Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
conspiratiei
Aspartam este denumirea tehnica (produsul chimic) a celebrelor NutraSweet, Equal,
Spoonful, Equal-Measure, etc. Aspartamul a fost descoperit accidental in 1965, cand James
Schlatter, chimist la compania G.D. Searle, testa un medicament anti-ulcer. Codul european
pentru aspartam este E 951, si este „inrudit” cu E 950 (acesulfam K), facand parte din
categoria indulcitorilor chimici (artificiali) Aspartamul este o neurotoxină periculoasă, un
factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare
etc. Consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. Nocivitatea sa este
semnalată anual de mii de oameni… Aspartamul, cunoscut şi ca aditivul alimentar E 951,
este utilizat în industria alimentară pentru puterea sa de îndulcire foarte mare – de 200 de ori
mai puternică decât cea a zahărului natural. Acest edulcorant a fost descoperit la mijlocul
anilor ’60 în timpul unui studiu desfăşurat în laboratoarele Searle pentru obţinerea unui
medicament care să vindece ulcerul. Iniţial, substanţa miraculoasă care avea o putere de
îndulcire atât de mare a fost scoasă pe piaţă dar apoi, după testarea ei pentru eventuale
efecte nocive, a fost suspendată. Toate studiile de început, conduse de dr. Harry Waisman,
care s-au realizat pe maimuţe au arătat fără urmă de echivoc nocivitatea aspartamului:
această substanţă genera tumori cerebrale, mamare, uterine, testiculare, pancreatice sau/şi
tiroidiene. Timp de şaisprezece ani, comitetul FDA (Food and Drug Administration –
Autoritatea pentru Alimente şi Medicamente) din Statele Unite a refuzat autorizarea utilizării
acestui produs în alimentaţie datorită studiilor care demonstrau cât de periculos este
aspartamul pentru sănătate.
Scurt istoric referitor la modul în care aspartamul a fost totuşi acceptat pentru a fi introdus în
alimentaţie
Pe 8 martie 1977, la conducerea companiei Searle ajunge Donald Rumsfeld, politician şi om
de afaceri. Acesta, între 1975 şi 1977 a fost secretar de stat al apărării în guvernul Ford.
După alegerea sa ca preşedinte al companiei Searle, Rumsfeld s-a implicat în introducerea
pe piaţă a aspartamului. Comunitatea ştiinţifică îşi menţinea părerea, continuând să refuze
acceptarea aspartamului ca fiind bun de consumat. La 21 ianuarie 1981 Ronald Reagan a
devenit preşedintele Statelor Unite şi a facilitat reintrarea prietenului său, Donald Rumsfeld,
în guvern. Nu după puţin timp, acesta a făcut să fie îndepărtaţi din FDA cei care jenau
introducerea în consum a aspartamului. Searle a prezentat FDA-ului, din nou, dosarul
aditivului E951. Acest dosar a fost examinat acum cu un „ochi” foarte favorabil, în ciuda unor
dovezi foarte clare despre nocivitatea substanţei. În 1981 acest îndulcitor de sinteză este
autorizat sub formă de pudră în anumite produse alimentare: guma de mestecat, îndulcitorii
de masă de genul Nutrasweet, în anumite cereale, deserturi şi în cafeaua instant. În toamna
anului 1983 primele sticle cu băuturi răcoritoare conţinând aspartam au fost puse în vânzare.
Un drog dur, 100% chimic, care în prezent se adaugă nu numai în răcoritoare ci şi în
medicamente, în aproape toate produsele „fără zahăr”, în produsele pentru diabetici etc., a
reuşit să fie introdus astfel în consumul alimentar.
Dacă utilizaţi îndulcitori artificiali de genul NutraSweet, Equal, Spoonful, Neotame, etc., care
sunt de fapt denumirile diferite ale aceleiaşi substanţe – aspartamul, şi suferiţi de simptome
caracteristice fibromialgiei (dureri cronice în diverse zone ale corpului, răspuns alterat şi
dureros la presiune, redori articulare) sau aţi observat apariţia de spasme, dureri fulgurante,
amorţeli ale picioarelor, crampe, vertij, ameţeli, dureri de cap, ţiuituri în urechi, dureri
articulare, depresie, atacuri de anxietate, vorbire neclară, vedere înceţoşată, pierderi de
memorie, nu trebuie să vă miraţi şi nu căutaţi mai departe de bolul cu îndulcitori cauza
acestor probleme. Probabil aveţi boala aspartamului. Da, este o boală şi chiar o …epidemie,
aşa cum afirmă dr. H.J. Roberts în monografia apărută în 2001 – „Boala aspartamului: o
epidemie ignorată”. Consumul prelungit de produse cu aspartam poate genera, de
asemenea, tulburări de personalitate cum ar fi: crize de agresivitate uneori soldate cu
violenţă fizică, paranoia, agorafobie (teama de spaţii deschise, de mulţimi, de a călători
singur cu avionul/trenul), alte fobii, panică, senzaţii de „déjà vu”, iritabilitate, crize de
demenţă, alterarea caracterului, dificultate de concentrare, confuzie, hiperactivitate şi, mai
grav, tumori cerebrale, ruptură de anevrism, atacuri de apoplexie şi chiar… moarte subită.
