda şi
cu preparatele prezentate şi dcscrisc în adnotare. Dar încă odată
menţionăm că actualmente nu fiecare medie posedă condiţii şi
posibilităţi dc a efcctua albirea pc această calc. In acelaşi timp pa­
cienţii au nevoie dc o albire cel puţin parţială la locul lor dc trai.
N o i recomandăm, acolo unde nu sunt condiţii şi posibilităţi dc
utilizare a preparatelor şi tehnologiilor moderne, utilizarea aciz ilo r
o rg an ici - vag o til, a cid u l c itric , H 2O 2 - 6 - / 0 % care dau cfcctc
satisfăcătoare chiar într-o formă mai avansată a fiuorozei.
T im p dc 20 dc ani noi am utilizat aceste preparate la mai mult
dc 50 dc pacienţi cu diferite grade dc fluoroză, în vârstă dc la 8
până la 35 ani (bărbaţi şi femei).
M etode:
- controlul igienic;
utilizarea p astei a/bitoare dc dinţi Radiance sau Ultrachai-
ne Radiance, perierea dinţilor 5 min. dim ineaţa şi scara
plus aplicarea clim inatorului;
dacă dinţii sunt m odificaţi la culoare drept urmare a igienei
proaste, peste 4-5 z ile e i devin a lb i, lu c iaşi, pacientul
trebuie să continue utilizarea acestor preparate după
dorinţă şi necesitate;
în caz dc flu o ro ză, după realizarea acestor rezultate, sc re­
curge la a lb ire a p ropriu-zisă a fesu tu rilo r dure:
1. Igienizarea profesională.
2. Izolarea şi protccţia gingiei (vată, vazclină, „А к с и л ");
3. A p licarea tamponaşelor cu vagotil pc ficcarc dinte (perio­
dic umectând zonele intens colorate pc 7 10 m in);
4. înlăturarea tampoanelor cu vagotil - irig ă ri abundente,
g a rg a re cu b icarb o n at de sodiu.
5. Uscarea, izolarea d in ţilo r ş i p ro tejarea g in g iei, aplicaţii cu
sol. de 6 -1 0 % H 2O 2 pc 5-10 min.
6 . Irigarea abundentă cu apă:
76
 7. Recomandări la dom iciliu - igiena indicată:
clătidiri abundente cu lapte;
aplicaţii cu felii de lăm âie pe dinţi - 10 15 m in, apoi
gargare cu bicarbonat de sodiu;
dieta - lactate, produse ce nu colorează;
interzicerea utilizării timp de 2 săptămâni după albire: a
ceaiului, cafelei, sfeclei, vinu lu i roşu, vişin elo r, cireşelor
negre.
S. A p licaţiile sc fac în fiecare zi tim p de 5-10 viz ite la nece­
sitate.
După a 5-6-a vizită (dacă suprafaţa dintelui devine uni­
form colorată, se fac aplicaţii cu preparate ce conţin C a şi
P (gluconat de C a, calvit, glicerofosfat şi alte preparate d i­
zolvate în apă).
10 . In nici un caz nu se recomandă utilizarea pastelor dc dinţi
ce conţin F.
1 1 . în zona endemică, nu sc recomandă folosirea ap ei, ci doar
a laptelui.
12. Pentru menţinerea rezultatelor obţinute, după alb ire sup­
rafeţele dinţilor albiţi se acoperă cu silanţi (Optiguard,
K e rr) cu compozite fluide sau cu adezivele com pozitelor.
*
In forma gravă de fluoroză se efectuează o m icroabrazie - şle­
fuirea defectelor dc ţesut, a zonelor colorate intens, apoi sc înde­
plinesc toate etapele de albire descrise mai sus, după metoda alea­
să. Dacă prin procedurile de albire obţinem un rezultat satisfăcă­
tor, se recurge la acoperirea suprafeţelor vestibuläre cu vin ire , u ti­
lizând la bază nuanţele opace în zone/e m ai întunecate ş i cu defec­
te a le ţesu tu rilo r dentare.
In cazul in care albirea este utilizată, când fluorul nu joacă un
rol decisiv în apariţia discrom ici - pe la sfârşitul vizitelo r de albire
neaparat se fo lo sesc p rep aratele ce efectuează rem in eralizarea
si hip osen sib ilizarea ţesu tu rilo r dure.
R bine de efectuat albirea dinţilor pe rând - la început dinţii
superiori, pe urmă cei inferiori:

77
 pentru comparare, dinţii inferiori nu în toate ca/urilc sunt
m odificaţi intens în culoare;
- dinţii inferiori sunt mai ascunşi şi nu sc arata mult în
tim pul vo rb irii şi al zâmbetului.
Efectuând albirea profesională sau dc oficiu, с necesar dc ma­
nifestat o marc prudenţă ca să nu sc cfcctueze o „supraalbirc” , sta­
re c a re p o ate conduce la d istru g erea substanţei org anice a sm al­
ţului. Această stare se determină prin apariţia rugozităţii, porozită-
ţii şi sensibilităţii mărite cu dispariţia luciului „s m a lţ uscat".
Term enele dccolorării pot fi foarte diverse şi depind dc mai
m ulţi factori:
de vârstă;
de gradul dc m ineralizare (m aturizare) a smalţului;
- dc intensitatea coloraţiei;
dc disciplina pacientului;
de dorinţa pacientului (ce culoarc acceptă).
Durata alb irii sc poate încadra în termenele dc la 3-4 vizite
până la 7-20 de zile. Repetarea dccolărării se face la necesitate
peste 1 - 2 ani.

78
LIDOCAIN 2 % ADRENALIN
IC Iorurö d e lid o c a in ö 4 0 .0 m g . E p in e fr in ö t a r t i a t 50 ,0 m g.)

SOLUŢIE INJECTABILĂ!
ANESTEZIC LOCAL CU ACŢIUNE
* RAPIDĂ

B O S N A lU e K

i n ţ a d in R e p u b lic a M o ld o v a a C o m p a n ie i f a r m a c e u t ic e , B o s n a lije k d .d . S a r a je v o
lă 2 3/2, of. 2 2 : T el/fax: 23 - 8 9 - 43
 «апсул

7 капс/п

S ? ° n .....1 0 0 ФУНЗОЛ
ф лу»о н ззо п
ATC J02AC01
А Т С : J0 2 A C 0 1

Funzol
antimicotic m odem în tratamentul afecţiunilor
micotice orofaringiene

Infecţii provocau de Candida şi uiţi fungi:

Candidoza m ucoaselor: orofaringiană, bronhopulmonară neinvazivă,

esofagiană, cutaneomucoasă, candidoza cronică o rală atroficâ (La
p acienţii cu proteze dentare)

Doza recom andată pentru ad u lţi este de 50-10 0 mg o dată pe zi (în

dependenţă de severitatea infecţiei)

D urata tratam entului candidozei orofaringiene 7 - 1 4 zile

Terapia candidozei o rale atrofice asociată protezelor dentare 50mg o dată
pe zi, timp de 14 zile, concomitent cu m ăsuri de antisepsie ale protezei
dentare
Pentru cop ii este recom andată doza zilnică de 3mg/kg, în prim a z i de
tratam ent se poate adm inistra doza de atac 6mg/kg, care a r perm ite
obţinerea m ai rapidă a n ivelu rilo r serice stabile

BOSNAUJGK
 P A R T E A I I . C A R IA D E N T A R Ă
A . F.ni

2.1. Noţiuni generale d esp re carie.

C a ria este cea m ai răsp ân d ită m alad ie ş i rep rezin tă un
proces p ato lo g ic ca re afectează d in ţii după eru p ţie în urm a
că ru ia a re lo c d em in eralizarea ş i ra m o lire a ţe su tu rilo r d u re cu
form area cavităţilor/d efectelor.
Referitor la noţiune există mai multe opinii. D e exem plu, sa­
vanţii americani consideră c a ria drept un p roces in fecţo is a l d in ţi­
lo r ce p ro vo acă distrugerea ţesu tu rilo r ca lciJica te . Prin aceasta
autorii vor să atragă atenţia la factorul cauzal care deseori este
ignorat în tim pul tratamentului, recurgând doar la restaurarea for­
mei dintelui, (ară a acţiona antim icrobian asupra plăgii dcntinarc.
C a ria d entară reprezintă un proces patologic în cadrul căruia
apare dem ineralizarea şi laxarea ţesuturilor dure dentare cu form a­
rea defectelor cavitare <I lelvin g E ., 1999).
C a ria d entară este un proces patologic com plicat aflat în dez­
voltare şi evoluţie lentă, localizat în ţesuturile dure dentare, apărut
în urma acţiunilor asociate ale factorilor nefavorabili exteriori şi
interiori, generali şi locali, caractcrizându-se în debut prin dem ine­
ralizarea focară a unei părţi de smalţ, distrugerea m atricei organice
cu finalizare, de regulă, în dezintegrarea ţesuturilor dure dentare şi
formarea defectului (ca vită ţii) în smalţ şi dentină (cim cn t şi denti­
na), iar în lipsa tratamentului cu com plicaţii inflam atorii pulparc şi
pcriodontale (N ico la cv, Ţepov, 2003, 2005).
Totodată, m ajoritatea sa va n ţilo r d escriu c a ria d en tară drept
un proces com plex cu evo lu ţie fentă în ţesu turile d u re dentare,
care ap are in rezu ltatu l a cţiu n ilo r com binate n efavo rab ile a le fa c ­
to rilo r exo-endogeni, lo c a li ş i g en erali, caracteriz at p rin dem ine­
ra liz a rea ţesu tu rilo r n eorganice ş i distrugerea ce lo r org anice, cu
form area d efectelor in ţesu turile d u re dentare.
Caria dentară poate II atribuită la problemele sociale, deoare­
ce se caracterizează prin:
răspândire foarte mare - 90-98%;
79
 influenţa negativa asupra întregului organism (preponde­
rent com plicaţiile ci);
dereglarea funcţiei m asticatorii;
- costul marc al tratamentului şi profilaxiei.

2.2. E p id e m io lo g ie
Conform recom andărilor O M S determinarea epidemiologie!
cariei sc face după 3 criterii epidem iologicc: răsp ân d ire, m orbidi­
tate şi intensitate.
Ind icii cpidem iologici în cadrul exam inărilor în masă se cons­
tată în diferite grupe dc vârstă aparte ( copii, tineri, maturi, etate).
R ăsp ân d irea - numărul de persoane cu carie la moment la
un grup dc persoane se calculează în % .
M o rb id itatea - numărul cazurilor noi apărute eu această boa­
lă, la acelaşi grup dc persoane într-un anumit termen (an ), şi sc
mai numeşte in d ice le de creştere!sp o rire; (peste 6 luni - la acei,
unde C P E este m arc),
In ten sitatea - (C P F . (C O R ), - numărul dc dinţi cariaţi (C ),
extraşi ( L ) , obturaţi/plombaţi (O / P ), la un pacient.
D eci accst indicc general al intensităţii procesului carios la o
persoană va fi C P E ( C O E ) - în ocluzia permanentă; în ocluzia
temporară - cp; în cea m ixtă - cp + C P E ; E în ocluzia dc lapte nu
valorează, deoarece extracţia dinţilor este fiziologică.
De m enţionat că indicele CPF. nu determină intensitatea pro­
cesului la moment, întrucât P şi E indică starea în trecut. D ar din
punct dc vedere structural accst indice ne oferă o inform aţie veri­
dică pentru determinarea calităţii, cantităţii şi eficacităţii interven­
ţiilo r curative şi profilactice.

Exem plu: С’ С С С
87654321-12345678
87654321-12345678 C P E = 8 ,unde:
PE EP

/ va ria n tă : Stru ctu ra C P E va fi: С -4 ; Р=2; F=2.

so
 in accastă situaţie tratament in vaziv ncccsită 4 dinţi, dcci
situaţia curativo-profilactică este nesatisfăcătoare.
A ll- a varian tă: N e imaginăm că indicele C P E dc asemenea
este egal cu 8. dar structura lui va II alta: C —1; P=5; E=2; ceea ec
înseamnă că în această situaţie tratament in vaziv necesită numai
I dinte şi această stare este apreciată ea satifăcătoare, deoarece
3 dinţi deja sunt obturaţi.
în principiu c ifre le sp orite ale valo rii indicelui C P E constată
o profilaxie anterior efectuată insuficient. în asemenea cazuri pen­
tru determinarea eficacităţii profilaxiei se utilizează in d ice le de
crcştcre a cariei la acelaşi pacient sau contingent într-o anumită
perioadă de tim p (6 luni, I, 2, 3 ani).
Exem plu la p rim u l exam en p ro fila c tic : C P E = 8, iar peste un
an - la exam enul p ro fila c tic C P E = 10, deci indicele de creştere
(IC ) = 2 ce ne vorbeşte despre o p ro filax ie n esatisfăcăto are.
C P E şi indicele de creştere (1C) determină ag re sivitate a sau
intensitatea procesulu i cario s care va impune tactica tratamentu­
lui. Exem plu:
atunci când găsim afectarea a 1-3 dinţi în fisu ri, cavităţi
izolate, tratamentul se reduce la obturarea cavităţilor;
în cazul prezenţei mai multor cavităţi carioase, cu afectarea
suprafeţelor netede, vorbim de o carie m ultiplă - în aşa ca­
zuri, pe lângă obturarea cavităţilor, sc efectuează şi un tra­
tament p ro fila ctic g e n e ra l.
C rite riile ce determ ină ris c u l m ărit al intensităţii procesului
carios pot fi:
prezenţa cavităţilor carioase în num ăr dc 3;
prezenţa obturaţii lor de <4-5;
utilizarea mărită a glucidelor- rolul alim entaţiei;
efectul cariogen al glucidelor, se m anifestă prin:
o contactul nem ijlocit al glucidelor cu smalţul;
o cantitatea glucidelor;
o durata contactului;
o frecventa utilizării glucidelor.
- cantitatea m ică a salivei, vâscozitatea m ărită a salivei;
81
- igiena insuficientă a cavităţii bucale.
In ten sitatea c a rie i se află în conexiune cu:
o vârsta,
с starea generală:
с caracterul alim entaţiei;
o ereditatea;
o zonele georgafice;
o cantitatea fluorutui în sol şi apă.

2.3. C lasificarea cariei

C la s ific a re a O M S :
К 02 - caria dentară
К 02:1 - caria sm alţului -stad iu l macular, caria incipientă
К 0 2 .1 - caria dentinei
К 02.2 - caria cim entului
К 02.3 - caria de staţionare
К 02.4 - odontoplazia
M elanodcntia
M elanodontoplazia
К 02.8 - A ltă carie dentară concretizată
К 02.9 - C arie dentară ncconcrctizată

C la s ifica re a procesului cario s d u pă d iferite crite rii:

/. D u p ă sem nele c lin ic e (profunzim e):
C arie incipientă (m aculară).
- C arie superficială.
C arie medie.
C arie profundă.
2. D u p ă lo ca liz a re :
C arie fisurală (oclu/ală).
C arie aproxim ată (de contact).
C arie cervicală.
C arie circulară (anulară, afectează 2 4 suprafeţe).
.?. D upă evo lu ţie:
- C arie acută.
K2
 C arie acutisim ă(caric în galop).
C arie cronică.
C arie de staţionar (carie stopată).
C arie recidivantă.
- C arie secundară.
4. D u p ă im enşila ic :
C arie unitară - cronică.
C arie m ultiplă - (acută, acutisim ă, explozivă).
C aria mai poate fi indicată în form ula dentară şi expri
mată prin indicele intensităţii C P E (C O R ).
5. D upă top ografic:
C aria smalţului (c. incipientă, c. superficială).
C aria dentinei - (c. medie, c. profundă).
C aria cim entului - (c .maculantă, c. superficială, c. pro
fundă).
6. D upă co m p licaţiile p ro vo cate:
C arie simplă.
C arie com plicată - (pulpită, periodontită).
B lack propune sistem atizarea c a v ită ţilo r in ( clase după critc
riul localizării cavităţilor pc diferite suprafeţe ale d in ţilo r şi pani
cularutăţilc preparării (fig . 20).

h'ig. 20. C lasificarea cariei

după localizare,
(B la ck ).

хз
 Accastă clasificare arc şi o marc însemnătate în tratamentul
cariei (prepararea cavităţilo r şi obturarea lor):
• C l. I - cavităţi carioase situate în fisuri şi gropiţe pc suprafe­
ţele ocluzalc, vestibuläre, palatinale ale m olarilor şi premo-
larilor.
• C l .11 - cavităţi carioase pe suprafeţele de contact ale mola­
rilo r şi prem olarilor.
• C'l .111 —cavităţi carioase pe suprafaţele de contact Iară coin­
teresarea unghiului incisal în in cizivi şi canini.
• C l. IV - cavităţi carioase de cl. I I I + co in tersarea unghiului
in cizal.
• C l. V - cavităţi carioase cervicale la toate grupele de dinţi.
• C l. V I - cavităţi carioase localizate în vârful cuspizilor, scc-
_ torul incizal al frontalilor. C avităţile sunt m ici.
In practică m ai larg e răspândită clasificarea cariei după pro­
funzime.

2.4. M icrob iologia cavităţii bucale

(V . B u rla c iI, /1. C arfalean u )

M icroorganism ele ce trăiesc în cavitatca bucală sunt extrem

de numeroase, dc ordinul bilioanelor, chiar şi în condiţiile unei
riguroase asanări a ei şi a m enţinerii igienei bucale. U nele specii
sunt tranzitorii, altele cvasipermanente. R lc trăiesc într-un amestec
mereu schim bător datorită:
1. fluxului continuu salivar;
2 . m işcărilor m asticatorii;
3. dcglutiţiei.
A portul alim entar şi cel lichid introduc dc ficcarc dată cantită­
ţi noi de spccii. E le constau din: bacterii, protozoare, fungi, viru­
suri, levuri, etc. D e aceea cu un termen general Ic numim „ m icro­
b i" sau „m icroorganism e” , ultim ele constituind m icroflora bucală.
D in ea bacteriile reprezintă partea majoritară.
Intre diferite specii dc m icroorganisme sc stabilcsc în timp şi
spaţiu numeroase feluri de relaţii, tocmai datorită amestecului lor

K4
permanent. Aceste relaţii constituie sistemul ecologic al cavităţii
bucale.
C avitatea bucală, în calitate de spaţii şi condiţii, le oferă m ic­
roorganismelor un „hab itat" (a ici ele au condiţii dc dezvoltare pc
baza resturilor alimentare, căldură, umiditate, acrobioză, p il anu­
mit, în lin ii generale favorabil lor).
M icroorganism ele ce populează cavitatea bucală nu sunt în
mod egal distribuite nici după spaţiu, nici după timp.
U nele specii au preferinţa de dezvoltare pe anum ite arii (aşa-
numitclc „n iş e " ecologice prim are), dc unde pot fi răspândite dc
salivă, m işcările lim bii, muşcarca obrajilor în alte regiuni.
S a liva în momentul sccrctării c i nu conţine bacterii sau aces­
tea sunt foarte puţine, dar sc va încărca repede cu ele ajungând să
conţină 10*'. Num ărul cel mai marc dc m icroorganism e se depis­
tează în procesul m asticaţiei din cauza (luxului crescut d c saliva şi
a m işcărilor muşchilor. D e asemenea un număr enorm de bacterii
conţine salivă dim ineaţa (Lear, 1965, Schncycr, 1966).
In lichidul bucal se găsesc în mod obişnuit peste 35 de specii
bacteriene permanente. D intre ele, 8 0 % sunt diferite specii de stre­
ptococi, vcillo n cllc, difterom orfi anaerobi şi facultativ anacrobi.
Streptococii şi veil Ionelele constituie m ajoritatea bacteriilor
din lichidul bucal. S c mai alătură stafilococi dom inant epidermi-
clis, leptotrichiile, pneum ococii, coryncbactcriilc, bacili gram-ne-
gativi, spirile, spirochetcle, diferite levuri şi multe altele.
C ea mai marc cantitate dc bacterii din gură sc găseşte pc dor-
sul lingual şi pc suprafaţa dinţilor. O placă dentară reprezintă un
conglomerat de bacterii ce conţine circa IO * 11 m icroorganism e la
Igram greutate umedă (G ibbons, Sokransky, 1969). N um ărul lor
in insuficienţa igienică poate atinge cifre astronomice.
C a grup streptococii sunt cei mai numeroşi şi reprezintă 5 0 %
din bacteriile viabile, '/2 din placa dentară şi 'A din şanţul gingival.
N ciseriile alcătuiesc 3 5 % . iar lactobacilii - 1%, într-o cavita­
tc bucală sănătoasă din totalul bacteriilor. E le vor creşte considera­
bil la pacienţii cu carii dentare.

N5
 D intre speciile de levuri candidele albicans sunt cclc mai frec-
vente, găsindu-se la 5 0 % din persoanele adulte.
Protozoarele sunt în cantităţi iniei la cei cu igiena bucală
corcctă şi în cantităţi majore în caz de insuficienţă a ci.
Sunt şi multe alte grupe şi specii.
L o ca liz a re a :
1. S t.sa liva riu s şi VeiHoncH cIe îşi au habitatul pe dorsul lim ­
bii în cripte şi pe papile. Fiecare celulă raclată de pe lim bă conţine
peste 100 bacterii.
2. Lo cu l doi îl ocupă placa bactcriană.
3. Lo cu l trei suprafaţa dinţilor (în cazul lipsei cariilor).
L a c to b a c ilii sc găsesc îndeosebi în locul cariilor şi în jurul lor
pe mucoasa de contact între pliurile mucoasei şi in fisurile ocluza-
lc.
Strep to co cu l m utans are preferinţa de localizare pe suprafe­
ţele dure (d in ţii) şi apare după erupţia prim ului dinte.
Strep to co cu l sanguis - apare înaintea erupţiei dintelui şi dis­
pare din gură cu dispariţia danturii.
Im p ortanta p lă c ii bacteriene.
L a formarea p lăcii bacteriene prezintă interes factorii anato­
m ici, fiziologici, iatrogeni care favorizează retenţia ei, cum ar fi:
1. Tartrul supra- şi subgingival - suport ideal pentru retenţia
plăcii.
2. A lin ierea nccorespunzătoarc a dinţilor contribuie acumulă­
rii de placă.
3. Respiraţia orală produce uscarea cavităţii bucale favori­
zând aderenţei plăcii.
4. Form a dintelui şi structura sa (cim entul peste smalţ, struc­
tura m odificată, abrazie şi erozie) îngreuează înlăturarea
plăcii.
5. Odontologia de refacere influenţează retenţia plăcii.
6 . Retenţia gingivală şi inflam aţia favorizează acumularea
plăcii.

86
 2.5. Etiologia şi patogenia cariei
V B u rla cii, A. C artaleanu, A. E n i

A r părea că problema ctiologici carici este rezolvată. M ajo ri­

tatea cercetătorilor ştiinţifici socot că cauza apariţiei cariei este
microflora cavităţii bucale, unii autori numesc caria ch ia r b oala
infeefioasă cu cc noi nu suntem dc acord. Pentru boală infccţioasă
sunt caracteristice:
prezenţa unui microb specific;
lipseşte perioada de incubaţie;
lipsesc simptomcle generale;
nu sc cunoaşte o imunitate faţă dc carie;
putem admite caria drept un proccs infccţios lo cal.
Există foarte multe teorii care încearcă să exp lice apariţia
L-arici. Vom dcscrie unele din ele.
Teoria chim ico-parazilară (M ille r) este cea mai răspândită
dintre teoriile bazate pc factorii cauzali dc ordin local în geneza
carici, fiind acceptată şi astăzi drept o realitate.
După părerea acestui autor, caria începe la suprafaţa smalţu­
lui, printr-o demineralizare produsă dc acizii rezultaţi d in fermen­
taţie A ciz ii sunt produşi de anumite microorganisme saprofite din
resturile alimentare rămase în locurilc retentive intcrdentarc. în
breşa smalţului demineralizat pătrund bacteriile atât acidogenc, cât
>i anaerobe protcoliticc, care distrug substanţa organică a smalţu­
lui (are loc prima dezagregare cu alterarea, disocierea şi prăbuşirea
prismelor). Apare o cale de pătrundere a toxinelor şi m icroorga­
nismelor în dentina care serveşte mediu bun de dezvoltare şi inten­
sificare de activitate.
După M ille r principalul decalcificant este acid u l la c tic prove­
nit din glicoliza dextranilor, rezultaţi de metabolismul parţial al
zaharozclor. Acidul lactic atacă smalţul dintelui, în special apatita
(fosfor/calciu), care în condiţiile pH acid se dczolvă contribuind la
demineralizare.
A ltă cale de producere a a ciz ilo r este fermentaţia alcoolică
(acizii: formic, acetic, propionic, etc.), datorită fermenţilor levuri-

N7
lor orale. Demineralizarea va avea loe numai în cazul dacă acizii
nu vo r fi tamponaţi (în mod normal saliva îi va neutraliza) şi ei
vo r acţiona un timp îndelungat (repetat).
S-a dovedit că factorul care permite bacteriilor să rămână în
contactul strâns cu suprafaţa smalţului îl constituie aşa-numită pe­
lic u lă gelatin o asă aderentă la dinţi, care este invizibilă de-a lungul
şanţului gingival, se formează din mase organice azotate, coloni­
zate de bacterii formând placa dentară.
Rolul prioritar în producerea cariilor i se atribuie streptococu­
lui mutans (5 0 % din totalul de microorganisme al plăcii). Desigur
nu se infirm ă rolul acidofllclor:
1. lactobacilul acidofil;
2. actinomyccs viseosus;
3. nocardia dcntocarioasă.
T e o ria p ro te o liticâ - (Leber, Underwood, Gottlieb)
In opinia acestor autori caria apare în rezultatul pătrunderii
microorganismelor protcoliticc în profunzimea smalţului, apoi a
dentinei, care formează dezintegrarea substanţei organice din
ţesuturile dure dentare. Vorba e de caria apărută în şanţurile şi
gropiţele dinţilor, în care smalţul este aproape intact pc suprafaţă
şi afectat în profunzim e, provocând subminări. Prin urmare
începutul i u i va fi decalciiicarea, ci proteoliza - distrugerea
substanţelor organice ale ţesuturilor dure:
1. proteoliza;
2. decalcificarca prin bacteriile acidogcnc.
T eo ria p ro teo liza ch claţiu n e (A . Schatz şi Martin, a. 1955)
sc bazează pe faptul că ţesuturile dentare dure reprezintă structuri
integre alcătuite din componenţi organici şi minerali.
Conform acestei teorii leziunile incipiente în smalţ, în cadrul
cariei, apar în rezultatul intervenţiei fermentative microbicne în
anumite zone organice, acţionând componenţii protcinici —>proteo­
liza —► lizisul —> dezintegrarea ţesutului organic. Drepl urmare sc
formează substanţe compuse cu ionii m etalelor-num ite chelate.
in etapa a 2-a arc loc demineralizarea smalţului în urma for­
mării com puşilor metalici (C a. P ) cu anionii acizilor. Aceşti com-
sx
puşi suni solubili în apă, dc aceca rapid sc „spală” , în consecinţă
apare dcmineralizarea şi dcfcclul dc ţesut.
In opinia aceslor autori nici nu sunt ncccsari acizii, dimpotri­
vă, deniineralizarca sc poate cfcctua chiar în mediul bazic. Aceas­
tă teorie nu explică acţiunea altor factori caricsogeni - bacterii
care formează aiei/i.
In prezent ipoteza triad e i Kriekhevsky K eyes recunoaşte caria
dentară drept o boală infccţioasă ce are la bază factorii cauzali
multipli care trebuie să acţioneze simultan, potenţiindu-se reciproc
pentru a declanşa procesul carios, organizând o triadă, care inclu­
de:
1) o gazdă susceptibilă, cu un teren favorabil;
2) o floră microbiană cariogcnă;
3) un regim alimentar bogat în hidrocarbonate rafinate ce
întreţin această floră.
\i necesar de menţionat că pentru apariţia cariei este nevoie de
o mare perioadă de timp pentru ca cei trei factori să producă leziu­
ni carioase:
1. G azda sau terenul favorabil (dintele):
calitatea smalţului;
calitatea lichidului bucal.
2. M icro/lora o ra la cario g en ă: suprafaţa smalţului expusă
mediului oral în câteva secunde se acoperă cu un film organic
amorf. Microorganismele iniţiale în peliculă sunt dominante:
1) C oci ( 2 % St. Vlutans). In decursul a câteva zile apare
placa, se va îngroşa şi coloniza cu diverse tipuri de mi­
croorganisme;
2) Coci, baci li, filamcntoasc, anaerobe.
3. Substratul alim entar:
llidrocarbonatcle în cavitatea orală din toate alim entele se
manifestă ca substrat pentru acţiunea fermentativă a microorganis­
melor cariogene şi sunt obligatorii în producerea cariei dentare.
Totodată, mai sunt necesare şi alte condiţii cum ar fi:
1) contactul lor îndelungat cu dintele;
2) consistenţa;
89
 3) vâscozitatca;
4) adezivi taica;
5) staţionarea îndelungată pc zonele retentive dc pe suprafaţa
dintelui sunt elemente de care depinde efectul cariogcn.
Denumirea, locul şi nocivitatea hidrocarbonatclor (după im­
portanţă) în procesul carios:
• za ha roza şi fructoza;
• glucoza;
• lactoza;
• maltoza.
Actualm ente indiscutabilă este problema rolului plăcii bacte­
riene în evoluţia procesului carios şi inflamator gingival. Carioge-
nitatca plăcii bacteriene este determinată de multipli factori legaţi
între ci:
1) compoziţia tlorci orale;
2) alimentaţia gazdei;
3) starea ţ.d.d;
4) rezistenţa gazdei;
5) igiena bucală.
Aceşti factori constituie verigile unui lanţ de reacţii care pot
conducc la apariţia cariei.
C aracteriz are a p lă c ii - masă moale, clcioasă, străvezie, alcă­
tuită din bacterii şi metaboliţii lor. Plăcile bacteriene se acumulea­
ză preponderent în zonele de rctenţie ale dinţilor şi sunt capabilc
în anumite condiţii într-un sector lim itat să creeze p il 4-5, (mediu
acid), carc poate provoca demineralizarea ţesutului dur dentar.
Placa bacteriană nu conţinc rămăşiţi alimentare, este clădită
din microbi carc se lipesc unii dc alţii pe orizontală şi verticală.
Cauza principală în formarea plăcii reprezintă zaharoza carc favo­
rizează stimularea înmulţirii m icrobilor acidofili. Factorii ce con­
trolează componenţa microbiană în placa bacteriană se numesc
determ inam i eco lo g ici (d. e.).
Există mai multe grupe de d.e. care interacţionează între ei şi
în anumite condiţii pot determina apariţia cariei.

