Cuprins:

Motivația lucrări...........................................................................................................................3
Scurt istoric al afecțiunii...............................................................................................................4
CAPITOLUL I..................................................................................................................................7
ANATOMIA ȘI FIZIONOMIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL.........................................................7
1.1Anatomia Sistemului Nervos Central...................................................................................7
1.2Fiziologia Sistemului Nervos Central.................................................................................13
CAPITOLUL II -ALCOOLISMUL.....................................................................................................14
2.1 Definiție............................................................................................................................14
2.2 Simptomatologie..............................................................................................................14
2.3 Clasificare.........................................................................................................................17
2.4 Investigații........................................................................................................................20
2.5 Diagnostic.........................................................................................................................24
2.5.1 Diagnosticul pozitiv....................................................................................................24
2.5.2 Diagnosticul diferențial..............................................................................................27
2.6 Tratament.........................................................................................................................27
2.6.1 Tratamentul profilactic..............................................................................................28
2.6.2 Tratamentul igieno-dietetic.......................................................................................28
2.6.3 Tratamentul medicamentos......................................................................................29
2.6.4 Tratamentul psihoterapeutic.....................................................................................30
2.6.5 Tratamentul curativ...................................................................................................30
2.6.6 Tratamentul sindroamelor de sevraj.........................................................................30
2.7 Evoluție. Prognostic. Complicații.....................................................................................31
CAPITOLUL III..............................................................................................................................41
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ALCOOLISM.............................41
3.1 ROLUL PROPRIU................................................................................................................41
3.1.1 Asigurarea condițiilor de spitalizare..........................................................................41
3.1.2 Rolul asistentei medicale în examinarea clinică a pacientului...................................42
3.1.3 Supravegherea pacientului........................................................................................44
3.1.4 Rolul asistentei medicale in alimentatia pacientului.................................................46
3.1.5 Rolul asistentei medicale în educația sanitară a pacienților cu alcoolism.................47
3.2 ROLUL DELEGAT...............................................................................................................49
3.2.1 Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică.................................................50

1
 3.2.2 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor.....................................51
3.3 DESCRIEREA A DOUA TEHNICI..........................................................................................53
3.3.1 Injecția intramusculară (I.M).....................................................................................53
3.3.2 Recoltarea sângelui venos prin sistem vacutainer.....................................................55
CAPITOLUL IV.............................................................................................................................59
STUDIU DE CAZ...........................................................................................................................59
Caz nr. I...................................................................................................................................59
Caz nr. II..................................................................................................................................71
Caz nr. III.................................................................................................................................83
CONCLUZII..................................................................................................................................96

2
 Motivația lucrării

Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca o stare de bine

psihic, social, de echilibru, reprezintă o reacție autonomă și trăită în
realitate. Este o capacitate de a se adapta la un mediu în continuă
schimbare, capacitate de a crește, a îmbătrani și a-și astepta moartea în
liniște.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii
din punct de vedere somatic și psihic în orice unitate sanitară, comunitate și
are rolul de a suplini nevoia afectată pentru a recupera în timp util persoana
bolnavă.
Asistenta medicală este conștiența celui lipsit de conștiență, dragostea de
viață pentru un amputat recent, vocea pentru cel prea slab ca să vorbească.
Asistentei îi revine o serie de sarcini pe care trebuie să le împlinească cu
multă seriozitate și profesionalism, dintre care cea mai importantă este
aceea de a ajuta bolnavul cu tact, înțelegere, delicatețe și atenție.
Am ales acest subiect în urma stagiului efectuat în secția Neurologie,
considerând că profilaxia și tratarea afecțiunilor provocate de alcoolism
precum și ocrotirea tinerilor sunt cele mai importante. Ca adolescentă am
fost impresionată de numărul destul de mare de tineri, adolescenți care
suferă de alcoolism.
De aici derivă sarcinile multiple ale unei bune asistente medicale și de noi
depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridică
alcoolismul.
Se spune că suntem atât de tineri ca și credința noastră. Crezul meu este cel
al profesiei, de a dărui sfaturi și înțelegere celor sănătoși, îngrijiri celor
suferinzi, de a-i ajuta pe aceștia din urmă să depășescă momentele dificile
ale bolii pentru a se putea reintegra în familie și societate.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuși cunoștințe noi
despre afecțiunile sistemului nervos central, fiind principalul sistem asupra
căruia acționează negativ alcoolul, despre alcoolism în principal, cât și
pentru aprofundarea cunoștințelor dobândite anterior.
Tema este cu atât mai ofertantă cu cât alcoolul pune amprenta asupra vieții
cu implicații familiale și sociale.

3
 Scurt istoric al afecțiunii

Încercarea de a defini alcoolismul a fost marcată aproape în permanență de

incertitudini, conflicte și ambiguități, definițiile folosite reflectând ideile
culturale, religioase sau științifice ale momentului (Keller si Doria, 1991)
Multiplele definiții ale alcoolismului au reprezentat o barieră în
comunicarea dintre clinicieni și cercetători și a împiedecat un diagnostic de
acuratețe.
Indiferent ce terminologie am adopta, relevantă este evoluția ideilor asupra
intoxicației alcoolice. Atât pentru serviciile de sănătate, cât și pentru
publicul larg, alcoolismul are o cariera unica conducând la judecați morale
și sociale în același timp, mai ales pentru că alegerea voluntară a
individului joacă un rol decisiv în măsura în care “boala” alcoolismului va
merge mai bine sau mai rau (Galanter, 1994).
În medicină în general și în psihiatrie în special, alcoolismul pune probleme
neobișnuite de definiție față de celelalte tulburări psihice.
În 1849, un medic suedez, Dr. Magnus Huss a “inventat” termenul de
“alcoolism”. El se referea “numai la acele manifestări de boală care, fără
nici o legatură directă cu modificarile organice ale sistemului nervos, iau o
formă cronică la persoane ce, pentru o lungă perioadă de timp, au consumat
mari cantități de băuturi spirtoase” (Institute of Medicine, 1990) .
În 1866, M. Gabriel, un doctor francez, a folosit primul termenul de
alcoolism în sensul modern, ca o boală manifestată prin pierderea
controlului asupra consumului de alcool, conducând la un consum excesiv.
De asemenea, el a desemnat alcoolismul ca o problemă de sănătate publică
(Keller și Doria, 1991).
De atunci, întelesul cuvântului “alcoolism” a evoluat, termenul fiind mai
bine sau mai prost aplicat variatelor circumstante ale consumului de alcool:
a fi băut, a consuma excesiv, a consuma în mod anormal, a consuma
neobișnuit, etc. și am putea spune ca evoluția definițiilor alcoolismului a
urmat evoluția credințelor laice și științifice asupra consumului de alcool și,
în general, răspunsului comunității față de alcool.
Toate societățile, fiecare în felul ei, definesc și redefinesc continuu alcoolul
și consumatorii lui conform evoluției lor și a interacțiunii cu creația lor.
Fiecare societate, într-un proces fără sfârșit, produce propria și unica ei
mitologie asupra alcoolului și propriile norme, valori, prescripții și practici

4
ce integrează alcoolul în cultură, tinzând să minimalizeze
problemele”(Mulford, 1994) .
Se poate spune că fiecare definiție sau accepțiune a alcoolismului a
implicat o judecată morală despre gradul responsabilității personale a
consumatorului și despre libertatea lui de voință.
În anul 1967, Asociația Psihiatrilor Americani și Asociația de Sănătate
Publică Americană recunosc în mod oficial alcoolismul ca boală (Plaut,
1967)iar în 1968 apare versiunea a 2-a a DSM în care definiția
alcoolismului este inspirată din Clasificare Internațională a Bolilor,
versiunea 8-a a OMS (International Classification of Disorders – “ICD-8”)
și se bazează pe apariția simptomelor fizice de sevraj la un băutor excesiv
(APA, 1980).
În 1972, un grup de cercetători de la Universitatea Washington din St.
Louis, condus de Feighner, publică criteriile de diagnostic pentru 14 boli
psihice printre care este inclus și alcoolismul cu criteriile de sevraj și de
pierderea controlului (Feighner, 1972).
Alcoolismul ca boală este definit în 1972 și de Consiliul National al
Alcoolismului din SUA (National Council on Alcoholism-NCA) care pune
accentul pe dependență și toleranță în criteriile de diagnostic (Committee of
the National Council on Alcoholism, 1972).
De acum înainte alcoolismul rămâne o boală ce raspunde modelului
biopsihosocial și sub care se găsește stipulat în toate nosologiile
internaționale precum ICD-10 sau DSM-IV. Impreuna cu Mulford (1994)
se poate pune întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă termenul de “alcoolism”
nu ar fi fost inventat? El crede că ușa spitalelor ar fi rămas închisă în fața
consumatorilor de alcool cu probleme de sănătate, mulți alcoolici, astăzi în
viaă, ar fi murit, publicul nu ar fi fost informat despre consecințele negative
ale consumului, nu s-ar fi dezvoltat programe de preventie și combatere a
alcoolismului și nu s-ar fi descoperit atâtea metode de terapie și prevenție.
Cu toate acestea, autorul presupune că intervenția noastră nu a determinat o
reacție esențial pozitivă a comunității.

5
 CAPITOLUL I

ANATOMIA ȘI FIZIONOMIA SISTEMULUI NERVOS

CENTRAL

1.1Anatomia Sistemului Nervos Central

Sistemul nervos, cel mai complex, mai diversificat și mai evoluat aparat,
conduce marea majoritate a funcțiilor organismului uman, asigurând un
echilibru armonic. Posibilitatea de reactivitate la excitațiile mediului
înconjurator, caracteristică a „ființelor vii” neuronii cu particularități
biologice (excitabilitate, conductibilitate si reactivitate) , este exercitată de
sistemul nervos central care transmite apoi aceste excitații la celelalte
organe și sisteme. Transmisia nervoasă este asigurată de celulele nervoase
si prelungirile lor, care împreună formează gradul maxim de diferențiere în
scoarța cerebrală. Formațiile nervoase au origine ectodermală.
Sistemul nervos al omului reprezintă maximum de dezvoltare filo-
ontogenetică pe scara biologică, prin intermediul receptorilor și efectorilor
săi, comandă, reglează și asigură condiții optime reactivității, adaptabilității
și comportamentului la toate excitațiile și solicitarile mediului biologic și
social.
Sistemul nervos acționează ca un sistem de recepționat, transmis, stocat si
prelucrat mesaje și organizarea structurală a acestora. (C.Bălăceanu,
E.Nicolau 1972 )
În organizarea sistemului nervos se pot distinge două părți:
O parte prin care se asigură legatura organismului cu mediul înconjurator
și care, pentru acest motiv, se numește sistem nervos de relație sau somatic;
O parte prin care se asigură conducerea și coordonarea funcționării
organelor interne și care se numește sistem nervos vegetativ.
Sistemul nervos central (nevraxul) este format din :
- Encefal
- Măduva spinării

6
ENCEFALUL
Encefalul este localizat în interiorul cutiei craniene și este alcătuit din 4
componente principale reprezentate de :
- Trunchiul cerebral;
- Cerebelul;
- Emisferele cerebrale;
- Diencefalul.
Formarea encefalului
Encefalul se formează din vezicula cerebrală primitivă. În dezvoltarea sa,
aceasta se împarte, prin ștrangulări, în trei vezicule :
- Anterioară sau prozencefalul
- Mijlocie sau mezencefalul
- Posterioară sau rombencefalul.
Ulterior într-un stadiu mai înaintat, prozencefalul și rombencefalul se divid,
pe când mezencefalul rămane nedivizat ;se formează astfel cinci vezicule:
Prozencefalul se divide în:
- Telencefal
- Diencefal
Telencefalul sau creierul anterior dă naștere emisferelor cerebrale. Partea
ventrală formează nucleii bazali, iar partea dorsală formează scoarța
cerebrală sau pallium. La nivelul telencefalului, canalul tubului neural dă
naștere ventriculilor laterali (I si al II-lea).
Diencefalul sau creierul intermediar formează, în partea dorsală, regiunea
talamencefalică, iar în partea ventrală, regiunea hipotalamică(subtalamică)
– la nivelul acestei vezicule, canalul tubului neural se lărgește și formează
ventriculul al II-lea.
Mezencefalul dă naștere:
- Pedunculilor cerebrali
- Lamei cvadrigemine
În dreptul mezencefalului, canalul tubului neural este foarte subțire,
formând apeductul Sylvius.

7
Rombencefalul se divide în:
- Metencefal
- Mielencefal
Metencefalul dă naștere punții Variolio și cerebelului și contribuie alături
de mielencefal , la formarea ventriculului al IV-lea.
Mielencefalul dă naștere bulbului rahidian și contribuie la formarea
ventriculului al IV-lea.
În structura encefalului intră neuronii dar și celule de susținere ce alcătuiesc
glia.
La nivelul encefalului se pot identifica 2 tipuri de substanțe :
Substanța cenușie ce recepționează și reține informații;
Substanța albă ce transportă impulsuri nervoase către/și de la nivelul
substanței cenușii.
Emisferele cerebrale sunt porțiunea cea mai voluminoasă a encefalului și
provin din vezicula telencefalică. Sunt în număr de 2, fiecare emisferă
controlând activitatea de la nivelul părții controlaterale ale corpului. Ele
sunt împarțite la rândul lor în 6 lobi :
- Lobul frontal;
- Lobul parietal;
- Lobul temporal;
- Lobul occipital;
- Insula Reil;
- Sistemul limbic.
Au o lungime de 17 cm, o lățime de 14 și o înalțime de 13, având o greutate
medie de 1380 g la bărbați și 1350g la femei.
În componența emisferelor intră substanță albă și substanță cenușie.
Substanța cenușie este dispusă superficial, alcătuind cortexul cerebral și în
profunzime sub formă de nuclei bazali. Substanța albă este distribuită între
cortex și nucleii bazali, dar și între talamus și nucleii bazali.
Cerebelul este localizat posterior și inferior față de emisfere și este alcătuit
din 2 emisfere cerebeloase și vermis.

8
Emisferele cerebeloase prezintă 3 fețe și o circumferință :
a)fața anterioară;
b)fața superioară;
c)fața inferioară .
Pe suprafața cerebelului se pot identifica șanțuri ce poartă denumirea de
fisuri, unele ce pătrund pană în profunzime împărțind cerebelul în lobi și
altele, fiind mai superficiale, împart cerebelul în lobuli. Lobii cerebelului
sunt reprezentați de: lobul anterior, cel posterior și cel floculonodular.
În ceea ce privește structura internă, în alcătuirea cerebelului intră atât
substanță cenușie, dar și substanță albă. Substanța cenușie este dispusă atât
la exterior, cât și la interior. Cea dispusă la exterior alcatuiește scoața
cerebeloasă, iar cea dispusă la interior alcătuiește nucleii centrali ai
cerebelului.
Principalele funcții ale cerebelului: realizează coordonarea mișcarilor fine
și a îndemânării, realizează reglarea tonusului muscular, a echilibrului și a
posturii.
Trunchiul cerebral reprezintă 3 porțiuni: bulb, punte, mezencefal.
Este delimitat astfel: inferior continuă cu maduva spinării la nivelul
planului ce trece prin marginea superioară a arcului posterior al atlasului și
mijlocul arcului anterior al atlasului; superior continuă cu diencefalul.
Prezintă 4 fețe :
a) fața anterioară
b) fața posterioară
c) 2 fețe laterale.
a) Fața anterioară este alcătuită din 3 elemente :
Etajul bulbar;
Etajul pontin;
Etajul mezencefalic.
Trunchiul cerebral este alcătuit atât din substanță albă cât și din substanță
cenușie.
Substanța albă este reprezentată de :fibre cerebeloase, căi ascendente cu
origine medulară și fibre descendente.