Ce este aspartamul?
Pentru marea parte a oamenilor aspartamul este pur şi simplu un îndulcitor de sinteză făcut
pentru a înlocui zahărul, un îndulcitor pe care milioane de femei supraponderale şi diabetici
din lumea întreagă îl utilizează sub formă de pudră sau pastile asemănătoare zaharinei, un
îndulcitor care aduce miliarde de dolari firmelor producătoare şi, prin efectele secundare pe
care le are, miliarde de dolari sistemului medical şi diferitelor companii farmaceutice! Din
punct de vedere al compoziţiei chimice aspartamul (aspartil-fenilalanil-1-metil-ester) este
alcătuit din doi aminoacizi, fenilalanină (50%) şi acid aspartic (40%), uniţi printr-o moleculă
de metanol (10%). Din cauza acestei compoziţii, pe etichetele produselor ce conţin aspartam
se poate citi scris cu litere de-o şchioapă „conţine o sursă de fenilalanină”; ceea ce nu este
scris este faptul că derivatul de fenilalanină, DKP – diketopiperazina, care apare prin
descompunerea edulcorantului datorită stagnării produselor în depozite, este un factor
cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. –
aspecte demonstrate în studiile de început asupra aspartamului. Pe această bază şi a altor
efecte nocive ale E951 demonstrate experimental, consiliul FDA nu a aprobat mult timp
consumul acestei substanţe. FDA, la momentul respectiv, nu numai că nu a aprobat această
neurotoxină dar a urmărit acuzarea companiei Searle de înşelătorie! Să vedem în continuare
ce anume produc componentele aspartamului după ce acesta este ingerat şi se „topeşte” în
cele trei componente ale sale:
2. Acidul aspartic se acumulează în ţesutul cerebral, iar când atinge niveluri crescute
poate determina crize de angoasă, de hiperactivitate şi obsesii. Acidul aspartic
afectează de asemenea şi aparatul reproducător şi chiar fetusul, având capacitatea
de a traversa placenta.
Dar de ce ne îngrăşăm într-un mod ciudat de la aspartam? Dr. Sanda Cabot explică faptul
că după ce aspartamul este înghiţit, digerat şi apoi absorbit de la nivel intestinal, ajunge în
ficat unde este metabolizat, rezultând cele trei componente ale sale. Acest proces se face cu
consum important de energie, ceea ce înseamnă că în celulele ficatului (hepatocite) va
rămâne o cantitate mai mică de energie disponibilă pentru alte procese metabolice. Ficatul
este cunoscut ca fiind „uzina chimică” a organismului, întrucât toate principiile alimentare
absorbite din intestin ajung la ficat şi sunt transformate, metabolizate în substanţe necesare
organismului. Consumând o parte importantă din energia hepatocitelor, aspartamul va
îngreuna foarte mult procesele metabolice care au loc aici. Între procesele care se produc în
ficat, este şi arderea grăsimilor care, datorită consumului de aspartam, nu se va mai putea
realiza cu aceeaşi intensitate. Astfel, printr-un consum constant de aspartam, o cantitate din
ce în ce mai mare de grăsimi va fi stocată în ficat, generând ceea ce poartă numele de
steatoză hepatică (ficat gras). Experienţa clinică medicală arată că în momentul în care
începe o supraîncărcare a ficatului, apare tendinţa de îngrăşare. De asemenea, îngrăşarea
la consumatorii cronici de E951 apare şi prin alte mecanisme: creşterea apetitului şi nevoia
de dulciuri/zahăr, retenţie de lichide. Îngrăşarea prin consum cronic de aspartam are un
aspect particular nenatural: corpul are un aspect pufos şi umflat
Dr. Bowen a arătat că aspartamul distruge răspunsul sexual feminin şi induce disfuncţii
sexuale masculine, prin distrugerea neuronilor din hipotalamus răspunzători de controlul
secreţiei anumitor hormoni sexuali. De asemenea, aspartamul afectează dezvoltarea
fetusului generând avort sau diferite defecte, chiar la nivelul ADN-ului. Acţiunile profund
distructive pe care le are acest edulcorant asupra sănătăţii fiinţei umane, acţiuni certificate
iniţial de experimentele de laborator şi ulterior de cei care au consumat în mod susţinut
această substanţă, ne atrag încă o dată atenţia asupra faptului că forurile care aprobă
diversele substanţe spre utilizare şi consum nu mai sunt atât de riguroase în ceea ce
priveşte respectarea sănătăţii şi bunăstării fiinţei umane, ci au în vedere mai ales profitul
financiar al diferitelor concernuri care vor să scoată pe piaţă anumite substanţe. Dictonul
„dacă este scris pe etichetă, este pentru că a fost testat şi autorizat de către cei în măsură
să facă aceasta, deci nu este periculos, în caz contrar am fi fost informaţi!” nu mai
funcţionează! Nu mai este în vigoare! De aceea este absolut necesar să ne informăm
asupra ingredientelor – şi efectelor acestora – oricărui produs pe care îl cumpărăm.