9»
 Drept factori determ inanţi eco lo g ici pot servi:
rezistenţa organismului:
• specifică;
• nc specifică;
alimentaţia organismului;
cantitatea şi calitatea lichidului bucal;
igiena cavităţii bucale.
Pornind ile la cele menţionate, se poate afirm a că procesul
carios este o urmare a interacţiunii factorilor carioexogeni şi rezis-
tib ili. unde predomină procesul d em in eralizării. în cazul predomi­
nării factorilor rezistibili, sc produce p ro cesai de rem ineratizare.
De aici provine şi părerea că există o p la c a dentară nespecifică
care nu provoacă caria şi p la c a dentară sp ecifică care sc depistea­
ză în prezenţa cariei. Această poziţie permite un tratament antipla-
că. blocarea şi schimbarea m icro b ilo r patogeni pe cei nepatogeni.
S-a constatat de asemenea că cantitatea bacteriilor în cavitatea bu­
cală. aşa-numită „doză lim in ală” , joacă un rol c ritic în fo rm area
p lă c ii bacteriene.
Accentuând rolul florei microbicnc cariogcne, se poate decla­
ra în mod ferm că iară microbi şi glucide care contactează cu su­
prafaţa smalţului procesul cario s nu ap are, fapt dovedit de F. T.
Orlandcr şi coaut. în a. 1954. prin experienţa cu şobolani sterili şi
nesterili care au fost hrăniţi conform d ietei cariesogene. La şobo­
lanii sterili caria nu s-a dezvoltat, deşi glucidele erau prezente per­
manent. L a moment din placa bacteriană sunt evidenţiaţi şi identi­
ficaţi microbi care în condiţii dc experiment ,g u ră a rtific ia lă "
provoacă modificări pronunţate în flora ţesutului dur dentar.
C om poziţia florei o rale în c a riile dentare
in interiorul ecosistemului bucal sunt mai multe arii de răs­
pândire a microbilor bucali:
mucoasa bucală;
şanţul gingival;
gropiţele şi fisurile dentare;
suprafeţele netede dentare.
 Principalii microbi carc provoacă dizvăluirca proccsului cari­
os sunt:
strcptococus mutans (prim plan);
- strcptococus salivaris;
strcptococus sanguis.
Streptococul mutans, asociat în mod particular cu caria denta­
ra, nu poate fi instalat acolo unde s-a fixat (gropiţa, fisuri - cele
mai potrivite zone pentru cl).
Prim ele stadii de dezvoltare ale plăcii bacteriene corespunde
lipsei potenţialului patogen (aerob primar), deoarece este un nu­
măr m ic de colonizare. In asemenea condiţii cea mai mare parte dc
energie va fi folosita pentru produccrea noilor celule şi a matricei
organice.
Pe măsura maturizării energia va trccc la producerea acizilor
organici: acetic, lactic, fumărie, ctc., care vor conduce la crcştcrca
potenţialului de demincralizare a smalţului ( la pi I 5,5).
Populaţiile de St. m utans, fiind mari, sunt mai cariogcnc decât
St. sanguis, carc domină. Cariogenitatca St. mutans va depinde dc
alimentaţia gazdei. St. m utans, fiind cel mai cariogen, primeşte
susţinere de la St. sanguis şi St. salivariu s. P e rădăcină devine su­
portabil Actinom ices visas (E llio t şi al., 2004).
A lim e n ta ţia gazdei
E ncccsar de menţionat rolul local al alimentaţiei gazdei carc,
venind în contact cu flora microbiană, creează condiţii primare fa­
vorabile, cum ar 11 St. mutans şi St. sanguis sâ producă tot necesa­
rul dc aminoacizi prin mctaboli/arca proteinelor salivare disponi­
bile. U n regim alimentar care va conţine zaharuri (glucidc) va
avea două cfcctc importante asupra plăcii bactcriene:
1) frecvenţa folosirii alimentelor bogate în zaharuri va favori­
za selecţia în folosul St. m utans:;
2) placa matură în acizii organici, susţine un timp îndelungat
pll-ul acid al plăcii bactcriene.
în placa bacteriană există 4 surse de producere a energiei:
I ) energia rezultată din metabolismul microfiorei plăcii;

92
 2) energia rezultată din producerea metaboliţilor şi a enzime-
lor, etc.;
3) energia rezultată din celule viabile din placa bacteriană;
4) energia rezultată de polizaharidclc cxtracelulare, disociate
mecanic de placă.
Această grupă dc microbi în combinaţie cu glucidele nimerite
în cavitatea bucală în prezenţa salivei contribuie la formarea şi
maturizarea p lă c ii bacteriene.
în placa bacteriană se creează condiţii pentru:
înmulţirea microbilor —►îngroşarca plăcii bacteriene;
formarea energiei;
formarea acizilor organici, care la rândul lor provoacă scă­
derea pH-ului (5.5). iar în acest mediu are loc demineralizarea.
L necesar să menţionăm că
acumularea plăcii bacteriene;
formarea energiei;
formarea fermenţilor;
fermentarea;
formarea acizilor,
se produc pe ţesuturile dinţilor (m ai maturizate sau mai puţin
mineralizate), preponderent în zonele de retenţie: gropiţele, fisuri­
le, suprafeţele de contact sau de colet.
Toţi factorii numiţi prin mecanismul descris provoacă apariţia
procesului curios mai întâi la pacienţii cu dinţii mai puţin maturi­
zaţi (mineralizaţi) în zonele cu retenţie mărită. Astfel, putem ex­
plica faptul că indicele C P E la un pacient este mai mare, la altul
mai mic.
C o n d iţiile dentiţiei
Acoperirea eu glucoproteine salivare in 20 min. favorizează
apariţia peliculei proteice cu grosimea de (».05 1 micron. Pe dinţi
sunt multe locuinţe pentru microbi:
1. gropiţe şi fisuri;
2. suprafeţe de contact şi cele imidiat gingivale;
3. suprafeţe proximale ale rădăcinilor (în urma atrofiei alveo­
lare);
93
 4. suprafaţa netedă.
Indiscutabil că accstc zone (m ai ales dc contact) la pacienţi sc
vo r prezenta diferit (contact - punct, contact - linie, contact - sup­
rafaţă), având şi pericolul divers în retenţia microbilor, rămăşiţelor
alimentare, epiteliului dcscuamat, celulelor viabile bucale (lcuco-
citc etc.).
Zo n ele de retenţie în cauză vo r avea d iferite dim ensiuni de
contact cu placa bactcriană şi la diferiţi pacienţi se vor manifesta
diferit. Prin urmare, în aşa cazuri un rol important îi va aparţine
9 ig ien ei c a v ită ţii bucale, care va micşora aceste zone. Şi invers, o
ig ie n ă in su ficientă va favoriza potenţialul dc formare a polizaha-
rid e lo r extracelufare numiţi „dextrani". D extrăn ii conduc la for­
marea barierei gelatinoase, bine fixate, insolubile în salivă. în me­
diul acestor dextrani sc crccază un clim at acid cu anacrobi, pH-ul
acidic critic care dereglează mineralizarea smalţului (dcmincrali-
zarc) formând o suprafaţă rugoasă, unde sc reţin fllamentoasele
lactobactcrii (factorul secundar).
Rezistenţa gazdei
In prim plan sc evidenţiază rolului salivei. Sa liva va asigura
4 mecanisme de p ro tecţie generală:
1. curăţarea mecanică de bacterii;
2. acţiunea antibactcriană dircctă, soluţia tampon (bicarboni-
că şi fosforică);
3. acţiunea de remincralizare;
4. activitatea antibactcriană directă se determină prin enzime
(peste 50), proteine, anioni şi cationi macromolcculari, imu-
noglobulari, staterină etc. şi glucoproteinc (niucină).
tn z im c lc salivare:
• alfa-amilaza - catalizează disocierea amidonului şi glico-
genului în cavitatea bucală;
• lizozimul - dizolvă membranele celulelor bactcricnc şi
bactcriile;
• lactofcrina - fixează Fc, frânând procesul de însemânţarc
a microbilor;

94
 • lactopcroxidaza - inactivcazä I I 2O 2 produsă dc bacterii şi
transformarea ei în apă şi hipotiocianat (acţiuni antibacte-
ricnc).
S a liva asigură:
a) soluţie tampon - mai ales tamponul bicarbonic posedă
aeţiunc mare anticaric. Pătrunzând în placa bacteriană, v a conduce
la neutralizarea acizilor organici şi va preîntâmpina apariţia cariei;
b) saliva asigură rcmincralizarca smalţului, deoarece ca conţi­
ne ioni de Na, K , C a, P, cloride, M g, I7, carbonatul de hidrogen.
Calciul şi fosforul salivar sunt soluţii naturale de remincrali-
zarc capabile în intervalele dintre alimentaţie să recupereze C a şi P
pierdut din smalţ.
Prin cariorczistenţă se înţelege rezistenţa organismului şi ţesu­
turilor dure dentare la carie (V . Leontiev 1994).
Dependenţa ca riorc/isten ţс i :
1. L a n ive l m olecular va depinde de tipul dc hidroxiapatită,
prezenţa locurilor goale în structura cristalelor, gradul de
mineralizare a smalţului, corectitudinea form ării matricei
organice, interacţiunea componentelor proteice şi minerale
ale smalţului;
2. L a n ive l J e fesul adamantinal va depinde de regularitatea
structurii smalţului, prezenţa defectelor şi numărului lor în
smalţ, caracterul formării fibrelor adamantinalc şi fascicu­
lelor, desenul încărcăturii electrice dc suprafaţă ctc.;
3. La n ivel dc dinte ca organ va depinde construcţia suprafa-
ţci dc smalţ şi formarea peliculei secundare (terţiare) do­
bândite, şi raportul ci cu suprafaţa dintelui, profunzimea şi
forma fisurilor („deschisă” , „închisă” , „form ă-colbă” );
4. L a n ive l de sistem va depinde dc tipul scheletului facial al
maxilarelor, ocluziei, aranjamentul şi înghesuirca dinţilor,
spaţiile intcrdcntarc;
5. L a n ivel de organism va depinde dc funcţionarea glandelor
salivare, gradul de spălare şi curăţare naturală, interacţiunea
factorilor imuni şi antimicrobieni, forma de masticare ctc.;
 6. L a n ive ! de g ru p a şi populaţie va depinde de gradul dc re­
ducere a sistemului maxilă/mandibulă. Acţiuni nefavorabi­
le ale factorilor de civilizaţie (dietă, hidrocarburi).
M u lţi autori menţionează, că toţi factorii descrişi mai sus
depind dc sleirea genera/â, de rezistenţa şi reactivitatea organis­
m ului.
Г)е aici rezultă, că, alcătuind un plan de tratament al pacientu­
lui preponderent cu ca rie acută m ultiplă, este necesar dc ţinut cont
de „ cariorezistenţa" individuală a organismului la toate etapele
„profilactice” şi ale tratamentului:
selectarea metodei dc preparare a cavităţilor carioase;
selectarea materialelor de obturaţie;
- determinarea termenelor examinărilor profilactice;
determinarea termenelor dc garanţie a tratamentului.

2.6. Particu larităţile evolu ării procesului cario s în

fun cţie de localizare
In legătură cu diversitatea şi direcţia prismelor smalţiare cu
complexitatea formei şi configuraţia coroanelor dinţilor, răspândi­
rea procesului carios pe diferite suprafeţe ale dintelui este diferită
şi sc caractcrizcază prin anumite particularităţi:
Procesul carios cel mai frecvent apare şi sc dezvoltă în fi­
surile m olarilor şi prcmolarilor, răspândindu-se după m er­
su l p rism elo r sm alţiare spre jo n cţiu n ea sm alf-denlină în
formă de triu n g h i cu vârfu l la suprafaţa sm alţului: У \
Accst proces adesea mult timp nu sc manifestă clinic.
Ajungând la lim ita smalţ-dcntină, procesul se răspândeşte
masiv, brusc pe suprafaţă, ocupând o zonă mult mai marc
anume pc jo n cţiu n e. Trecând în ţesutul dentinar, procesul
carios se îngustează formând un alt triunghi, vârful căru ia
este adresat spre p u lp ă luând forma rombului -
în cazul carici situate pc suprafeţele bombate, d irecţia răs­
p â n d irii pro cesu lu i cario s se schim bă. formându-sc un triunghi cu
vârful îndreptat sprс jo n cţiu n ea sm alţ - dentină. Iar în dentină pro­
cesul sc răspândeşte după modelul triunghiului caracteristic pentru
96
dentină, deci vârful căruia este îndreptat spre pulpă formând
2 triunghiuri cu vârfurile adresate spre pulpă .
in ultimul timp în literatură apar date. precum că în urma utili­
zării pastelor de dinţi cu conţinut de Jlu o r, smalţul superficial
devine mai mineralizat şi procesul cario s p c su p rafaţa sm alţului
sc m anifestă în fo rm ă dc m aculă, iar în straturile subi acente ale
smalţului superficial şi ale dentinei, acest proces cap ătă o răspân­
dire m ai m are .şi m ai adâncă.
Prin urmare, distrugerile minime la suprafaţa smalţului sunt
susţinute de distrugeri masive în profunzime spre pulpă, unde ţe­
suturile sunt mai puţin mineralizate.
D in cele relatate d iagnosticarea devine d ificilă, de aceea,
efectuând prepararea cavităţilor, trebuie să ţinem cont tie d irecţia
şi fo rm a răsp ân d irii p rocesului cario s pe diverse suprafeţe ale
dintelui. Astfel, frecvent avem nevoie dc o radiografie, ta re ne va
indică un focar rarifiat.

2.7. Tabloul clin ic al cariei

în manifestările clinice ale cariei se determină o varietate
foarte marc dc la macula albă/cafenie pc suprafaţa smalţului până
la prezenţa d istracţiei m ajore cu formarea cavităţilor mari în ţesu-
turilc dure. Progresarea procesului carios Iară tratament în toate
cazurile mai devreme sau mai târziu conduce la distrugerea între­
gii grosimi a ţesuturilor dure cu perforarea cavităţilor pulparc şi
inllamaţia pulpei, manifestată prin pulpită carc în lipsa tratamentu­
lui va provoca inflamarea periodonţiului şi periodontita. Din acest
punct dc vedere caria a şi căpătat denumirea dc c a rie sim plă >7
ca rie com plicată.
C a ria sim plă afectează numai ţesuturile dure dentare, iar
ca ria com plicată -> pulpa şi pcriodonţiul.
Caria poate afecta un dinte sau mai mulţi - un sistem de dinţi
(sau chiar şi mai multe), în aşa cazuri vorbim dc c a rie m ultiplă
sau boală carioasă.

91
 In apariţia procesului carios apare o legitate referitor la locali­
zare - cavităţile carioasc in toate cazurile apar în lo cu rile de reten-
(ie a depunerilor moi:
fisurile, gropiţele;
- suprafa|ele dc contact;
regiunea ccrvicală - dacă se afectează 2 3 suprafeţe, va
apărea c a ria c irc u la ră .
Pentru evo lu ţia procesului carios sunt caracteristice două d i­
re c ţii p rin cip a le de evoluare, carc în linii generale pot fi caractcri-
zatc în felul următor.
/. Pentru p ro cesu l cario s acut sunt caracteristice:
afectarea a mai multor dinţi, С Р В - marc;
demineralizarea masivă în profunzime;
cavitatca cu intrare îngustă, dar destul de adâncă şi mare în
profunzime;
nuanţe dc culori deschise - marmorie/alb-crctos/suriu;
prezenţa acţiunii factorilor generali* ereditari, dereglări me­
tabolice, boli generale etc.
2. Pen tru p ro cesu l cario s cro n ic sunt caracteristice:
- proccsul carios afectează I -3 dinţi, C P E - mic;
procesul de demineralizarc decurge încet;
caria cronică sc întâlneşte preponderent la oamenii practic
sănătoşi;
dezvoltarea/evoluţia lentă (ani de zile):
ramolirca ţesuturilor dure e slab pronunţată;
- cavitatea carioasă este larg deschisă;
culoarea întunecată cafenie/neagră a ţesuturilor dure den­
tare;
însă dereglările generale îi pot schimba evoluţia într-o evo­
luţie subacutâ sau chiar acută;
ţesuturile ramolite în cantităţi m ici, pigmentate, sunt dc
consistenţă densă;
din contul evoluţiei cronice existenţa îndelungată a cavi­
tăţii carioase.
 In cavitatea pulpară sc formează un strat gros dc dentină dc
substituţie care distanţează pulpa de dentina afectată. Totodată, în
cavitatea carioasă cronică sub stratul ramolit se formează un alt
strat gros de dentina opa/iscentä/strävezie bine m in eralizată, care
şi redă duritatea ţesuturilor.
Nu toţi autorii evidenţiază/separă caria acută dc cea cronică.
N oi însă susţinem ideea separării acestor două forme de ca rie
acută ş i cro n ică, deoarece acest moment are o repercusiune e v i­
dentă asupra prognosticului, tratam entului ş i p ro filax ie i, recid ive­
lo r p osib ile ş i co m p licaţiilo r care pot apărea în cazul cariei acutc.
M ai mult spus, observaţiile noastre pc parcursul a zcci dc ani nc
permit să constatăm că în cazul cariei acute la tineri intensitatea
procesului carios este foarte mare - C P E < 5-8. în aşa cazuri
deseori cavităţile carioasc parcă nici nu sc observă, doar o m odifi­
care slabă dc culoare, care după preparare se transformă într-o ca­
vitatc carioasă medie sau profundă!
L a examinarea atentă a pacienţilor pe suprafeţele vestibuläre,
preponderent a premolarilor superiori şi inferiori în regiunea cole-
tclor sc observă nişte linii/dungi albicioase slab pronunţate, care
nu sunt altccva decât nişte zone hipom ineralizate şi care dispar
peste un timp, dacă sc efectuează un tratam ent rem in eralizator
complex, in caz contrar, cu timpul ele se transformă în cavităţi
carioase. Drept fond pentru evoluarea rapidă a procesului carios
pot servi:
igiena insuficientă;
abuzul de glucide în alimentaţie;
reactivitatea scăzută;
prezenţa bolilor generale cronice;
procesele infccţioasc grave;
alimentaţia insuficientă;
stările specifice fiziologice (graviditate, adolescenţă);
datele specifice anatomo-fiziologice ale ţesuturilor dentare.
C a ria acută se caracterizează printr-o apariţie şi evoluţie rapi­
dă, uneori chiar în câteva săptămâni, dcmincralizarca ţesuturilor
dentare şi apariţia defcctelor coronare, deseori cam oflate, deoarece
99
proccsul fo a rte repede progresează în interior eu păstrarea carca-
sului smalţiar.
In asemenea cazuri smalţul afectat capătă o nuanţă albicioasă
cretoasă, marmuric, pală, Iară luciu. Efectuând prepararea, fo a r­
te repede ne vom prăbuşi eu freză în dentină eu o cavitate plină, eu
ţesuturi demineralizate, ramolite, care foarte uşor se înlătură eu
excavatorul în straturi. Ţesuturile smalţiare demineralizate se asea­
mănă cu bucăţele de cretă umectată. Dentina însă, fiind şi mai de­
mineralizată. aminteşte o substanţă cârtilaginoasă, care se înlătură
uşor cu excavatorul, avansând în adâncimea şi lăţimea cavităţii
carioase.
*
In asemenea situaţii mişcările instrumentului trebuie să fie
foarte atente şi în toate cazurile pornite Iară apăsare de la mijlocul
cavităţii carioase spre periferie, pentru prevenirea deschiderii cor­
nului p u lp a r, deoarece stratul dcntinar poate fi foarte marc, pro­
fund demineralizat, direcţionat spre pulpă, şi deseori allându-sc în
contact nem ijlocit cu cavitatea pulpară.
După deschidere cavitatea carioasă capătă o formă tipică:
este voluminoasă:
- cu intrare îngustă;
marginile smalţiarc, fiind demineralizate, subminate, se
fracturează uşor;
- culoarea dentinei ramolitc-cartilaginoase este nemodificată
sau dc un gri-deschis.
In astfel de cazuri pacienţii deseori nu înaintează acuze şi
numai după prepararea cavităţii apar reacţii vii la factorii termici.
In pulpă pot fi determinate modificări areactivc.
In cavităţile carioase lipseşte stratu l transparent. iar în came­
ra pulpară stratu l dentinei de substituţie (terţiare) lipseşte sau e
foarte subţire. Procesul carios foarte repede se poate răspândi asu­
pra pulpei şi pcriodonţiului, p ro vo cân d p ulpite ş i perindontile.
O răspândire mai largă în practica stomatologică are clasifica­
rea carici după profunzim e topografie:
c a ria m aculară (incipientă) - smaltiară;
c a ria su p erficială - în limita smalţului;
100
 c a ria medie, dentinară (subadamantinară);
cariaprofundă-dentinară (afectează dentina parapulpară).
Conform acestei clasificări vom descrie clinica carici:
/. C a ria m aculară (in cip ien tă) in majoritatea cazurilor evolu­
ează asimptomatic şi se depistează întâmplător la un examen m i­
nuţios, rar când pacienţii manifestă acuze la prezenţa petelor albe
sau cafenii.
*
In caria maculară alb ă $i cafenie prin metoda m icro so n d ării
electronice se determină micşorarea Ca, P, I*’. După datele unor
autori s-a stabilit că pierderea de C a în zonele cariate ajunge la
20-30%.
S-a constatat că caria la nivelul m aculei alb e reprezintă o de­
m ineralizare su b su p erfk ială a smalţului, pc când în stratul super­
ficial aceste modificări sunt neînsemnate. S c consideră că păstra­
rea un timp mai îndelungat a smalţului superficial intact se dato­
rează:
particularităţilor structurale ale stratului superficial;
procesului de remincralizare din contul salivei {fîg . 21).

/7i>. 21. C arie maculară în secţiune.