9
Substanța cenușie este dispusă sub formă de nuclei, ce sunt separați prin
intermediul substanței albe.
Diencefalul este compus din mai multe elemente:
Talamus - este localizat la nivelul ventriculului III, pe peretele lateral al
acestuia și are forma unui ovoid ce prezintă 4 fețe ( o fața superioară, o față
inferioară, o față medială și o față laterală) și 2 poli ( unul anterior și unul
posterior ).Dimensiunea sa este de aproximativ 4 cm.
Hipotalamus - este alcătuit din comisura albă posterioară, glanda epifiză și
trigonul habenular.
Epitalamus;
Subtalamus;
Metatalamus.
Glanda epifiză este o glandă endocrină, principalul hormon secretat fiind
melatonina. Este alcătuită din 2 lame (una superioară și una inferioară) și
prezintă o față superioară, o față inferioară, un vârf și o bază.
MĂDUVA SPINĂRII
Măduva spinării este un cordon nervos situat în canalul vertebral. Are o
lungime de circa 43-45 cm și se întinde de la vertebra atlas(C1) pană la a 2-
a vertebră lombară (L2), unde se termină în formă de con, conul medular.
De aici se continuă pană la coccis printr-un fir subțire numit fir terminal
(filum terminale)
În ultima parte a canalului vertebral, trunchiul nervilor spinali-lombari,
sacrali și coccigieni-, în drumul lor spre orificiile intervertebrale, au o
direcție oblică în jos, mai accentuată în porțiunea inferioară a măduvei. La
nivelul acestei porțiuni însoțesc firul terminal, devenind aproape verticale
și alcătuiesc așa numita coadă de cal.
Măduva spinării se împarte în urmatoarele regiuni:
Regiunea cervicală, care se întinde de la vertebra C1 până la vertebra C6;
Regiunea toracală, se întinde de la vertebra C7 până la T9;
Regiunea lombară până la vertebra T12;
Regiunea sacrală, care se întinde până la vertebra L2
Decalajul regiunilor coloanei vertebrale față de cele medulare se datorează
creșterii inegale a acestora.

10
Măduva spinării nu este un cordon perfect cilindric, ci puțin turtit antero-
posterior, având diametrul transversal între 10-13 mm, iar diametrul antero-
posterior de 8-9 mm. În lungul măduvei spinării se observă 2 îngroșări care
corespund locului de ieșire a nervilor membrelor superioare și membrelor
inferioare. Astfel, între vertebra C6 si T2 se află umflătura brahială, de
unde ies trunchiurile nervilor spinali care inervează membrele superioare,
iar la nivelul vertebrelor T9 si T12 se află umflătura lombară, de unde ies
trunchiurile nervilor spinali care inervează membrele inferioare.
Dezvoltarea mai accentuată a măduvei spinarii în această zonă se datorează
funcțiilor complexe ale membrelor inferioare și superioare.
În lungul măduvei sunt 2 șanțuri mediane care o împart în 2 părți
simetrice::
Șanțul median anterior, care este adânc și larg;
Șanțul median posterior, care este mai puțin adânc și îngust, continuându-
se , spre interior, cu o lamă subțire, care se numește septul posterior.
De o parte și de alta a șanțurilor mediene, la locul de intrare și ieșire a
rădăcinilor nervilor spinali, se gasesc 2 șanțuri superficiale:
Șanțul colateral anterior, corespunzător rădăcinilor anterioare;
Șanțul colateral posterior, corespunzător rădăcinilor posterioare.
Între șanțul median posterior și șanțul colateral posterior al măduvei
cervicale și toracale superioare se află un șanț superficial, numit șanțul
intermediar posterior. Aceste șanțuri delimitează, în fiecare jumătate a
măduvei spinării cordoanele substanței nervoase albe.
Nevraxul (SNC) este învelit în 3 membrane de origine mezodermică care
formează meningele. Partea care se află la nivelul măduvei spinării se
numește meningele rahidian, iar partea care se află la nivelul encefalului
poartă denumirea de meninge cranian.
Aceste membrane sunt dispuse, dinspre exterior spre interior, în următoarea
ordine: dura mater, arahnoida, pia mater.
Dura mater rahidiană este o membrană conjunctivă fibroasă, foarte
rezistentă, cu rol de protecție, care căptușește canalul vertebral. Între pereții
acestui canal și dura mater se află spațiul epidural, în care se găsește un
strat de țesut gras. Dura mater se prelungește și peste nervii spinali, până la
găurile de conjugare.
Arahnoida este o lamă conjunctivă foarte subțire, ca o pânză de paianjen,
formată din celule endoteliale.

11
Între dura mater și arahnoidă se află un spațiu numit spațiul subdural.
Arahnoida pătrunde printre fibrele membranei dura mater, alcătuind așa
numitele vilozitați arahnoidiene. Ea trimite spre pia mater trabecule
conjunctive care formează spații lacunare subarahnoidiene.
Pia mater este membrana internă ce aderă intim de substanța medulară,
urmărind relieful ei. Ea este o membrană fibrovasculară, conținând vase
care hrănesc substanța nervoasă.
Între arahnoida și pia mater se află spațiul subarahnoidian, în care se
găsește un lichid transparent, numit lichidul cefalorahidian.
Măduva spinării este alcatuită din substanță cenușie și substanță albă.
În secțiunea transversală observăm substanță cenușie cu 2 coarne
anterioare, 2 coarne laterale și două coarne posterioare. La exterior,
înconjurând substanța cenușie, se află substanța albă organizată în 2
cordoane anterioare, 2 cordoane laterale și 2 cordoane posterioare.
Substanța cenușie este situată central, în secțiune are conturul literei”H” (de
fluture), dar în spațiu apare ca o coloană cenușie neîntreruptă. Ea conține
corpi ai neuronilor, deci aici se află centrii nervoși.
Substanța albă conține axoni grupați în fascicule, deci ea are funcție de
conducere a impulsurilor nervoase: spre creier(căi ascendente, senzitive);
dinspre creier(căi descendente, motoare);
Între etajele măduvei.
Substanța cenușie este formată în mare parte din corpi neuronali, dar
printre aceștia se află și prelungiri neuronale(axoni și dentrite).
Substanța albă conține majoritar axoni mielinizați, dar printre aceștia se
găsesc și corpi neuronali, dentrite sau axoni fără mielină.
Substanța cenușie
În coarnele anterioare se găsesc neuroni motori și somatici. Au rolul de a
controla activitatea musculaturii striate, determinând contracția acesteia.
Coarnele laterale conțin neuroni vegetativi ( aduc și duc informații de la
organele interne).
În jumătatea anterioară a cornelor laterale se găsesc neuroni visceromotori,
care realizează motilitatea (contracția) musculaturii netede viscerale.
În jumătatea posterioară a coarnelor laterale se găsesc neuroni
viscerosenzitivi, care primesc informțtii de la organele interne ( ex: durerea
de stomac).

12
În coarnele posterioare ale măduvei spinării se găsesc neuroni somatici și
senzitivi care aduc informații de la organele receptoare ( ex: de la piele).
Substanța albă
Este alcătuită din prelungiri ale neuronilor din măduva spinării sau din alte
formațiuni nervoase, și se grupează în tracturi și fascicule, care se împart
în:
Fascicule ascendente (senzitive) – care aduc informații de la periferie
(organele receptoare) până la centrii nervoși;
Fascicule descendente (motorii) – care duc informații (comenzi) de la
centrii nervoși până la periferie (organele efectoare).
Nervii spinali și principalele funcții ale măduvei spinării
Măduva spinării prezintă 2 principale funcții și anume : Funcția de centru
reflex și Funcția de conducere.
Funcția de centru reflex
Măduva este conectată cu organele receptoare si efectoare prin cele 31 de
perechi de nervi spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrați și 1
coccigian.
Nervii spinali sunt alcătuiți din fibre motorii și senzitive, somatice și
vegetative.
Fiecare nerv spinal este alcătuit din: rădăcini, trunchi și ramuri periferice.
Nervii spinali ies prin găurile intervertebrale. Aceștia fac legatura dintre
măduva spinării și organele gâtului, trunchiului și membrelor. Fiecare nerv
spinal are 2 rădăcini:
Rădăcina posterioară (dorsală), este senzitivă (prin ea sosesc impulsurile
aferente), conține un ganglion spinal în care se află neuroni senzitivi.
Rădăcina anterioară (ventrală), este motoare (prin ea pleacă impulsurile
eferente).
Cele două rădăcini se unesc și formează trunchiul nervului.
Acesta este mixt, adică are și fibre senzitive și fibre motorii. El se desparte
în ramuri.
Reflexele care au centri nervoși în măduvă se numesc reflexe medulare.
Dintre reflexele somatice , cele mai simple cuprind în actul reflex numai 2
neuroni; unul senzitiv (din ganglionul spinal) și unul motor (din substanța
cenușie a măduvei, coarnele ventrale). De aceea ele se numesc reflexe

13
monosinaptice. Stimulul este dat de alungirea mușchilor care mențin
poziția corpului. Ei sunt supuși permanent unei alungiri pasive din cauza
gravitației. Răspunsul este contracția mușchiului care a fost alungit.
Alte reflexe somatice medulare sunt polisinaptice, ele antrenând unul sau
mai mulți neuroni de asociație. Cele mai frecvente sunt reflexele de flexie.
Ele constau în retragerea unui segment în cazul în care tegumentul acestuia
a fost excitat de un stimul potențial nociv. Sunt reflexe de apărare.
Prin reflexe medulare vegetative sunt realizate activități ale organelor
interne cum sunt: defecația, micțiunea, modificări ale organelor genitale
legate de actul sexual, vasoconstricția, etc.
Activitatea reflexă a măduvei este subordonată centrilor din creier:
Mădava spinării funcționează prin reflexe medulare somatice și vegetative
cu centrii în substanța cenușie:
Ea are legatură cu creierul prin fasciculele de axoni din substanța albă;
Funcția de conducere
Funcția de conducere a măduvei spinării este realizată prin intermediul
fasciculelor de la nivelul substanței albe prin căile ascendente și căile
descendente de conducere a informației.
Calea ascendentă de conducere a informației:
Informațiile sunt prelevate de la nivelul receptorilor și transmise la nivelul
centrilor cerebrali prin intermediul a 2 căi:
Calea sensibilitații exteroceptive;
Calea sensibilitații interoceptive.
Calea sensibilitații exteroceptive
Stimulii sunt prelevați de la periferie (suprafața corpului) prin intermediul
unor receptori tactili, termici și dureroși.
Calea sensibilitații exteroceptive cuprinde:
Calea sensibilitații tactile grosiere; calea sensibilitații termice și dureroase,
calea sensibilitații tactile fine, calea sensibilitații proprioceptive
inconștiente, calea sensibilitații interoceptive.
Calea descendentă de conducere a informației:
Se realizează prin intermediul căilor motorii piramidale și extrapiramidale.

14
Căile piramidale (ale motilitații voluntare) încep la nivelul centrilor motori
din scoarța cerebrală. Aceștia sunt localizați la nivelul lobului frontal în
girusul precentral.
Scopul căilor piramidale este de a realiza mișcarile voluntare, gândite și
voite.
Căile extrapiramidale (ale motilitații involuntare) realizează mișcările
involuntare, automate ale mușchilor scheletici, mișcărilor asociate unor
acțiuni precum scrisul, ingestia alimentelor, îmbrăcatul.

1.2 Fiziologia Sistemului Nervos Central

Sistemul nervos central este reprezentat,după cum am prezentat anterior,din

măduva spinării şi encefal.
Encefalul are un rol major ȋn controlul diferitelor funcţii ale organismului
precum motilitatea, sensibilitatea, gândirea, memoria, vorbirea.
Măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului
cerebral şi prezintă două funcţii principale şi anume: funcţia de centru
reflex şi funcţia de conducere.
Encefalul este ȋmpărţit ȋn mai multe regiuni, fiecare având o funcţie
specifică (de exemplu, lobul frontal deţine funcţiile cognitive şi memoria).
Măduva spinării şi neuronii sistemului nervos central au responsabilitatea
de a transmite bidirecţional mesaje ȋntre encefal şi sistemului nervos
periferic.
Deşi encefalul şi măduva spinării lucrează ȋmpreună pentru a controla
diverse funcţii ale organismului, anumite reflexe pot avea loc doar prin
intermediul măduvei spinării, fără implicarea nici unei structuri aparţinând
encefalului.
Orice leziune de la nivelul măduvei spinării sau de la nivelul encefalului
poate determina afectarea unor funcţii variate controlate de acestea.
În concluzie, putem spune că sistemul nervos, are rolul de a pune
organismul în legătură cu mediul înconjurător, de a-l adapta față de
condițiile mereu în schimbare ale acestuia, stabilind prin aceasta unitatea
dintre organism și mediu, precum și de a conduce și coordona funcțiile
tuturor țesuturilor, organelor și sistemelor de organe, realizând,prin aceasta,
alături de sistemul conjunctiv și cel endocrin,unitatea organismului.

15
 CAPITOLUL II

ALCOOLISMUL

2.1 Definiție

Alcoolismul reprezintă o intoxicație cronică, o stare patologică ce apare în

urma consumului excesiv de alcool. Alcoolismul este caracterizat de o
dorință puternică, de multe ori incontrolabilă, de a consuma alcool.
Persoanele care suferă de alcoolism vor prioritiza adesea consumul de
alcool în fața celorlalte obligații, inclusiv munca și familia, și pot dezvolta
o toleranță fizică în timp. În cazul în care acest consum se oprește, se vor
declanșa simptome de sevraj alcoolic.
Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oară de către medicul
suedez Magnus Huss în 1849. În secolul 19 și la începutul secolului 20
pentru dependența de alcool se folosea doar termenul dipsomanie.
Alcoolismul este o boală, nu un viciu. Este o boală progresivă, fizică,
mentală și spirituală, marcată de obsesia de a bea, în ciuda răului fizic
produs de consumul de alcool. Este o boală a negării, în care bolnavul
declară cu convingere "Eu nu sunt alcoolic!"- în ciuda tuturor evidențelor.