101
 С a ria acu tă in cip ien tă (m a cu la ră ) - petele maculare sunt
albe/crctoasc cu nuanţa cretoasă, lipsite de transparenţa obişnuita.
L a început petele pot fi m ici, dar cu timpul se măresc în dimensiu­
ni, în jurul lor mai apar şi alte pete mai m ici. Deseori atunci când
caria acută afectează regiunea coletului şi igiena cavităţii bucale
este nesatisfacătoare, maculelc nici nu se depistează, deoarece sunt
acopcritc cu depuneri alb e m oi (pentru a le depista medicul neapă­
rat trebuie să curăţe suprafaţa dintelui dc depuneri).
In această carie reacţia la excitanţii termici nu se evidenţiază.
4 E O D nu este schimbată. Pentru depistarea sectorului demineralizat
(pata albă) se colorează eu alb astru de m etilen, in cazul cariei ma­
culare. zona suspectă devine mult mai pronunţată.
Suprafaţa m aculci dc regulă с netedă sau sc determină o mică
rugozitate, indoloră la sondare.
Petele alb e pot fi depistate în regiunile uşor vizibile, dar atun­
ci când sunt atacate locurile cu rctenfie naturală, fisu rile, g ro p i­
ţele, su p ra fu fele de contact, depistarea petelor sau a cariei in ci­
piente acute e fo a rte d ific ilă , deoarece toate fisurile, gropiţele mai
întâi reţin pigmentul alimentar şi prezintă o coloraţie întunecată
chiar în stare normală şi tocmai după accasta apare caria care poa­
te fi şi acută, dar noi nu putem observa aceste pete albe, deoarece
ele sunt vualatc dc pigmenţi alimentari.
Sondarea fisurilor de asemenea nu este convingătoare, deoare­
ce aproape în toate cazurile o reţinere a sondei poate (1 din contul
cariei, dar şi din contul formei înguste a fisurii adânci. D e aceea
c a ria acută, precum şi cea cro n ică in cip ien tă în accstc zone in
majoritatea cazurilor este trecută cu vederea. Adesea medicii cu
practică mai mare „depistează intuitiv” .
Cu timpul aceste forme de acum sc transformă în defecte,
dezvoltând carii superficiale sau medii şi atunci pot 11 uşor depis­
tate.
Pentru o diagnosticare mai precisă poate fi utilizată metoda
lum iniscenfei care este bazată pe luminisccnţa ţesuturilor dure in-
taetc sub acţiunea razelor ultraviolete. In accst scop se utilizează
lăm pi sp eciale - în regiunea d em in eralizării lum inisccnţa dispare.
102
 C a ria in cip ien tă cro n ică - sc caracterizează prin absenţa
durerii. Apariţia petelor dc cu lo are cajenie-deschisă p ân ă la neg­
ru. După curăţarea şi uscarea acestor zone suprafaţa devine mată,
indoloră la excitanţii tcrmici, chim ici şi sondare, însă sc observă o
rugozitate.
Pahomov (i.N . (1967) in cazul c a riilo r in cipien te evidenţiază
câteva varian te tic pete în funcţie de co lo raţie ş i extinderea pe
suprafaţa d in ţilo r: - pete albe: - pete galbene; ca fe n ii; - pete neg­
re cu diferite varian te de extindere.
Această gradaţie poate avea o însem nătate c lin ic ă - în calitate
de pronostic (progresarea dem incralizării), dcoarccc e ştiut că:
petele albe caracterizează o demineralizare progresivă;
galbcne-maro-deschis - o demineralizare moderată;
maro-negre stoparea demincralizării (c a rie de staţionar,
stopată).
C u cât suprafaţa şi adâncimea procesului e mai marc, cu atât
mai rapid apare dezintegrarea ţesutului dur dentar -> defect carios.
E necesar de menţionat că in dezvoltarea sa c a ria incipientă
petele albe sunt foarte dinamice şi în timp scurt se vo r mări în
dimensiuni formând defect smalţiar. Totodată, cu îmbunătăţirea
stării generale şi a igienei accstc pete se pot mineraliza şi disparea
complet.
Petele cafen ii progresează foarte încet, cele negre - staţionea­
ză stopând complet dcmincralizarea - apare aşa-numita „ c a rie de
staţio n ar". în asemenea cazuri petele devin dense, lucioase, negre.
Concomitent şi petele cafenii pot deveni dinamizate, active,
sporind dcmincralizarea. Aceasta se întâmplă atunci când starea
generală sc dereglează - boli generale, intervenţii chirurgicale,
stresuri.
După cum a fost menţionat, majoritatea autorilor susţin că
stratul su p erficial al smalţului este mult mai mineralizat decât
stratul adiacent - sub cel superficial. A ccst fapt sc datorează sali-
vei, pastelor de dinţi cu conţinut de C a , F , P, alimentelor, care
sporesc mineralizarea acestui strat.

103
 D iagnosticul d ife re n ţial al cariei m acularc/incipiente
Caria maculară sc diferenţiază de hipoplazie, pentru carc este
caracteristică afectarea simetrică a dinţilor omonimi, în proces se
cointeresează şi suprafeţele imune pentru carie; de flu o ro ză care
reprezintă pete multiple albe-cafenii.

Diagnosticul diferenţial al cariei incipiente (după Groşikov, 1980):

Semnele llipoplazia Fluoro/a/f.macu-

( aria incipient:!
smalţului lară
Timpul După erupţia înainte dc înaintea erupţiei
apariţiei dintelui erupţia dintelui dintelui
Dinţi afectaţi Atât cei temporari, Mai «Ies dinţii Mai des dinţii
cât şi cei permanenţi permanenţi permanenţi
Localizarea Fisurile şi alte Suprafeţele Zonele vestibulä­
adâncituri naturale, vestibuläre şi re şi linguale
suprafeţele dc con­ linguale atipice atipice pentru
tact şi de colet ale pentru carie carie
dinţilor
Caracterizarea Pete cretoasc. Pată albicoasă, Pete multiple
focarului mate, (ara luciu, suprafaţa iictno- mate sau cafenii,
fără defect dificată, netedă, suprafaţa netedă
defecte fără defect
Numărul Unice, rar mulliple Unice, în afecta­ Mai des multiple
petelor rea sistemică pot
fi multiple
Modificări Dispare rar. mai Nu dispare Cu vârsta poate să
dinamice des în locul petei dispară, dar mai
apare caria des rămâne pc toa­
superficială tă viaţa (albirea).
С onccntraţia F Frccvcnţa se măreş­ Nu arc Apare în localităţi
în apa potabilă te. când se micşo­ însemnătate cu cantitatea
rează cantitatea F în mărită a F in apa
apa potabilă potabilă
Coloraţia cu Focarul se colorează, Sectoarele Sectoarele
sol. albastru dc intensitatea coloraţiei smalţului afectat smalţului afectat
mctilcn 2% depinde de gradul de nu se colorează tui sc colorează
dcmincralizarc
Stomatoscopia Luminisccnţa este Luminisccnţa Luminisccnţa nu
luminisccnţa modificată opacă este schimbată este schimbată
in locul petelor
104
 //. Сaria superficială
/. C a ria acu tă su p erficiala: treptat, dacă nu sc întreprind
măsuri curative, profilactice, stratul superficial al smalţului pierde
din integritate, formându-se un defect carios.
A
In asemenea cazuri bolnavii pot prezenta acuzc:
dureri neînsemnate sau sensibilitate mărită;
strepezirca dinţilor, care apare la utilizarea alim entelor ac­
re, dulci;
rar pot apărea dureri la excitanţii chim ici.
L a exam enul obiectiv depistăm pete albe cretoase, cu defecte
mărunte în smalţul superficial, sensibilitate mică la sondare. La
preparare sc poate determină un defect pronunţat în smalţ.
2. C a ria cro n ică su p erficiala sc dezvoltă practic fără simpto-
me, foarte rar pot apărea senzaţii slabe la excitanţii chim ici. Pe su­
prafaţa smalţului se pot observa nişte defecte smalţiare mici de
culoare galbcnă-brună, intrarea în cavitate este larg deschisă, son­
darea indoloră. Atunci când procesul e localizat în fisuri, defectul
cariei se contopeşte cu fisura.
D iagnosticul c a rie i sup erficiale se slabii Ieste pe baza:
lipsei acu/clor sau senzaţiilor foarte slabe la excitaţii;
prezenţei defectului carios pigmentat în limita smalţului
sau fisurilor cu reţinerea sondei;
durerilor slabe la prepararea ţesuturilor cu bormaşina drept
consccinţă a vecinătăţii joncţiunii smalţ-dcntină.

///. Caria medie

I. C a ria acută m edie - apare în locul petelor albe sau pigmen­
tate în rezultatul destrucţiei joncţiunii smalţ-dcntină. în această
formă a cariei procesul atacă stratul subsmalţiar al dentinei. La
unii pacienţi pot să apară reacţii slabe la excitanţii chim ici şi fizici.
L a început dimensiunile cavităţii carioasc acute suni greu de
slabi Iii, deoarece intrarea în cavitate с îngustă, iar cavitatea carioa­
să e plină cu resturi alimentare şi multă dentină ramolită, albă. In
asemenea cazuri prezenţa procesului o divulgă mai mult cu loarea
m odificată (su rie ) a sm atfului.
105
 Determinarea profunzimii cavităţii (d-cul) este posibilă numai
după înlăturarea completă a dentinei ramolite (preponderent cu
excavatorul) şi marginilor cretoase subminate. Cavitatea carioasă e
mai largă la joncţiunea smalţ - dentină, iar spre pulpă se îngustează.
Dentina ramolită care căptuşcază cavitatea este moale, albă-
/gri, rar gălbuie, se înlătură uşor în straturi cu excavatorul. A ria tic
ramolire a dentinei poate ocupa o suprafaţă mai mare sau mai
mică şi depinde dc evoluţia şi localizarea procesului carios.
Sondarea cavităţii poate fi slab doloră preponderent la joncţiu­
ne, ceea ce reprezintă un simptom strategie.
2. C a ria m edie cro n ică - se poate dezvolta practic asimpto-
matic, foarte rar pot apărea dureri, senzaţii slabe la excitanţii ch i­
miei, la examinare sc depistează o cavitate carioasă larg dcschisă,
dentina ramolită e prezentă în cantităţi m ici, densă cafenie, sonda­
rea indoloră, reacţia la diverşi excitanţi - indoloră, E O D - 6 M kA .
M orfo lo g ia. In cazul cariei medii apar anumite modificări
morfologice în ţesuturile dentare, clasificându-sc în câteva zone
(f'g . 22):
1. sunt arătate zonele:
dezintegrată;
demineralizată;
2 . zona opaliscentă şi dentina
nemodifieată;
3. zona dentinei terţiare - dc
substituţie

Fig. 22. C arie medic cronică.

/. Zona dezintegrării ţesuturilor dure dentare care se carac­

terizează p rin :
a) dispariţia completă a semnelor structurale ale dentinei:

106
 b) dcmincralizarea completă, ramolirca (dentina moale, în
caria acută);
c ) în caria acută aceste straturi sunt groase, moi, albicioase
(galbcnc-gri);
d )în caria cronică -straturile sunt mult mai subţiri, dense,
pigmentate (cafcnii-ncgrc);
e) acumulări masive microbiene (in caria acută).
2. Zona dem ineralizată - este situată sub zona precedentă:
a) dentina încă păstrează structura, dar sc depistează modi­
ficări însemnate;
b)canaliculcle dentinare dilatate ncuniform;
c) uneori canaliculcle se contopesc formând caverne;
d) canaliculele dentinare infectate cu streptococi.
3. Zona dentinei op aliseen te (sclerozate):
a ) dentina îşi păstrează structura, dar este puternic minera­
lizată, deseori formând o substanţă omogenă foarte dură;
b) dentina este groasă, dură, cafenie/neagră în c a ria cro n i­
că ş i sub ţire, gri în c a ria acută',
c ) dentina este calificată drept structură dc a p ă ra re deter­
minată de rezistenţa organismului faţă de procesul
carios. Stratul este foarte bine m ineralizat şi se numeşte
s tratиI h ip ercale inat.
л

In ansamblu trebuie dc menţionat că în carie procesele de

demineralizare şi remineralizare decurg paralel avansând când
unul, când altul.
4. Zona dentinei nem odificate:
In această zonă atât canaliculele, cât şi substanţa de bază a
dentinei practic nu sunt modificate. în cazul când excitantul care
acţionează asupra ţ.d.d şi pulpei predomină asupra posibilităţilor
dc apărare, stratul hipermineralizat nu se mai formează, odonto-
blastclc se mortifică, terminaţiunile lor din canaliculele dentinare
se nccrotizează, sc umplu cu aer şi bacterii aşa canal icul i se mai
numesc „tract mort” .
C lin ic sondarea acestor sectoare prezintă micşorarea sau lipsa
sensibilităţii.
107
 5. Zona dentinei terţiare de substituţie:
Această zonă sc formează din contul pulpei drept răspuns la
dezvoltarea proccsului carios, acest strat este situat în zonele pro­
iectante ale procesului carios şi este iregulat, conţine o cantitate
mai mare de săruri decât dentina primară, este mai rezistent la
carie. Această zonă este mult mai pronunţată în cazul c a riilo r
cronice.
In caria acută predomină destrueţia şi demineralizarea, iar
dentina terţiară aproape că nu reuşeşte să sc formeze, deoarece
predomină un proccs intensiv de dcstrucţie, dem incralizare.
IV . C a ria p ro fu n d ă se caracterizează prin formarea cavităţilor
care afectează toata grosimea dentinei până la pulpă, ocupând tot
stratul dentinei parapulpare.
I .C a ria acu tă profundă - pacienţii manifestă acuze - dureri
care apar la acţiunea excitanţilor chim ici, termici, dar carc dispar
odată cu înlăturarea lor.
O b iectiv - se depistează o cavitate carioasă profundă, eu mar­
ginile subminate albc/crctoase. Cav itatea e plină eu resturi alimen­
tare şi un strat gros de dentină ramolită, care uşor se înlătură cu
excavatorul. Sondarea este dureroasă la limita smalţ-dentină şi pc
planşeul cavităţii la proiecţia cornului pulpar carc nemijlocit răs­
punde la excitanţii din procesul carios.
Sondarea în cazul cariei acute trebuie să fie atentă, deoarece
uşor sc poate deschide cornul pulpar (apare durere violentă şi sân-
gerare slabă pe planşeul cavităţii în formă de şuviţă).
2. C a ria cro n ică profundă poate 11 caracterizată prin lipsa du­
rerilor sau foarte neînsemnate la excitanţii termici, chimici. C a vi­
tatea carioasă с larg deschisă, marc, dentina ramolită în cantităţi
m ici, dc culoare întunecată (cafenic-neagră) greu se excavează,
dimensiunile orizontale ale cavităţii predomină faţă de cele ver­
ticale.
Sondarea pereţilor planşeului este indoloră g ra ţie stratu rilo r
dentinei opaliscente ş i terţiare pronunţat formate (groase).
108
 Asemenea cavităţi se formează un timp foarte îndelungat (ani
de zile).
in afară de caria aculă şi cronică se mai evidenţiază c a ria acu-
lisim ă ş i c a ria staţionară.
C a ria acu tis in ia (caria fluoridă, caria explozivă) - reprezinlă
o variantă a carici acute. M ai des se observă la copiii bolnavi, slă­
biţi. L a maturi se poate întâlni de asemenea - la pacienţii slăbiţi,
bolnavi, cărora li s-a înlăturai glandele salivare şi se dezvoltă xe­
rostomia - „gura uscată” . în asemenea cazuri sc observă:
o demineralizare progresivă a ţesutului dur dentar, rapidă
în scuti timp;
o evoluţie foarte rapidă a procesului carios (2 5 săptămâ-
ni);
leziuni multiple în majoritatea dinţilor cu apariţia mai mul­
tor cavităţi în acelaşi dinte;
ţesutul dur dentar este ramolii, demineralizat, mai lax;
lipsa straturilor protectoare ale dentinei transparente şi dc
substituţie (terţiară).
C a ria staţionară (stopată) - reprezintă o variantă a cariei cro­
nice.
in cazu rile favo ra b ile a le ig ien ei bucale, ale sănătăţii organis­
mului se poate observa o carie, dc obicei la un dinte, care la un
moment se stopează, nu mai progresează.
C lin ic sc manifestă printr-un defect larg deschis, dc o profun­
zime nepronunţată, dc culoare cafenie, cafenie-neagră, a ţesuturi­
lor dure/dense, indolore la sondare.
Uneori, în cazul c a rie i profunde de staţio n ar această cavilatc
poale să ocupe dentina (terţiară), deci afectează deja nivelul
cavilăţii pulpare.
Siluaţia poate fi explicată prin faptul că:
procesul carios evoluează foarle Icni (ani de zile), distru­
gând nu numai dentina primară, dar parţial şi cea secunda­
ră. Toluşi cavitalca pulpară rămâne nedesfiisă, datorilă for­
mării accstui strai dc dentină care predomină asupra evo­
luării foarte lente a procesului carios.
109
 л
Jii final sc poate dc menţionai că:
- caria afectează numai (esufuri/c dure denture:
durerile pol apărea rar, numai la exeitanţii chim iei, termici;
durerile dispar odată eu dispariţia/stoparea acţiunii excitan­
tului;
spre deosebire de pulpită în carie durerea este localizata
şi nu radiază;
caria aeutâ se menţine câteva luni, după care Ireee în pulpi­
tă;
- caria cronică poate staţiona ani de zile.
D iagnosticul diferenţiar al cariei maculare/incipiente şi su­
perficiale e necesar de efectuat eu flu o ro z ă şi hipoplazia (vezi ta­
belul).
D iferen fierea c a v ită ţilo r cario ase m edii .у/ profunde sc efectu­
ează eu diferite defecte în ţesutul dur dentar de diferite adâncimi,
de altă etiologic:
hipoplazia pronunţată cu dcfectc aplazicc;
fluoroză - forma dcstructiva;
defecte cuneiforme;
eroziunea şi necroza în ţesut dur dentar;
- pulpita cronică;
periodontita cronică.
Difcrenţiarca cariei va fi foarte greu de realizat, aprecierile la-
cându-sc după criteriul liniar sau dc volum (dimensiuni). în aşa
cazuri un rol importam îl va juca:
cunoaşterea variaţiei de grosimi a ţ.d.d. în diverse grupe
de dinţi şi suprafeţele atacate;
vârsta pacientului;
gradul de mineralizare a ţesutului dur dentar;
evoluţia procesului carios;
adâncimea cavităţii;
grosimea dentinei ec desparte cavitatea carioasă de cea
pulpară.
Aceste criterii sunt foarte importante în diferenţierea, mai eu
seamă, a cariei medii de cea profundă. В necesar de menţionat că
110
diagnosticul carici sc stabileşte definitiv numai după prepararea
completă a cavităţii carioase.
C a ria cim entului sau ca ria ra d ic u la ră - dc obicei această
formă de carie apare preponderent la pacienţii în vârstă cu afecţiu ­
n i parodonlale, unde în 60 - 9 0 % suni prezente recesiunile gingi­
vale cu denudarea rădăcinilor.
Apariţia acestor carii poate II condiţionată de:
prezenţa rădăcinilor denudatc;
utilizarea glucidelor în cantităţi sporite;
igiena insuficientă a cavităţii bucale;
hiposalivaţia (m odificări hormonale , medicamente);
utilizarea băuturilor acide;
radiaţia în regiunea capului şi gâtului.
Ricota evidenţiază trei forme ale cariei radiculare:
1. f. incipientă;
2. f. superficială;
3. f profundă.
Caria incipientă de rădăcină este foarte d ificil dc diagnosticat,
deoarece modificările de culoare sunt neînsemnate.
Cimentul afectat rapid sc abrazează descoperind dentina care
din contul salivei treptat se remineralizează. D e aceea caria rădăci­
nii mai curând poate fi depistată la o etapă mai avansată, deci la
prezenţa defectului. Caria rădăcinii preponderent are o evoluţie
cronică. Totodată, zonele afectate pot fi reprezentate printr-o den­
tină care poate fi excavată uşor. M ai frecvent această formă afec­
tează o suprafaţă a rădăcinii. Dar în unele cazuri, la pacienţii care
au dereglări generale, caria poate deveni mai agresivă, afectând
I 3 din suprafeţele radiculare, dentina este moale, demineralizată,
slab colorată.
Al/e fo rm e dc carie - C aria secundară: afectări, leziuni noi
carioase apărute lângă plombă în dinţii plombaţi anterior, eu
pătrunderea m icrobilor din cavitatea bucală.
/. C lin ic in c a ria secundară sc determină dinţi obturaţi, unde
alături de plombă se observă o m odificare dc cu lo are, uneori şi
reţinerea sondei. Această carie poate porni din zonele de contact
111
ale obluraţiei cu ţ.d.d. şi sc răspândeşte pc peretele/pereţii cavităţii
carioase sub plombă avansând spre planşcu şi afectând ţesuturile
dure dentare după acelaşi principiu ca în cazul carici primare.
Caria secundară poate 11 provocată dc:
1. Formarea microspaţiilor între plombă şi ţesutul dur dentar
atunci când:
a) prepararea cavităţii carioasc a fost efectuată incomplet la
nivelul marginilor, iar acestea s-au fracturat;
b )n u s-a efectuat bizotarea marginilor;
c) materialul obturativ nu s-a condensat bine la margini;
d) nu s-a efectuat polisajul suficient şi rebondingarea obtu­
rat ici;
c ) nii s-au curăţat rămăşiţele obturaţici dc bază dc pe mar­
ginile cavităţii carioase;
f) uscarca şi izolarea insuficientă preponderent la cariile dc
cl. II—V (lichidul gingival);
g) ajustarea incorcctă a matricei - surplusul dc material.
O altă variantă a carici este c a ria recid ivan lă care sc caractc-
rizează prin reapariţia sau progresarea, aprofundarea procesului
carios cc a rămas prezent in urma rămăşiţelor de ţesut dentinar in­
fectat.
2. C a ria re cid iv ă sc caracterizează prin co tiiintuirea sau re ci­
d iva re a c a rie i dcacum existente, dar stopate prin tratamentul ante­
rior (plom barea), sub obturaţie în urm a:
m odificărilor metabolice locale şi generale;
nccrotomici insuficiente;
tratamentului medicamentos insuflcicnt/ncadecvat al plă­
gii, dentinare (antiseptic, remineralizator);
suprauscării suprafeţelor cavităţilor;
- bondingării incorecte a cavităţilor.

2.8. M etode de exam inare

Prem isă importantă într-un tratament eficace serveşte stabili­
rea d iagnosticului coreei. Pentru confirmarea diagnosticului pri­

112
mar şi diferenţial deseori este necesar dc a efectua examinări loca­
le, sistcmicc şi generale.
Dc obicci acuzele pacientului sc referă la un dinte, cel mai du­
reros şi chiar îl indică. însă medicul, după reccpţionarea informaţi­
ei, trebuie să facă o exam inare com plexa, m u ltilaterală cu studie­
rea minuţioasă a m ucoasei o ra le , p arod o n ţiulu i ş i fie c ă ru i dinte in
parte. în procesul examinării dinţilor e necesar dc atras atenţia la:
num ărul, form a, culoarea, m ărim ea, starea plom belor, protezelor
şi prezenţa fo carelo r ca ria te in fiecare dinte ş i p e toate
suprafeţele lui, pentru ap recierea riscu lu i de carie.
Aceste observaţii ne vor ajuta la determinarea condiţiilor,
evoluţiei cariei, diagnosticarea si diferenţierea procesului, întocm i­
rea planului de examinare, tratament şi profilaxie.
in cazul prezenţei dinţilor plombaţi determinăm:
fu n cţio n alitatea plom belor:
calitatea, abrazia lor;
aderenţa marginală eu ţesut dur dentar;
starea punctului de contact;
coincidenţa culorii eu ţesut dur dentar;
prezenţa cariei secundare;
starea parodonţiului în regiunea dinţilor plombaţi, restau­
raţi.
A

In cazul prezenţei protezelor determinăm:

funcţionalitatea;
csteeitatca;
starea parodonţiului în regiunea fiecărui element al prote­
zei;
starea ţesutului dur dentar la marginea coroanelor (scurte,
largi - carie);
starea ocluziei.
Se determină pentru carie C P E , structura lui, pentru parodont
P M A , Pi şi pentru ambele stări - II (indicele igienei).
După examinarea generală a cavităţii orale sc examinează
concret dintele eu care a venit pacientul, efectuând toate metodele
nccesare dc examinare conform situaţiei concrete dc la caria ma­
culară până la cea profundă:
- determinarea culorii - modificarea ei (pată albă, crctoasă,
cafenie);
- sondarea - pre/enţa sau lipsa defcctului;
- determinarea profunzimii defectului.
D eterm inarea rezistenţei ţesutului Ju r dentar prin aprecicrca
m odificărilor dc culoare sc face prin gravaj, apoi prin aplicarea
sol. 1 % albasru dc metilenă, cc stabileşte o cu lo are dc la blue până
la albastru, care depinde de rezistenţa smalţului. Cu cât culoarea e
mai pală, cu atât rezistenţa smalţului e mai mare.
Sunt obligatorii urmăloarele investigaţii:
sondare - o sondă fină, ascuţită, în depislarca rugozităţilor;
- percuţie - orizontală, verticală;
- radiografie - intraorală, dc contact, cxlraorală, computeri-
zalâ;
- F O I);
- rcacţie la agenţi termici.

2.9. Tratam entul cariei

Selectarea m etodei de tratam ent se fa c e în fu n cţie de grad ul de
avansare, evoluţie, intensitate, lo calizare a procesului carios. de
asemenea se ţin e cont de vârsta ş i starea generală a pacientului.
Tratamentul proccsului carios trebuie să fie com plex şi să nu
fie lim itat numai la plombare ..Plo m b a e haina, ia r b oala e sub
h a in ă ".
L a început pacientului cu carie с necesar să i se ofere nişte
sfaturi consultative ce ar preveni apariţia sau progresarea carici,
care ar fi:
alimentaţia calitativă, calorică cu multe vitamine şi mi-
cro/macroelcmcntc, dar cu cantităţi minime de glucide;
- determinarea igienei cavităţii bucale, instructajul şi reco­
mandaţii igienice concrete şi corecte la domiciliu;
la ncccsitate administrarea preparatelor de Ca, F , P pentru
efectuarea unui tratament rcmincralizator local şi general.
114
 Există două metode în tratamentul eariei:
metoda m iniinvazivă sau tratamentul reminerali/ator;
metoda invazivă (chirurgicală), deci prepararea cavităţilor
carioase şi obturarea ei.

2.9.1. T e ra p ia re m in e ra liz a to a re (n e /m in iin v a z iv ă )

Tratam entul conservativ (remineralizator) al procesului carios
poate fi aplicai în stadiul lipsei cavităţii carioase în ţesutul dur
dentar, prin urmare în c a ria m acu lară, uneori in c a ria su p erficia­
lă, când sc observă un început dc defecte (minidefecte).
Premise ale tratamentului conservativ servesc datele despre
permibialitaica ţ.d.d. petru ionii diferitor substanţe minerale (Ca,
P, F). In urma difuzării substanţelor minerale în sectoarele dem i­
neralizate (petele maculare, cretoasc) are loc rcmincralizarca smal­
ţului care îşi recapătă structura şi culoarea iniţială.
E ştiut că în smalţul intact sc produc două procese con­
comitente - dem ineralizarea >7 rem ineralizarea.
Pentru tratamentul remineralizator local se pot utiliza 3 gru­
pe depreparate:
preparate care restabilesc şi completează cristalclc smalţu­
lui, ce lipsesc în carie (săruri, Ca, P, F , microelemcntc);
preparate care favorizează pătrunderea mineralelor - g ra ­
vau lele",
preparate carc stopează absorbţia substanţelor organice
(acizi, toxine, microorganisme în suprafaţa sm alţului) de-
sorbenfi, erm etici.
Prep aratele rem ineralizatoare care p o tf i utilizate:
I. Aplicaţie - sol. 10% de glueonal de calciu; 2,5 % gliccro-
fosfal de Ca după o igienizare profesională, minuţioasă. Pe
suprafaţa uscată izolată, sc aplică soluţia indicată pe
15-20', după ce pc 5' se aplică sol. de 0 ,5 - 2 % N a F. Timp
de 2-3 ore după aplicaţii sunt excluse contactele orale eu
produse alimentare lichide şi dure.
 2. A p licaţii cu N a F 1 -2 % sc mai fac peste 4-5 zile. Pc supra­
faţa curată, izolată, uscată sc aplică preparatul pc 10 12'.
I)e obicei se fac 4-5 aplicaţii, de 3-4 ori pc an.
Lu co m sch i a propus pentru remineralizare pasta Vaflezin"
dc 7 5 % în formă dc frecţii, badijonării în locurile afectatc.
In scop dc remineralizare cu succes poate fi utilizat „Rem a­
n e n t" - remediu, carc conţine o gamă largă de minerale şi micro-
elcmente.
Pot fi folosite eficient aplicaţii cu ciment fosfat fluorat - 5 % ,
fluor lac (Z . Francovscaia, l % 3 ) . în ultimul timp au apărut prepa­
rate oftcinale cc conţin F - soluţii, gcluri, lacuri: 10% - Sellac,
Flu o r protector, Duraphat, B iflu o rid 12 ctc. Ionii de F, Ca, P dc
asemenea pot fi introduşi în ţesutul dur dentar pc calea
electroforezei - această metodă permite pătrunderea ionilor mult
mai profund.
Acţiune analogică manifestă fluorul din sol. de 4 % a fluoridu-
lui de stniiiu care de asemenea formează fluorapatitc dc staniu
substanţă foarte stabilă, insolubilă.
De menţionat că atunci când suprafaţa smalţului este preven­
tiv gravată, remincra li zarea decurge mult mai profund şi mai bine.
In cazul carici superficiale fără prezenţa defectului pronunţat, se
şlefuieşte suprafaţa smalţului, netezând uşor rugozitatea cu o pia­
tră diamantată, după cc sc va face gravarea, izolarea, uscarea şi
aplicarea de substanţă rcmineralizatoarc, conform instrucţiunii.
Rcm incralizarca în funcţie de situaţie include până la 30 aplicaţii.
Drept criteriu al îmbunătăţirii situaţiei se consideră următoarle
premise - p etele albe cretoa.se devin m ai dense ş i schim ba culoa­
re a din a lb a in galbenă.
A lt test de determinare a eficacităţii remineralizării ţesuturilor
în procesul carios sc efectuează utilizând colorantul, {albastru de
m etilen s o l apoasă de 2 % ). Dacă procesul remineralizării s-a pro­
dus, sectorul rcmincralizat nu se mai colorează sau se colorează
foarte slab. De menţionat că procesul dc remineralizare este foarte
încet şi dc accea cura tratamentului remineralizator va fi de lungă
durată - de 20-30 vizite şi neaparat zilnic.
116
 In cazul localizării carici incipicntc în fisuri şi gropiţe smalţia-
rc, proccsul с greu de depistat, metoda cea mai eficace de trata­
ment va 11 ermetizarea (sigilarea fisurilor), deci: obturarea, închi­
derea lor eu ermetici adezivi. Această metodă s-a dovedit а II foar­
te eficace atât în aspect curativ, cât şi profilactic. Cunoscut este
faptul că din momentul erupţiei fisurile sunt mai puţin mineraliza­
te. prin urmare intervenţiile noastre vo r favoriza maturizarea şi
rcmincralizarca smalţului. Preîntâmpinarea acum ulării şi retenţiei
plăcii bacteriene va conduce la dispariţia condiţiilor pentru forma­
rea carici.
('u scop dc crmetizarc a fisurilor se pot folosi diverse prepa­
rate:
chim ice simple (nitrat de argint, zinc clorhid);
cimente alumosilicate, policarboxilate, sticloionomerc,
compozite, compomcrc;
ermetice pe baza compozitelor auto- şi fotopolimere.
M etoda erm etizării:
periajul individual al dinţilor (fisurilor);
igiena profesională;
gravaj, irigare;
izolare, uscare aer cald;
aplicarea ermeticului de o consistenţă sem ilichidă carc sc
condensează eu sonda sau se suflă cu aer;
se polimerizcază (auto sau foto);
se ajustează ocluzal.
Pentru stabilizarea procesului carios concomitent cu procedu­
rile de remineralizare şi crmetizarc, p acie n ţii sunt o b lig aţi să efec­
tueze o igienă o ra lă sistem atică şi să se prezinte la stomatolog cel
puţin o dată în 6 luni.
h i ca rie acută m ultiplă, pe lân g ă tratam entul mini- sau nein-
vaziv local, rem ineralizator, se efectuează ş i unul rem ineralizator
generai
 2.9.2. T ra ta m e n tu l in v a z iv s a u o p e r a tiv a l c a r ie i
Tratamentul m iniinvaziv nu e eficace şi nu este indicat în
cazul când procesul carios este mai avansat şi a format defect în
smalţ şi dentină. In asemenea situaţii sc recurge la exereza ţesutu­
rilor alterate şi obturarea sau înlocuirea ţesuturilor pierdute cu ma­
te ria le a rtific ia le - m ateriale obturante. Dar trebuie de ţinut cont
că ţesuturile dure sunt infectate, demineralizate şi necesita nu
numai un tratament remineralizator, dar mai întâi un tratam ent
antim icrobian, c h ia r ş i antiinflam ator, deoarece în aşa cazuri poa­
te 11 cointeresată şi pulpa în proccs, într-o măsură oarecare.
Din accst m otiv alcătuind şi realizând planul de tratament al
cariilo r avansate cu defecte în ţesutul dur dentar, с necesar de sta­
bilit gradul de demineralizare, de infectare a lor, C P E , starea igie­
nei şi a organismului în ansamblu pentru a efectua un tratament
cât mai adecvat situaţiei date, ţinând cont de toate momentele indi­
cate mai sus.
Din celc enumerate, preponderent în cariile acute, după prepa­
rarea cavităţilor carioasc, e necesar de efectuat un tratam ent an ti­
septic ş i an tiin flam ato r în primele zile în funcţie de adâncimea şi
evoluţia carici. în aşa cazuri se pot utiliza diferiţi antiseptici şi an-
tibiotici (furacilină, rivanol, iodinol, nucină, iodosept, iod, micro-
cidă, elim inator etc.). în cazul cariei de el. 11—V un tratament anti­
microbian neecsită şi ţesuturile parodontale adiacente care de ase­
menea sunt inflamate şi ne vo r complica obturarea cavităţilor cari­
oasc.
In afară de tratamentul medicamentos plăgile dentinare nece­
sită şi un tratament remineralizator care de asemenea sc va efectua
în aceleaşi 2 3 vizite cu diferite preparate cu conţinut de C a, P, F.
în cazurile cariilor multiple noi procedăm în felul următor:
instructaj igienic, utilizarea pastelor de dinţi ce conţin Ca,
P. F . („N o v â i jcm ciug” , „R ad iance” );
prepararea a 3-5 cavităţi carioase concomitent, la
necesitate şi posibilitate cu irigări abundente - antiseptice;
aplicarea în cavităţile carioasc a antisepticilor;
 în prima vizită pacientul pleacă cu tamponaşe medicamen­
toase în cavităţi;
la domiciliu - igiena cu paste remineralizatoare;
alimentarea cu lactate;
administrarea tratamentului general remineralizator;
tratamentul medicamentos şi remineralizator se efectuează
timp de 2 3 zile, ulterior la necesitate se finisează prepara­
rea, apoi se începe obturarea cavităţilor carioase conform
adâncimii şi tehnologiilor indicate în cazul dat;
faptul că cavităţile carioase timp de 2 3 zile sunt deschise,
libere de ţesuturile infectate, ramolite, (neobturate), după
părerea noastră, are un plus din contul că:
cavităţile carioase vor contacta cu saliva care conţine subs­
tanţe antimicrobiene şi remineralizatoare;
se va micşora cantitatea tlorei microbicnc şi toxinele (cât
priveşte llora orală, ea preponderent e saprofită);
plaga dentinară se va mineraliza chiar din contul salivei şi
a produselor lactate utilizate la dom iciliu;
atât plaga dentinară, cât şi gingivală sunt tratate medica­
mentos mai îndelungat (igiena corectă, clătituri, badijonări
cu antiseptice).
M .Groşicov (1980) în cazul tratamentului cariei prin metoda
plombării recomandă menţinerea anumitor condiţii:
1) înlăturarea completă a ţesuturilor d.d. utilizând la necesita­
te diferite metode de anesteziere;
2) crearea condiţiilor favorabile pentru fixarea obturaţiilor;
3) efectuarea prelucrării medicamentoase concomitent cu us­
carea ţ.d.d. preparate;
4) selectarea corectă a materialului obturativ , prepararea lui
şi selectarea metodei de obturare conform indicaţiilor concrete;
5) efectuarea finisării şi poleiţii obturaţiilor.
Aşadar. în tratarea cariei prin metoda invazivă este raţional de
evidenţiat câteva etape:
pregătirea şi motivarea pacientului;
pregătirea cavităţii orale;
119
 - anestezierea ţ.d.d.;
- prepararea cavităţilor cariate;
prelucrcarea medicamentoasă şi rcmineralizatoare;
izolarea câmpului operator;
aplicarea la necesitate a obturaţii lor curative şi celei dc
ba/ă;
- plombarea şi finisarea.

P re g ă tire a p a c ie n tu lu i - c a v ită ţii o ra le

П cunoscut faptul că majoritatea pacienţilor stomatologici au
o frică marc dc intervenţiile stomatologice, de accea va II necesar
dc а-i linişti, de a le explica necesitatea tratamentului, astfel cal-
mându-i, efectuăm un tratament psihologic.

P re g ă tire a c a v ită ţii o rale

înainte de a începe tratamentul, с necesar de efectuat o igienă
individuală şi profesională minuţioasă (înlăturarea depunerilor
moi şi tartruliii dentar, tratamentul semnelor inllam atorii ale paro­
donţiului la necesitate). Tratamentul afecţiunilor parodontale se
efectuează la început pentru a evita com plicaţiile în timpul obtură­
rii (umiditatea şi hemoragia gingivală).
Izolarea dintelui în cauză poate II efectuată:
cu bulete de vată care creează o uscare comparativ satisfă­
cătoare utilizată concomitent cu aspiratorul dc salivă. Dar
atunci când avem cavităţi de el. I I —V şi gingia vine în con­
tact cu cavitatea carioasă sc poate utili/a: aţa dc retracţie
dc diverse grosimi. Tot în aceste cazuri se pot folosi laşii,
meşe, tamponaşe de hârtie (şerveţele colorate aplicate lân­
gă gingie sau matrice, care usucă şi totodată indică gradul
de umiditate);
prin aplicarea kofferdamului care îndeplineşte această
funcţie, deci izolează dinţii în cauză cu siguranţă; kofferda-
mul reprezintă o batistă dc latex ce sc îmbracă pe dinţi izo-
lându-i perfect de salivă.
Pentru aplicarca kofferdamului sunt necesare:
120
 batista dc latex;
o rama metalică sau din alt material;
с leşte-per(orator pentru latex;
cleşte pentru aplicarea clamelor;
clame, croşete - scoabe care servesc pentru fixarea latcxu-
lui pentru anumiţi dinţi.
P rio rită file koffentam ului:
asigură siguranţa pacientului (traume, înghiţirea instru­
mentului, particule necrotice, de plombă etc.);
asigură izolarea şi uscarea perfectă în timpul lucrului;
totodată kofferdamul necesită anumite condiţii - prezenţa
în cabinete a instalaţiei stomatologice cu apă, aspiratorului
dc salivă, asistenţei medicale.
M a i comodă în lucru este grosim ea m edie a tatexului, deoare­
ce acesta foarte strâns aderă la dinte şi nu este nevoie dc ligamen­
te, deseori şi dc scoabe. Latexul subţire se poate utili/a în regiunea
frontală. D e obicei se foloseşte latexul de culori întunecate pentru
contrastul cu dinţii. Procedura aplicării koffcrdamului este dure­
roasă - de aceea se aplică sub anestezie.
Kofferdamul se înlătură până la lucrările dc finisare a obtura-
A
ţiei. In unele cazuri se poate utiliza „m inidam ul".

Л nes tc/i a în tra ta re a cariei

Efectuarea tratamentului indolor al dinţilor reprezintă o pro­
blemă actuală a stomatologiei. Anestezia permite reducerea sau
lichidarea durerii, îmbunătăţirea stării pacienţilor, micşorând frica
lor. O anesteziere adecvată ar micşora riscul diferitor complicaţii,
dar şi ar uşura munca medicilor.
Durerea reprezintă o funcţie integrală a organismului carc
mobilizează toate sistemele de apărare. E le includ diferite structuri
ale sistemului nervos periferic şi central carc pun în dependenţă
conştiinţa, emoţiile, motivaţia şi comportamentul. Durerea adesea
poate provoca diferite dereglări în diverse sisteme şi organe, când
profunzimea şi caracterul lor nu depinde de volum ul şi caracterul
intervenţiilor stomatologice. In asemenea cazuri aşteptarea dureri­

121
lor provoacă mai mari suferinţe decât însuşi intervenţiile stomato­
logice. C ele menţionate mai sus impune necesitatea elaborării me­
todelor care ar acţiona asupra fricii şi durerii.
După părerea noastră un loc foarte important în scoaterea du­
rerii îl ocupă micşorarea încordării emoţionale, scoaterea fricii pa­
cientului faţă dc intervenţiile stomatologice, de aceea pe prim plan
va sta p sih op ro filaxia, p sihoterap ia pentru diminuarea factorului
emoţional, unde putem evidenţia câteva momente de care va de­
pinde gradul de manifestare a lui:
comportamentul medicului;
- atmosfera binevoitoare în cabinet;
încrederea pacientului în medic;
executarea regulilor de preparare nedureroasă, instrument as­
cuţit. prepararea cu întrerupere, mişcările şi mâna încrezute;
încrederea în sine, atenţia, îngăduirca şi răbdarea.
Un moment important în tratamentul invaziv al cariei repre­
zintă sensibilitatea ţesutului dur dentar care adesea nu este atât dc
mare. cât şi-o imaginează pacientul. De aceea, noi considerăm că,
este foarte important de a stabili contact cu pacientul, dc a înţelege
gradul (doza) fricii şi doza durerii pentru a acţiona corect. La înce­
put sc recurge la o psihoterapie, iar la apariţia durerilor, care în ca­
zul carici nu sunt atât dc pronunţate, (dacă sc ţine cont dc toate
condiţiile preparării), sc apelează şi la anestezie.
Pentru diminuarea sensibilităţii în ţesutul dur dentar e necesar
de lucrat cu:
turbina freze diamantate noi, preparându-se cu întreruperi,
răcirea frezei şi a ţesutului dur dentar. Cu turbina sc prepară
preponderent ţesuturile smalţiare, subminate, marginile;
plaga dentinară a cavităţii carioase după cxcavare e prefe­
rabil să fie preparată cu piese mecanice cu rotaţii medii şi
m ici;
atunci când sensibilitatea/durerile persistă, sc recurge la
anestezie topică +analgctice (piramidon, analgină, ketanol.
brustan, dexalgină etc.);

122
 E .I. Varcs (1997) consideră că anestezia întrerupe conductibi-
litatca impulsului dc durere ţii permite medicului să manipuleze
liber prepararea fâră a ţine cont dc reacţia pacientului la durere. în
aşa cazuri arc loc afectarea masivă a odontoblastclor care în
curând favorizează (mai rapid) traumarea şi infectarea pulpei. M ai
mult spus, trebuie să menţionăm că toi mai frccvent mulţi aneste­
zici provoacă reacţii alergice deslul dc grave. D c multe ori suntem
nevoiţi să introducem o doză mult mai mare de anestezici (care ne
poale provoca diferite com plicaţii). S-a constatat că anestezia nu-i
ellcicnlă la pacienţii care înaintea vizitei la medic au utilizat Che-
lanov. Situaţiile sus-numile ne impun să limităm utilizarea aneste­
ziei acolo unde o putem evita.
A .S . Cuşnir (2007) descrie cazuri când pacienţii prin autotre-
ning şi meditaţie au permis extrageri dentare severe Iară aneste­
zie, pe când numai injecţia care a programat-o pacientul a provo­
cat şoc. „F ric a marc"a pacientului care o manifestă prin încordare,
transpiraţia palmelor, paliditate uşor poate lî înlăturată de medic
prin:
o atitudine binevoitoare faţă de pacient;
o vorbă dulce, liniştită, îngăduitoare;
o demonstrare a frezelor în rotaţie pe unghia medicului,
apoi pe a pacientului.
„Atitudinea faţă de pacient ar trebui să fie aşa cum am vrea să
fie faţă de noi înşine, când ne adresăm la m edic” . In unele cazuri
pentru a scoate frica se pot administra careva tranchilizante cu 30
min înainte de tratament:
andaxin 0,2 -Hrioxazin 0 ,2 ;
tazepam 0 ,0 1;
meprotan 0,2 +trioxazin 0,03;
mebicar 0.3;
chiar şi 2 pastile de valeriană calmează spiritele.
Preparatele enumerate posedă o acţiune sedativo-somniferă,
antifobică, miorelaxantă şi numai faptul că medicul a avut grijă
să-i dea un preparat calmant pacientul se linişteşte, relaxează şi
permite prepararea cavităţii carioasc. Numai după efectuarea celor
123
dcscrisc, în cazul în carc nu nc reuşeşte prepararea cavităţii carioa­
se sc rccurgc la o anestezie injectabilă cu toate p re cau ţiile ş i con­
tra in d ica !iile .
Anestezia locală sc efectuează după foaie reg u lile cu diferiţi
anestezici şi cu o prudenţă foarte mare din partea medicilor, deoa­
rece pot apărea diverse co m p licaţii care nu în toate condiţiile pot 11
stopate: şo c a n a fila ctic, alergie, stop card iac, c h ia r ş i deces.
Accstc com plicaţii sunt mult mai grave şi greu înlăturabile decât
frica sau microdurerea pacientului.
P re p a ra te anestezice:
- trimecain (mezocain 2 % );
- lidocain 2 % ; sol. 10% aerosol; 5 % gel, unguent;
m cpivacain 2 % , sol. Iară vazoconstrictor;
brilocain 2 % , fără vazoconstrictor;
- bupivacain 0 ,5 % sol. cu vazoconstrictor;
atidocain 1,5% sol. cu vazoconstrictor;
articain 2 - 4 % sol, cu vazoconstrictor,

P rin c ip ii, c r it e r ii ş i e ta p e în p re p a ra re a c a v ită ţi­

lo r c a ria te
• P rin c ip ii de bază în p re p a ra re a c a v ită ţilo r carioase.
Prepararea cavităţilor carioasc reprezintă o etapă foarte im­
portantă în tratamentul carici, deoarece numai înlăturarea comple­
tă a ţesuturilor alterate şi crearea formei adecvate poate stopa pro­
cesul patologic şi asigura fixarea obturaţici. Necesitatea în prepa­
rare с impusă în primul rând dc:
- prezenţa defectelor în dinţi;
dereglarea estetică şi funcţională;
provocarea incomodităţii, durerii preponderent în timpul
alimentaţiei.
L a moment sunt cunoscute mai multe metode dc preparare a
cavităţilor carioase:
• m etoda m ecanica cu utilizarea instrumentelor rotative:

124
 • metoda chim ico-m ecanicâ cu utilizarea sistemului „Cario-
solve” care conţine o combinaţie de aniinoacizi cu hipocloritul dc
N a cc provoacă coagularea dentinei ramolite asigurând prepararea
manuală cu (instrumente speciale) mai uşoară;
• s o lii(ii care pot fi utilizate pentru o preparare chim ică, se
comercializează - “ Caridcx” , “ C arisolv” . In componcnţa “ Cario-
solv-ului” intră 2 soluţii prim a este alcătuită din lcucină, lizină,
acid glutamic, clorid dc Na, hidroxid de Na. eritrozină (colorant),
a l d o ilea component - lichid străveziu sol.0 ,5 % - hipoclorit de
Na. Colorantul din preparat colorează ţesuturile ramolite uşurând
înlăturarea lor.
%

Înainte dc utilizare soluţiile se amestecă, soluţia obţinută se

indroduce în cavitate pe un tamponaş pe 30 min, ulterior cu exca­
vatorul sc înlătură dentina ramolită, periodic procedura sc repetă
până sc înlătură toata dentina modificată, soluţia introdusă rămâne
străvezie, iar pereţii cavităţii devin denşi la sondare. Efectuând
prepararea prin metoda chim ică, la nccesitatc marginile subminate
smalţiare uşor pot fi înlăturate cu turbina fără anestezie.
„C ariosolv- и Г posedă o acţiune slab anestetică, bactericidă,
hemostatică. Graţie pll-ului mărit neutralizează aciditatea din ca ­
vitatea carioasă provocată de microbi.
După prelucrarea cavităţii cu cariosolv se formează o suprafa­
ţa destul dc rugoasă care este bine venita pentru adezivele din
compozit. Preparatul nu acţionează asupra ţesuturilor sănătoase
dentinare (cit. L . Ilcv ici şi coaut).
P â rfU e pozitive a le acestei metode'.
• intervenţiile indolorc, uşor suportate dc pacient;
• păstrarea ţesuturilor sănătoase Iară formarea stratului mur­
dar;
• rugozitatea formata pe pereţii cavităţii măreşte adeziunea;
• acţiunea antibactcriaiiă pronunţată din contul pll-lui bazic
(pH I I ) , stopează hemoragia gingivală. Metoda este reco­
mandata în cavităţile slab accesibile (proximale de colet,
distale în dinţii 7, X).

125
 M etoda aero-abrazivă (ch in e tică) se bazează pe acţiunea jetu­
lui de aer puternic focusat, cu pulbere de aluminiu sub presiune
40-150 psi. Procedura indoloră nu provoacă zgomot, îmbunătăţeş-
tc retenţia, necesită utilizarea kofferdamului.
De menţionat că din toate metodele, cea mai răspândită şi efi-
cacc care asigură înlăturarea deplină a ţesuturilor dentare alterate
este totuşi m etoda m ecanica. Totodată, pentru evitarea şi dc-
minuarca reacţiilor neplăcute există anumite reguli, care necesită
să fie executate în timpul preparării cavităţii carioase.
R eg u lile p re p a ră rii c a v ită ţii cario ase:
1) frezele, excavatoarele ascuţite;
2) prepararea cu întrerupere;
3) mişcări precise, încrezute;
4) prezenţa a 2-3 repere a m âinii în timpul preparării (piesă,
pe maxilar, dinţii vecini);
5) rotaţii adecvate etapei de preparare, localizării cavităţii ca­
rioase.

• Criteriile generale ca lita tive în p re p a ra re a ca vită ţilo r

carioase
Vorbind despre criteriile preparării cavităţilor cariate, putem
menţiona că ele vo r depinde de mai mulţi factori:
localizarea cavităţii;
- gradul de avansare şi volum ul procesului carios;
- vârsta pacientului;
- cerinţele estetice ale pacientului;
- posibilităţile materiale ale pacientului;
- calitatea materialului de obturaţic care va fi selectat.
Totodată, există şi ccrinţe universale faţă de preparare:
- înlăturarea maxim-complctă a ţesuturilor dentare modifica­
te, alterate;
păstrarea maximă a ţesuturilor intacte;
- exereza smalţului subminat.

126
 A .I. Nicolacv, M .Ţ ep ov analizează metodele deja existente de
preparare a cavităţilor carioase după criteriul atitudinii faţă de
ţesuturile alterate.
1. „M eto d a lă rg irii p ro filactice după Ш аек" sau în lătu rarea
maxim-completă a fesulu rilo r dentare m odificate. Această cerinţă
sau metodă subînţelege excrcza lărgită a tuturor ţesuturilor dentare
predispuse către carie cu formarea cavităţilor carioase de forma
unei cutii (lărgirea cu scop de prevenire).
Partea pozitivă:
de a mări durata plombelor;
dc a micşora procentul de recidive;
de a utiliza atitudinea standard în preparare.
P a rte a negativă:
se înlătură un volum mare de ţesut sănătos;
se slăbesc ţesuturile dentare rămase;
o asemenea preparare ocupă mult timp.
Această metodă este indicată preponderent atunci când pentru
plombarea cavităţii carioase se utilizează amalgamul, dar şi la
pacienţii cu riscul mărit dc carie.
2. M etoda p ă s tră rii maxime a ţesu tu rilo r sănătoase sau meto­
da „ra ţio n a lită ţii b io lo g ice” ( I.G.Lucom schi).
în cazul acestei metode se prevede prepararea, înlăturarea nu­
mai a ţesuturilor afectate de carie.
P ă rţile pozitive:
- păstrarea maximă a ţesuturilor sănătoase;
simplitatea în lucru;
reducerea timpului.
P ă rţile negative:
dezvoltarea mai rapidă posibilă a cariei secundare, rccidi-
vante;
căderea timpurie a obturaţici.
Metoda se aplică preponderent atunci când utilizăm materiale
cu particularităţi fizico-chimicc, inferioare (silicofosfalc).
insă odată cu apariţia cimcntelor sticloionomcre care posedă
acţiune an ticarie această metodă poate fi utilizată mai pe larg şi cu
127
rezultate mai bune. în baza acestor calităţi pozitive ale sticloiono-
merelor este propusa metoda m iniinvazivă în prepararea cavităţi­
lor carioase. Această metodă permite păstrarea maximă a ţesuturi­
lor dure, chiar şi a marginilor subminate. Forma cavităţii poate fi
diferită, intrarea îngustă. Se mai menţionează că cu cât intrarea în
cavitate e mai mică, cu atât durata obturaţiei este mai mare. C a vi­
tatea carioasă se plombează cu sticloionomcr care pe lângă preve­
nirea reci di vii lui cariei sprijină mai bine ţesuturile subminate.
S e consideră că nici un material obturator contemporan nu
este în stare să înlocuiască smalţul sănătos, de aceea ce se poale
de păstra/, m ai bine e să păstrăm .
3. M etoda p lo m b ării p ro filactice.
Această metodă a fost propusă după apariţia pe piaţă a mate­
rialelor noi - compozitelor şi sticloionomerelor care posedă mai
multe calităţi pozitive.
Pen tru com pozite duritatea mărită şi adezia bună.
Pen tru stic/oionom ere - acjiunc anticarie, adczic chimică,
aderenţa marginală bună. compatibilitatea mărită faţă de ţesuturile
dintelui.
Această metodă mai des poate 11 utilizată la pacienţii cu rezis­
tenţa scăzută faţă de carie.
Esenţa metodei „Plo m b are p ro fila c tic ă " constă în:
- cxcreza minimă a ţesutului dur dentar sănătos;
plombarea în limita zonelor imune (deci combină obtura­
rea cavităţilor carioase şi sigilarea fisurilor cu fluorizarca
locală a smalţului).
Efectuarea acestor intervenţii e posibilă graţie calităţilor com­
pozitelor şi sticloionomerelor care pot fi utilizate în cavităţi cari-
oasc cu diferite forme rotunjite.
Principiile metodei „P lo m b ă riip ro fila c tic e " prevede 5 varian­
te de atitudine faţă de preparare şi obturare (Tocaso Pilot).
I. P rim a varian tă - TRA-tratam entul re stau rativ atraum atic
prevede plombarea cavităţilor fară preparare utilizând materiale
sticloionomcrc (anticarie). Tehnica: cavitatea carioasă se curăţă cu

I2 S
excavator cât с posibil, urmează prclucrarca medicamentoasă şi
obturarea cu sticloionomerc.
A ceastă varian ta a rc p ă rţi pozitive:
poate fi efectuată în condiţiile lipsei utilajului stomatolo­
gic;
nu necesită calificare profesională mare;
este uşor dc îndeplinit şi ieftină;
nu provoacă dureri;
exclude stresurile psihoemoţionale.
Metoda I R A este recomandată dc O M S drept una sim plifica­
tă pentru asistenţa pacienţilor din regiunile sărace, emigranţilor, pe
corăbii etc.
în condiţiile policlinicii, cabinetului'această metodă poate fi
folosită la pacienţii:
cu frica marc faţă de intervenţiile stomatologice, copii;
cu de/abilităţi psihice;
cu vârsta înaintată - imobili;
cu diferite boli generale - imobili.
2. V arianta a doua pe suprafaţa ocluzală există fisuri des­
chise, intactc, dar şi o mică cavitate carioasă. Cavitatea carioasă sc
prepară după Black. Cavităţile carioase şi fisurile sc plombează cu
sticloionomcr. Metoda este indicată pacienţilor cu С P E mic şi
igienă satisfăcătoare.
3. V arianta a treia - suprafaţa ocluzală, prezintă fisuri închi­
se, adânci, intacte + o cavitate carioasă mică.
Ţinând cont de forma fisurii, unde se poate acumula placa
bactcriană, este riscu l a p a riţie i c a rie i recidivante în sectoarele
adiacente cavităţii carioase. Dc aceea în scop profilactic în această
situaţie sc plombează şi fisurile sănătoase.
Tehnica - prepararea cavităţii carioase în limita ţesuturilor să­
nătoase, tratament medicamentos, gravaj total şi în regiunea tîsuri-
lor. aplicarea obturaţici clin compozit sau sticoionomer în cavitatc
şi fisuri (ermeti/arc).
4. V arian ta a p a tra - suprafaţa ocluzulă cu fisuri „în ch ise”
adânci, înaccesibi/e, pigmentate posibil cu carii incipicntc sau su-
129
 pcrficialc + cavitatc carioasă mică. în accastă variantă sc cfcctuca-
ză plombarea profilactică cu sigilarea, închiderea in vazivă a fisuri­
lor cu material obturator. M elodien: sc formează cavitatea carioasă
în lim ita ţesuturilor sănătoase (Luchom schi), fisurile se deschid cu
freza flacără sau ac în limita smalţului, formând o cavitatc necla­
sică. Plom barea se efectuează după toate regulile conform instruc­
ţiei materialului obturator.
5. V arian ta a cin ce a - pe suprafaţa oclu/ală o cavitate carioa­
să masivă, medie/profundă. în această situatic prepararea se face
după principiile clasice B lack cu utilizarea tuturor preparatelor
medicamentoase şi obturatoare adecvate situaţiei date.
I) c menţionat că după efectuarea tratamentului cu compozite
în toate cazurile pacienţii trebuie să execute o ig ien ă hună ş i con­
tro l p ro filactic.
P ă rfile pozitive a le m e to d e iP lo m b a re p ro fila ctică ":
tratament conservativ lim itat în zona afectată, exereza ţesu­
turilor sănătoase - minimă;
pe parcursul formării cavităţii carioase uşor sc poale trece
de la metoda „cruţătoarc” la cele mai radicale, conform si­
tuaţiei;
permite m edicului o atitudine mai individuală creativă,
conştientă în rezolvarea problemei;
permite determinarea mai prccisă a garanţiei duratei obtu-
raţici şi prevenirea apariţiei cariei în sectoarele învecinate
cu obturat ia.
P ă rţile negative a le m etodei „ Plom barea p ro filactică
1. Refuzarea şablonului şi steriotipului stabilit în prepararea
şi plombarea cavităţilor - dc aceea necesită o minuţiozitate
mărită în diagnosticare, o tactică conşticntă în alegerea me­
todei dc tratament.
2. Plombarea cu materiale contemporane este un proces înde­
lungat. minuţios şi care impune o izolare perfectă.
în acelaşi timp, această metodă este apreciată, argumentată şi
justificată.