2.2 Simptomatologie

Alcoolismul afectează sistemul nervos central precum un medicament

antidepresiv. Acest lucru duce la o scădere în activitate, anxietate, inhibiții
și tensiune.
Chiar și câteva pahare pot schimba abilitățile motorii, comportamentul și
capacitatea de a gândi clar. Alcoolul poate afecta concentrarea și judecata.
Consumul excesiv de alcool poate duce la o intoxicație a organismului.
De cele mai multe ori, o persoană care consumă cantități excesive de alcool
nu va fi cea care conștientizează gravitatea situației.
Semne și simptome ale alcoolismului:

16
 Consumul de alcool în secret sau izolat de alte persoane;
 Neputința de a limita cantitatea de alcool consumată;
 Amnezie în timpul consumului de alcool;
 Desfășurarea unor ritualuri care implică alcool, de exemplu, băuturi
înainte, în timpul sau după masă;
 Pierderea interesul față de hobby-urile cândva plăcute;
 Nevoia intensă de a consuma alcool;
 Senzația de iritabilitate / nervozitate atunci când se aproprie momentul
obișnuit de consum de alcool, în special dacă băutura nu este prezentă;
 Depozitarea alcoolului în locuri neobișnuite;
 Consumul excesiv, pentru a crea o stare emoțională mai bună;
 Prezența unor probleme cu relațiile, cu legea, cu aspectul financiar sau
cu munca (ce provin din consumul de alcool);
 Toleranță ridicată la alcool, ceea ce rezultă într-un consum mai ridicat;
 Stări de greață, transpirație și tremurături atunci când nu se consumă
alcool;
  Durere abdominală;
 Confuzie;
 Neglijența de a mânca;
 Episoade de violență, ostilitate;
Eliminarea alcoolului duce la simptomele următoare: confuzie, anxietate,
moarte, creșterea tensiuni arteriale, pierderea poftei de mâncare, greață și
vărsături, psihoză, creșterea temperaturii, ritm cardiac rapid, agitație sau
nervozitate, convulsii și tremur.
De asemenea, dependenţa de alcool poate duce la unele probleme de
sănătate grave, precum:
 Aritmii, hipertensiune, infarct;
 Boli de ficat (steatoză, hepatită alcoolică, fibroză, ciroză, carcinom
hepatocelular);
 Pancreatită;

17
 Cancer esofagian, de ficat, de sân, colorectal;
 Pneumonie, tuberculoză;
 Tulburări de memorie, dificultăţi de concentrare;
 Confuzie, tremur;
 Depresie, anxietate, tulburare bipolară, fobie socială, atacuri de panică
sau alte tulburări de natură psihică;
De asemenea, alcoolismul are consecinţe şi pe plan social, cum ar fi:
pierderea locului de muncă, divorţul, rezultatele slabe la învăţătură,
violenţa domestică, şomajul, izolarea socială, dificultăţile financiare.
Sindromul de sevraj
Factorul declanşator comun al acestor stări grave care survin în cursul
alcoolismului cronic este sistarea sau reducerea considerabilă, voluntară
sau accidentală a ingestiei de alcool.
Din punct de vedere fiziopatologic se poate considera că sindromul de
sevraj se datorează hiperactivităţii sistemului nervos central, inhibat
în prealabil de alcool.
Manifestările clinice ale sindromului de sevraj sunt:
• Sindromul de abstinenţă la alcool - se caracterizează prin apariţia la un
interval de câteva zile (uneori chiar 24 de ore)de la reducerea sau încetarea
consumului de alcool, la un pacient care anterior a abuzat dealcool, a unei
simptomatologii care include senzaţie de disconfort nedefinit, tremor fin
şidistal al membrelor, limbii, buzelor, pleoapelor, tremurăturile putând să
se accentueze până la adevărate mioclonii.Se notează prezenţa unor
manifestări simpatotone cum ar fi o uşoară nelinişte,transpiraţii, diaree,
tahicardie însoţită uneori de valori crescute ale tensiunii arteriale.La acestea
se asociază anxietatea, insomniile, coşmarurile. Frecvent poate să apară o
simptomatologie depresivă, cu inapetenţă, dezgust pentru alcool, uneori
idei de suicid.Alteori tabloul clinic este de tip euforic pe acest fond apărând
crize de iritabilitate cucreşterea agresivităţii generatoare de conflicte.
• Delirul alcoolic subacut (predelirium tremens) - tabloul clinic constă din:
tremurături cu caracteristicile celor din sindromul de abstinenţă
alcoolică, delir halucinator cu halucinaţii, cel mai frecvent vizuale, dar şi
auditive, olfactive, gustative şi mai rar tactile.
Acest delir pare a se realiza spontan pentru a reapărea brusc cu alt conţinut
tematic.Pacientul prezintă confuzie mentală de profunzime variabilă cu
dezorientare temporo-spaţială, generând agitaţie şi anxietate.Ca manifestări

18
fizice prezintă: transpiraţii abundente cu deshidratare, tahicardie,diaree şi
vărsături.
• Delirium tremens (stare confuzo-onirică alcoolică acută) - debutul poate fi
brutal, în câteva ore.Simptomatologia este mai intensă decât în cazul
sindromului de abstinenţă şi a celuide delir alcoolic subacut şi constă din:
tremurături de intensitate mare, generalizate,cudisartrie, tulburări de mers,
tulburări de tonus muscular.
Pacientul prezintă delir confuzo-oniric cu halucinaţii vizuale, agitaţie,
tulburări vegetative importante.
Laboratorul evidenţiază alterarea probelor biologice ( probe  hepatice
modificate,acidoza metabolică cu scăderea rezervei
alcaline, diselectrolitemie).

2.3 Clasificare

Diversitatea formelor de alcoolism impun o clasificare vastă a acestora.

Una dintre cele mai cunoscute şi mai acceptate clasificări este cea a lui
Jellinek. Acesta clasifică alcoolismul în funcţie de tipul dependenţei
alcoolice, a formelor de sevraj şi ai principalei motivaţii a consumului de
alcool.
După Jellinek există următoarele faze de alcoolism:
• alcoolismul „alfa” în care este vorba despre o dependenţă pur psihologică.
Se recurge la alcool pentru a obţine scădearea tensiunii anxioase; acest
alcoolism are ca substrat organizarea nevrotică a personalităţii. Consumul
de alcool este neconcordant cu obiceiurile sociale, însă controlul este
păstrat.
• alcoolismul „beta” este precedat de o lungă perioadă de consum execesiv.
În această formă sunt deja prezente complicaţiile somatice (gastrita,
polinevrita , ciroze , etc); nu este însă instalata o dependenţă fizică
sau psihică.
• alcoolismul „gamma” este caracterizat prin pierderea controlului şi
apariţia dependenţei fizice prin adaptarea metabolismului celular la alcool.
Se descrie creşterea toleranţei faţă de toxice şi dezvoltarea
simptomatologiei de sevraj în absenţa acestuia.
• alcoolismul „delta” în care dependenţa este atât de accentuată încât
instalarea
fenomenului de sevraj este precoce (1-2 zile de la suprimarea alcoolului).

19
• alcoolismul „epsilon” corespunde de fapt dipsomaniei (alcoolism
intermintent,paroxistic) .
Jellinek mai descrie şi alcoolismul episodic, de sfărşit de săptămână, care
poate intra în contextul general al înţelegerii rolului pe care alcoolismul îl
are în anumite tulburări.
Clasificare dupa Cloningher
• tipul I a lui Cloningher, numit și “mediu-limitat” prezintă un debut tardiv
al alcoolismului, cu dependență psihologică mai mult decât fizică și cu
sentimente de vinovăție față de comportamentul de consum.
• tipul II, “masculinelimitat” prezintă un debut precoce, comportament de
căutarea a consumului și turbulență socială. În această tipologie
personalitatea subiectului,corespunzator unei anume neurobiologiin este
cea determinantă (dependentă de premiere, evitarea daunelor și căutarea
noutății).
Clasificare după băutorii cu debut precoce ce prezintă o multitudine de
probleme legate de consum dar nu și dependență;
• băutorii de grup, care au tendința de a consuma zilnic și care dezvolta o
dependență moderată față de alcool;
• băutorii schizoizi care sunt izolati, beau mult și prezintș simptome severe.
Clasificarea după Zucker
• alcoolismul antisocial având încărcătură genetică mare, debutând
devreme, cu trăsaturi de personalitate antisocială și cu prognostic nefericit;
• alcoolismul cumulativ developmental sau alcoolismul primar,fără
comorbiditate, indus social și progresiv;
• alcoolismul cu afecte negative, ce apare mai ales la femei pe baza unei
tulburări afective sau unei relații sociale/maritale defectuase;
• alcoolismul limitat developmental cu indivizii care beau mult dar cu
tendință de remisiune spontană și cu tendința de a-și îndeplini rolurile
sociale și familiale.
Clasificare dupa Babor și colaboratorii:
• tipul A caracterizat de debutul tardiv, severitate scăzută a consecințelor și
a dependenței și comorbiditate puțină;
•tipul B cu factori de risc și vulnerabilitate genetico-ambientală mare, debut
precoce,dependență și consecințe severe și curs cronic.Polimorfismul
manifestǎrilor clinice şi multitudinea problemelor de ordin psiho-social cu
20
implicaţii etiologice pentru consumul abuziv de alcool au determinat
numeroase încercǎri de clasificare prin stabilirea unor tipologii variate sau
prin diferenţieri în funcţie de stadialitatea procesului.
Pe considerente clinice şi etiologice, Fouquet (1948) a propus urmǎtoarea
clasificare a alcoolismului:
•Alcoolite – la cei care beau din obişnuinţǎ(sau pentru completarea raţiei
calorice, considerent care are o accepţiune limitatǎ). Pacienţii sunt în
general de sex masculin, ei consumǎ zilnic alcool în cadrul microgrupului
socio-familial, inebrierile fiind destul de rare. Debutul consumului este în
general precoce, în adolescenţǎ.
Anumite profesiuni sunt mai expuse (în alimentaţia publicǎ, în industria
bǎuturilor alcoolice, etc.) şi existǎ factori favorizanţi socio-culturali
(microgrupul, inabilitatea organizǎrii timpului liber, etc.)
Depistarea acestor cazuri este în general tardivǎ, legatǎ cel mai des de un
incident pentru care alcoolul este un factor favorizant.
•Alcooloze – care se instaleazǎ pe fondul unei personalitǎţi nevrotice,
putând fi singura manifestare aparentǎ a stǎrii morbide. Debutul
consumului are loc la vârsta adultǎ, este de obicei progresiv, însoţit de
episoade depresive. Mai rar, se noteazǎ un debut brutal, cu caracter reactiv.
Evoluţia imediatǎ este favorabilǎ, dar recǎderile sunt frecvente,
prognosticul fiind rezervat. Depistarea este mai facilǎ, pacienţii solicitând
frecvent sprijin medical din proprie iniţiativǎ.
Atunci când consumul de alcool se instaleazǎla o personalitate
psihopatǎ,debutul este mult mai precoce (în adolescențǎ,chiar în copilǎrie)
şi se noteazǎ frecvent stǎri de beţie patologicǎ.
• Somalcooloze – care apar în contextul unor psihoze acute sau cronice
(psihozǎ maniaco-depresivǎ, schizofrenie). Ameliorarea stǎrii psihice are
drept consecinţǎ şi reducerea sau chiar sistarea consumului de alcool.
Cea mai rǎspânditǎ este clasificarea lui Jellinek (1960) care descrie mai
multe tipuri de alcoolism, definindu-le caracteristicile:
• Alcoolismul alfa - presupune o dependențǎ psihologicǎ faţǎ de alcool la
care subiectul recurge„simptomatic” şi episodic, în situaţia de stres sau ca
urmare a unor suferinţe fizice, în scop tranchilizant şi euforizant; la baza
acestui tip de alcoolism existǎ o organizare nevroticǎ a personalitǎţii; existǎ
posibilitatea abţinerii, consumul nu este progresiv, se menţine controlul, nu
apar fenomene de sevraj.
• Alcoolismul beta - presupune o perioadǎ îndelungatǎ de ingestie, care are
drept urmare apariţia unor complicaţii somatice (digestive, hepatice,
21
neurologice), a unui deficit nutriţional; consumul de alcool se face în
virtutea unor obiceiuri socio-culturale, sistarea lui este posibilǎ şi de obicei
lipsitǎ de tulburǎri de sevraj.
• Alcoolismul gamma - presupune o dependenţǎ fizicǎ certǎ, sistarea
consumului determinând simptomatologie de sevraj; creşterea toleranţei
tisulare faţǎ de alcool duce la consum progresiv cantitativ, apare pierderea
controlului asupra cantitǎţii ingerate; comportamentul bolnavului are
implicaţii socio-familiale importante.
• Alcoolismul delta – semnificǎ consum continuu de alcool, reducerea sau
suprimarea lui pe termen foarte scurt (1-2 zile) ducând la apariţia
simptomatologiei de sevraj.
• Alcoolismul epsilon - este superpozabil cu dipsomanie gravǎ.
Subliniind cǎ noţiunea de dependenţǎ este elementul esenţial care
diferenţiazǎ diversele forme de alcoolism cronic, Lereboullet (1980)
considerǎ cǎ stadiile alfa şi beta descrise de Jellinek corespund noţiunii de
bǎutor excesiv, stadiile gamma şi delta implicând dependenţǎ propriu-zisǎ
care se manifestǎ diferit, în funcţie de habitudinile naţionale de consum:
• În ţǎrile latine, consumul cotidian (în general de vin) este repartizat pe
parcursul întregii zile,pacientul fiind capabil sǎ-şi limiteze ingestia în
vederea evitǎrii inebrierii; el nu reuşeşte însǎ sǎ întrerupǎ ritmul ingestiei şi
fenomenele de sevraj sunt prezente dimineaţa, cedând dupǎ prima
administrare de alcool;
• În ţǎrile anglo-saxone, alcoolizarea se bazeazǎ mai ales pe bǎuturi
distilate, dependenţa psihologicǎ fiind primordialǎ şi alcoolul fiind folosit
mai ales ca tranchilizant; se noteazǎ cel mai frecvent alcoolism beta şi
gamma; alcoolizarea este masivǎ vesperal, la sfârşitul sǎptǎmânii,inebrierea
este aproape regulǎ, atât la bǎrbaţi cât şi la femei, mediul fiind tolerant;
existǎ posibilitatea ca pacienţii sǎ menţinǎ sobrietate câteva zile sau chiar
câteva sǎptǎmâni.
Trebuie menţionatǎ tendinţa contemporanǎ, mai ales la populaţia tânǎrǎ şi
în straturile sociale cu nivel economic ridicat, cǎtre alcoolizǎri episodice,
mai mult sau mai puţin masive, deseori pânǎ la inebriere cu frecvenţǎ
variabilă.
 

2.4 Investigații

Majoritatea alcoolicilor nu efectuează controale medicale pentru

identificarea problemelor de sănătate asociate consumului cronic și excesiv
de alcool (în special ciroza hepatica de etiologie etanolică).
22
Investigații specifice de laborator:
Nu există un marker biologic ideal pentru detectarea și monitorizarea
alcoolismului. Există o 'baterie de teste' biochimice, enzimatice,
hematologice, imunologice care detectează modificările funcției hepatice și
ale altor funcții. Testele aduc evidența obiectivă a consumului mare de
alcool. Cele mai multe teste, acelea cu fiabilitatea cea mai mare, explorează
funcția hepatică, astfel încât un diagnostic de alcoolism cronic presupune
adesea, în lumina cunoștintelor actuale, un diagnostic de hepatopatie.
- Gama-glutamil-transpeptidaza (GGT) - Test screening
• enzima e localizată în membrana sinusoidală a hepatocitului, în
membrana celulei epiteliale ce captușește canaliculul și canalul biliar.
• transportă aminoacizi și peptide din exteriorul celulei în interiorul ei.
• determinare prin tehnica spectrofotometrica (metoda Szasz).
• valori normale serice: bărbati 6-28 U/l; femei 4-18 U/l; alti autori: 28-30
U/1 sange.
• crește în hepatom, metastaze hepatice, colestază, consum de medicamente
inductoare de MEOS (Barbiturice, Fenitoina, Meprobamat) care scad
specificitatea testului și duc la rezultate fals pozitive.
• sensibilitatea în identificarea consumului mare de alcool este de 75% (60-
86%) chiar în absența hepatopatiei alcoolice majore iar specificitatea peste
90%.
• rezultatul pozitiv: GGT > 50 U/l. Zona 30-50 U/l este considerată zonă de
suspiciune.
• intoxicația acuta izolată nu determină în mod obișnuit creșterea GGT.
• în 5 - 8 zile de sevraj, GGT scade marcant sau revine la normal, dacă nu
există afectare hepatocelulară, pancreatică, renală sau intestinală.
• valorile crescute GGT ridicaă suspiciunea de alcoolism cronic.
• dacă nivelul seric scade după sevraj, diagnosticul de alcoolism cronic
poate fi afirmat.
• nivelul GGT se corelează cu consumul zilnic de alcool (relație
cvasiliniară), durata consumului și gradul necrozei hepatocelulare.
Gradul afectării hepatice Valori medii GGT Valori extreme GGT
Steatoza 59,1 ± 23 U/1 23 ± 138 U/1

23
Hepatita 279 ± 64 U/l 156,4 ± 414,4 U/1
Ciroza 162 ± 47 U/l 239,2 U/l
Dupa Foritan, testul separa marele bautor ocazional de alcoolicului cronic
dependent:
Băutor ocazional mare: GGT ~ 70,96 mu/ml
Băutor cronic dependent: GGT ~ 137,43 mu/ml
Delirum tremens: GGT ~ 1400 mu/ml
- Volumul eritrocitar mediu (VEM) - Test screening ușor abordabil
• crește la 95 μ3 la 60% din marii băutori, mai ales la femei
• se poate asocia cu deficit de folați sau hepatopatie cronică
• creșterea peste 98 μ3 arată consum > 100 g alcool/zi, fără intervenția
malnutriției sau a deficitului țn folat
• nu s-a precizat durata minimă a consumului necesară pozitivării testului
• crește la 96% dintre alcoolici (Teshke, 1985)
• dispare progresiv cu sevrajul
• mecanism:
alcoolicii au nivel seric scăzut de folați și o blocare a utilizării lor având ca
rezultat scăderea sintezei de ADN; terapia cu acid folic este ineficace
vacuolizarea pronormoblastului sub acțiunea alcoolului (1/3-1/2 din cazuri
au megaloblastoză medulară)
efect osmotic al alcoolului pe hematiile circulante.
- GPT și alte enzime serice - Teste de monitorizare a evoluției
• identifică un mare băutor fără hepatopatie cronică dacă nivelul seric
crescut coboară la jumatate în 3 saptamani de sevraj și revine la normal
după 4-6 săptamani
• diagnostighează consumul mare dacă GPT > 300 mu/ml sau GPT/GOT >
1,5
• mecanism: citoliză hepatică
• izoenzima mitocondrială a GPT (GPTm) crește în consumul mare de
alcool și in hepatita virală

24
Diagnosticul diferențial se face prin raportul GPT m/GPTtotal care este de 4
ori mai mare în consumul de alcool decât în hepatita virală.
Sensibilitatea testarii este 93-100%, dar tehnica imunochimica este dificilă.
• glutamat-dehidrogenaza (GDH) este foarte sensibilă pentru diagnosticul
de hepatopatie alcoolică latentă clinic.
- Fosfatataza alcalină (FAL)
• crește în hepatopatia aloolică, dar nu este specifică pentru consumul de
alcool sau pentru afecțiunea hepatică;
• creșterea se corelează cu stadiul hepatopatiei, în general de 4 ori față de
valorile normale;
• mecanism: colestaza și intensificarea turnover-ului proteic în hepatocite;
• raportul GGT/FA > 1,4 are o specificitate cu 5-20% mai mare față de
dozarea GOT;
- Raportul IgA/transferina
• crește în hepatopatia cronica și arată evolutivitatea spre ciroză;
• se normalizează după sevraj
• mecanism: IgA serice cresc pe seama IgA secretorii intestinale
deoarece:există o reabsorbție crescută a IgA secretorii din lumenul
intestinal, există un defect de transfer în exterior a IgA secretorii transferina
(o formă anormală cu puțin acid sialic) scade la 81% dintre marii băutori și
se normalizează după 10 zile de sevraj.
- Aminoacizii și lipoproteinele serice
• raportul plasmatic acid α-amino-N-butiric/leucina crește în consumul de
alcool, dar scade în deficitul proteic
• lipoproteinele serice cresc mai ales în fibroza hepatică
• HDL crește concordant cu GOT, marker bun pentru băutorii moderați
(10-45 g alcool/zi)
• apoproteina A II crește la băutorii moderaiț
• HDL scade și există hipertrigliceridemie în asocierea consumului de
alcool
- Alcoolemia
• este utilă mai ales în intoxicația acută

25
• alcoolemia de 44-88 mmol/1 (200-400 mg/dl) arată o intoxicație acută
gravă, o toleranță crescută care sugerează dependența alcoolică.
- Osmolaritatea serului
• utilă mai ales în intoxicația acută
• valori normale: 278-294 mmol/1
• crește datorită alcoolului din sânge și datorită creșterii lactatului
- Concentrația alcoolului în aerul expirat
• prezentă la: 100 mg alcool/100 ml aer expirat - la o consultație de rutină,
150 mg alcool/100 ml aer expirat - dacă nu există semne de intoxicație, 300
mg alcool/100 ml aer expirat - în orice moment.
Ghidul OMS 2004 propune o baterie de investigații pentru screening:
A. Date despre antecedente traumatologice.
B. Date clinice (tremorul mâinilor, injectarea conjunctivelor, vascularizarea
anormală a pielii, mai ales în zona facială, tremorul limbii, hepatomegalia).
C. Teste de laborator: GPT, VEM, GGT

2.5 Diagnostic

2.5.1 Diagnosticul pozitiv

Medicul specialist poate diagnostica dependența de alcool sau alcoolismul,
prin efectuarea corectă a anamnezei  și a istoricului medical personal, cât și
prin efectuarea unui examen clinic general.
Există diferite teste care pot identifica concentratia alcoolului în sănge sau
a efectelor acestuia asupra diferitelor organe (SNC, ficat)

Se pot efectua de asemenea, diferite testari psihologice pentru a identifica

unele afecțiuni psihiatrice asociate alcoolismului, precum depresia și
sindroamele anxios-depresive. 
Diagnosticul pozitiv se bazează pe:
-existenta unei stări de agitație psihomotorie,însoțită de confuzie mentală
cu sau fară halucinații
- existența stigmatelor alcoolismului cronic: facies vultuos, hiperemiat,
venectazii, tremuraturi, semne cutanate.

26
- date anamnestice de la aparținători despre abuzul habitual de alcool și
eventualele tulburări comportamentuale.
În timpul anamnezei trebuie evitată ostilitatea pacientului. Nu trebuie
sugerat că există un consum crescut anormal. Dimpotrivă, expresia de
surpriză că există un nivel scăzut al alcoolului, încurajează uneori un
răspuns realist.
Anamneza va descoperi simptomele sindromului de dependență, va realiza
lista problemelor legate de alcool (familiale, sociale, profesionale, legale,
fizice, emoționale, psihiatrice) și va putea clasifica uneori problema,
stabilind tipul de alcoolic.
Dacă diagnosticul este incert, se poate sugera abstinența sau consumul
moderat, urmând ca pacientul să fie revazut după 3-6 săptămâni.
Examinarea fizică:
Adesea este limitată de ostilitatea pacientului sau de traume severe
asociate.
Examenul general ne poate indica de la început, 'la prima vedere', 'la
intrarea pe usa', suspiciunea de alcoolism cronic, datorită unor semne:
tremor, transpirații, iritabilitate, vorbire neclara, stare precară de nutriție,
prurit conjunctival, ochi umflați, facies alcoolic.
Examenul pe aparate și sisteme arată adesea modificari la nivelul pielii și
mucoaselor, al ficatului și al sistemului neuromuscular.
Piele și mucoase
Piele: infecți ale pielii, furuncule, echimoze și escoriații inexplicabile,
paronichie, degete în 'băț de toboșar', contractură Dupuytren, răni
anfractuoase, hiperpigmentare, steluțe vasculare, eritroză palmo-plantară,
transpirații ale palmelor și plantelor.
Facial: vasodilatație, flash, acnee rozacee, hiperplazie parotidiană,
conjunctive cu vase 'în tirbușon'.
Mucoasa bucală: limba inflamată sau atrofică, saburală, cu tremor al
vârfului și papile bazale hipertrofiate, tulburali ale periodontului, respirație
greoaie și cu halenă alcoolică.
Abdomen
Ficat: icter, hepatomegalie, consistența hepatică crescută
Semne de hipertensiune portală, ginecomastie, atrofie testiculara, etc.
Neuromuscular
27
Confuzie, halucinațiii, memorie recentă slabă, ataxie, polinevrita periferică,
contractură Dupuytren, atrofii musculare gambiere.
Algoritm de examinare fizică, dupa Lester M. Haddad
a) Funcțiile vitale: temperatura corpului și presiunea arterială
b) Statusul mental
c) Examen neurologic
d) Existenta sângelui în spatele membranei timpanice
e) Mirosul respirației
f) Semne de afecțiune cronică hepatică și tușeu rectal
g) Examenul tiroidei
Alcoolicii sunt foarte susceptibili la hipotermie, datorită vasodilatației, ceea
ce favorizează degeraturile (pacientul nu simte frigul), aritmiile. Pacienții
cu hipotermie trebuie suspectați și de a avea hipoglicemie, deoarece există
o relație aproximativă între temperatura corpului și gradul hipoglicemie.
Ingestia masivă de lichide la temperatura camerei poate scadea și mai mult
temperatura.
Alcoolicii au frecvent hipotensiune posturală, datorită dereglărilor
sistemului autonom de reglare.
Pacienții alcoolici trebuie suspectați ca având traume la nivelul capului,
manifestate prin hemoragii conjunctivale, sânge în spatele membranei
timpanice, rinoree cu lichid cefalorahidian, nistagmus, inegalitate pupilară.
Mirosul respirației poate sugera consum de etanol, insuficiență hepatică sau
dereglări metabolice.
Trebuie căutate semnele afectării cronice hepatice.
Mărirea tiroidei trebuie apreciată palpator, deoarece o hipertiroidie extremă
poate mima un sindrom de intrerupere sever.
Eritemul pigmentar al membranelor inferioare se asociază semnificativ cu
consumul de alcool și în primul rând cu durata consumului. După
Rodriquez E. ('Anales de Medicina Internă', 2003), eritemul pigmentar
poate fi considerat un nou marker al alcoolismului cronic.
Conform criteriilor Asociației Americane de Psihiatrie diagosticul de
dependență de alcool sau substanțe necesită ca cel puțin trei dintre
urmatoarele criterii să fie prezente pe parcursul unei perioade de 12 luni:

28
1. Toleranta: manifestată prin nevoia de cantități de substanță considerabil
crescute pentru intoxicare sau printr-un efect diminuat la utilizarea continuă
a aceleiași cantități.
2. Sindromul de abstinență: manifestat prin simptome de sevraj sau
consumul unei substanțe (sau al unui înlocuitor înrudit îndeaproape) pentru
a evita sevrajul.
3. Consumarea unei cantități mai mari de substanță decât se intenționa.
4. Încercari persistente sau fără success de a reduce utilizarea.
5. Petrecerea unui timp îndelungat pentru a consuma substanța sau a-și
reveni de pe urma efectelor acesteia.
6. Abandonarea sau reducerea unor activități importante sociale,
ocupaționale sau recreative.
7.Utilizarea continua a substanței, deși se știe ca a provocat sau va exacerba
o problema psihică sau fizică.
2.5.2 Diagnosticul diferențial
Diagnosticul diferențial trebuie să excludă:
• sindroame confuzionale acute febrile sau de alte origini – starea
confuzională acută este un sindrom frecvent, ce constă într-o deteriorare
globalăa functiei cognitive, însoțită de tulburări de atenție și de constiență.
Atingerea cognitivă cuprinde o anomalie a percepției, tulburări de rationa-
met și de memorie.
• hemoragia meningeală - scurgerea de sănge în meninge , învelișurile care
înconjoară creierul.
• hematom subdural - Este o colecție sanguină constituită între dura-mater
și creier.
• intoxicatie cronica cu metale grele - este cauzată de acumularea unor
metale în organism, din cauza expunerii la anumite produse chimice
industriale, a consumului apei contaminate sau a anumitor alimente. 
• alte activității (dependența de droguri, benzodiazepine etc)
În cazul alcoolismului cronic confirmat trebuie să excludem:
• bețiile acute patologice
• encefalopatia portală
• encefalopatia Gayer-Wernicke

29
2.6 Tratament

Tratamentul alcoolismului constitue o problema psihiatrică, dar în aceelași

timp, privit prin prisma probemelor somatice și a implicațiilor de ordin
social și psihologic este o problemă a medicului de medicina generală, a
neurologului și internistului, a psihologiei și nu în ultimul rând a
asistentului de psihiatrie.
2.6.1 Tratamentul profilactic
Educația sanitară vizează combaterea tendințelor de consum și abuz de
alcool la toate vârstele.
Alcoolismul determina malnutriție maternă și consecutiv encefalopatie
etanolică, cu retard psihosomatic.
Combaterea obiceiului de a da alcool copiilor întalnit chiar în perioada de
sugar, când pentru a-i ,,calma,” li se dă să sugă o batista înmuiată în țuică,
alcoolul are consecințe nefaste asupra dezvoltării psihosomatice a copilului.
Prevenirea comportamentului deviant la copii și tineri, a conduitelor
antisociale, printr-o viață echilibrată. Mediul familial dezorganizat,
neînțelegerile dintre soți, alcoolismul unuia sau a ambilor părinți, determină
dezechilibrul psihoafectiv la copii și tineri. Formarea unei personalități
dezarmonice, cu comportament deviant, narcofilie, comiterea unor acte
antisociale sau rezultatul carențelor de ordin educativ și lipsei de
supraveghere.
Înlăturarea ideilor false precum : alcoolul combate durerea fizica, durerea
de dinți sau ,,dă putere”.
Educația sanitară trebuie realizată prin toate mijloacele insitându-se asupra
consecințelor dezastruoase medicale, sociale și economice ale
alcoolismului.
La baza educației pentru sănătate privind profilaxia se află popularizarea
modului sănătos de viață și dezrădăcinarea deprinderilor dăunatoare, în
ceea ce privește generația în creștere este just un singur punct de vedere-
educația tineretului în spiritul abstinenței, atitudinii negative active față de
orice manifestare de alcoolism .
Combaterea cu succes a alcoolismului și a consumului abuziv de spirtoase
în mijlocul adulților poate contribui esențial la ameliorarea atmosferei în
fiecare familie și micșorarea numărului de devieri psihice ale copiilor .
Datorită efectului complex al alcoolului asupra organismului, consumul
acestuia trebuie făcut cu moderație și trebuie să se aibă în vedere raportul
dintre beneficii și riscuri.