130
 O varianta aparte în preparare au cavităţile proximale situate
mai jo s de ecuator în prcmolari şi molari. In asemenea situaţii sc
determină calea mai convenabilă de accesibilitate: A
S e recurge la tunelizarea ve rticală sau orizontală. In opi­
nia noastră tunel i/arca orizontală с mai atraumatică şi mai
vizibilă. Prepararea înccpc din partea orală sau vcstibulară
la nivelul coletului, creând acces pentru prepararea com­
pletă a cavităţii.
• К tapele preparării cavităţilor cariate
în principiu etapele preparării cavităţilor cariate sunt descrise
pe larg în mai multe surse de literatură, dar pentru integritatea pre­
zentării materialului nostru am hotărât să le dcscrim pe scurt. în
afară de aceasta, mai apar unele particularităţi individuale, perso­
nale care, considerăm, e bine să le prezentăm.
M ai întâi este necesar să menţionăm că prepararea cavităţii
carioase este o etapă foarte importantă în tratamentul invaziv al
cariei, care presupune evident un tratament eficient.
Prepararea clasică a cavităţilor cariate include 5 etape conse­
cutive:
1. D eschiderea c a v ita lii cario ase:
Scopul asigură o intrare necesară pentru efectuarea altor etape.
Constă în înlăturarea ţesuturilor smalţiarc care blochează in­
trarea în cavitate (el. I, II, III). Se efectuează, preponderent, cu fre­
ze fisurate sau sferice diamantate mai mici decât intrarea în cavita­
te, mai apoi schimbându-lc după mărimea cavităţii. M a i repede,
mai uşor, mai puţin sensibil (pentru unii pacienţi) accastă inter­
venţie se face cu turbina. De menţionat că împărţirea preparării
cavităţilor în etape este relativă, deoarece în timpul lucrului unele
etape se contopesc. Uneori în timpul lărgirii de acum sc îndepli­
nesc şi careva clemente din formare şi invers. Este important ca în
final cavitatea să fie deschisă, lărgită, curăţată dc ţesuturi ramolite,
formată in d ivid u al şi finisată.
2. Lărg ire a c a v ită ţii cario ase (lă rg ire a p ro fila ctică ):
Acesta etapă continuă prima etapă şi are drept scop prevenirea
recidivei cariei. Dacă medicul lucrează după principiul B la ck „ lă r ­
131
g ire pentru p reven ire", atunci sc înlătură radical toate ţesuturile în
lim ita „zonelor im une". Dar, după cum am menţionat mai sus,
această metodă este foarte radicală, de aceea mai des sc efectuează
metoda „p lo m b area p ro fila c tic ă ' înlăturând numai ţesuturile ra­
molite, subminate. în asemenea cazuri forma cavităţilor nu este
clasică, planşcul va fi rotunjit. în cariile dc el. I I —V prepararea sc
apropie de cea clasică la pacienţii cu C P E înalt şi igienă nesaţ is fă­
cătoare.
Conform variantelor descrise în cavităţile de cl. II. în majori­
tatea cazurilor sc prepară şi fisurile. Peretele gingival se prepară
sub un unghi drept sau ascuţit, iar vârful unghiului rotimgit, la ni­
velul gingiei sau mai jo s, în funcţie de localizarea cariei. In clasa a
V-a prepararea se efectuează în direcţia a n terio r - p o sterio r sau
m edio-dista! forma ovală, semilună, peretele gingival - paralel
cu marginea gingiei, unghiurile rotunjite.
Prepararea cavităţilor carioase de cl. a II l-a şi a IV-a sc efec­
tuează preponderent cu păstrarea maximă a ţesuturilor smalţiare
nemodificate în culoare, accesul se efectuează din partea orală, pe­
retele gingival - la nivel sau mai sus de gingie. In llccarc situaţie
concretă medieul trebuie să găsească o rezolvare optimă, ţinând
cont de esteticul, duritatea ţesuturilor rămase şi raţionalitatea pro­
filactică.
3. N ecrotom ia:
Această etapă arc drept scop înlăturarea completă a ţesuturilor
ramolite şi pigmentate. D e calitatea şi minuţiozitatea acestei etape
va depinde stoparea procesului carios. Dacă nu sc cfcctucază com­
plet exereza dentinei ramolite, infectate, este posibilă progresarea
cariei sub obturaţie, uneori chiar dezvoltarea pulpitei.
Pentru efectuarea nccrotomiei sc lucrcază cât с posibil cu ex­
cavatorul, din centru spre p erife rie, iar mai apoi sc trece la freze
sfericc ascuţite - rotaţii mici. In cazul cariei profunde sc admite
„lăsarea” cantităţilor mici ale dentinei ramolite pe planşcul cavită­
ţii cariate. A şa situaţii necesită tratament în 2-3 vizite cu aplicarea
preparatelor ce conţin hidroxid de C a pentru stimularea formării
dentinei terţiare şi rcmineralizarea ţesuturilor rămase. In timpul
132
preparării cu freza este necesar de a lucra cu rotaţii nuci, tară
sare, cu o mare atenţie atât la reacţia pacientului, cât şi la mişcarea
frezei (preponderent când lucrăm cu piesa sub unghi - vibraţia e
marc), această precauţie este necesară pentru prevenirea deschide­
rii cornului pulpar care va provoca pulpita traumatică.
Referitor la dentina ramolită - 'Г. Fusayama (Jap o n ia) a cons­
tatai că ea este reprezentată în 2 straturi:
1 . S lra iu l unu: exterior-dentina, moale, infectată şi cu fibre
de colagenă afectate ireversibil cu grade majore de demineralizare.
2. S lra iu l d a i: (interior) neinfectat, viabil, parţial deminerali­
zat, dar capabil dc rcmincralizarc, deoarece m odificările colagenu­
lui sunt reversibile. Acest strat poate fi ramolit şi pigmentat, dar
nu este indicată „ necrotom ia lu i". Insă graniţa dintre aceste două
straturi nu
л
este vizibilă şi coincidc cu modificarea de culoare a
dentinei. In scopul determinării acestor straturi şi nivelului necro-
lomici T . Fusayama propune testarea cu folosirea preparatului
„Caries detector” care reprezintă o sol. de 0 .5 % de fuxină. Se in­
troduce în cavitate un tamponaş îmbibat cu această soluţie pe
15 sec., în rezultat stratul exterior infectat ncviabil sc colorează,
iar cel interior nu. Deci dentina colorată poate şi trebuie să 11c în­
lăturată. Acest preparat permite desecarea economă a dentinei ..să­
nătoase", slab demineralizate. M a i apoi au fost propuse şi alte pre­
parate cu acest scop „C arie s m arker" (V o e o ) „C a ris detcctor”
I I & M . „ Radsident” (Raduga R ) şi alt. Pe parcursul anilor 2006
200X apar câteva articole semnale dc profesorul australian Graham
J. Maunt, care menţionează în ele necesitatea unei atitudini grijulii
faţă dc dentina podelei cavităţilor cariate şi îndeosebi celor cu
accesibilitatea redusă dc vedere. După cum menţionează autorul,
pentru o crmetizarc eficace a leziunii cariatc, va fi necesar dc cură­
ţat toată periferia procesului (toate etapele de preparare), obligato­
riu păstrând podeaua (planşeul), chiar dacă dentina este moale şi
demineralizată (pulpa fiind foarte aproape şi poate П descoperită).
Toate lezările de acest lip vor 11 restaurate cu ccmcnturi glas-
sionomere (auto- sau fotopolimere), din contul cărora sc pot reali­
za tratamente cu posibilităţile schimbului de ioni pc o durată lungă
133
cu potenţialul dc remincralizarc a planşeului. Practica demonstrea­
ză termene foarte îndelungate dc funcţionare a refacerilor de accst
tip.
4. Fo rm area c a v ită ţii cario ase
Sco p u l - redarea formei anumite, adccvatc situaţiei cavităţii
carioase, care ar asigura dintelui plombat stabilitate, rezistenţă şi
fixarea plombei în cavitate pe un limp îndelungat. Conform reco­
mandărilor B la c k forma ncccsară sc redă cavităţii, ţinând cont de
retenţie şi rezistenţă. Forma rezistentă poate 11 obţinută prin păs­
trarea maximă a ţesuturilor intacte (cuspizilor, margiilor ocluzale)
şi stabilitatea ţesuturilor rămase după preparare şi plombare, faţă
dc presiunea funcţională a antagoniştilor. Accst moment îl contro­
lăm cu hârtia indigo după plombare, ajustând dintele plombat în
aşa fel ca el să nu fie suprasolicitat dc antagonişti.
U n rol foarte important îl joacă retenţia, asigurarea şi crcarca
condiţiilor adăugătoare pentru fixarea mai bună a plombei. Crea­
rea accstor condiţii vo r depinde dc mai mulţi factori:
- localizarea cavităţilor carioasc;
evoluţia procesului carios;
- adâncimea cavităţii carioase;
forma leziunii;
răspândirea procesului carios;
- grupa dc dinţi;
gradul de respectare a esteticului;
materialul obturator care va fi utilizat.
Formarea clasică a cavităţilor carioasc după Black с descrisă
în toate sursele dc literatură, de aceea noi nu ne vom opri desfaşu-
rat asupra acestui fapt. Totodată, trebuie să menţionăm că în prac­
tica stomatologică aceste principii (B la c k ) nu sc execută în total­
mente. M a i des sc recurge la metoda „ Plom bare p ro fila c tic ă ' şi sc
ţine cont dc situaţia concrctă.
Odată cu a p a rifia com pozitelor, sticloionom erelor care pose­
dă o adeziune mult mai mare d ispare necesitatea fo rm ării clasice
a cavităţilor carioase. Pentru a obţine o retenţie mai bună a obtura-
ţiilor, condiţiile de retenţie pot avea diferite forme şi localizări:
134
 crearea unghiurilor înlre pereţii cavităţii, drepte, ascuţite,
ovale (perete gingival cl. II—V ) ;
rotunjirea u n g h iu rilo r-cl. I- V ;
crearea cavităţilor suplimentare în cl. II, III, IV de diferite
forme şi localizări la necesitate;
formarea şanţurilor în cl. II, I I I, IV ;
bi/otarea marginilor cavităţii carioase.
5. F in isa re a p ereţilo r ş i bizotarea m arg in ilo r c a v ită ţii c a ri­
oase.
După executarea etapei a 4-a - formarea cu diferite freze
agresive, la vite/e mari pe marginile şi pereţii cavităţii carioase,
rămân neregularităţi, zig-zaguri* prisme fragmentate Iară nici o le­
gătură cu ţesuturile adiacente. Aceste momente în viito r pot favo­
riza apariţia cariei secundare, ceea ce ne impune să facem jin isa -
rea-netezirea pereţilor, marginilor care ne va asigura o conexiune
mai stabilă, mai strânsă a materialului obturator cu ţesuturile den­
tare.Această etapă se efectuează cu instrumente mai puţin agresive
(finire, polirc, pietre diamantatc), fixate la viteze mici. M arginile
smalţului se nivelează sub un unghi de 45°, etapa în cauză numin-
du-se bizolare. Falţul îmbunătăţeşte adezia obturaţici cu ţesut dur
dentar şi şterge graniţa înlre ele.
Efectuând prepararea cavităţii cariate, este necesar permanent
de efectuat irigarea ci cu apă sau alte soluţii dezinfectante pentru a
elimina masele alterate infectate.
După cum s-a menţionat, apariţia compozitelor cu adczic
bună a condiţionat implementarea metodei preparării „ critfă lo a re "
după II. Nacabaiaşi, care prevede refuzul formării cavităţilor de
retenţie, deoarece fixarea compozitelor are loc mai mult din contul
adezici şi mai puţin din contul formei cavităţii. Această metodă
permite înlăturarea minimă a ţesuturilor sănătoase, iar planşcul
cavităţii poate fi rotunjit.

135
 2.9.5. T ra ta m e n tu l p lă g ii d e n tin a re
G eneralităţi.
In urma intervenţiei chirurgicale de preparare a cavităţilor ca­
rioase sau a bonturilor dentare rezultă o plagă dentinară dc diferite
forme şi localizări, care reprezintă anumite particularităţi faţă dc
alte plăgi ce pot apărea în organismul uman.
Aceste particularităţi pot fi:
plaga nu sângerează, deci nu are posibilităţi de apărare;
plaga este supusă acţiunii dirccte a factorilor excitanţi, no­
civi din cavitatea bucală;
plaga este infectată atât la suprafaţă, cât şi în profunzime;
plaga dentinară este acoperită cu un lichid (lim fa dentina­
ră) care, fiind neîndepărtată, reprezintă un mediu bun de
cu i(u ră m icro h iană:
particularităţile plăgii dentinare impun măsuri speciale de
tratament, care au drept scop prevenirea inflamaţiei pul-
pare.
Tratamentul plăgilor dentinare arc drept scop:
- înlăturarea factorilor nocivi;
protecţia suprafaţei dentinare şi a pulpei faţă de factorii ex­
citanţi din mediul bucal;
stimularea mecanismelor pulparc dc rcm ineralizare ş i fo r ­
m are a dentinei de substituţie/terţiare.
Pentru realizarea acestui scop sunt propuse numeroase subs­
tanţe şi m ateriale.
Preparatele folosite în tratamentul plăgii dentinare trebuie să
posede anumite calităţi:
să nu constituie o sursă dc iritare pulpară prin componenţa
lor chim ică, fizică;
să realizeze un pansament protector al (Ibrelor Tom es şi
nervoase;
- să obtureze canaliculc dentinare deschise;
să posede acţiune antitoxică şi antimicrobiană;
să servească un mediu izolant pentru pulpă faţă dc materia­
lele obturatoare;
136
 să nu fie neutralizate de materialele pentru obturare perma­
nentă;
să stimuleze mecanismele pulparc de neodentinogeneză.
Dc menţionat că nici un preparat nu posedă cerinţele sus-men-
ţionate, de aceea ele se selectează conform situaţiei clinice.
• M etodele de tratam ent al plăcii dcntinarc
Metodele de tratament diferă in raport cu adâncimea cavităţii,
aspectul şi consistenţa dentinei de pe podeaua cavităţii carioase.
Ţinând cont de aceşti parametri, putem evidenţia diferite si­
tuaţii clinice:
cavităţi carioase superficiale, unde dentina este dură, cu as-
peet normal;
cavităţi dc adâncime medie, unde dentina poate 11 dură, du­
ră pigmentată, sau cu aspect normal;
cavităţi cariatc profunde cu dentina planşcului dură sau du­
ră pigmentată, aspect normal, cu mici sau mari zone de
dentină ramolită pe toată podeaua sau numai în proiecţia
com urilor pulparc;
cavităţi profunde cu dentina ramolită, moale albă, pc tot
planşeul cavităţii carioase, marginile smalţiare larâmicioa-
sc, cretoasc, uşor sc rup.
Tratam entul p lă g ilo r sup erficiale
in această situaţie pulpa dentară este acoperită cu un strat des­
tul de gros de dentină sănătoasă, care protejează foarte bine pulpa
de acţiunea factorilor nocivi şi microbieni. Pentru tratamentul plă­
gii dcntinarc în asemenea situaţii procedăm în felul următor:
chiar în timpul preparării cavitatea carioasă periodic sc iri­
gă cu un je t de apă;
la sfârşit cavitatea se spală bine cu apă pentru înlăturarea
resturilor dentinei ramolite şi a posibililor urme de sânge
ce au pătruns în cavitate;
dintele se izolează preventiv şi se efectuează tratamentul
medicamentos al plăgii dcntinarc cu diferite antiseptice:
iod 3 - 5 % , nucină, betadină, iodosept, furacilină, rivanol,
eliminator şi alte. Această etapă este foarte importantă şi
137
 are drept scop prevenirea progresării cariei sub obturaţie
dezinfectând profund canaliculclc dentinare;
izolarea dintelui cu bulcţi dc vată, KolTcrdam, uscarea ca­
vităţii cu aer cald (conuri, bulctc de hârtie hygroscopică);
accstc etape de tratament se efectuează în toate formele dc
carie.
în continuare sc pot utiliza două direcţii, în funcţie dc mate­
rialul de obturaţie permanentă:
dacă folosim amalgam, sticloionomere, direct se tecc la
obturare;
dacă se utilizează materiale de obturaţie fizionomicc din
compozit, se efectuează gravaj, se aplică lacurile dc izolare
sau direct adezivele, iar apoi material obturator.
Tratam entul p lă g ii dentinare in c a ria medie
In acest tip dc cavitate, pulpa dentară este acoperită cu un strat
dc dentină deja mai subţire care nu oferă aceeaşi protecţie ca în
primul caz, A ccst moment impune luarea unor măsuri spcciale
pentru izolarea d en tin ei.
în aşa situaţie pe lângă tratamentul medicamentos efectuat în
primul caz sc aplică un strat protector numit obturaţia de bază
(lain ere), care sc realizează din materiale pe bază dc fosfat ciment
(U n iccm , I.Pac, Ccmion-art), pe baza sticloionomerelor (Cetac,
C'cmion, Cem ilait) şi a compomcrclor Dyract, după ce sc aplică
obturaţia permanentă.
Tehnica a p lic ă rii oh tu ra ţie i de bază
După irigare, tratament medicamentos, izolare şi uscare, se
prepară materialul selectat pentru obturaţia de bază. conform ad­
notării materialului şi se aplică în cavitatea carioasă. Obturaţia dc
bază în majoritatea cazurilor se aplică pe planşcul şi pereţii cavită­
ţii carioase până la hotarul smalţ-dcntină.
In cazul cavităţilor compuse, obturaţia de ba/ă se aplică pe
toţi pereţii verticali, parapulpari, condensând materialul uniform
până la lim ita smalţ-dcntină.

138
 In ultimul timp sc utilizează preponderent laincrc lichide sau
senii lichide care sc aplică în straturi tehnica săndvish - în func­
ţie dc necesitate şi indicaţii.
Ulterior realizării obturaţiei dc bază, sc trccc imediat la efec­
tuarea obturaţici permanente conform tehnologiilor materialelor
utilizate (compozite - auto/foto, sticloionomere, compomere, or-
mocerc, etc.).

Tratam entul plăgii dentinare în cavităţile profunde

Stratul dc dentină rămas în cavităţile profunde este foarte sub­
ţire şi nu poate asigura protecţia necesară pulpei faţă de factorii
agresivi, in aşa cazuri pe lângă protecţia pulpei faţă de excitanţii
chim ici, fizici şi dezinfectarea plăgii dcntinarc, tratamentul trebuie
sâ vizeze şi stim ularea neodentinogenezei p tilp are şi pentru spori­
rea funcţiei plastice a pulpei şi formarea unui strat de dentină ter­
ţiară, remineralizarea ţesutului dcntinar care va separa cavitatea
carioasă dc cea pulpară.
Intervenţiile terapeutice prin care realizăm aceste obiective se
numeşte co afaj indirect.
Coafajul indirect este un act terapeutic complcx prin care sc
asigură prin:
dezinfectarea plăgii dcntinarc;
protecţia pulpei de factorii agresivi din mediul bucal;
stimularea mecanismelor pulparc de neodentinogeneză;
protecţia pulpei de materialul de obturaţic definitivă.
M ijloacele de realizare a coafajului indirect variază în funcţie
ile aspectul dentinei dc pc planşeul cavităţii carioase.

C oafajul indircct în cavităţile profunde cu dentina dură

$i aspect norm al sau pigmentată
Asemenea situaţii se tratează într-o şedinţă. După aplicarea
medicamentoasă, pc planşeul cavităţii carioasc sc aplică o pastă
curativă (obturaţic curativă) cu conţinut de C a (L y fe , D ycal, Cal-
ccmol, Calccvit, Calccsil, C alcclyt şi alt.), după care se aplică ob-
turaţia de bază, apoi cea permanentă.

139
 C o a fa ju l indirect în cavităţile profunde cu dentina afectată,
ram olită în dreptul coarnelor pulpare
In aşa situaţii с caracteristică preponderent caria acută profun­
dă care sc tratca/ă în două şedinţe. Aceste forme de carii au riscuri
mult mai mari de cointeresare a pulpei în proces:
preponderent la tineri (canalicule dentinare largi);
- localizarea cariei la colet (sm alţ subţire);
proces carios acut pe fundalul cariei multiple;
suprafaţa plăgii dentinare mare;
în accstc cazuri avem zone dc dentină alterată, infectată ca­
re deseori nu riscăm s-o înlăturăm din teama deschiderii
cornului pulpar, dar dentina ramolită, infectată impune tra­
tarea cu o medicaţic activă care să se adreseze germenilor
microbicni şi să favorizeze rcmincralizarca şi procesele dc
ncodcntonogcncvă.
P rim a şedinţă: după tratamentul standard medicamentos, ca
şi în alte tipuri dc caric, izolare şi uscare adccvată a cavităţii, sc
realizează un tratament mai specific care ar II dirccţionat spre l i ­
ch id area p o sib ile i re a cţii in flam ato rii a p ulpei ş i a infecţiei. Pen­
tru aceasta, pe lângă preparatele oficinalc numite mai sus, sc poate
utiliza o pastă preparată „extempore” , folosind antibiotice, fer­
menţi, antiseptice.
Pentru realizarea acestui scop noi procedăm în felul următor:
pe planşcul cavităţii carioasc deja pregătite şi uscate aplicăm o
pastă preparată extempore din tripsină + antibiotic, B io R solu­
ţie/praf. Se poate combina pasta preparată cu un preparat din lii-
droxid de calciu, după ce cavitatea sc închide cu dentina - pastă
pentru 3 4 zile.
Şedinţa a 2-a: dacă durerile lipsesc şi sunt semne dc vitalitate
pulpară se înlătură dentin-pasta, cavitatea sc curăţă complet, la
necesitate se mai prepară, se irigă iarăşi cu un antiseptic, pe plan-
şeu sc aplică un p re p ara! cu h id ro x id d e calciu, obturaţia de bază
ş i ob turaţia perm anentă conform in d icaţii/o r.la prezenţa unor
suspeciuni tratam entul se efectuează în .? şedinţe.

140
 2.9.6. O b tu ra re a c a v ită ţilo r c a rio a s e d e d ife r ite c la s e
B la c k
I. Particu larităţile obturării cavităţilor carioasc de clasa I
Cavităţile carioasc de cl. I sunt aranjate pe suprafeţele tritu-
rante ale molarilor şi premolarilor, în gropiţele sau foramenul din­
ţilor frontali şi molari. Pot fi de diferite mărimi, forme, adâncimi,
dar pentru toate cazurile suni caracteristici pereţii integri. în ulti-
mul timp pentru plombarea cavităţilor de cl. I se utilizează diferite
materiale:
compozite autopolimcre şi fotopolimerice;
compomcrc „consolidate” ;
sticloionom crc „consolidate” ;
ormoeere;
cimente minerale;
amalgame.
Amalgamele actualmente pol fi utilizate numai la molarii
superiori - din punct de vedere estetic. M ai frecvent în plombarea
cavităţilor de cl. I sc aplică compozitele auto- şi fotopolimerice,
ormoccrii şi aşa-numitclc .jw ste o rite le ''- pentru molari.
Modul de polimcrizare a compozitelor pentru obturarea cavi­
tăţilor acccsibilc nu are mare importanţă, însă la plombarea lor cu
acces dificil mai uşor sc utilizează compozitclc autopolimcrizabilc
sau cimenturile minerale.
C) etapă principală în plombarea cavităţilor de cl. I reprezintă
formarea suprafeţelor ocluzale cărora trebuie redate ţoale particu­
larităţile anatomice; modelarea cuspizilor sc cfcctucază atât înain­
te, cât şi după polirncrizarca materialului. U lterior modelării defi­
nitive a obluraţiei din compozit sc aplică un adeziv sau un ermetic
(deci sc realizează postbondingarca). Această manoperă permite:
asigurarea integrităţii graniţelor;
crmctizarca microdefeclelor în obturaţie;
asigurarea duratei mai mari a obluraţiei;
asigurarea stabilităţii culorii.