30
2.6.2 Tratamentul igieno-dietetic
-aport crescut de lichide până la 3,5litri pe 24 h administrat per os sau pe
cale parenterală;
-alimentația bogată în vitamine, hiperproteică și hipercalorică, cu mese
administrate în cantități reduse și dese;
-repaus la pat cu supraveghere pe durata stărilor de sevraj.
2.6.3 Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este oportun în orice stadiu și se realizează cu o
paleta largă de medicamente (psihotrope, tonice-reborant, hepatotrope,
anticomitiale, vasotrope). O prima etapă a tratamentului medicamnetos
începe print-o cură de dezintoxicare, adică combaterea sevrajului și
limitarea eventualelor tulburări date de sevraj, prin administare de
tranchilizante: Diazepan,Napoton, Xanax, vitamino-terapie cu vitamine din
grupul B,PP; neuroleptice sedative și incisive :Plegomazin, Haloperidol
care se administrează și în cazul fenomenelor confuzonirice și delirante.
Predelirium tremens reprezintă urgențe psihiatrice ce necesită internarea în
spital cu supraveghere permanentă și tratament pentru complicațiile
somatice .A doua etapă a tratamentului medicamentos e reprezentată de
tratamentul dependenței pentru alcool sau cure de dezgust care se începe în
spital și se continuă acasă, fiind susținută și de psihoterapie individuală sau
de grup.
În arsenalul terapeutic medicamentos un loc aparte il au medicamentele tip
antabuz, substanța cea mai răspândită este Disulfiramul cunoscute sub
denumirea comercială de Antalcool.
Disulfiramul- este uneori prescris pentru descurajarea impulsiuni de a avea.
Acționează prin blocarea oxidări alcoolului, așa încăt acetaldehida se
acumulează, dacă pacientul consuma alcool, se produce o congestie
neplacută a feței, apar senzați de sufocare, cefalee, tahicardie, anxietate,
vărsături incoercibile.Medicamentul nu este lipsit de riscuri, provocând
uneori aritmii cardiace și rar colaps cardiovascular.
Tratamentul acestor reacți adverse: oxigeno terapie, sulfat de efedrina,
glucoză i.v.
Pot apărea de asemenea efecte secundare neplăcute în absența alcoolului:
gust metalic în gură, simptome gastrointestinale, dermatită, neuropatie
periferică, polachiurie, impotența stări confuzionale toxice. Tratamentul cu
disulfiram nu va fi început decât dacă au trecut cel puțin 12 ore de la ultima
ingestie de alcool, în prima zi i se dau pacientului 4 tablete de câte 200 mg
și se interzice consumul orcărei băuturi alcoolice în timpul tratamentului.

31
Această doză se reduce cu câte o tabletă pe zi până la doza de întreținere de
jumătate sau de o tabletă pe zi.
Carbamida citratului de calciu- se folosește în același fel. Este absorbită și
excretă mai rapid, induce o reacție mai ușoară la alcool și are mai puține
efecte secundare. Aceste tratamente au o aplicație limitata la cațiva pacienți
și numai împreună cu alte medicamente. Aceste medicamente se potrivesc
cel mai bine pacienților care nu se abat de la tratament, sunt disciplinați și
speră mult în vindecare și au o bună cooperare la planul terapeutic.

2.6.4 Tratamentul psihoterapeutic

Psihoterapia poate fi individuală sau de grup și constă în susținerea psihică
a pacientului care are probleme cu consumul de alcool.
Terapia de grup -  este o metodă terapeutică des folosită având rezultate
bune. Aproximativ 10 pacienți se întălnesc regulat împreună cu unul sau
mai multi membri ai personalului. Scopul este de a-i face sș-si observe
propriile probleme oglindite în alții și să găsească modalități mai eficiente
de a le rezolva. Ei câstigă încredere pe masură ce membri grupului se
străduesc împreună să-și reorganizeze viața fară alcool. Este o metodă de
terapie a alcoolicilor anonimi.
Terapia de susținere - dacă nu există disponibilități pentru terapia de grup,
sau dacă pacientul nu acceptă, un terapeut sau un psiholog pot oferi sprijin
psihologic individual, scopul este de al ajuta pe pacient să facă față
problemelor din viață fară a apela la alcool.
Terapia comportamentală - în cadrul acestei terapii, pacienților li se pot
arata casete video în care sunt filmați ei însuși în stare de ebrietate; pot fi
învatati să bea fară să dea paharul peste cap, li se pot arata cum sa
identifice impulsurile de a bea și cum să găsească alte căi prin care să le
răspundă.
2.6.5 Tratamentul curativ
Planul terapeutic va fi realizat împreună cu pacientul(soțul, soția cănd se
poate) obiectivele vor fi prescrise, iar pacientului i se va cere să-și ia
răspunderea pentru realizarea lor. Aceste obiective trebuie să privească nu
numai băutura, ci de asemenea, și orice altă problemă corelată de sănătate,
de căsnicie, de muncă sau de adaptare socială.
Obiectivul pe termen scurt trebuie să fie ușor de realizat, de exemplu
obisnuința completă timp de două săptămâni .În acest fel, pacientul se
poate simți gratificat de succesul rapid.Informațiile despre efectele
consumului masiv de alcool constitue un factor important în tratament.

32
 2.6.6 Tratamentul sindroamelor de sevraj
În toate stadiile etilismului cronic dar mai ales în delirul alcoolic acut se
indică tranchilizante pentru a combate anxietatea și agitația: Meprobamat,
Diazepam, Napoton, Hidroxizin.
Diazepam - este considerat un medicament de elecție pentru tratarea
deliriumului tremens, doze de 20-50 mg/zi, dacă medicamentul nu se poate
administra per os, se indica o fiolă la 2-4 ore.
Meprobamat - în doze de 4-6 gr/zi, este preferat pentru efectul sedativ rapid
și pentru că nu determina colaps.
Napoton - în doza de 15-40 mg/zi este preferat de unii, pentru ca nu
sedează excesiv, nu alterează funcția hepatica și nu induce convulsii.
Se recomandă multa prudență în administrarea neurolecticelor
majore(Haloperidol, Clorpromazin).
Clorpromazin -poate fi util pentru efctul sedativ major.
Haloperidol -se administreaza în toate stările confuzionale și cu agitație
psihomotorie marcată.
Tratamentului i se asociază vitamino terapie cu vitamine din grupul
B(B1.B6,B12), vitaminele C si PP, de asemenea hepato protectoare,
tonicardiace, antibiotice și psihotone.
Esențială este rehidratarea (perfuzabil sua pe os) în cadrul unui regim
hidrozaharat.
În tratamentul psihozei Korsacov și al encefalopatiei Gayet- Wernicke se
indică doze mari de vitamine B1si PP.
Halucinoza alcoolică impune administrarea de neuroleptice.

2.7 Evoluție. Prognostic. Complicații

Dependența de o substanță, în general, parcurge mai multe etape până se

produce ca atare. Etapele consumului sunt:
• consumul experimental, în care individul consuma substanța din
curiozitate (ex. la o petrecere);
• consum regulat, în care individul consuma substanța la diversele întalniri
cu colegii, cunoștințele, prietenii;

33
• consum devenit preocupare, în care individul obisnuiește să consume
alcool, droguri, tutun în multe situații și căutarea acestor situații devine în
sine un scop;
• dependența, este faza în care întregul comportament este controlat de
nevoia organismului de a consuma alcool sau droguri. Persoana nu mai este
liberaă, este controlată de substanță;
S-au făcut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar
cercetatorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetică a evoluției
dependenței de alcool. Acesta prezintă evoluția alcoolismului in patru faze:
1.      Faza pre-alcoolică
2.      Faza de debut
3.      Faza critică
4.      Faza cronică
În faza pre-alcoolică alcoolul este consumat ocazional, la petreceri,
sărbatori, protocoale, etc. În acest stadiu nu există dependența fizică și
psihică. Dependența se poate crea ori prin consum de alcool repetat (însă
multi consumatori în exces nu depășesc niciodată acest punct) ori crescând
cantitatea de alcool din ce în ce mai mult cu fiecare ocazie de consum.
În cea de-a doua fază, numită faza de debut, sunt "asigurate" de către
consumator toate condițiile pentru dezvoltarea dependenței. Consumatorul
manifestă următoarele simptome: amnezie, consum de alcool pentru efectul
în sine, ascunderea alcoolului, preocupare față de alcool, sorbirea cu sete a
primului pahar, sentiment de vinovație privind alcoolul, evitarea
conversației pe tema alcoolului, apariția amneziilor după aproape fiecare
consum.
În faza critică, cea de-a treia, dependența de alcool este deja instalată, iar
alcoolicul manifestă deja urmatoarele:
• pierderea controlului, persoana nu mai poate controla voluntar cantitatea
de băutura consumată, se pierde simțul măsurii, se consumă până la beție,
ebrietate, intoxicație, coma alcoolică;
• raționalizarea și justificarea consumului, negarea bolii;
• grupul de consumatori devine o sursă importantă pentru respect și stima
de sine;
• comportament agresiv, remușcare și sentimentul de vină persistentă;
• modificarea comportamentului, tulburări de comportament;

34
• întreruperea relațiilor sociale;
• pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini și responsabilități;
• pierderea interesului pentru activități casnice, hobbyuri, alte activități;
• re-interpretarea relațiilor personale;
• auto-compătimire marcată, stări depresive;
• gândire irațională - crede fapte sau lucruri fără fundament real,
interpretare negativă;
• protejarea băuturii, neglijarea hranei, a igienei corporale și a aspectului
fizic;
• prima spitalizare, probleme medicale în urma complicațiilor date de
consum;
• gelozia alcoolică, scăderea capacității sexuale, impotență;
• consum matinal de alcool.
În ultima fază a dependenței, faza cronică, se consideră de obicei că din
acest punct, nu mai există cale de întoarcere la "băutul controlat". În acest
stadiu dependența se manifestă prin:
• consum permanent de alcool - de unul singur sau în compania prietenilor
de pahar;
• deteriorare etică - sistemul de valori s-a modificat;
• deteriorare reversibilă a gândirii;
• deteriorare socială prin compania consumatorilor;
• înlocuirea oricărei băuturi cu alcool;
• tremurături, consum pentru evitarea sevrajului;
• refuzul de a accepta starea de degradare fizică si psihică;
• psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool: beția patologică,
delirium tremens, halucinoză alcoolica, gelozia obsesivă a alcoolicului,
encefalopatia Wernicke, sindromul Korsakov.
Prognostic:
Frecvența recăderilor în cazul tuturor acoolicilor este foarte mare și
proporția este descendentaă, in sensul că cel mai mare preocent de recăderi
este în prima luna după externare . Prognosticul deliriumului tremens

35
rămâne grav, decesul fiind frecvent în timpul crizei, în lipsa tratamentului
complex psihotrop și somatotrop.
Dacă tratamentul de abstinență este relativ ușor și se realizează în câteva
zile de spitalizare, menținerea abstinenței este o problemă foarte complexă
necesitând terapii nonmedicale(nursing, alcoolici anonimi, psihoterapii
behavioriste de lungaă durată ).
Dar nici o terapie nu este eficientă în lipsa unei conlucrări a celor interesați
(soț, soție, copii, pesonal medical, preot, asistent social)sau orice altă
persoana semnificativă care dorește sș se implice pe termen lung în
recuperarea unei persoane care suferă de alcoolism .

Complicații:
Consecințele medicale ale uzului de alcool reprezintă una dintre cele mai
importante probleme de sănătate publică. Alcoolul are efecte directe
deosebit de importante asupra diferitelor organe și țesuturi. La
consumatorii cronici de alcool apar importante modificări fiziologice și
morfologice ce se manifestă printr-un răspuns anormal la alcool,
medicamente, toxine și chiar la nutrienții obisnuiți. Aproape toate tesuturile
si organele sunt vulnerabile la efectele alcoolului. Aproape toate
consecințele medicale ale uzului de alcool sunt reversibile odată cu
abstinența.
Complicațiile neurologice ale consumului de alcool.
Demență alcoolică.
Este impropriu denumită ca atare după unii autori întrucat este cauza, pe
lânga efectul toxic direct al alcoolului, unor multiple deficiențe nutriționale
și vitaminice induse de alcoolismul cronic, ca și unor repetate traumatisme
cranio - cerebrale. Apare la alcoolicii cronici (foști heavy - drinkers) după
mulți ani de degradare și marginalizare socială.
Accident vascular cerebral.
Cele mai frecvente accidente vasculare cerebrale la alcoolici sunt de natură
hemoragică, embolică și trombotică și se datorează prezenței hipertensiunii,
dislipidemiei, bolii aterosclerotice și/sau coagulopatiilor. Prezeța unei
coagulopatii poate să fie de asemenea responsabilă pentru incidența
crescută a hematoamelor subdurale la cei ce suferă un traumatism cranio-
cerebral.
Crizele epileptice simptomatice (rum fits).
36
Crizele comitiale legate de uzul de alcool sunt de obicei generalizate, apar
fară aură, la scurt timp (6 - 8 ore) dupa întreruperea uzului și pot anunța
instalarea sevrajului. Uzul cronic de alcool și întreruperile repetate ale
acestuia duc la scăderea pragului de apariție al crizelor comițiale. Riscul
crizelor comițiale este proporțional cu cantitatea de alcool administrată.
Tulburări cerebeloase.
Intoxicația alcoolica duce la tulburări de coordonare și modifică abilitațile
motorii - tulburări de echilibru.
Neuropatia periferică alcoolică.
Cauza neuropatiei alcoolice este încă dezbatută. Se presupune ca include
atât acțiunea directă asupra fibrei nervoase cât și acțiunea indirectă prin
nutriție deficitară. În cazuri severe pot fi afectați nervii care reglează
funcțiile interne ale corpului. Simptomatologia poate include : amorțeli,
durere la nivelul membrelor, slăbiciune musculară, crampe musculare,
intoleranță la căldură, mai ales după exerciții fizice, impotență la bărbați,
incontinență urinară, dificultăți la urinat, constipație, diaree, greață,
vărsaturi etc.
Ambliopia alcoolică.
Această afecțiune poate apare la persoanele cu uz cronic de alcool.
Simptomatologia include tulburări de vedere, inclusiv scotoame și scăderea
acuității vizuale începând cu porțiunea centrală a câmpului vizual.
Tulburarea este cauzată de efectul toxic al alcoolului la nivelul nervului
optic, ducând la neuropatia optică. Deoarece alcoolul generează depleția
întregului corp de nutrienți, ambliopia alcoolică este legată de deficitul de
tiamină, ceea ce duce la lezarea nervului optic. Ambliopia alcoolică este
reversibilă dacă se tratează cu dietă adecvată și multivitamine, în special
tiamina (vitamina B1). Netratată duce la leziuni ireversibile ale nervului
optic si pierderea vederii.
Complicațiile gastro - intestinale ale consumului de alcool.
Efectele alcoolului asupra ficatul.
Toxicitatea alcoolului asupra ficatului se datorează utilizării preferențiale a
alcoolului de către celulele hepatice ca și "combustibil preferat". Chiar și o
cantitate mică de alcool perturbă gluconeogeneza și duce la suntarea
metabolizării unor cantități de carbohidrați în grăsimi. Deteriorarea
hepatică începe cu transformarea steatozică a ficatului (ce are loc la
prezența unor nivele constante de alcool în sânge de 80mg / dl), urmată de
hepatită alcoolică și de fibroza perivenulară și în ultima fază de către ciroza
hepatică.
Utilizarea cronică de alcool exacerbează hepatita infecțioasă și interferă cu
37
succesul tratamentului. Combinația dintre alcoolism și hepatita C cauzează
creșterea toxicității hepatice la nivele superioare celor așteptate simplului
efect aditiv al celor două.
Efectele alcoolului asupra stomacului.
Alcoolul favorizează colonizarea stomacului cu bacilul Helicobacter Pilory.
Acesta produce amoniac și favorizează astfel colonizarea bacteriană ce
duce la gastrită și ulcer - în special asociate cu consumul de vin și bere.
Prin urmare, deși alcoolul cauzează gastrita hemoragică, nu este direct
responsabil de apariția bolii ulceroase. Alcoolul poate acționa concomitent
cu Helicobacter Pilory la întârzierea vindecării și la agravarea unui ulcer
deja prezent. Alcoolul este responsabil de o incidență crescută a refluxului
esofagian și a perturbării peristalticii normale secundar neuropatiei
autonome. Concentrațiile crescute de alcool în sânge duc la o evacuare
gastrică întârziată a bolului solid și la o accelerare a evacuării porțiunii
lichide din bolul alimentar.

Efectele alcoolului asupra intestinului subțire.

Intestinul subțire este expus la concentrații ridicate de alcool în timpul
uzului de alcool. Acest fapt duce la schimbări în structura celulară,
metabolismul și circulația intestinului subțire. Alcoolul predispune la
eroziunea hemoragică a vililor intestinali și la duodenită. Acestea, în
combinație cu accelerarea motilității, cauzează deficiența absorbției unor
importanți nutrienți ce pot duce la o varietate de afecțiuni medicale.
Efectele alcoolului asupra colonului.
Hipertensiunea portală cauzată de disfuncția hepatică, poate duce la apariția
de hemoroizi. Alcoolul de asemenea cauzează scăderea activității non-
propulsive colonice și creșterea motilității propulsive, ceea poate exacerba
boala hemoroidală.
Efectele alcoolului asupra pancreasului.
Alcoolul poate cauza scăderea enzimelor pancreatice din cauza fragilitații
structurilor de stocare celulare. Acest fenomen se traduce prin inflamația
peretelui ductal ce blochează ductul pancreatic și conduce astfel la
stimularea producției enzimatice. Combinația acestor procese duce la
apariția pancreatitei cronice și acute. Prin episoade recurente de pancreatită
ce se manifestă prin insuficiență exocrină și endocrină, se poate ajunge
la diabet zaharat, absorbția deficitară și deficiența de vitamine liposolubile
(A, D, D2, E, K, F).
Complicațiile cardio-vasculare ale consumului de alcool.
38
25 % dintre pacienții cu uz cronic de alcool prezintă o formă de boală
cardio-vasculară. Patogeneza este, în primul rând, pusă pe seama toxicității
alcoolului asupra fibrei musculare striate ce duce la inflamația musculaturii
cardiace, cardiomiopatie, aritmii și anomalii ale ventricului stâng.
În afara efectului toxic direct, există o afectare secundară rezultată din
hipertensiunea indusă de alcool și din modificările lipidelor sangvine ce
contribuie semnificativ la morbiditatea cardiovasculară. De exemplu,
arteriopatia coronariană este de șase ori mai frecventă la alcoolici si
cauzeaza o exacerbare a mortalitații cu 20 % mai mare. În timpul sevrajului
alcoolic, toate problemele cardiace și anomaliile electrocardiografice se
exacerbează și de asemenea pot apărea noi semne și simptome.
Răspunsul cardiac la alcool reflectă fiziologia individuala, rata de consum
și cantitatea de alcool ingerat. La cei cu disfuncție ventriculara stângă
predomină efectele inhibitorii ale alcoolului ce cauzează o scâdere a fracției
de ejecție. Alcoolul de asemenea modifică circulația sangvină locală : el
tinde să crească irigarea pielii, irigarea splinica și miocardică și reduce
circulația în teritoriul cerebral, muscular, pancreatic și la nivelul
membrelor.

Cardiomiopatia alcoolică.
Cardiomiopatia reprezintă afectarea miocardului (mușchiului inimii).
Dependența alcoolică poate duce la două tipuri de disfuncții cardiace :
tiamin – dependență (boala beri-beri alcoolică) sau tiamin – independență
(cardiomiopatia alcoolică). Fiziopatologia cardiomiopatiei alcoolice este
încă necunoscută. La cei cu uz cronic de alcool (de obicei mai mult de 10
ani de consum) se întâlneste frecvent hipertrofia miocardică și grade variate
de fibroză miocardică și perivasculară. Cel mai frecvent simptom este
dispneea urmată de tuse, în special nocturnă. Alte simptome comune
frecvent întalnite sunt : oboseala (ce reflectă o fracție de ejecție scăzută și
fixă), palpitații asociate aritmiilor, anorexia, edemul și discomfortul
abdominal cauzat de congestia hepatică și intestinală. Pe măsură ce boala
progresează se instalează cașexia cardiacă deși inițial pierderea în greutate
este mascată de edeme. Tensiunea arterială este de multe ori în limite
normale sau scăzută. Ecocardiografia va releva cardiomiopatia dilatativă iar
modificările electrocardiografice nu sunt specifice. Cardiomiopatia
alcoolică este în general ireversibilă cu toate că o ameliorare a simptomelor
poate fi obținută prin abstinență.
Boala Beriberi este o cauză rară de afectare cardiacă la alcoolici și este
recunoscută ca și cardiomiopatie tiamin - dependenta. Această boală se
caracterizează prin cardiomegalie, circulație hiperdinamică, congestie
circulatorie și reversibilitate la administrarea de tiamină.
39
Sindromul toxic cardiac cauzat de consumul de alcool
Acest sindrom constă în perturbarea ritmului sau a conducerii cardiace (în
special tahicardii supraventriculare), asociată cu un consum masiv de
alcool la persoane fără alte tulburări (boli) cardiace preexistente. Cea mai
frecventă aritmie este fibrilația atrială ce se convertește spontan la ritm
sinusal într-o perioada de 24 de ore. Sindromul este recurent, dar evoluția
sa este benignă iar tratamentul antiaritmic nu este de obicei necesar.
Mecanismul de apariție a sindromului toxic cardiac nu este pe deplin
elucidat, dar ipotezele existente includ secreția excesivă de epinefrină și
norepinefrină, creșterea nivelului sanguin de acizi grași și acțiunea
indirectă a acetaldehidei (metabolitul primar al alcoolului).
Hipertensiunea cauzată de consumul de alcool.
În urma uzului de alcool pot rezulta creșteri usoare ale nivelului tensiunii
arteriale, în special dacă tensiunea variază de-a lungul timpului. O cantitate
de 1g / kgc / zi alcool, timp de 5 zile, este suficientă pentru o creștere
semnificativă a tensiunii arteriale, în special la persoanele deja
hipertensive. Hipertensiunea apare frecvent în sevrajul alcoolic, chiar și la
cei fără istoric de hipertensiune și poate constitui o complicație serioasă a
acestuia. Tipul de băutura alcoolică consumat, rasa și vârsta pot influența
impactul consumului de alcool asupra tensiunii arteriale..
De exemplu, consumul de bere, vin, sake și whiskey sunt mai frecvent
asociate cu creșterea tensiunii arteriale. De asemenea persoanele cu vârste
peste 50 de ani sunt mai susceptibile la efectele alcoolului asupra tensiunii
arteriale.
Efectele alcoolului asupra nivelului de colesterol.
Hiperlipidemia este rezultatul lipogenezei accentuate prin oxidarea
alcoolului. Celula hepatică utilizează preferențial alcoolul ca și combustibil
în locul lipidelor, ceea ce duce la acumularea lipidelor în ficat și la secreția
lor ulterioară în circulație. Pe măsură ce uzul de alcool conduce la alterare
hepatică, disfuncția secretorie a ficatului poate conduce la efecul opus,
respectiv la malnutriție și casexie (stare generală proastă a organismului,
care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului, prin slăbire
și anemie etc.).
Complicațiile metabolice cauzate de consumul de alcool
Glucoza
Alcoolul duce la anomalii ale reglării metabolismului carbohidraților prin
disfuncție hepatică și pancreatică. Scăderea sensibilității țesuturilor la
insulină în timpul sevrajului alcoolic și scăderea rșspunsului la insulină în
timpul consumului alcoolic acut pot duce la nivele ale glucozei în sânge fie
foarte scăzute, fie foarte ridicate. Acidoza lactică alcoolică sau cetoacidoza
40
caracterizată prin greață, vomă, dureri abdominale și niveluri anormale ale
glucoziei sangvine poate să apară ca urmare a perturbării echilibrului
hidroelectrolitic prin scăderea Na, K, Mg, Ca si P.
Proteinele
Alcoolul duce la atrofie cerebralaă prin scăderea sintezei de proteine
cerebrale. Deși efectele asupra sintezei proteinelor hepatice nu au fost
elucidate, se știe că alcoolul interferă cu secreția hepatică a proteinelor și
acest fenomen stă la baza efectului de "balonizare" al hepatocitelor,
observat în necroza celulară din disfuncția hepatică alcoolică.
Complicațiile hematologice cauzate de consumul de alcool.
Efectele hematologice ale alcoolului includ o varietate de anemii,
leucopenii (scădere patologică a numărului globulelor albe din sânge) și
coagulopatii (tulburărilor de coagulare a sângelui).
Scăderea globulelor roșii din sânge se poate datora deficitului de fier,
deficitului de vitamina B12, pierderilor permanente de sânge de la nivelul
tractului gastrointestinal superior (esofag, stomac) și a unei inflamații
cronice a alcoolului asupra celulelor.
Alcoolul duce și la scăderea celulelor albe din sânge cu creșterea riscului
de infecții în tot organismul.
De asemenea, alcoolul determină scăderea trombocitelor ceea ce duce la
tulburări de coagulare - hemoragii.
Complicațiile imunologice cauzate de consumul de alcool.
Alcoolul este asociat cu disfuncția sistemului imun ce duce la creșterea
riscului de infecții și neoplasm (tumoră).
Infecțiile
Uzul de alcool predispune la infecții prin malnutriție, disfuncție splenică,
leucopenie, disfuncție granulocitară și afectarea reflexului faringian.
Pneumonia de aspirație, empiemul, HIV, bolile cu transmitere sexuală,
abcesele cerebrale, meningita, peritonita bacteriană spontană și tuberculoza
sunt frecvente la consumatorii cronici de alcool și au o rată crescută a
mortalității.
Neoplasmul
Persoanele cu uz cronic de alcool au un risc crescut de cancer al tractului
aero - digestiv (buze, cavitate orală, limbă, faringe, laringe, esofag, stomac
și colon), cancer de sân, ficat, ducte biliare și plămân. Acest risc este
crescut chiar și atunci când ceilalți factori precum dieta, fumatul și stilul de
viață sunt excluși. Rolul alcoolului în dezvoltarea cancerului este acela al
unui co-carcinogen, adică potentează efectul carcinogenic al altor factori
precum tutunul. Alte mecanisme posibile ale inducției cancerului sunt

41
iritația locală în cazul plămânului și tractului digestiv sau deteriorarea
funcției sistemului imun.
Complicațiile renale cauzate de consumul de alcool
Disfuncția renală la cei cu uz cronic de alcool este frecvent atribuită bolii
hepatice. Aceasta insoțită de efectele renale ale intoxicației alcoolice duce
la ineficiența reglării acidului uric, fluidelor și electroliților. De asemenea
poate să apară ischemia renală și sindromul hepatorenal. Hiponatremia
diluțională, hipokaliemia, hipofosfatemia și hipomagnezemia apar din
cauza retenției de sodiu în urma bolii hepatice. Hiperuricemia poate fi
rezultatul insuficienței renale, dar se datorează mai frecvent gutei. Abuzul
alcoolic duce la perturbarea echilibrului acido - bazic și la acidoza
metabolică. Acidoza respiratorie poate să apară în intoxicații alcoolice
însoțită de depresia respiratorie. Alcaloza metabolică poate să apară odată
cu voma și diareea. Alcaloza respiratorie apare în sevrajul alcoolic sau
în ciroza hepatică din cauza toxinelor endogene. Deshidratarea este
frecventă la persoanele cu uz cronic de alcool și este rezultatul vomei,
diareei și diurezei crescute.
Complicațiile pulmonare cauzate de consumul de alcool
Intoxicația alcoolică poate duce la depresie respiratorie complicată cu
aspirație și pneumonită chimică și / sau infecțioasă. Tahipneea este
rezultatul infecției, alcalozei respiratorii dată de disfuncția hepatică sau de
sevrajul alcoolic.
Complicațiile hormonale și sexuale cauzate de consumul de alcool
Concentrația hormonilor : paratiroidian, insulina, adenocorticotropina,
prolactina, cortizol și hormonului de creștere pot fi alterate de către
consumul de alcool. La bărbați se observă, secundar scăderii producției de
testosteron, diminuarea numărului și motilității spermatozoizilor, disfuncție
sexuală, infertilitate. În cazul disfuncției hepatice avansate, cu secreție
anormală de estrogen, pot apare atrofia testiculară și ginecomastia. La
femei se poate instala menopauza prematură și poate să apară ciclu
neregulat, dismenoree și metroragie cauzate de malnutriție și coagulopatii.
Cantități precum o singură unitate (12 gr de alcool pur) / săptamana pot
duce la scăderea fertilității la femei.
Complicațiile nutriționale cauzate de consumul de alcool
Alcoolul este o sursă importanta de calorii lipsite de valoare nutrițională,
fiind una din cauzele majore de deficit nutrițional. Factori ce contribuie la
deficitul nutrițional sunt toxicitatea directă asupra țesuturilor, perturbarea
absorbției nutrienților și a metabolismului lor. Lipsa tiaminei (vitamina B1)
duce la sindromul Wernike - Korsakoff, boala beriberi și polineuropatie.
Deficiența vitaminei B6 produce disfuncții neurologice, hematologice și
dermatologice.
Diminuarea cantității de de acid folic și vitamina B12 se manifestă
42
prin anemie megaloblastică și deficițele neurologice asociate acesteia.
Scăderea zincului este asociată cu piele uscată și aspră, letargie mentală,
afectarea simțului gustativ și apetit scăzut. Nivelele de vitamine A, B2, C,
D, E, K, Mg, Ca, folat, fosfat și Fe sunt scăzute la consumatorii cronici de
alcool. Îmbunătățirea nutriției și abstinența sunt necesare pentru a corecta
aceste deficite precum și suplimente cu tiamină, acid folic și multivitamine
pentru cel puțin 3 luni. Cazurile severe de malnutriție trebuie tratate prin
administrare intramusculară de tiamină, deoarece absorbția deficitară a
acesteia este frecvent prezentă.
 

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU ALCOOLISM

3.1 ROLUL PROPRIU

3.1.1 Asigurarea condițiilor de spitalizare

Cadrele medicale care se dedică îngrijirii pacienților indiferent de
afecțiunea de care aceștia suferă trebuie să aibă o pregătire teoretică și
practică deosebită, să aibă calități morale deosebite. Respectarea demnitații
umane a pacientului este una din principalele elemente de bază pentru
câștigarea încrederii pacientului, care în numeroase cazuri devine mai
deschis și mai sincer.
Asistenta medicală trebuie să-l cunoască îndeaproape pe pacient
și să stabilească raporturi de încredere reciprocă. Din momentul
internării, primul contact al bolnavului cu spitalul,prima injecție, felul
cum este primit, au o mare importanță pentru o evoluție bună a
procesului patologic. Tratamentul bine și conștiincios aplicat,
administrarea medicației, adresarea unui cuvânt încurajator și blând, chiar

43
în situația în care pacientul este agitat, agresiv constituie premise de
evoluție favorabilă a bolii.
Scopul spitalizării bolnavului fiind vindecarea , se vor urmării crearea unor
condiții prielnice necesare vindecăriii și ridicării forței de apărare a
organismului și scoaterea lui de sub eventuale influențe nocive ale mediului
înconjurător.
După repartizarea în salon îi fac cunoscut pacientului regulamentul de
ordine interioară al spitalului, apoi ii prezint sala de mese, toaleta, sistemul
de semnalizare din dreptul patului.
Anturajul pacientului trebuie să fie cât mai protector și liniștitor, trebuie să
semene cât mai mult cu anturajul lor, paturile să fie distanțate pentru ca
bolnavii să nu se deranjeze reciproc.
Ferestrele salonului să fie prevazute cu perdele colorate, zugraveala sa fie
curata, mobilierul să fie estetic, redus și ușor lavabil, temperatura camerei
optima între 18-200C.
Liniștea este primordială și asigură confortul pacientului,în acest scop, se
vor înlatura toți excitanții auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte
negative asupra sistemului nervos. Se evită căderea obiectelor metalice,
scârțâitul ușilor, personalul medical va purta papuci cu talpa moale,
silentioși.
Vor fi înlăturate dezinfectantele cu miros pătrunzător, sticlele cu
medicamente volatile se țin închise, ploștile vor fi îndepartate din salon.
Salonul trebuie aerisit ori de câte ori este nevoie.
De asemenea asistenta are obligația de a face educație sanitară pacienților
și familiilor acestora în orele de vizită.
După perioade lungi de spitalizare, alcoolicul prezintă: dezinteres
pentru viitorul său și al familiei, pierderea inițiativei, incapacitate de
readaptare la viața profesională și familială. Sentimentul de izolare pe care
bolnavul îl resimte atât în spital cât și în afară este deseori cauza care
provoacă reluarea consumului abuziv de alcool; așadar i se va asigura
alcoolicului o atmosferă de confort psihic: il vom încuraja, ii vom
insufla o atitudine optimistă, il vom încuraja cu prietenie și
înțelegere, fără ca aceasta să însemne toleranță față de viciul său.
În concluzie, în orice acțiune terapeutică va trebui să-i creem bolnavului un
mediu cât mai asemănător cu cel din afara spitalului, să nu îl facem să se
simtă izolat, respins de societate.