14
 2. P articu larităţile o b tu rării cavităţilo r dc clasa a ll-a
Obturarea calitativă a cavităţilor dc cl. a И-a este considerată
o problemă d ificilă. Efectuând plombarea acestor cavităţi, trebuie
dc ţinut cont dc următoarele elemente:
prezenţa spaţiului interdentar în regiunea coletului de for­
mă triunghiulară care în normă este acoperit cu gingie;
- forma punctului de contact care poate fi (punct, linie, su­
prafaţă) şi sc localizează în regiunea ecuatorului;
- forma, poziţia, abrazia dintelui;
gradul dc afectare a punctului de contact;
gradul de distrugere a pereţilor, unghiurilor disto-lingual şi
distalo-vestibular, a cavităţii carioasc;
gradul şi nivelul dc distrugere a peretelui gingival;
- starea gingiei.
Mom entele descrise trebuie luate în considerare în timpul
plombării.
Pentru obturarea cavităţilor de cl. II sunt ncccsarc diferite sis­
teme de m atrice, pene dentare.
Utilizarea matricclor în timpul obturării favorizează formarea
peretelui adăugător în timpul condensării materialului în cavitatea
carioasă prin:
- transformarea cavităţii tie cl. II în cl. I;
protejarea pătrunderii materialului în spaţiul interdentar;
adaptarea corectă a materialului în regiunea gingivală;
crearea condiţiilor pentru restabilirea formei anatomice a
dintelui;
crcarca formei şi conturului unghiurilor şi suprafeţei dc
contact a obturaţiei;
evitarea nim eririi sângelui şi lichidului gingival atunci
când matricea este bine lipită - fixată dc coletul dintelui.
M atricclc interdentare sunt fixate în spaţiile interdentarc cu
degetele (m arc şi arătător), cu pene, cu tampoane dc vată, cu deţi­
nătoare de matrice.
M atricele pot avea diferite dizainc: mai mici, mai mari, mai
îngusle, mai late, de celuloid, metalice etc. Plăcile metalice pot fl
142
drepte, subţiri şi foarte subţiri, matrice onodate, matrice cu ieşitură
în afară, cu proeminenţă bombată.
Penele pot 11 din masă plastică, lemn şi se utilizează pentru
fixarea matricei în regiunea interdentară-papilară. ll\c trebuie să
fie alese după forma şi mărimea spaţiului interdentar. Dacă la
plombarea dinţilor se vo r folosi fotopolimerele, penele trebuie să
fie transparente. D e menţionat că introducerea incorectă a penelor
traumează papila, provocând hemoragie şi complică plombarea.
Suprafaţa dc contact deja formată trebuie să aibă o formă apropia­
tă de cea sferică. Zona de contact e necesar să Ile formată în regiu­
nea ecuatorului sau un pic mai sus.
Cavităţile de cl. II tradiţional se plombează cu compozite -
hibride, condensate (întărite, compacte).
C om p licaţiile care p o l ap ărea la o b turarea ca v ită ţilo r de c i
U p o lf i:
lipsa punctului dc contact între plombă şi dintele vecin;
adaptarea incorectă a obturaţici în regiunea gingivală, gin-
givo-orală şi gingivo-vcstibulară;
surplus dc material în regiunea gingivală, în spaţiul inter­
dentar care provoacă dezvoltarea papilitei, pungii parodon-
talc;
formarea punctului de contact în regiunea marginii tritu-
rante şi nu la nivelul ecuatorului conduce deseori la fractu­
rarea obturaţici - tixirea rămăşiţelor alimentare.
Dacă cavitatea de el. II se obturează cu compozite autopoli-
mcrizabile, după aplicarea obturaţici de bază, gravaj, irigare, usca­
re se aplică adezivul care uşor sc suflă cu aer, se ajustează bine
matricea, apoi sc introduce compozitul in 1 - 2 porţii cu surplus
ajustându-l bine la graniţa cu marginile cavităţii, în final aplicân-
du-i un strat de adeziv. După polimeri/are se înlătură matricea, se
controlează ajustarea plombei dc jur-împrejur, iar peste 6 minute
se recurge la ajustarea ei în ocluzie şi finisarea. Atunci când se uti­
lizează materiale fotopolimeriee, se poate efectua: „M eto d a obtu­
ră rii in stra tu ri". Consecutivitatea etapelor.

143
 aplicarea primului strat dc compozit pc peretele lingual,
dar Iară ca cl să ajungă la cel vestibular;
polimeri/arca sc face din partea linguală;
se verifică fixarea matricei, penelor (vestibular şi lingual
lângă matrice);
aplicarea stratului 2 de compozit pe peretele vestibular cu
polimeri/arca vestibulară;
ap arte din compozit sc modelează o bulină rotundă mai
mică dc mărimea spaţiului cavităţii, sc polimeri/cază;
- în cavitatc sc introduce o porţie dc material (pc mijloc/dis-
tal sau medial), în cârc sc încorporează Jn i/ in a potimeriza-
tă ” împingând-o, ajustând-o bine în material, totodată mo­
delând punctul dc contact (din cavitatc);
polimcrizarca sc face din toate părţile;
la necesitate se mai introduce material până când cavitatea
carioasă va П plină.
Culoarea accstor straturi trebuie să coincidă cu culoarea din­
telui.
T ch n ica San d wish deschis
Această tehnică sc utilizează în cazurile când adezia fotocom-
pozitului cu peretele gingival este anevoioasă. în aşa cazuri după
toate etapele pregătitoare pentru ridicarea peretelui gingival sc
folosesc sticloionomerelc, care crecază o adezic marginală mai
sigură, prevenind apariţia carici secundare.
C onsecutivitatea etapelor:
ajustarea matricei;
aplicarca sticloionomcrului pc peretele gingival şi planşcu
- polimcrizarca:
înlăturarea surplusurilor dc ciment, gravajul marginilor li­
bere, spălarea, uscarea;
aplicarca adezivului pc toată suprafaţa cavităţii;
aplicarca compozitului coform adnotării, formarea punctu­
lui dc contact.
Radlinschi S. propune în cavităţile de cl. II la început restabi­
lirea peretelui distal, paralel cu matricea. Prin această intervenţie
144
cavitatea de el. II trece în cavitatea de cl. I. A p o i cavitatea se
plombează după principiul cavităţii cl. I.

3. Particu larităţile obturării cavităţilor de cl. I I I

Cavităţile de cl. I I I sunt localizate pe suprafeţele dc contact in
incisivi şi canini fără cointeresarea unghiului in c iz a i
Pentru plombarea cavităţilor dc cl. I I I este necesară restabili­
rea corectă a punctului de contact. Acest moment este posibil nu­
mai cu utilizarea matricclor conturate, plăcilor de celuloid, la ne­
cesitate şi a penelor.
Pentru obturarea cavităţilor de cl. III de obicei se utilizează
compozitele fotopolimcrizabilc, m icrofile, compomcrele, ormocc-
rclc care pot asigura un rezultat estetic mai bun din contul varietă­
ţilor de culori.
Totodată, selectarea materialului se Гасс ţinând cont de:
zâmbetul pacientului;
nivelul de acoperire a dinţilor cu buzele, forma şi culoarea
dinţilor vecini;
prezenţa anomaliilor, localizarea şi mărimea cavităţii cari­
oase;
cerinţele estetice ale pacientului şi posibilităţile financiare.
In multe cazuri, efectuând plombarea cavităţilor de cl. III şi
IV , suntem nevoiţi să trecem de la simpla obturare la restaurarea
sau chiar transformarea formei dinlclui. Pentru accasla e nevoie de
mai mult timp şi profesionalism înalt.

4. Particu larităţile ob turării cariei dc cl. IV

în cavităţile de cl. IV intră leziunile situate pe suprafeţele de
contact ale ineizivilor şi caninilor cu cointeresarea unghiului in ci­
zai.
în aceste situaţii cerinţele estetice sunt şi mai mari. M edicul
împreună cu pacientul trebuie să determine culoarea materialelor
care vo r fi folosite.
pentru zonele gingivale şi de contact se aleg materialele
netransparente;
145
 pentru marginile incisalc sc utilizează preponderant culori­
le mai transparente, la vârstnici toate zonele dintelui sunt
mai puţin transparente - uniforme;
- culorile se determină la lumina de zi;
- înainte de a determina culoarea dinţii se igienizează, din
cavităţi sc înlătură toate ţesuturile pigmentate;
suprauscarera ţesuturilor este contraindicată în determina­
rea culorii;
selectând culoarea, drept punct de reper serveşte nuanţa de
culoare a dcntelui în cauză, dar şi a vecinilor.
O bturarea (lin iilo r cu ca vită ţi de c l /V după toate pregătirile
preventive sc efectueaza în felul următor:
dentina sc restabileşte din culori opace de compozit sau sti-
cloionomer;
mai întâi sc formează peretele oral utilizând matriccle şi
penele interdentare;
restaurarea zonei frontale, vestibuläre sc începe dc la zona
gingivală;
- un moment important îl are formarea corectă a punctului
dc contact, care trebuie să (le la nivelul ecuatorului (nici
mai sus, nici mai jos);
marginea incizală sc formează începând cu restabilirea pe­
retelui oral. iar mai târziu a peretelui vestibular;
lampa - razele lum inii în toate cazurile trebuie să fie d irec­
ţio n ale (deci să fie aplicate opus plombei), aplicate prin ţe­
sutul dur pe care este aplicată plomba;
selectarea materialului obturator este determinată de cerin­
ţele cstclicc, duritatea şi presiunea pc unghiul coroanei;
în acest caz vo r fi necesare compozitele din clasa hibrizi­
lor. Sectoarele orale şi marginea incizală se vor restabili cu
compozit hybrid, zona vestibulară - din compozitele mic-
rofilc, care posedă o poleire şi luciu perfect. S c poate ad­
mite şi utilizarea compomerilor, ormoccrelor, însă ele ce­
dează la criteriul poleirii şi luciului.

146
 I)c menţionat că calitatca restaurării la distanţă va depinde dc
calitatca finisării şi poleirii care nu va permite fixarea pigmenţilor
alimentari, cosmetici (rujul). Stabilitatea culorii mai poate fi asi­
gurată şi de utilizarea ermeticului la finalul obturării.
Tehnica d irectă:
după pregătirea cavităţii sc ajustează o „c a p ă " de celuloid;
după uscare şi bondingarc în cavitate sc introduce compo­
zitul, apoi sc ajustează „ca p a " dc celuloid;
atenţie mare la ajustarea materialului la gingie, să nu fie
surplusuri sau goluri;
sc fixează palatinal şi vestibular, cu degetul, după ce sc po-
li meri/cază câte 40 sec., din ambele părţi;
„capa” sc înlătură, sc verifică calitatca aderării obturaţici.

5. Particu larităţile o b tu rării cavităţilo r dc cl. V'

în cl. V sunt incluse cavităţilc localizate în regiunea coletelor.
In cadrul obturării cavităţilor de cl. V trebuie să sc ţină cont
dc unele situaţii sau criterii care vor influenţa decizia noastră la
selectarea materialului dc obturaţic. E le vor 11:
vârsta pacientului;
intensitatea procesului carios;
corelaţia gingiei cu cavitatea carioasă;
accesul la cavitatea carioasă;
cerinţele cstetice ale pacientului.
Atunci când dcfcctclc carioase sunt vizibile în timpul zâmbe­
tului, sc utilizează materialele dc obturaţic cu estecitate m ărită -
compozite fotopolim erizabile, compomcre, ormoccrc.
în cazurile cariei acute, la gravide, tineri cu igiena ncsatista-
cătoare, sc recomandă sticloionomcre, care vor asigura remincrali-
zarea ţesuturilor dcntinarc un timp îndelungat din contul fluorului
din conţinutul acestui material.
Analogic sc procedează la pacienţii vârstnici la care cariilc dc
clasa a V-a apar pc fundalul afecţiunilor parodontale cu colete dc-
nudate, igiena nesatislâcătoare, dc asemenea se utilizau sticloiono-
mcrclc, în unele cazuri chiar şi amalgamele.
147
 6. P a rticu la rită ţi în obturarea cavităţilo r de cl. V I
A ccstc cavităţi sunt situate pc suprafeţele abraziatc ale incisi­
v ilo r (marginea incizală), caninilor, cuspizilor molarilor sau pre-
molarilor.
Accstc defecte carioasc preponderent apar pc fundalul miloli-
zei - abraziunii patologice, eroziunii. Dacă abraziunea pc fundalul
căreia a apărut caria este pronunţată, noi aplicăm un tratament
com plex - cauzal.
In primul rând efectuăm ridicarca ocluziei din contul dinţilor
6. apoi şi din contul incizivilor, concomitent obturând cavităţile
carioasc.
M aterialele dc obturaţie care pot П utilizate sunt compozitele,
compomcrelc “ condensate" cu duritate mărită, în unele cazuri pot
11 folosite şi amalgamele.
Plom b area defectelor „ abfracţionate"
Apariţia defcctelor „ ab fracţionate" poate 11 explicată prin d i­
fe re n ţa coeficientu lui de elasticitate între dentina şi smalţ, care sc
manifestă preponderent în dinţii cu „ m icro in clin ari" în timpul pre­
siunii ocluzale masticatoarc carc provoacă „<aşebierea” smalţului
în regiunea coletului. P re siu n ile ocluzale pot apărea în bruxism,
ocluzie traumatică, în dinţii „hiperfluorizaţi", unde smalţul devine
mult mai dur, larămicios. D efectele ab fracţion ale sunt aranjate
preponderent în regiunea colctclor, la început au suprafeţe zimţate,
neregulate, pigmentate, sclerozatc, cu microfisuri. Iară a fi cariate.
M a i apoi în rezultatul penajului cu timpul suprafaţa sc netezeşte
devenind asemănătoare cu defectul cuneiform. In majoritatea
cazurilor ap are hiperestezia. încercările de a obtura accstc dcfcctc
cu materiale tradiţionale în majoritatea cazurilor nu dau efectul
aşteptat. C u eficacitate mai marc se folosesc compozitele lichide
care posedă o elasticitate mult mai marc, în regiunea „în clin ării"
dintelui şi adezivitate mai bună.

148
 S T O M A T ID IN
SOLUŢIE HEXETIDINA 0,1%

NIMICEŞTE ORICE INFECŢIE

DIN CAVITATEA BUCALA

TRATEAZĂ:
•Stomatita
•Afecţiunile
I micotice
a le ca v ită ţii b u c a le

• G in g iv ita

•Paradontita
• T o n z ilita

• F a rin g ita
 LISOBACT
PROTECŢIA NATURALA
O RG AN ISM U LU I CONTRA
RUŞILO R Şl INFECŢIILOR

UN ICUL PRO D US P E PIAŢA

FARM ACEUTICA DIN MOLDOVA
CE CONŢINE U SO Z IM

SPO R EŞT E REZISTENŢA NESPECIFICA

A O RG A N ISM U LU I

T R A T E A Z Ă E F I C I E N T !
• Tonzilite cronice, faringite, angine
• Infecţii respiratorii virale
• Gingivite, stomatite aftoase
• Leziuni herpetice ale mucoaselor
• P ro c e s e ulcero-erozive ale cavităţii bucale
• A san are a focarelor cronice stafilococice

COJKXANADfAUR B O S N A IU E K
ACAUTÂJH
I / РПялп»!1"и1|С*1»
 2.9.7. E ta p e le o b tu ră rii c a v ită ţilo r c u c o m p o z ite - b o n ­
d in g te h n ic a
Accst compartiment este bine sistematizat de N icolaev A.,
Ţcpov L . (2003).
1. Igienizarea profesională.
2. Plănuirea restaurării şi selectarea materialului de obturaţie
şi a culorii.
3. Г necesar de menţionat că dinţii nu sunt monocromatici.
L a persoanele tinere dc 20-35 ani coroana dintelui arc
3 zone
zona gingivală şi cea interdentară care sunt mai întunccatc;
zona centrală mai deschisă;
zona incizală şi mai deschisă, opalcscentă.
Cu timpul dinţii sc pigmentează, mineralizează, abraziază şi
culorile acestor zone devin mai omogene.
Pentru determinarea culorii sc folosesc 3 tocare/sursc dc lumină:
1) lumina dezi;
2 ) lumina dc la instalaţia stomatologică;
3) lumina recc fluorescentă.
Culoarea se determină după dinţii umectaţi, utilizând cheia de
culori dc la materialul dat (este cel mai bine, dar sc poate determi­
na după cheia dc culori standard Vita).
4) prepararea cavităţii carioase - în cazul utilizării tehnicii
bonding nu arc loc consolidarea ţesuturilor dure cu mate­
rialul dc obturaţie, dc aceea în timpul preparării nu se lasă
margini dentinare subminate;
5) tratamentul medicamentos al plăgii dentinare cavităţii cari­
oasc;
6) izolarea dintelui de salivă şi uscarea.
7) aplicarca o b lu raţiei de bază până la limita smalţ - dentina,
iar în caz dc ncccsitatc, aplicarea o b lu raţiei cu rative cu
conţinui de C a;
8) gravajul acidic al smalţului. în ealitatc dc gravant se utili­
zează acid fosforic dc 3 7 % , lichid sau gel, care sc aplică
pc 15 60 sec. conform instrucţiunii preparatului sau situa-
149
 (ici, pc smalţul cavităţii şi pe cel din jurul ci. După aceasta
dintele se sp ală eu un je t de ap ă to i atât timp cât s-a efec­
tuat g ravaju l. Cavitatea sc usucă bine smalţul capătă o
culoare crctoasă, în cazul când tui apare această culoare,
gravajul sc repetă;
9) aplicarea bondingului smalţiar. Bondingul-adczivul se ap­
lică pc smalţ şi obturaţia de bază cu periuţa, repartizând-ul
uniform cu un jet dc aer slab;
10 ) poli meri zarea bond-adczivului - auiopolim erizarea, foto-
p o lim erizarea;
1 I ) aplicarca compozitului în cavitate şi polimeri/arca lui;
Com pozitele autopolim erizabile sc aplică dintr-o porţie cu
surplus, sc modelează cât mai repede, cât materialul este plastic,
modelarea definitivă va fi efectuată cu instrumentele rotative peste
7-10 min după polimeri/arca definitivă.
M a te ria le ie fo to p o !im erice - sc aplică în cavitate pe straturi
în formă dc „brad” şi sc p olim erizează d ire cţio n al din partea opu­
să fiecare strat aparte;
12) M odelarea definitivă a plombei şi ajustarea ocluzală sc
facc cu diferite instrumente rotative diamantatc;
13) Obligatoriu sc face:
1. postbondirigarea,
2 . rebondirigarea (peste 2 săptămâni);
14) Fluorizarea sectoarelor aderente la plombă;
15) Aprecierea calităţii lucrului cu pacientul în oglindă;
16) Recomandaţii la domiciliu.

2.9.8. P a r tic u la r ită ţi d e re s ta u ra re a ţe s u tu r ilo r d u re

d e n ta re
(V. В uriacu, Л. C art alean i i )

Obturarea с avi taţi lor cu compozite

Clasa /
V o m folosi nu mai puţin de 3 straturi.
С'onsecutivitate a a p lic ă rii compozitului'.

150
1. Primul strat sc aplică pc suprafaţa jugală si sc repartizează
diagonal spre planşcul cavităţii preparate.
2. Vom polimeri/a prin smalţul jugal cu durata 5-10 sec. prin
ţesut, în rest - din toate părţile 40 sec. Tim pul va depinde
dc compozitul folosit (sumar~40 scc.).
3. Stratul următor va fi aplicat lingual sau palatinal şi reparti­
zat pc diagonală faţă de peretele opus.
4. Polimerizarea prin peretele lingualo-palatinal (sumar-
40 sec.).
5. Aplicarca masei în partea centrală şi polimerizarea prin
masă sub un unghi din două părţi a câte 20 scc din ambele
sectoare.
6. Prelucrarea finală.

Tehnica de fo lo s ire a com pozitului:

1. in cavitatea cariată clasa I (m ică) sc poate aplica masa într-o
singură porţiune.
2 . în cavitatea cariată masivă vom preîntâmpina unirea a do­
uă margini „v iz a v i" cu o porţiune de compozit.
3. Pentru preîntâmpinarea de lipire a compozitului la instru­
mentele stomatologice Ic vom umecta în sistemul adeziv
(costisitor).
4. M a i comodă este metoda dc aplicare a compozitelor capsu­
late.

Clasa II
2 .1. Restaurarea in straturi.
1. Aplicarea matricei din celuloidă, fiind bine întinsă cu mat-
ricca-fixatorul.
2. Introducem o pană transparentă interdentar din partea lin-
guală.
3. Slăbim matricea din matrice-fixator, pentru a restabili for­
ma dintelui şi punctul de contact.
4. Aplicăm compozit pe perete lingual în aşa fel ca el să nu sc
atingă dc peretele jugal.

151
 5. Polim erizăm straiul din suprafaţa linguală 20 sec., apoi
20 sec. din cea oclu/ală.
6 . Scoatem pana din spaţiul inlcrdentar şi o fixăm în cel ju ­
gal.
7. A plicăm stratul doi de compozit pe suprafaţa jugală şi poli-
mcrizăm adecvat celei linguale.
8. V o m polimeri za de pe suprafaţa jugală prin pana transpa­
rentă 20 scc. şi din partea oclu/ală 20 scc.
9. Formăm cu degetul acoperit cu mănuşa o bulină din com­
pozit şi o polimerizăm.
10. A plicăm bulina în zona proximală şi o apăsam spre com­
pozitul nepolimcrizat în aşa fel ca acesta să contacteze
bine cu peretele pulpar, iar de altă parte cu matricea
(scoaba internă) vom apăsa cu nctczitoarca sfera internă.
11. Polim erizăm 40 scc. (ocluzal).
12. M a i apoi se aplică compozit în cavitate ca şi în cl. I.
13. Prelucrarea finală.

2.2. Sandvişh- tehn i( -a.

Problemele cauzate dc peretele gingival (umiditatea) necesită
aplicarca tchnicii de solidificare (întărire) dublă (D ual Bonding
Technic) cu folosirea materialelor sticloionomcrc, care, prezen­
tând o constrângere de polimcrizare scăzută, aprovizionează o
bună aderenţă marginală la peretele gingival (prevenţia microscur-
gerilor şi a cariei secundare).

O rdinea de activitate:
1. A plicarca matricei până la restabilirea punctului de con­
tact, asemănător tehnicii în straturi.
2. După gravare, spălare, uscare şi praimare sc aplică stratul
dc glassionomer pe tot peretele gingival.
3. Fotopolimcrizarea pe parcursul a 40 sec. din partea gingi-
vală (sau aşteptăm întărirea maselor autopolimerizabilc).
4. A plicarea următorului strat de glassionomer pe planşcul
cavităţii şi restabilirea punctului de contact.

152
5. Polimerizarea stratului timp dc 40 sec. prin ţesut (sau aş­
teptăm autopolimerizarca).
6 . înlăturarea surplusului de cement glassionomer până la
joncţiunea smalţ-dcntină.
7. Gravarea - 25-35 sec.
K. Irigarea cavităţii cu apă 25 sec.
9. Uscarea.
10. Aplicarea sistemului adeziv în două straturi - adezivului
multifuncţional şi înir-un strat monofuncţional (3:1).
1 1 . Fotopolimcrizarca sistemului adeziv.
12. Aplicarea compozitului în straturi cu fotopolimerizarca
fiecărui strat în parte.
13. Prelucrarea llnală.

U ncie recom andări:

1. N ici un strat dc fotocompoz.it nu va 11 repartizat pc tot spa­
ţiul jugal sau lingual. Numai pe această calc vom micşora
constrângerea de polimerizarc şi preîntâmpina sensibili­
tatea postoperative.
2 . în cavităţile tnczio-oc/uzio-dislale vom restabili primar pe­
retele distal folosind matriccle şi penele transparente nu­
mai în acest sector. După restabilirea peretelui distal, la Ici
sc va restabili şi ccl mczial.
3. Dacă apare necesitatea de a adăuga pc restaurarea polime-
rizată şi polizată o nouă porţiune de compozit, vom prelu­
cra preventiv suprafaţa cu o freză, iar apoi vom administra
sistemul adeziv, după care sc aplică compozitul.
4. în cazul în caic folosim matricea metalică (drept exccpţic),
fiecare strat aplicat nu va fi mai gros de I mm (polim eriza­
rea din partea ocluzală). După înlăturarea matricei metali­
ce, vom 11 obligaţi să ilum inăm zonele care au contactat cu
metalul din partea vcstibulară şi orală - 4 0 sec.
5. Efectul optim la administrarea compozitului pc cement
glassionomer se va manifesta minim peste 24 ore şi m axi­
mum o săptămână.
153
 R estab ilirea ţesu tu rilo r dentare în cazu l ca v ită ţilo r de clasa
a lll- a :
Pentru prepararea cavităţii cariate de clasa a III-a accesibilita­
tea va fi realizată prin suprafeţele palatinal-linguale, păstrând su­
prafaţa
л
vestibulară în scop estetic.
In cazul în care nu va II accesibilitate bună din partea palati-
nală, linguală, atunci calea dc acces va 11 făcută din cca vestibula­
ră, însă cu păstrarea pereţilor platinali/linguali. R a r se înlătură am­
bii pereţi.

Tehnica d irectă (ca vită ţi m ici):

Se rccomadă la obturarea cavităţilor cariate localizate în lim i­
tele smalţului şi găsite departe dc hotarul smalţ-dcntină. Metoda
este rapidă.
O rdinea de realiz are :
1. Ajustarea matricei transparente la peretele lingual preparat.
Daca cavitatea ajunge la gingie, se aplică pană transparen­
tă.
2 . A plicarca masei compoziţionale în cavitate.
3. D in partea orală fixăm (com prim ăm ) matricea cu degetul
(com od), pcniru ajustarea materialului la marginea cavită-
!"•
4. Fotopolimcrizarca din partea labială 40 scc.
5. Scoaterea degetului de pe matrice şi fotopolimcrizarca
40 sec. din linguală (palatinală).

T eh nica în stra tu ri:

Tehnica carc compensează constrângerea dc polimeri/arc.
O rd in ea de realiz are :
1. Ajustarea minuţioasă a matricei transparente la dinte.
2. A p licarca unui strat ncm asiv dc compozit apăsând matri­
cea din lingual (la nccesitatc folosim pene transparente) cu
degetul. Apăsarea cu degetul din lingual favorizează unei
adeziuni majore şi condiţionează o prelucrare minimă a
acestei suprafeţe.

154
 3. Fotopol imerizarea din vestibular (lab ial) - 40 sec. şi apoi
lingual - 4 0 soc.
4. Administrarea stratului doi pe compozitul solidificat.
5. Aplicarea matricci de pc vcstibulară, ca să m inimalizăm
prelucrarea acestei suprafeţe şi obţinerea unei înfaţişări es­
tetico.
6 . Stratul doi va II polimerizat vestibular - 40 sec., apoi lin­
gual încă 40 sec.
Recom andări:
1. L a obturarea cavităţilor clasa a 11l-a cu lipsa am bilor pereţi
(vestibular şi palatinal) vom aplica un strat de opachcr în­
tre straturile externe transparente, în caz contrar va apărea
culoarea gri.
2 . Dc regulă ţesuturile cavităţilor cariate localizate în dentină
vor fi re tăcute cu tonalităţile opace.

Restabilirea ţesuturilor în cavităţile cariate de clasa a IV -и

4.1. Tehnica d irectă (c a v ită ţi m ici).
O rdinea de realizare:
1. Selectarea capei ccluloide, cu asigurarea unei bune ajustări
la peretele gingival, mărimii dintelui şi formei unghiului
incisival.
2. După gravare, spălare, uscare şi aplicarea sistemului ade­
ziv vom umple capa selectată cu compozit cu instrumente
teflonate în aşa fel ca să nu prezinte bule de aer.
3. Administrăm capa cu compozit la suprafaţa preparată
fixând-o corect la dinte cu direcţia spre gingie.
4. Polimeri/are foto - 40 sec. labial, apoi oral - 40 sec.,
fixând bine capa la marginea incisivă şi gingivală.

Tehnica în straturi
O rdinea dc realizare:
1. Ajustarea minuţioasă a matricci ccluloide la dinte.
2. Aplicarea unei cantităţi m ici dc compozit, matricea de pe
suprafaţa linguală fixând-o cu degetul (la necesitate folo-

155
 sini şi pana) pentru a aproviziona o ajustare compactă şi a
minimaliza prelucrarea finală pc linguală.
3. Fotopolim crizarca p rim ar d c la lab ială ş i ap o i dc !a lingua-
lă a câte 40 scc.
4. A p licăm stratul doi pe suprafaţa polimerizată. La necesita­
te folosim straturi opace.
5. A plicarca matricei pc labială, pentru a minimaliza prelu­
crarea finală şi formarea curburii naturale;
6 . Polimerizarea de la linguală ( dacă nu-i stratul opac) şi pc
tangentă dc la labială prim ar - 4 0 scc. şi apoi dc la linguală
- 40 scc.
R ecom andări:
Pentru preîntâmpinarea formării bulelor de aer vom perfora
capa cu un ac dc o singură folosinţă sau cu sonda.

Restabilirea cavităţii cariate clasa a V-a

5.1. Tehnica d irectă (ca vită ţi m ici);
1. Ajustarea matricei dc colet.
2. A plicarca compozitului.
3. Fixarea matricei.
4. Fotopolimcrizarca primar dc la gingie, apoi clin 3 părţi pe
tangentă - 40 sec.

Tehnica în straturi.
V a II realizată în cavităţi masive.

O rdinea de realiz are:

1 . Prim ul strat va fi aplicat în sectorul gingival în aşa fel ca să
acopere peretele dat până la gingie (m ai sus dc margine la
posibilitate).
2. Fotopolimcrizarca din partea gingiei 40 sec.
3. Aplicarca stratului II pc primul cu cointeresarea şi a unei
părţi dc planşcu.
4. Fotopolimcrizarca direcţională (pc tangenţă) 40 sec.
5. A p licarca straiului I I I dc compozit, umplând cavitatea de­
fectului, oferind restaurării forma necesară.

156
 6 . Fotopol imerizarea direcţională
Recom andări:
1 . în cadrul cavităţilor lărgite nu vom uni cu o porţiune de
compozit smalţul suprafeţelor contrapuse.
2 . în cazul lipsei kofcrdamului cu scop de preîntâmpinare a
hemoragiei gingivale şi scăderea elim inărilor exudative din
parodonţiul marginal, vom coagula marginea cu soluţie sau
cristale de acid tricloracetic 30 5 0 % , vagotil.

Rest abili rea cavităţilor de clasa II-a

(cavităţile vârfurilor cuspizilor, zonelor incisivale în formă de
adâncituri mici).
De regulă sc folosesc metodele monoetapicc.
Ordinea de realizare:
1. Aplicarea compozitului.
2. Fotopol imerizarea dirccţionată prin tangenţă- 4 0 sec.

2.9.9. M a se d e o b tu ra ţie
Sunt numite masele sintetice speciale capabile să înlocuiască
defectele ţesuturilor dure dentare având scopul de a preîntâmpina
evoluarea procesului distructiv şi de a restabili forma anatomică şi
funcţia dintelui.
in dependenţă de funcţie, masele stomatologice de obturaţic
se divizează în cinci grupe mari:
1. Dc pansament şi obturaţie provizorie;
2. Dc obturaţie de bază;
3. D e obturaţic curativă;
4. D c obturaţic permanentă;
5. D e obturaţie pc canal.
Această sistematizare reflectă indicaţia materialelor şi este
foarte comodă în condiţiile de activitate clinică.

C aracteristicile de bază a le m aselor obturative

Adeziune - cocziunea masei de obturaţic cu ţesuturile dure
dentare.
157
 C onstrângere - stare apărută la solidific a rea obluraţiei din
contul proceselor tlzico-chimicc, evoluate în cadrul structurării ci.
D ezintegrare - proccs condiţionat de acţiunile diluantului ( li­
chid bucal).
Aderenţă m arg in ala - stare determinată dc gradul dc cons­
trângere, cocflcicntul dc dilatare termică şi adeziune a obturantului
şi manifestă efectul dc cocziunc (lip ire), aderare micromccanică
ori m icrochim ică, sau a ambelor.
Abraziune - pierderea de masă a obturantului faţă de suprafa­
ţa, care contactează cu factorii abrazivi.
Lim ita de rezistenţă posibilităţile plombei (obturantului) dc
a sc contrapunc forţei administrate.
C o eficientul de d ila ta re a masei obturative proccs evidenţiat
în amesticul obturativ în perioada dc polimeri/arc şi în obturaţie în
urma acţiunilor tcrmicc.
Viabilitatea maseipreparate - timpul, de care dispune medicul
stomatolog pentru a aplica masa obturativă în cavitatea preparată,
pentru a II condensată uniform şi de a restabili partea dc ţesut lipsă.
O m asă de obturaţie id eală trebuie să corespundă urm ătoare­
lo r cerin ţe m edico-tehnice:
• stabilitate chim ică (nu sc dezolvă în apă şi lichidul oral);
• plasticitate, devenind dură în cavitatea orală pc parcursul a
5-10 niin.;
• adezivitate înaltă faţă de ţesuturile dure dentare în mediul
umed;
• coeficientul de dilatare lcrm ică apropia! ţesuturilor dure;
• solidifiearca în prezenţa apei şi lichidului oral;
• atcrmoconductor;
• substrat higroscopie minim;
• indiferenţa faţă dc ţesuturile dentare şi ale mucoasei orale;
• stabilitate dc culoarc pe parcursul cxploataţici;
• păstrarea volum ului după întărire cu o adezivitate margina­
lă ideală;
• PIl-ul aproape de 7,0 în timpul prizei chim ice şi după ca;
• durabilitatea adecvată ţesuturilor dure dentare;
158
 • suportarea abraziv itaţii, singură nefiind abrazivă;
• antiscpticitatc şi antiinflam abilitatc;
• radiocontrasticitate.
Trebuie să menţionăm că nici un material nu corespunde
întocmai cerinţelor descrise.

M ateriale de obturaţie p ro vizo rie

Sunt numite masele, folosite în stom atologic în situaţiile, când
din anumite considerente devine im posibilă finalizarea tratamen­
tului cariei într-o singură vizită.
M aterialele provizorii mai pot fi adm inistrate pentru izolarea
obturaţii lor curative aplicate pc planşeul cavităţii cariate, în cavita­
tea dentară sau la o rificiu l radicular şi drept obturaţie de bază su­
biacent obluraţiilor permanente. Durata ap licării lo r va li de la o zi
până la 6 luni (1-14 zile - bandaj provizoriu, de la 15 zile - 6 luni
-> obturaţie provizorie).
M asele de obturaţie provizorie sc prepară pe suprafaţa rugoa-
să a paletei de sticlă eu spatula m etalică sau cea dc masă plastică.
Se aplică în cavitate într-o singură porţiune şi se condensează uşor
cu un bulct de vată.
Exem ple:
cement zine-sulfat (dentină artificială), va servi 1-3 zile;
pastă de dentină - pe 7-10 zile;
vinoxol - până la 6 luni;
- cement policarboxilic până la 6 luni; Gutapcrcea.
Cu eugcnol: IR M ; Tem p Bond; Zinom cnt.
Fără eugcnol (N E ) pentru compozite: „ C a v it” (E S P E ) , „Colto-
s a P (C oltcne), „C im pat” (Septodont), „Ciprospad” (D entsply),
„T einp Bond N E ” (K e rr) „T cm p it" (C entrix), Tem poPro (Raduga
Roşii).
Fotopolimere: „C im pat” , „Fcrm it” , „C lip ” , „C lip F ” - curativ.
„Tcm pit L/C ", fiind elastice se înlătură cu excavatorul.

M ateriale de obturaţie de bază

Aceste materiale sunt divizate în 2 grupe:

159
 1) dc bază curativă;
2 ) dc bază dc izolare.
M a te riale le de baza cu rativă sunt aplicatc pc planşcul cavită­
ţii preparate, cu grosimea nu mai marc dc 0,5 mm în scopul obţi­
nerii cfcctclor: odontotrop, analgezic ş i antiin/lam anl.
Exemple:
• pc bază d c C a (O H ):
C alm ccină, Dycal (D cntsply), Calcium Hydroxid X R (Dcn-
tsply), Calcipulpc (Scptodont), Life (K e rr), Alcalincr
( E S P E ) , C alcim ol (V o c o ), Rcoeap (Vivadem ).
• pc bază d c Zn C ^Eg Biodcnt. pasta Zinc-oxid-eugenol,
„C a v ite c” , „Zinom cnt", „L c d c n n ix ". Pasta Ii/o/im-vitami-
nică, paste combinatc, „Pu lp om ixin " (Scptodont) - Dcxa-
metazon, Fram icctinâ !?i Polimexitiâ ca antibiotic.

M a te ria le de bază izo lative (la in e re )

Aceste materiale sunt realizate pentru izolarea organului pul-
par de la acţiunile toxice şi termice ale materialului obturativ per­
manent. Grosim ea lor va devia intre 0,5 mm şi 1,5 mm.
- Izolarea dc bază în strat subţire 0,5- 0,7 mm (izolat dc
acţiuni chim ice);
Izolarea de bază în strat gros >1,0 mm.
Exem ple: Cement fosfat. A rg il, V isfat, l-pac. Cement policar-
boxi 1ic. Cement stecloionomeric.
C'clc mai populare ccmente sunt stccloionomerele:
Base Lin e (D cntsply);
- Chem F ii I I (D cntsply);
- Chem F ii superior (Dcntsply);
- Vitrcbond (3\1). Vitrem er (3 M );
Aqua Ionobond, Ionofil. Ionoscal (V o co );
- C avalite (K e rr), etc.
Lainere lichide (fluide) pentru o izolare dc bază în strat subţire
(lacuri izolaţivc) - nişte obturaţii fine (subţiri) dc izolare, aplicatc în
cavitatea preparată cu pensulă specială, uniform repartizată pc

160
pereţi şi planşeul în 2-3 straturi. Funcţia dc bază - izolarea pulpei
de acţiuni chimice, termice şi galvanice ale obturaţici definitive.
Lacuri dc izolare populare: „ S ile a i", „C o n tra s il" (Septodont),
„P u lp id o r" (D entsply). ,,D entin p ro te c to r" (V iva d e n t): „Therm o-
iin e ", „A m a lg a m L in e r" (V o co ), „ Tec/or" Lege A rt is, „E v ie r o l
Varnish " (D e n ta l Spofa), etc.

M ateriale de obturaţie perm anentă

Sunt folosite în stomatologia terapeutică pentru obturaţia defi­
nitivă a defectelor în ţesuturile dure dentare, având obiectivul de a
restabili dintele ca sistem estctico-funcţional.
Sistem atizarea obturantelor perm anente
A. So lid ificab ile:
/. Cem entu ri:
I . I . M inerale (baza ac. fosforic):
a. zinc-fosfate;
b. silicate;
c. silicofosfalc.
1.2. Ccmcnturi polimeriee (bază-acid p oliacrilic sau all
acid organic):
a. policarboxilate: (sunt solubile in lichidul oral): C'ar-
boxylate Cement (llira cu s Kulzcr); Durelor (LS-
P E ); „H arvard C C ", „C a rb o co " (V o co ). Sunt şi pe
apă: „P o ly F plus" (Dentsply), „Aqualox” (V o co ).
b. glassionomcrc: (mase noi cu perspectivă care îm­
bină toxicitatea scăzută, stabilitatea majoră, este-
cititatea satisfăcătoare, efectul anticarie - sistem
clasic apă - pulbere).
2. M ateriale obturative polim eriee (m ase p lastice ):
2 .1. Ncumplutc: (se folosesc din a. 1939) - mase rapid so-
lid illcab ilc dc polimerizarc rece:
a. Bazate pe răşini acrilice: (lich id p ulb erc).
Pu lb erea:
polimetiImctacrilatul <polim erul);
pigmenţii (oxidul de Zn sau altul);

161
 iniţiatorul (peroxidul tie ben/oil).
Lichidul:
monomer - eterul metacrilatului;
*
In inhibitor - hidrohinonul.
b. Bazate pe răşini epoxide (pastă/pastă):
Răşina - lichid intramolecular epoxid (eu lainâ -
cuarţ etc.).
2.2. Umplute (compozite) materiale polimerice obturative
(elaborate în S U A la sfârşitul anilor 50 ai sec. X X dc
medicul chimist Rafael L . Bovven). Primele au fost com­
pozitele companiei amcricanc ,,3 M " (autopolimere).
3. Com pom ere (sisteme compozito-ionomcre) - mase dc re­
facere prezentate dc combinarea grupelor acide ale polimerilor
glassionomerc şi grupelor fotopolimcrc ale răşinilor compoziţio­
nale (D yraet, 1993).

4. M a te ria le le res/aurative m etalice:

4.1. Amalgamele:
a. dc argint: - Am alcap Plus, Vivacap, Contour, Sy-
braloy, Scptalloy, C C T A -0 1 , CC TA -43;
b. dc cupru: - С М Т Л - 5 6 în capsule (R u sia).
4.2. A liajul dc galiu (gallodcnt M ).
4.3. A u r pur pentru obturaţii dentare (sc folosesc foiţe dc
aur)
Am algm am a clasică - aliaj din:
- 6 5 - 6 6 % - argint;
- 29 3 2 % cosi stor;
- 2 - 6 % - cupru;
până la 1 % zinc.
Acest aliaj sc amestecă cu mercur.
B. Primar dure:
I. Incrustaţii (dircctc, indirecte, standarde, computerizate):
a. metalice;
b. ceramice;
c. din masă plastică;
162
 d. mctalo-ccramicc, mclalo-acrilice.
2 . V inirc (laminai), faţctarc adezivă (directă, indirectă, etc.);
3. Construcţii dc retenţie:
a. pivoţi parapulpari pini;
h. pivoţi intracanalar - poste.
Vom menţiona că din practica restaurativă dc toate zilele a
stomatologului treptat dispar materialele cu particularităţi slabe
fizico-mccanicc şi chim ice (cemcntele minerale, m aterialele poli-
mcricc ncumplute), mai rar sunt folosite amalgamele.
în schimb a apărut o cantitate impunătoare dc mase com pozi­
ţionale, cemcntc stccloionomcrc, compomere, capabile să satisfacă
cerinţele moderne faţă dc obturaţia restaurativă.

Cem e/ifuri gfassionom ere

O grupă dc mase stomatologice modeme elaborate pe calea
unirii particularităţilor sistemelor silicate şi poliacrilicc.
Uneleparticиlarităţi fizicо-i hiniice:
1. Stabilitate maximă la efectul de rupere este realizată după
24 orc după preparare şi cuprinde 90 180 M P A .
2. Modul elasticităţii este egal cu 7 М Р Л .
3. Este puţin solubil în lichidul bucal.
4. Adezivitatea chim ică este excelentă - 8-12 M P A faţă de
ţesuturile dure dentare şi masele de obturaţie.
5. Puterea dc coeziune a C G I (ciment glassionomer) cu smal­
ţul -5 M P A .
<). Puterea dc coeziune a C G I cu dentină - 3 M P A .
P a rtic u la rită ţi poziti ve:
1. Adezivitate bună faţă dc ţesuturile dure dentare şi material
dc obturaţie.
2 . Biocompatibilitatc.
3. Nu irită pulpa (m olecula majoră a acidului p oliacrilic ap­
roape nu trece prin canaliculc dentinare).
4. Acţiuni anticarie (prin alealinizare, elim ină F, Iară dezinte­
grarea dc structură a masei).
5. Stabilitate majoră.
163
 6 . Constrângere scăzută de polimeri/arc.
7. Coeficient de dilatare termică apropiat de cel al ţesuturilor
dure.
K. Elasticitate şi stabilitate de culoare.
9. Slab se diluează în lichidul bucal.
10. R-contrasticitatc.
11. Compatibilitate cu amalgama şi compozite.
12. Pot II folosite în săndviş-tchnică (deschisă).
Procedeu de fo lo s ire a cim entelor:
A u topolim erizabilele sc prepară pe 11:0 distilată sau lichid
special 1-2 min pc palete de hârtie. Flaconaşul cu lichid va II în­
chis ermetic.
Folopolim erizabi/e se prepară 1-1,5 min (fotopol imerizarea
durează 40 60 sec.).
A vând la bază principiul: componenţă şi mecanismul dc soli-
di fi ca re, vom clasifica cementurilc glassionomcrc în următoarele
grupe:
1. Cemcnturi clasice (tradiţionale) bicomponentc.
2. Cementuri glasionomcrc hibride de solidillcarc dublă şi
triplă.
3. Cementuri monocomponcntc fotopol imere.

/. Cem enturi clasice bicom ponenle:

A u un singur mecanism de solidillcarc chim ică (tip acido-
bazic).
Sistemul pudră-lichid. L a întărire (solidillcarc) se formează o
sare ionomeră slab diluată în lichidul bucal.
D iverse forme de elaborare:
1. Praf-sticlă alumosilicată cu F. Lichidul - soluţie apoasă
(aquatică) a acidului poliacrilic (lonobond(V oco)), Glasio-
nomer cement ( I I. Kulzer).
2. Elaborate în capsule în care lichidul şi praful sunt despărţi­
te, care sc prepară în preparator (B a s c Line (Dentsply)),
V ivag lass Basc (V ivo d en t)).

164
 3. Aquaccmcnturi (acidul poliacrilic sc include în p ra f în for­
ma dc cristalc). Lich id ul - apă distilată - (B a se L in e (D c n ­
tsply). Aqua lonobond (V o co ), Aqua M cron (V o c o )).
( 'apacitâţi:
1. Sunt mecanic stabile.
2. Adezivitate chim ică la ţesuturile dentare.
3. Elim ină F în ţesuturile dentare.
4. N u au nevoie dc lotoiniţicrc.

2. Cem enturi h ib rid e (so lid ificare dublă ş i trip lă ):

Sunt ccle tradiţionale cu un adaus dc răşină polim cră fotosoli-
dificabilă.
M ecanism ul de so lid ificare:
1. Reacţie obişnuită după prepararea acido-bazică.
2. Rcacţie rapidă dc polimcrizarc a masei plastice în urma
fotocfcctului (arc loc coeziunea matricei masei plasticc cu
glassionomcml), (V itrcB o n d (3 M ), Fu ji Lin ing L C (C IC ),
Photac-bond, A p licap ( E S P E ) .
Capacităţi:
• puţin sensibile la umiditate;
• sc solidifică (ară formarea microfisurilor;
• posedă adezivitate marc la ţesuturile dentare dure.
C u mecanism triplu (firm a (3 M )) Vitrcm er:
• cu lumina de zi;
• cu sistem autopolimcr al matricei polimcricc;
• rcacţie chim ică de lungă durată a ccmcntului.
C ap acităţi:
• a scăzut brusc constrângerea dc polimcrizarc;
• a crescut stabilitatea;
• au o coeziune bună la dentină;
• compensează constrângerea de polimcrizarc a compozitu­
lui.

3. Cem enturi m onocom ponentefotopolim ere:

Posedă un singur mecanism de solidificare:

165
 L a acţiunca luminii arc loc rcacţia dc polimcrizarc a masei
plastice, iar rcacţia glassionomeră nu sc producc, din cârc conside­
rente nu urmează legătura chim ică cu smalţul şi dentina (Scptocal
L S (Scptodond), lonoseal (V o co ), C avalite (K crr)).
începând cu a. 1970 au apărut multiple modificări ale ccmcn-
turilor glassionomcrc, organizându-se şi grupa celor permanente:
„estetice” şi „consolidate” .
M asele permanente cementar-glassiomomerc prezintă particu­
larităţi pozitive:
• adeziune chim ică faţă de ţesuturile dure dentare;
• coeziune marginală bună;
• coclicicntul de dilatare termică egal cu cel al ţesuturilor
dure;
• constrângere minimă la solidillcarc;
• cfcct cariostatic (F );
• biocompatibilitate majoră, lipsa iritaţici pulparc (excepţie
(âc cavităţile cariatc profunde);
• calităţi estetice satisfăcătoare;
• calităţi mecanice sătislăcătoarc (la consolidate);
• simplicitate dc folosire;
• relativ ieftine (~dc 4 ori mai ieftine decât compozitele).
P a rtic u la rită ţi negative:
cclc autopolimerizabile sensibile la acţiunile umidităţii in­
sistând izolare cu lac pc 24 orc;
complicate în prelucrare şi polizare;
- nu sunt abraziv stabile.
mai puţin sensibile sunt cele fotopolimcrizabile.
Cementul hibrid „Vitrem er” (3M)-cctncnt dc solidiflcarc triplă:
1) polimeri/are foto (imediată);
2 ) polimcrizarc chim ică (m icrocapsulc cu p raf care conţin sis­
temul catalitic patentat) - reacţie dc solidillcarc în toate
sectoarele;
3) reacţie glassionomeră - aprovizionează adeziunea chimică,
biocompatibilitatea. eliminarea F.

166
 In d icafii de fo lo s ire a cem enlurilor glassionom crc:
1. Obturaţii cstcticc clasa III şi V ale dinţilor permanenţi.
2. Obturarea eroziunii, defectului cuneiform.
3. Toate clasele Black în dinţi provizorii.
4. Obturarea dinţilor în gcrontostomatologic.
5. Refacerea provizorie a dinţilor fracturaţi.
6. Refacerea coroanei distruse a dintelui cu formarea bontu­
lui.
7. Obturaţie de bază „săndviş-tehnică'\
Sunt produse şi cementuri pacheble (condensate), Ketak-Mo-
lar" ( E S P E ) , „F u ji IX G P ” (G C ), C h cm FIcx (D entsply) - ele pre­
zintă stabilitate majoră şi pot fi condensate cu fuloarul.

C O M P O Z IT E L E
în conformitate cu standardul internaţional IS O , m aterialele
compoziţionale sunt alcătuite din trei componente:
• matricea organică (m atricea de polimer);
• umplutorul anorganic (particule anorganice);
• substanţe tensio-active de suprafaţă (silane).
I. M atrice a org anică se prezintă de monomer, inhibitor, cata­
lizator şi fotoabsorbant (la fotopolimere).
M onom erul - baza compozitului se prezintă ca un produs al
reacţiei bisfenolului şi glicidilmetacrilatului.
Inhibitorul polimeri/arii se adaugă la masa de obturaţie cu
scopul de aprovizionare a termenului garantat de păstrare şi viabi­
lităţii de plasticitate.
Catalizatorul se prezintă ca substanţă capabilă să includă star­
tul, accelerarea şi activizarea procesului de polimeri/are.
Foto-absorbantul ultraviolet se adaugă din considerentele
micşorării dependenţei compozitului de razele solare.
II. Um plutorul anorganic (părticele de cuarţ, sticlă dc bariu,
siliciu şi cireoniu) se includ în matricea organică cu scopul
măririi stabilităţii mecanice şi chim ice a m aterialului, mic­
şorării volumului tie constrângere de polim crizare şi coefi­
cientului dc dilatare termică.

167
 III. Substanţele tensio-active dc suprafaţă sau silane sunt in­
duse în compozite pentru ameliorarea coeziunii particu­
lelor anorganice cu baza organică, întru formarea unui
monolit chim ic stabil.

( iasificarea m aselor compoziţionale:

1. M acroum plule sau m acro fi la ie sunt compozitele cu mări­
mea particulelor umplutomlui 1-100 mkm. Această grupă
de materiale a fost sintezatâ prima, obţinând o popularitate
foarte marc în lumea stomatologică.
Reprezentanţii: Evicro l (Sp o fa Dental), Concis (3 M ), Adaptic
(D cntsply), Epacril (Stom a), Folacor-C (Raduga R o ssiî), Compo-
dent (Crasnoznamcncţ), etc.
Indicaţii: - obturaţia cavităţilor cariate clasa I B la c k , mai rar
clasele II şi V , care nu impune estecitate majoră.
2 . M icroum plule sau m icro filate sunt masele compoziţionale
cu mărimea particulelor uniplutonilui 0,005 0.05 mkm.
M asele posedă o esticitate majoră.
R eprezentanţii: Isopast, H elio Progres, H clio M o la r (V iv o
dent), Durafilc (Hiraeus Kulzer), D egullll S C , Dcgufill-M (Degus­
sa), S i lux Plus (3 M ).
Indicaţii: - cavităţi cariate de clasele III şi V Black:
- Defecte cuneiforme, eroziune dentară.
3. Com pozite hibride - materiale cu mărimea particulelor
uniplutonilui 0,005-100 mkm. Sunt cele mai populare
mase de obturaţie capabile să fie folosite universal.
Reprezentanţii: Prizma Т Р И , Spectrum (Dcntsply), Valux
Plus, Z 100 (3 M ), Hcrculitc X R V (Kerr). Degufill I I (Degus­
sa), Charisma (Kulzer), Tctric (V iv o dent). Arabesc (Voco).
Indicaţii:
cavităţi cariate de toate clasele Black (I- V I),
defecte cuneiforme şi eroziuni;
lucrări restaurative la destrugeri coronare masive.
In funcţie dc forma dc polim crizarc masele compoziţionale se
divizează în 2 grupe:

168
 I > compozite autopolimcrizabile;
2 ) compozite fotopolimcrizabile.
Etapele de lucru cu compozitele fotopolimcrc sunt următoarele:
1) anesteziere:
2 ) igienizarea profesională a cavităţii bucale;
3) selectarea culorii obturantului;
4) prepararea cavităţii (cariate, cuneiforme, erozive, etc.) şi
administrarea Kofcrdamului;
5) prelucrarea medicamentoasă a cavităţii preparate;
6 ) gravajul total al cavităţii;
7) spălarea (irigarea) dc amestecul gravant;
S) uscarea cavităţii;
9) aplicarea sistemului bonding;
10 ) aplicarea obturantului în straturi;
1 1 ) prelucrarea obturaţici cu freze speciale;
12) postbondingul;
13) şlefuiri şi poliare;
14) acoperirea dintelui restaurat cu fluor-gcl.

Flow-com pozite
Primul material dc acest fel a fost elaborat de firm a „ E and 1)
Dental Products", „Revolution” unită ulterior în firm a „K e rr".
M asele flow prezintă un înalt efect „tixotrop" - capacitatea de a se
scurge pe suprafaţă formând o peliculă subţire.
F io w-compozite:
Revolution (Kerr);
- Filtck F lo w (З М );
- Durafill Flo w (B is co );
Ultrascal X T plus (Ultradent);
Tetric Flo w (Vivadcnt).
P a rtic u la rită ţi:
• destul de stabile;
• elasticitate majoră;
• caractcristice estetice bune;
• radio-contraste;
169
 • pătrunde bine în sectoarele greu accesibile şi nu se prelinge
de pc suprafaţa administrată.
P â r fi negative:
Constrângerea de polimcrizarc foarte mare (- 5 % ).
/'ndic'a fii de fo los ire:
1. Obturarea cavităţilor de colet, defcct cuneiform, eroziuni
ctc.
2. Refacerea m icilor fisuri de smalţ.
3. Obturarea cavităţilor m ici pe suprafaţa masticaloare.
4. Rrmetizarea invazivă şi ncinvazivă a fisurilor.
5. O bturareacavitaţilor cariatc clasa III şi IV .
6. Clasa II prin prepararea „tunel” .
7. Rcfaccrea dispicăturilor (aşchicrilor) ceram icii şi metalo-
ceramicii.
X. O bturarea d in ţilo r prin metoda „re face rii în straturi” (stra­
tul subadaptiv - prim ul).
9. Formarea bontului sub coroană.
10. Restabilirea adezivităţii marginale a plombelor compozi­
ţionale.
11. Fixarea incrustaţii lor dc ceramică şi vinirelor.
12. Fixarea sistemelor dc atelare (şinarc) din fibre (Ribbond,
Fiber-Splint).