44
3.1.2 Rolul asistentei medicale în examinarea clinică a pacientului
 Asistenta medicală are îndatorirea de a observa starea generală a
pacientului încă de la internarea sa. Ea trebuie să ştie să evalueze starea de
sănătate a pacientului pentru a transmite medicului date importante pentru
stabilirea diagnosticului şi pentru stabilirea îngrijirilor de care are nevoie
pacientul. De aceea, se recurge la examinarea clinică şi paraclinică, în care
asistenta medicală joacă un rol important.
Asistenta medicală, printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra
pacientului,are obligaţia să observe şi să consemneze aspectul general al
pacientului, înălţimea şi greutatea sa (pentru a determina obezitatea sau
caşexia), vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii (care ajută la cunoaşterea
stării de hidratare sau deshidratare a organismului), ţinuta,faciesul, mersul,
starea psihică.De asemenea, se va urmări atent şi sistematic necesităţile
pacientului şi manifestările de dependenţă generate de nesatisfacerea
nevoilor, ca să poată stabili obiective evaluabile pentru o îngrijire 
pertinentă şi de calitate.  Pacientul  care suferă de alcoolism se prezintă la
spital, în general, cu o stare generală alterată, stare evaluată în timpul
examenului clinic.
Asistenta va observa că pacientul prezintă durere gastrica din cauza iritarii
mucoasei gastrice manifestata prin vaiete, transpiratii reci, agitatie, stare
generala alterata , inapetenta, disconfort din cauza durerilor cu intensiate
mica,toate aceste manifestări fiind apoi comunicate medicului de către
asistenta medicală, ajutând la stabilirea cu certitudine a unui diagnostic.
Cadrul medical mediu va avea grijă să ia la cunoştinţă situaţia globală în
care se află pacientul şi,într-o manieră selectivă, să remarce
detaliile importante, schimbările care apar în evoluţia lui şi utile pentru
explorarea paraclinică.
Este importantă culegerea datelor din diverse surse, sarcină revenită tot
asistentei medicale: din foaia de observaţie, foaia de temperatură, de la
familia pacientului, de la ceilalţi membrii ai echipei de îngrijire, însă
principala sursă rămâne pacientul.
Culegerea datelor trebuie să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate, pentru
a nu se omite problemele importante şi pentru a se face o evaluare corectă
a lor.
Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia
se notează permanent în foaia de observaţie  şi planul de îngrijire,  pentru
a obţine un tablou clinic exact,care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi
va fi baza unui nursing de calitate.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile
importante ale asistentei. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în
45
cursul examinării clinice degrevează pe acesta din urmă de eforturi fizice, îi
previne o serie de suferinţe inutile, contribuie la crearea unui climat
favorabil între pacient şi medic, face accesibilă medicului explorarea
tuturor regiunilor organismului, servindu-l şi cu instrumentarul necesar,
toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în
stare gravă la traumatismul examinărilor, în acest fel, ajutorul asistentei la
examinările clinice este indispensabil în cazul pacientilor în stare gravă şi
foarte utilă în cazul tuturor pacientilor.
Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical
sunt următoarele:
• pregătirea psihică a pacientului;
• adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
• dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
• aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;
• asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;
• deservirea medicului cu instrumente;
• ferirea pacientului de traumatisme şi răceală;
• aşezarea pacientului în pat după examinare şi facerea patului.

3.1.3 Supravegherea pacientului

Supravegherea şi observarea continuă a bolnavului alcoolic constituie o
datorie de bază a asistentului medical. Acesta având un contact direct şi
continuu cu bolnavul, trebuie să sesizeze şi să înţeleagă toate modificările
care pot apărea în evoluţia bolnavului, în ceea ce priveşte aspectul general,
starea de conştienţă, dispneea, erupţiile, edemele, agitaţia, pulsul, T.A,
diureza, vărsăturile.
Asistentul medical trebuie să urmărească apariţia de:
-noi semne patologice, care pot preciza sau infirma diagnosticul bănuit în
prima zi;
-complicaţii ale bolii in curs;
-complicaţii datorate tratamentului, accidente ca urmare a injecţiilor
subcutanate sau intramusculare;
-complicaţii datorate repausului prelungit la pat ca: procese
tromboembolice în venele periferice.

46
Comportamentul bolnavului este important pentru ca de acesta depinde
întreaga sa atitudine față de boală, tratament, îngrijire și în final față de
personalul medical. Aceasta depinde de o serie de factori ca : gradul de
dependență de alcool, perioada de consum, grad de cultură,vârstă,
inteligență, caracter, mediu social, etc.
Comportamentul bolnavului este diferit, de la totala acceptare a situației de
dependent și aprecierea pozitivă a personalului medical, până la anxietate,
dezaprobare față de orice act terapeutic.
În supravegherea comportamentului bolnavului unul din lucrurile cele mai
importante care trebuie urmărite este poziția bolnavului care trădeaza nu
numai o anumită starea patologică ci și gradul de severitate al îmbolnăvirii.
Expresia fetei poate traduce unele stări ca: anxiete, durere, deprimare,
optimism, indiferență sau interes față de boală sau mediu. Ea se modifică în
funcție de starea generală a bolnavului; iar durerea este unul din factorii
primordiali care influentează poziția bolnavului.
Bolnavul ocupă în pat o poziție activă, pasivă sau forțată și în funcție de
indicații și necesități.
Poziția activă este caracteristică bolnavilor în stare mai bună, poziția lor în
pat fiind identică cu cea a unui om sănătos. Ei se mișca singuri, neavând
nevoie de ajutor.
Poziția pasivă este caracteristică bolnavilor în stare gravă, adinamici, care
și-au pierdut forța fizică. Acești bolnavi necesită ajutor pentru orice fel de
mișcare.
Poziția forțată este caracteristică prin atitudini neobișnuite, determinate de
afecțiunea de bază a bolnavilor sau impuse de tratament.
O importanță deosebita în supravegherea bolnavului o are monitorizarea
funcțiilor vitale și vegetative ale organismului și de a le nota în foaia de
temperatură, căci modificările lor reflectă în mare măsură starea generală a
bolnavului și evoluția bolii.
TEMPERATURA
Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de caldură .
Scopul măsurării este evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză;
Locul de măsurare este : axila, plica inghinală, cavitatea bucala, rect, vagin;
și se măsoară cu ajutorul temometrului maximal;
Valoarea normala a temperaturii este: 36-370C la adult;

47
Temperatura trebuie măsurată de două ori pe zi, valoarea obținută se
noteaza în foaia de temperatura, spațiul dintre două linii orizontale
corespunde la două diviziuni de grade. Se notează cu pix de culoare
albastra. În caz de modificari se anunță medicul.
PULSUL
Pulsul reprezintă expansiunea ritmica a arterelor comprimate pe un plan
osos, fiind sincron cu sistola ventriculară. Este o senzație de șoc percepută
la palparea unei artere superficiale comprimată incomplet pe un plan dur,
osos. Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu și inelar de
la mâna dreaptă.
Scopul măsurării pulsului este evaluarea funcției cardio-
vasculare.elementele care se apreciază în măsurarea pulsului sunt:
ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea.
Locul de măsurare este orice arteră accesibilă palpării și care poate fi
comprimată pe un plan osos: radială, femurală,humerală, carotidă,
temporală, superficială, pedioasă.
Valorile normale sunt 60-80bătăi/min la adulți. Notarea în foaie de
temperatura se face cu pix de culoare roșie, iar spațiul dintre două linii
orizontale corespunde la patru pulsații pe minut.

TENSIUNEA ARTERIALĂ
Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant
asupra pereților arteriali, în cursul contracției cardiace. TA variază în
funcție de vârstă precum și cu orarul activitățiilor în cursul zilei.
Scopul măsurării este evaluarea funcției cardiovasculare.
Se măsoară cu ajutorul tensiometrului și al stetoscopului pe brațul
bolnavului. Valorile normale la adulti sunt: tensiunea sistolică 115-
140mmHg; tensiunea diastolică 75-90mmHg;
Se notează în foaia de observație cu pix de culoare roșie, grafic sau cifric.
RESPIRAȚIA
Respirația reprezintă necesitatea fiecărui individ de a capta O 2 din mediul
înconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism și de a elimina
CO2 rezultat din arderile celulare.
Măsurarea are ca scop evaluarea funcției respiratorii a pacientului fiind un
indiciu al evoluției bolii și al apariției unor complicații.

48
Masurarea respirației prin inspecție se face prin plasarea mâinii cu fața
palmară pe suprafața toracelui și numărarea inspirațiilor timp de un minut.
Valorile normale sunt 16-18 bătai /min la adult. Se urmărește frecvența,
amplitudinea mișcărilor respiratorii, ritmul respirație, simetria mișcărilor
respiratorii. Valoarea obținută se notează în foaia de temperatură, spațiul
dintre două linii orizontale corespund la doua respirații pe minut , se
notează cu pix de culoare verde.
Curba respirației se modifica odată cu curba temperaturii și a pulsului,
astfel că în timpul stărilor febrile numărul inspirațiilor pe minut crește.

3.1.4 Rolul asistentei medicale in alimentatia pacientului

Alimentația bolnavilor de alcoolism nu comporta probleme deosebite de
dieto-terapie dacă bolnavii nu suferă de alte boli: hepatice, renale, digestive
etc. Alimentatia trebuie sa fie mixta normocalorica, cu multe fructe, legume
și preparate de lapte.
În stărilor de hiperexcitație, se recomandă restrângerea cărnii și asigurarea 
proteinelor din produse lactate. 
Numeroși bolnavi de alcoolism,  mai ales cei depresivi,  sunt predispuși  la
constipație, ceea ce, în limitele posibilităților, trebuie rezolvat pe cale
dietetică și numai în caz de eșec cu clisme evacuatoare.
Purgativele trebuie evitate, fiindcă administrarea lor repetată predispune la
constipație habituală . Numeroși  bolnavi  de alcoolism  sunt  internați  țntr-
o  stare de denutriție înaintată. La acești bolnavi trebuie asigurat un aport
caloric mai ridicat. La bolnavii tratați cu inhibitori de monoaminooxidaze,
se interzice consumul excesiv de carne și drojdie, pestele afumat și sărat,
vânatul, numeroase preparate de branză,  și trebuie atenționați,  ca după 
externare să nu  consume vin roșu sau bere, ceea ce ar putea da naștere la
accidente grave.
O problema deosebită o constituie alimentația bolnavilor inapetenți,
precum și a acelora care refuză hrana, cateodata pe o perioada mai lunga de
timp. Acești bolnavi trebuie hrăniți prin alimentație pasivă, eventual cu
lingurița. În unele cazuri se administrează inaintea meselor principale 6-8-
10 u insulină care, prin hipoglicemia provocată, declanșeaza actul
alimentației.
De multe ori, alături de alimentația pasivă, aportul de lichide trebuie
asigurat pe cale parenterală. Dacă alimentația activă sau pasivă nu mai este
posibilă, se recurge la alimentație artificială prin sondă.
La bolnavii agitați nu se poate menține sonda pe loc, din acest motiv se
utilizează sonda gastrică, care trebuie îndepărtată după fiecare alimentație
49
și reintrodusă la alimentația următoare. Operațiunea se execută o data, cel
mult de două ori pe zi.
La alcătuirea amestecurilor alimentare trebuie să se țină cont de necesitățile
calitative și cantitative reale ale bolnavului, precum  și de  tolerabilitatea
tubului digestiv, evitând excesul de alimente, care ar putea provoca
bolnavului diaree.

3.1.5 Rolul asistentei medicale în educația sanitară a pacienților cu

alcoolism
Educația a devenit una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale.Pacientului îi trebuiesc date toate informațiile de care are nevoie
pentru autoîngrjire și pentru a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la
domiciliu.
Un program de educație bine conceput poate reduce costul îngrijirilor
de sănătate și să ajute pacientul să-și dobândească o  mai bună auto
cunoaștere. Educația este un proces interactiv care favorizează învățarea
este un ansamblu de acțiuni concepute în scopul ajutării persoanelor să
dobandească noi cunoștințe teoretice și practice.
Educația pacientului poate fi definită ca un proces prin care asistenta
medicală dă pacientului și familiei sale informații privind boala ,tratamen
tul și  de alte  subiecte legate de sănătate. Educația este mai eficace când
răspunde nevoilor de învățare. Asistentei îi revine sarcina de a descoperi
aceste nevoi,punând întrebări și informând despre punctele de interes.
Procesul educațional se bazează pe aplicarea principiilor comunicării
interpersonale,care constă în a transmite mesaje semnificative unei
persoane și de a primi de la ea o retroacțiune.
Învățarea înseamna a dobândi noi obisnuințe prin exemple repetate (un
pacient diabetic poate să demonstreze administrarea insulinei).De fiecare
dată când pacientul a dobandit o noua cunoștință sau stăpânește o nouă
tehnică educațională, dă dovadă că educația lui a fost eficace.
Educația joacă un rol important în prevenirea bolii. Norme educaționale
pentru pacient:
- Planul de îngrijire trebuie să privilegieze educația pentru
autoîngrijire a pacientului și a familiei sale ;
- Pacientul care are nevoie de îngrijire după spitalizare trebuie să
primească instrucțiuni și sfaturi individualizate înainte de externare.
Menținerea sănătății și prevenirea bolii

50
Asistenta medicală este persoana care informează oamenii și îi învață
tehnici care le vor permite să adopte un comportament mai sănătos la locul
de muncă, acasă, la scoală, în spital.
Educația sanitară crește stima de sine a pacientului pentru că îi permite să
își asume o mai mare responsabilitate față de propria sănătate.
Subiectele de educație în materie de sănătate sunt :
- pentru promovarea sănătații: primele îngrijiri, imunizări, evitarea
factorilor de risc (alcool,tutun, igienă, alimentație, exerciții fizice,
securitate, depistarea dislipidemiilor);
- pentru redobândirea sănătații: elemente de anatomie și fiziologie a
aparatelor și sistemelor afectate,cauza bolii,originea simptomelor, efecte
asupra altor aparate și sisteme, justificarea tratamentului, constrângeri
determinate de boală ;
- adaptarea la incapacitatea functională: îngrijiri la domiciliu, readaptarea
funcțiilor restante,prevenirea complicațiilor.
- când un pacient este bolnav are nevoie de a primi informații sau să învețe
tehnici care îi vor permite redobândirea sănătații sau ameliorarea stării de
sănătate;
- când un pacient este stresat de o boală și accepta constrângerile pe care i
le impune boala,trebuie să obțina informații privind starea lui de sănătate ;
- pacientul care are dificultăți în acceptarea bolii se poate să nu manifeste
nici un interes pentru a ști ceva despre boală;
- asistenta medicală caută să obțină date până la ce punct este interesat
pacientul să învețe,apoi elaborează metode pentru a-i stimula interesele ;
- familia joacă un rol important în restabilirea pacientului și deci este
necesar să primească și ea informații. Dacă familia nu întelege că pacientul
are nevoie să-și regăsească independența funcțională poate să-i mențină
starea de dependență și să-i întarzie procesul de restabilire a sănătații.
- nu toți pacienții se restabilesc complet după boală. Aceștia vor trebui să
dobândească cunostințe sau să învete noi obișnuințe pentru a putea să-și
continue viața cotidiană;
Susținerea adecvată va fi furnizată pacientului de către familie prin
educație. Această educație debutează când asistenta identifică nevoile
pacientului și când familia se arată dispusă să colaboreze.
Asistenta medicală învață membrii familiei cum se administrează
medicamentele. Asistenta trebuie să determine genul de informații de care
51
are pacientul nevoie în funcție de nivelul său de sănătate. Pentru aceasta ea
trebuie să trieze nevoile acestuia, asiguraându-se că este capabil să le
satisfacă. Pentru le putea învața, informațiile trebuie să fie practice și utile.
Educația sanitară.
Starea psihică și modul de gândire al bolnavilor alcoolici este așa de
diversificat, încăt nu se pot stabili norme de educație sanitara cu ei. Această
activitate în realitate se contopește cu psihoterapia, care este una din
metodele majore de tratament la pacienții alcoolici.
Educația sanitară primește în schimb o pondere deosebită față de familia
bolnavului,cu care personalul de specialitate trebuie să facă o adevarată
scoală privind modul de comportare față de bolnav după reîntoarcerea lui în
sânul familiei, importanța continuarii tratamentului, prezentarea regulată la
controalele medicale și în limita posibilităților,reintegrarea lui în activitatea
de zi cu zi a familiei sau într-o munca oarecare.