Com pozite consolidate

Alternativa amalgamelor sunt compozitele condensate (packa-
ble).
Sunt elaborate pe baza matricei polimere „dense", modificate
şi umplutorilor hibrizi cu mărimea particulelor până la 3.5 meni.
Particularităţile lor:
• rezistenţă majoră la abraziunc;
• consistenţă compactă (se condensează in cavitatea cariată,
nu sc scurge, nu sc lipeşte de instrument şi poate II mode­
lată un timp îndelungat);
• constrângere de polimcrizarc minimă ( 1 ,6- 1 , 8% ) .

M ase de ob turaiie p e canal

170
 Sunt numite materialele capabile să umple tridim ensional lu-
mcnul canalului radicular magistral şi a cclor accesorii şi să sigile­
ze tubulii dcnlinari.
Masele date sc divizează în trei grupe:
1) plastice;
2 ) primar dure;
3) semisolide.
Obturante plastice dc canal (siallcre):
1) bazate pe cementul fosfat (Cementul fosfat, V isfa t, Adhe-
zor, etc.);
2 ) bazate pe amesticul zinc-oxid cugcnolie (pasta zinc-oxid
cugcnolică, Estcsone, Endofil, Endometazone, TubliScal,
etc.);
3) bazate pe cementul zinc-oxid eugenolic (C a leim o l, Endo-
sol, Cariosan, Endobtur, Canasan, Pulp Canal Scaler, Wa-
ch 's Cement, К С 2 B , etc.);
4) bazate pc hidroxidul dc calciu (Glicodcnt, Diaket, Seala-
pex, Calasept, Biocalex (cu formarea C a (O H )2 , Endocal,
Apex it, etc.);
5) bazate pc răşini rezorein-formalinieă (Paracin , Forcdcnt,
Bioplast, Forfcnan, etc.);
6) bazate pc răşinc epoxide (Intradont, Thcrm ascal, Endo-
dont, F.poxical, Topscal, A l 1-26, А Н -Plus, Endorez ctc.);
7) cementuri sticloionomere dc canal (Eudion, Endo-Jcn, Ke-
tac-Endo aplicar, etc.);
К ) alte materiale dc canal (Pasta ctoniu, Crezodcnt, Treatmen-
tspad, Jcndo fill, etc.);
9 ) amalgame dc canal în seringi.

Obturante pe ca n a l p rim ar dure (fia/fer):

1. Pivoţi dc gutapercă (standard şi nestandard);
2. Pivoţi dc argint;
3. Pivoţi de masă plastică.

171
 2.9.10. P ro fila x ia c a r ie i d e n ta re
A. E n i
Pro/i/axia reprezintă un sistem dc acţiuni organ izatorico-
m cdicalc orientate spre menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor.
Acţiunile profilactice vor fi eficace numai în cazurile când la
baza lor vor fi puse date veridice privind etiologia şi patogenia
afecţiunilor şi sc va ţine cont dc particularităţile cpidcm iologicc şi
ecologice. Profilaxia cariei reprezintă o parte a sistemului profilac­
tic general al întregului organism.

172
 S ch em a

P ro fila x ia g en erală a ca rie i

P R O F IL A X IA
STATALĂ

Organizarea
asanării Organizarea
stomatologice a
alimentării
copiilor,
adolescenţilor, organizate a
gravidelor, colectivelor -
colcctivclor copii şi maturi

Deschiderea Stimularea statală a

centrelor Producerea,
pacientului şi a
stomatologic realizarea
medicului pentru a
e specializate competentă; efectua dispensarizarea,
de educare, mijloacelor controlul şi
instruire şi
igienice tratamentul
organizare a
igienizării stomatologic al
pacientului pacienţilor timpuriu

( 'onlinuare

173
 P R O F IL A X IA
M E D IC A L A

Organizarea controlului Producerea,

epidemiologie organizat realizarea
cu evidenţierea competentă a
necesităţii în tratament mijloacelor
igienice

Igienizarea
Organizarea înlăturarea
profesională şi tuturor
examinării şi individuală cu
întocmirii factorilor
instructaj
planului- traumatici
tratament

Tratamentul Iluminarea
sanitară
ortopedic,
Tratamentul specializată
chirurgical în caz de
anti inflamator
local, general necesitato

Menţinerea
rezultatelor
obţinute
Dispensarizarca
pacienţilor

Continuare

174
 Profilaxia carici trebuie privită în contextul profilaxiei afec­
ţiunilor stomatologice care este considerată drept un sistem de m ă­
su ri statale, sociale, igienice, m edicale ş i personale orientate spre
asigu rarea unui n ive l în a lt a l săn ătă ţii ş i p reven irea b olilor.
Un rol foarte important în profilaxie se atribuie măsurilor
medicale şi igienice.
O însem nătate fo arte m are se atrib u ie p ro filax ie i prim are,
rare are drept scop p ăstrarea sănătăţii.
Profilaxia primară poartă un caracter etiotrop, deci este orien­
tata spre lichidarea cauzelor ce provoacă bolile şi patogcnic, acţio­
nând asupra diferitor mecanisme care au loc în dezvoltarea patolo­
gici date.
D ire cţiile p rin cip ale în p ro filax ia stomatologică pot fi clasifi­
cate în 3 grupe:

175
 1. Acţiunea asupra macroorganismului cu scop d c a menţine
sănătatea.
2. M ăsurile orientate spre micşorarea acţiunii factorilor ctio-
patogenici în cavitatea bucală.
3. M ărirea rezistenţei ţesuturilor dentare şi altor organe buca­
le către acţiunea factorilor patogenici.
In p re ven ţia cariei, utili/ând informaţia despre ciclul dc
demincralizare/remineralizare, medicul poate da sfaturi concrete
pacienţilor, deoarece în prevenirea ei este necesară evidenţierea
factorilor determinanţi pentru fiecare pacient ca:
- glucidele (frecvenţa utilizării, concentraţia, calitatea şi can­
titatea lor);
igiena insuficientă (care provoacă formarea plăcii bacterie­
ne);
dereglări serioase ale factorilor protectori naturali.
Indiferent de fa c to rii cau zali p acie n ţii trebuie in stru ifi in ve­
derea scăd e rii fa c to rilo r determ inanţi sau stim ularea fa c to rilo r
protectori.
C onsum ul fre cv e n t ut g lu cid e lo r - (cel mai important fac­
tor cariogen), acţionând un timp îndelungat, epuizează capacitatea
de tamponare a salivei şi a procesului dc rcmineralizare. D eci con­
sum ul g lu cid elo r ferm entabile trebuie supus anum itor reg u li:
1) a nu mânca dulce la sfârşitul mesei;
2) a nu mânca dulce între mese;
3) a nu mânca dulce pe noapte;
4) dacă regulile descrise au fost încălcate, e necesar de curaţat
dinţii sau dc mgumat produse tari gumă Iară zahăr, mor­
covi, sfeclă, ridiche, după ce trebuie neapărat de clătit gura
pentru a neutraliza aciditatea.
Totodată glucidele folosite incorect creează condiţii dc intoxi­
care generală.
Referitor la utilizarea glucidelor, există o „teorie" care explică
mecanismul acţiunii lor în funcţie de timpul utilizării, l i ştiut că
asimilarea unor glucide sc înccpc din cavitatea bucală, apoi sc
continuă în intestinul subţire, dacă ele sunt utilizate izolat (ară a
176
întâlni obstacol în stomac. Dar dc obicei la o masă с prim it să sc
utilizeze la început came, mezeluri, peşte, etc., care pentru mistui­
re se stochează pc 3 4 ore în stomac, după ce se mişcă în intestin,
unde sc va petrece asimilarea lor. Dacă noi îndată folosim dulciu­
rile, ele sunt forţate să sc stocheze în stomacul plin, dc asemenea
pc 3-4 orc, unde, având condiţii dc fermentare, formează toxina
foarte puternică С О , care provoacă intoxicaţii la n ivelul superior
al organismului (plămâni, inimă, ficat etc.). iar după 3 orc la nive­
lul inferior prin intestinul gros.
Pornind de la cele menţionate glucidcle trebuie folosite înain­
tea mesei sau peste 3 orc după ca.

R oiul igienei bucale

I: ştiut că factorul etiologic principal în apariţia cariei sc atri­
buie microbilor (plăcii bacteriene), care prin produsele metabolice
(aci/i. toxine, fermenţi) în colaborare cu glucidele din alimentaţie
contribuie la apariţia cariei, creând un cerc vicios care poate fi
întrerupt numai printr-o igienă bine executată şi m otivată şi doar
atunci, când pacientul este instruit şi motivat în această direcţie de
medie.
Igiena eficientă a cavităţii bucale necesită utilizarea strictă a
anumitor mijloace şi tehnologii:
periuţe mici;
paste dc dinţi care dizolvă depunerile moi apoi ce le mine­
ralizate;
periajul minimum dc 2 ori pc zi, a câte 4-5 m inute după
masă;
aplicarea pastelor remineralizatoarc pc dinţi pc 10 15 mi­
nute după periaj;
utilizarea scobitorilor, floselor, elixirelor cu efect rcminc-
ralizator, antiseptic.
Stim u larea fa c to rilo r protectori.
Stim ularea ratei flu x u lu i s a liv a r fa necesitate jo a c ă un ro l
foarte m are pentru carie.

177
 S a liv a reprezintă un factor protector foarte important prin fap­
tul că permanent umcctează toata dantura, totodată asigurând la
necesitate rcmincralizarca ţesuturilor smalţiare cu ionii de Ca şi
fosfat. Acest proces decurge bine, dacă rata fluxului salivar este în
limita normei.
De menţionat că rata fluxului salivar normal deseori variază
considerabil în funcţie dc: caracterul alimentelor, vârstă, procesul
dc masticaţie, utilizarea unor medicamente.
în unele cazuri rata fluxului salivar este foarte scăzută, provo-
e când chiar „xerostomic” , care la rândul său favorizeză apariţia şi
progresarea cariei.
A şa medicamente, cum ar fl anlidcpresivclc, antiparkinsonie-
nclc, posedă drept efect secundar scăderea fluxului salivar. Ase­
menea efect au agenţii psihotropi, dc exemplu m arihuana. D c ace­
ea utilizarea îndelungată a acestor mcdicamcntc trebuie consultată
cu medicul care lc-a administrat.
Simptomul „xcrostom iei" apare în rezultatul radioterapiei pre­
ponderent în regiunea capului. Se consideră că radiaţiile în doze
crcscutc pot afecta ireversibil celulele glandelor salivare într-un
timp scurt.
Discomfortul provocat de xerostomic poate fl diminuat prin
utilizarea „sa live i artificiale” , care conţine acccaşi varietate de
clcctroliţi prezenţi în salivă. De asemenea diminuează d isco n fo r­
tul xcrostomiei, utilizarea frecventă a gumei de mestecat (ară za­
hăr.
Cu atenţie se face prescrierea stimulanţilor sccrcţici salivare,
deoarece ei conţin acidul citric, care provoacă scădcrca pll-ului
favorabil pentru demineralizare.

R o lu lflu o rit/ u i
Ei ştiut că flu o ru l joacă un rol foarte mare în prevenirea şi sto­
parea cariei. însă dacă în cavitatea bucală este prezentă o abunden­
ţă de hidrocarbonate fcrmcntabilc la care sc mai adaugă consumul
periodic al alimentelor acide şi băuturilor cu zahăr, atunci nici pre­
zenţa ionilor de fluor nu va mai stopa demincralizarea.

I7X
 Preparatele lluoriilui actualmente sc folosesc pe larg pentru
profilaxia cariei. Graţie (lucrului în regiunile, unde el a fost utili­
zat. s-a atins un nivel considerabil dc scădere a cariei. D e aici re­
zultă că în regiunile cu cantităţi scăzute dc Г’ este nevoie de a fluo-
riza centralizat apa. S-a constatat că numai Iluorizarca apei şi utili­
zarea pastelor dc dinţi cu !•' ar putea micşora sporirea carici. Fluo-
ridclc comparativ sunt pc larg răspândite în natură - ape, peşte, le­
gume, lapte, produsele maritime. Particularităţile F-lui constau în
faptul că el este clementul care sc include în ţesuturile concentrate
în săruri minerale - oase, dinţi. Acumulându-sc în schelet, nime­
reşte în sânge prin TCil, se fixează în oase sau se elim ină prin rini­
chi.
M ecanism ul de aefiune a i '
in ultimii 10 ani s-a schimbat conccpţia asupra mecanismului
dc acţiune a F. Gragam I. Mount a constatat că efectul acţiunii
locale a F este mult mai marc decât în rcmincralizarca ţesuturilor
dure dentare dacă acesta este utilizat în mod general:
fluorul acţionează local în procesul dc mineralizare după
erupţia dinţilor;
fluorul favorizează rcmincralizarca cu C a şi P suprafaţa
smalţului, deoarece acţiunea (luorului se petrece după
erupţie, cu prevenirea cariei sc poate de ocupat toata viaţa;
atunci când rcmincralizarca sc face în prezenţa F, ca este
mai durabilă, smalţul devine mult mai rezistent faţă dc ca­
rie;
fluorul acţionează asupra proceselor glicolizci microorga­
nismelor cavităţii bucale, reduce formarea acizilor, intervi­
ne în reglarea fermentativă a metabolismului glucidic.
Aceste momente micşorează formarea şi acumularea gluci­
delor intra- şi extracelularc, prin urmare formarea plăcii
bacteriene;
până şi un conţinut mic dc F în placa bacteriaiiă asigură o
rcmineralizare a smalţului chiar în condiţiile insuficienţei
de Ca;

179
 cfcctul remineralizator sc poate realiza prin utilizarea pas­
telor de dinţi cu conţinut de F;
- diferite clătituri eu conţinut de F;
- gcluri concentrate cu N a F- 2 % (aplicaţii);
Iluorizarca apei, sării;
- utilizarea pastilelor cu F.
Efectuarea utilizării F sub diverse forme permite reducerea
cariei cu 20 4 0 % .
D c menţionat că F poate 11 utilizat la copii şi la maturi, in
raioanele unde arc loc Iluorizarca foarte rar apare caria d c colet.
In afară de periaj cu paste cc conţin F sc fac aplicaţii topice pc
dinţi.
lu c ia n i ca re influenţează eficienţa a p lic ă rilo r d e flu o r:
- gradul dc curăţenie a dinţilor (clcarancc);
- concentraţia aplicaţiilor;
- timpul aplicării (m ai bine pc noapte);
durata aplicării, minim 3 minute;
forma: gcluri cu lluor fosfaticc acidulate - oferă cea mai
bună absorbţie dc fluor.

Determinarea riscului fa ţă de carie

A ccst criteriu dc asemenea ţine dc profilaxie, deoarece efec­
tuând examinarea atentă a pacientului, a cavităţii buca Ic, noi tre­
buie să constatăm anticcdentclc patologice generale şi stomatolo­
gice, precum motivarea şi educarea atitudinii şi comportamentul
pacientului faţă de problcmă(carie), dc tratamentul şi profilaxia ci.
dc încrcdcrca lui în medic.
A ic i e cazul de notat că ap recierea interesului p acien tu lu i de
a stopa a p a riţia c a rie i este p ro b ab il c e l m ai im portant dintre toţi
fa c to rii cario geni, avem nevoie de o com unicare ş i colaborare
bună m edic/pacient.
Pacientul trebuie să înţeleagă că prevenirea cariei sau stoparea
ci la anumite etape este mult mai convenabilă decât tratarea com­
plicaţiei ci din toate punctele de vedere.

180
 Aprecierea riscului de carie se facc pentru fiecare pacient
aparte şi trebuie efectuată cu deosebită minuţiozitate pentru a mo­
tiva tratamentul stomatologic ulterior, timpul, volum ul lucrărilor,
consecinţele, complicaţiile care pot apărea şi preţul lucrărilor dacă
nu sc va face tratamentul la timp.
C riferii/c esenţiale de apreciere a riscu lu i de ca rie p o t f i:
examinarea minuţioasă individuală şi complexă a cavităţii
orale;
stabilirea conexiunii cu diferite dereglări generale sau dc
specialitate stomatologică:
• anticcdentc stomatologice intensitatea procesului cari-
os C P E , modificarea structurală a C P E la anumite ter­
mene;
caracterul, calitatea, obiceiul alimentării (în special utiliza­
rea hidroearbonatelor rafinate, alimente, băuturi acide):
• probleme dc ordin general - boli generale, psihice, stre­
suri;
• cantitatea şi calitatea salivei;
• teste microbiologice;
• atitudinea şi comportamentul pacientului (bunul simţ,
dorinţa de a comunica cu medicul şi dc а-i îndeplini sta­
turile).

Detnineralizarea >/ remineralizarea

Reprezintă două procese care există p a ra le l in situ aţiile
cariogene.
D etnineralizarea este procesul primar dc spălare, dizolvare a
sărurilor din smalţ şi se efectuează atunci când pll-ul scade local
mai jos dc 4 5 doar un timp îndelungat. Scăderea pl l-ului pentru o
perioadă scurtă nu poate provoca m odificări evidente în smalţ,
deoarece peste 30 min pll-ul în placa bacteriană revine la iniţial
(curba Ştefani).
Dacă zaharoza este utilizată frecvent şi o perioadă mai înde­
lungată, pll-ul scade mai jos dc 4,5 provocând deinincralizarea
smalţului.
Ш
 R cm in cralizarca. S-a constatat că sectoarele demineralizate în
caria incipientă pot fi remineralizatc până la o stare normală. Pen­
tru a efectua accst lucru с nevoie dc:
excluderea sau limitarea utilizării zaharo/ei;
igiena minuţioasă a cavităţii bucalc;
utilizarea preparatelor de F;
prezenţa ionilor dc Ca şi P + microclcmcntc
Focarul remineralizat clinic sc îngălbeneşte puţin.

în tre b ă ri de control ( Bu rU icu V a le ria ):

1. Distrofii dentare. Sistematizare.
2. Ilipoplazie, hiperplazic. Etiologic, clinică, diagnostic, tra­
tament, prevenţie.
3. Fluoroza. Etiologic şi patogenic. C lin ică, diagnostic, trata­
ment, prevenţie.
4. Afecţiuni distrofice dentare ereditare (amclogencza imper-
fcctâ, dentinogeneza imperfectă, boala dc Marm oră, boala
Stainton-Capdcpont ctc.).
5. Distrofii dentare posteniptive. Eroziune dentară, clinică,
diagnostic, tratament, prevenţie.
6 . Necroza endogenă şi aciclică dentară. C linică, diagnostic,
tratament, prevenţie.
7. D cfcct cunciform. Etiologic, clinică, tratament, prevenţie.
8. Abraziune dentară, l-tiologic, diagnostic, clinică, trata­
ment. prevenţie.
9. Trauma ţesuturilor dure dentare. Sistematizare, clinică,
diagnostic, tratament, prevenţie.
10 . Iliperestezie dentară. Sistematizare, clinică, diagnostic,
tratament, prevenţie.
11. Discrom ii dentare exogene şi endogene, etiologic, clinică,
diagnostic, tratament, prevenţie.
12 . C aria dentară. Etiologia şi patogenia cariei.
13. C lin ica carici. Particularităţi de manifestări subiective şi
obiective. Diagnostic, diferenţiere, tratament.
14. Profilaxia cariilo r dentare.
182
15. Mase de obturaţic. Sistematizare.
16. Particularităţi dc preparare a diverselor cavităţi cariate
după clasificarea Black.
17. Particularităţi dc obturare a cavităţilor cariate de diverse
clase Black (I- V I).
18. A lbirea dinţilor. Sistematizarea tehnologiilor şi principiile
găsite la baza lor.
19. A lbirea la domiciliu.
20. A lbirea dirijată şi in olieiu.

183
 B IB L IO G R A F IE
1. Andreas Grutsner. Illu m in e - sistem ul p ro fesio n al de a lb i­
re dem ară, Dent Art, N1,4- 2002.
2. B ritis h D en ial jo u rn al. Новая техника контролируемого
удаления пятен е эмали: измерение, потеря эмали, Dcnl
Art, N 1 ,4 , 1998.
3. B ritish D en tal journal. Клиника и лечение перемеш ен­
ных чубов, Dent Art, N 1 , 1998.
4. B u rla cii V, E n i A.. C artalean u A., O jo van A ., U rs и E. Sto­
matologie terapeutică în probleme clin ice situative, C h işi­
nău, 2007.
5. Dent Art, N1,2008. I I 06.
6 . E n i Ana. Parodontologie. Chişinău, 2003.
7. E m Ana. Afecţiunile complexului muco-parodontal. C h işi­
nău. 2007.
8 . Ел ьм ар Хелыш г, l i oxнм К ш и е к , Томас А т т и п . Терапе­
втическая стоматология. М ю нхен, 1999.
9. Graham J, Mount W. R. П и те . Conservarea şi restaurarea
structurii dentare, Editura A II Educaţional, Bucureşti, 1999.
10. G h ica vă i V., Sârb u S., B a c in s ch ii N .. Şcerb atiu c D. Far-
maeoterapia afecţiunilor stomatologice, Chişinău, 2002.
11. laco vle va V.l., Trofim ova E .C ., D a vid o vici T .P ., Prosve-
reac G .P. Diagnosticul, tratamentul şi profilaxia afecţiu­
nilor stomatologice, Minsk, 1995.
12. N ass A.. Valentin A., K a ssle r J . Stomatologie clinică şi
terapeutică. Bucureşti, 1957.
13. P a v e l G odoroja, A u re lia Spinei, I u ric Sp in ei. Stom atolo­
gia terapeutică pediatrică, Chişinău, 2003.
14. Zero si C arlo . Terapia conservativă în stomatologie, Ed.
Med. Bucureşti, 1965.
15. К о р о тк и й E .B ., Грош иков М .И ., П а тр и к е е в В .К . Т е ­
рапевтическая стоматология. М осква, 1973.
16. Боровский Е В. пол ред. Терапевтическая стоматоло­
гия, Мед. Инф. Агентство, М осква, 2003.

196
 17. В а й с С.И . Терапевтическая стоматология, Москва,
1965.
18. Виноградова Т. Диспансеризация детей у сго.матоло-
га. М ., „М ед и ц и н а” , 1978.
19. Виноградова Т. под ред. Стоматология детского воз­
раста. М осква, 1987.
20. Грош иков М .И ., П атр и кеев В .К . Учебное пособие по
терапевтической стоматологии. М ., „М едицина” , М ос­
ква, 1976.
21. Грош иков М .И . Некариозные поражения тканей зуба.
М ., „М ед и ц и н а” , 1985.
22. Евд оким ов Е .И ., Виноградова Т. Руководство по детс­
кой стоматологии, М осква, 1976.
23. И ванов B .C . Патология зубов некариозного проис­
хождения. М осква, 1979.
24. Кам ерон А. Удмер, перевод. Виноградова Т., Ги ка­
ли Н .В . Топольницкий 0 .3 . Справочник по детской
стоматологии, М осква. „М сдпрссс-информ” , 2003.
25. Колесов A.A. Стоматология детского возраста, М ос­
ква, 1991.
26. C u şn ir А. Гигиенические и деонтологическнс аспекты
стоматологии. Ки ш и н ев, 2007.
27. M edicina stomatologică, Nr. 2(7), 3(8), 2008.
28. С те ф а н Т. Сонис. Секреты стоматологии. М ., Изд.
„Бином -П ресс” , 2004.
29. Николаев А. М . Практическая стоматология. „М е л .
пресс-информ” , М осква, 2003.
30. Н и к о л а у Г ., Терехов А.И.. Н а с т а с е К И. О сн о вы прак­
тической кариееологии, Вектор, Киш инев, 2008.
31. Радлииский С. Реставрация зубов, измененных в цис­
те, Dent Art, № 1 , 1998.
32. Радлииский С. Трансформация зубов. Dent Art, Л« I
1999.

197
 Valeriu Burlacu
d.m. profesor universitar, şef al catedrei Stomatologie Terapeutică FPCMF
din anul fondării (1991). Doctor în medicină din anul 1973. Obţine titlul
conlerinţiarunivcrsitar în anul 1988, iar cel de profesor universitar în 1993.
Evoluţia preocupărilor sale ştiinţifice debutează cu tematica „ Afecţiuni
stomatologice de bază, diagnostic, tratament şi profilaxiei976-2010)”.
Este pionerul implimontărilor expcrimental-clinice a BioR-ului în
stomatologie. Sub conducerea sa au fost susţinute şase teze de doctor ţn
medicină şi alte patru îşi aşteaptă rândul. A elaborat şi promovat în R.
Moldova direcţii noi şi programe de instruire postuniversitară a medicilor
stomatologi: „Terapia restaurativă directă” , „Endodonţia clinică” ,
„Albirea dinţelor” , „Organizarea campionatelor republicane în terapia restaurativă” , „Prisma” (1999-
2008). Este autor a circa 260 lucrări ştiinţifice, peste o sută de inovaţii şi zeci de brevete de invenţie.
Şi-a perfecţionat măcstria didactico-ştiinţifică în Ucraina (Poltava), România (laşi), Germania
(Constante, Mainţ), SUA (Solt-Lake-C'ity), Italia, Grecia. Este membrul Consiliului redacţional a
revistei internaţionale „DentArt".

En i Ana

Eni Ana,doctorîn ştiinţe mcdicale, conferinţiar,colaborator al catcdrei

StomatologieTerapeutică FPCMF USMF, Chişinău.
Născută la 7 februarie 1937, comuna 1lorodişte,judeţul Soroca.
1954-1959- institutul stomatologic din Harkov.
1959--1961- activeazăîn centrul raional Drochiaca stomatolog
raional.
1961-1965 doctorantura prin corespondenţă la Kiev, catedra
Stomatologie terapeutică, subconducereaprofesorului l.O. Novik.
1967 susţine tezade doctorîn ştiinţe medicale.
Din 1963şi până în prezent activează la catedrele destomatologie terapeutică, pregătind medici
stomatologi. Este unul din fondatoriistomatologiei din Republica Moldova.
Pc parcursulactivităţii îndeplineşte diverse funcţii:
responsabil de lucrucurativ lacatedră
şefde studii lacatedrade stomatologie terapeutică
şefde catedră intcnmar
responsabil de practicastudenţilor, medicilorsecundariclinici, rezidenţilor
curator-consultantîn diferite regiuni ale Republicii Moldova
secretar al asociaţiei stomatologilordin Republica Moldova.
A editat peste 140lucrări ştiinţifice şi optghiduri clinico-didactico-metodice: „Stomatologia pentru
toţi”, „'Stomatologia terapeutică”, „Parodontologie. Afecţiunile mucoasei bucale” , „AfecţiuniIc
complexului mucoporodontal” , „Afecţiuni ale tesuturilordentare dure”. Sc reeditează primul ghid
logiapentrutoţi” .