3.2 ROLUL DELEGAT

Toate acțiunile pe care le execută asistenta medicală în rolul delegat sunt

efectuate numai la indicația medicului.

3.2.1 Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică

Bolnavii cu alcoolism sunt o categorie aparte de pacienti, ei fiind foarte
sensibili atât psihic cât și fizic, de aceea rolul asistentei medicale care vine
în contact permanent cu aceștia este foarte important.
La indicaţia medicului asistenta recolectează produse biologice , pregăteşte
pacientul în vederea diferitelor explorări atât fizic cât si psihic, însoteşte
pacientul la aceste examinări. Asistenta medicală va recolta toate produsele
de laborator indicate de medic şi se va îngriji să i se facă pacientului toate
investigaţiile necesare şi să introducă în foaia de observaţie a acestuia
buletinele obţinute prin examenele efectuate. Este indicat ca aceasta să
cunoască rezultatele primite de la laborator şi să ştie să le interpreteze mai
mult sau mai puţin complet și să le înmaneze medicului.
Totul trebuie făcut cu blândete, tact, siguranţă, fineţe, sprijinind moral
pacientul.
Examenele paraclinice completează examenul clinic şi permite o apreciere
exactă a stării pacientului. Rezultatele examenelor paraclinice depind de
52
profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut
recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit pacientul
pentru investigaţie.Toate aceste tehnici trebuie bine stăpânite de către
asistenta medicală deoarece de corectitudinea realizării lor depind
rezultatele corecte ale acestor investigaţii.
Asistenta va trebui să recolteze de la pacientul cu alcoolism sânge pentru
determinarea:
- Gama-glutamil-transpeptidaza (GGT) - Test screening( rezultatul
pozitiv: GGT > 50 U/l. Zona 30-50 U/l este considerată zona de
suspiciune).
- Volumul eritrocitar mediu (VEM) - Test screening ușor abordabil
(crește la 96% dintre alcoolici (Teshke, 1985)
- GPT și alte enzime serice - Teste de monitorizare a evoluției
(identifică un mare bautor fără hepatopatie cronică dacă nivelul seric
crescut coboară la jumătate în 3 săptămâni de sevraj și revine la
normal după 4-6 săptămâni)
- Fosfatataza alcalină (FAL)
- Raportul IgA/transferina
- Aminoacizii și lipoproteinele serice
- Alcoolemia (este utilă mai ales în intoxicația acută)
- Osmolaritatea serului

3.2.2 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari
responsabilităţi ale asistentei medicale. Pentru a asigura pacientului o
terapie medicamentoasă eficientă şi corectă, asistenta medicală trebuie să
fie familiarizată cu indicaţiile, dozările şi efectele medicamentului prescris.
De asemenea pacientul trebuie întrebat înaintea fiecărei administări despre
eventualele reacţii alergice din trecut la substanţa respectivă. Asistentul
medical trebuie să aibă cunoştinţele şi abilităţile de a minimiza anxietatea
pacientului şi de a maximiza eficienţa medicamentului cunoscând regulile
administrarii medicamentelor.
Prevenirea erorilor în administrarea medicamentelor:
Înaintea administrării oricărei medicaţii asistenta medicala trebuie să
compare aceasta cu medicaţia prescrisă de medic din foaia de observaţie.
Se va verifica mental regula celor cinci “P”:
1. pacientul potrivit;
2. medicamentul potrivit – este verificat înainte de administrare:
 sub aspect cantitativ (gr., ml., nr. buc.);
53
  sub aspect calitativ:
 culoare;
 formă de prezentare:
1. solidă (tablete, comprimate, granule, drajeuri,
capsule, pulberi);
2. lichidă (tincturi, ceaiuri, fiole, flacoane);
3. semisolidă (unguente, creme);
 concentrație;
 termen de garanție.
• doza potrivită – asistenta medicală trebuie să cunoască
diferența dintre:
o doza terapeutică – la care se obține efectul așteptat și nu apar
reacții toxice asupra organismului;
o doza maximă – cea mai mare cantitate de medicament suportată
de organism;
o doza toxică – cantitatea care provoacă reacții toxice;
o doza letală – care ucide.

 calea de administrare potrivită:

o enterală;
o parenterală;
o locală.

 timpul (ora) de administare potrivit.

Pentru administrarea medicamentelor pacientul trebuie informat, întrebat
(asupra eventualelor substanțe medicamentoase la care face alergie) după
care el trebuie să coopereze în vederea administrării medicamentelor.
Asistenta medicala pregăteste psihic si fizic pacientul.
Pregatirea psihica:
 pacientul este informat asupra necesității administrării
medicamentelor;
 i se explică efectul acestuia (pe înțelesul bolnavului);
54
  se lămurește asupra importanței respectării tratamentului (doze, orar,
ritm de administrare);
 se informează asupra căii de administrare și este rugat să colaboreze
în timpul administrării;
 se solicită consimțământul pacientului pentru administrarea
medicamentului prescris.
Pregătirea fizică:
 pacientul este informat că tegumentele trebuie menținute curate (la
nevoie se va face toaleta parțială);
 se va asigura poziția necesară căii de administrare:
 decubit dorsal sau lateral cu capul ușor ridicat, semișezând,
șezând pentru administrarea medicamentelor pe cale digestivă
și respiratorie;
 decubit dorsal lateral ventral pentru administrarea locală, pe
suprafața tegumentelor și mucoaselor;
 decubit dorsal ( I.V., I.D., S.C. ), ventral ( I.M. ), lateral (I.M.,
I.V., S.C.).

Reacții care pot apărea în urma administrării

 durere: în special la administrarea parenterală, aplicarea unor
substanțe pe suprafața tegumentelor și mucoaselor cu leziuni;
 căldură (preparatele din Ca administrat intravenos; local în cazul
iritării țesutului);
 modificarea gustului: tincturile (administrate sub formă de picături
pe zahăr);
 senzație de disconfort, amețeală și chiar lipotimie (administrare
parenterală – I.V.)
Pentru administrarea unui medicament în condiții de siguranță deplină, pe
lângă cunoașterea procedurii, asistenta medicala trebuie să fie în măsură să
recunoască și identifice efectele adverse, reacţiile toxice şi alergiile
medicamentoase. Unele efecte adverse sunt trecătoare şi de intensitate
redusă, pacientul dezvoltând o toleranţă faţă de medicament. Altele
necesită o schimbare a terapiei medicamentoase.

55
3.3 DESCRIEREA A DOUA TEHNICI

3.3.1 Injecția intramusculară (I.M)

Scop: Introducerea unei soluţii medicamentoase în ţesutul muscular cu

ajutor unei seringi şi a unui ac sterile.

Linii directoare:
- injecţia i.m. este efectuată, în general, când se doreşte o absorbţie rapidă
sau când calea orală este contraindicată;
- se aplică cele „5 reguli” de administrare: pacientul potrivit, medicaţia
potrivită, doza corectă, calea adecvată, timpul (orarul) potrivit;
- înainte de administrarea medicamentului, asistentul medical se va informa
despre acţiunea medicamentului, motivaţia administrării drogului, doza
normală şi calea de administrare, contraindicaţii şi reacţii adverse;
- cantitatea de soluţie administrată pe cale i.m. variază în funcţie de
medicament; în mod normal, nu se administrează mai mult de 5 ml. în
acelaşi loc;
- alternarea locurilor injectării este importantă pentru confortul pacientului,
pentru prevenirea traumelor asupra ţesutului şi facilitarea absorbţiei;
- locurile de elecţie includ: cadranul supero-extern fesier, treimea medie a
feţei externe a coapsei, muşchiul deltoid;
- se vor evita zonele contractate sau care prezintă noduli;
- poziţia pacientului va fi de siguranţă, relaxată şi compatibilă cu condiţia
fizică a pacientului încât să ofere o expunere adecvată a locului pentru
injecţie (decubit ventral, decubit lateral, poziţie şezândă, ortostatism);
- mărimea acului şi a seringii depind de volumul soluţiei de injectat,
vâscozitatea soluţiei, constituţia pacientului, muşchiul selectat pentru
injecţie;
- înainte de administrarea oricărui medicament nou se evaluează riscul de
alergie al pacientului prin anamneză;
- se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării
primei doze de antibiotic/chimioterapic;
- pentru a preveni colorarea (pătarea) sau iritarea superficială ţesutului de
către medicament, la scoaterea acului din muşchi, acul va fi schimbat după
ce soluţia a fost aspirată în seringă;
- tehnica în „Z” este folosită pentru a injecta în siguranţă orice soluţie
colorată sau care irită superficial pielea; metoda „Z” se foloseşte numai
pentru zona muşchiului dorso-gluteal.

Pregătirea materialelor:
- seringi sterile de capacităţi corespunzătoare volumului de injectat;
56
- ace sterile etalon de 19-22 mm. grosime, lungi de 5-10 cm.;
- soluţii antiseptice; - comprese de tifon / tampoane de vată;
- mănuşi de unică folosinţă (opţional);
- tăviţă renală;
- containere speciale pentru colectarea materialelor.

Pregătirea pacientului:
- se intervievează pacientul pentru a identifica un posibil risc de alergie;
- se obţine consimţământul informat;
- se asigură intimitatea pacientului;
- se stabileşte locul pentru injecţie după inspectarea zonelor de elecţie;
- se poziţionează pacientul în funcţie locul ales şi de starea sa generală.

Efectuarea procedurii:
- se spală mâinile;
- se montează acul la seringă folosind tehnica aseptică;
- se îndepărtează capacul acului prin tracţiune;
- se scoate aerul;
- se dezinfectează locul ales;
- se întinde pielea folosind mâna nedominantă;
- se introduce rapid acul în ţesut în unghi de 90° ţinând seringa în mâna
dominantă între police şi celelalte degete;
- se fixează amboul seringii între policele şi indexul mâinii nedominante;
- se aspiră încet trăgând pistonul înapoi cu mâna dominantă pentru a
verifica poziţia acului; - se schimbă poziţia acului dacă se aspiră sânge;
- se injectează lent soluţia în ţesutul muscular, câte 10 secunde pentru
fiecare ml soluţie;
- se extrage rapid acul adaptat la seringă fixând amboul;
- se aruncă acul necapişonat în container;
- se masează locul injecţiei cu un tampon cu alcool exercitând o uşoară
presiune; - se ajută pacientul să se îmbrace, să adopte o poziţie comodă;
- se evaluează locul injecţiei după 2-4 ore de la administrare, dacă este
posibil;
- se reorganizează locul de muncă;
- se spală mâinile;
- se notează procedura în Fişa de proceduri (nume. data şi ora administrării,
tipul soluţiei, doza).

Incidente/Accidente:
- amorţeli, furnicături sau alterarea funcţiei musculare în zona injecţiei
determinate de nerespectarea locurilor de elecţie şi de iritarea nervului
sciatic;
- paralizia membrului inferior prin înţeparea nervului sciatic;
- embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluţie uleioase;
57
- noduli prin injectarea unor soluţii care precipită sau a unui amestec de
soluţii incompatibile;
- pătarea / pigmentarea pielii prin injectarea unor soluţii colorate fără să se
aplice metoda „Z”;
- flegmon prin nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.

3.3.2 Recoltarea săngelui venos prin sistem vacutainer

Sistemul Vacutainer reprezintă o metoda de recoltare de sânge pentru
analize de laborator care asigură confortul bolnavului, calitatea probei
recoltate și securitatea personalului medical.
Materiale necesare:
-Ac de puncție cu înfiletare
-Tub holter la care se atașează acul de puncție
-Vacutainere (cu dopuri de diverse culori în funcție de analiză)
-Tampoane de vată
-Alcool
-Taviță renală
-Garou
-Plasturi

Culori Vacutainere:
- roșu si portocaliu – utilizate la recoltări biochimice
- bleu – pentru teste de coagulare, fibrinogen, Tq. Conține citrat de sodiu;
- verde – pentru recoltări biochimice – conține heparina
- mov – pentru determinări hematologice – conține soluție EDTA
- negru – pentru VSH
- gri – glicemie

Ordinea recomandată pentru utilizarea vacutainerelor la recoltarea de sânge

venos la acelaşi pacient este:
1. flaconul pentru hemocultură
2. Vacutainer pentru coagulare cu citrat  (dop albastru)
3. Vacutainer pentru ser (dop roșu)
4. Vacutainer cu heparină(dop verde)
5. Vacutainer cu EDTA pentru hemogramă (dop mov)
6. Vacutainer pentru VSH (dop negru)

în cazul în care nu se recoltează hemocultură, ordinea este:

1. Vacutainer pentru ser (dop roșu)
2. Vacutainer pentru coagulare cu citrat (dop albastru)
3. Vacutainer cu heparină (cu dop verde)

58
4. Vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)
5. Vacutainer pentru VSH (dop negru)

Pregătirea pacientului:
- Se anunţă cu 24 de ore înainte pentru analizele care trebuiesc recoltate a
jeun. Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
- Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială
- Se explică necesitatea tehnicii
- Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul
recoltării.
- Se solicită colaborarea și se obține consimțământul
- Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
- Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
- Se aseaza pacientul cu bratul in extensie, sprijinit pe o perna.
- Stabilirea locului puncţiei venoase:
- Se alege braţul pentru puncţie.
- Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
- Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.

Tehnica:
- Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
- Îmbracă mănuşile de protecţie.
- Se îndeparteaza capacul acului dublu (Obligatoriu desigilarea acului se
face în prezenta pacientului)
- Ia tubul holder la care ataşează acul de puncţie prin înfiletare
- Se aplică garoul.
- Se palpează locul puncţiei.
- Aplicarea garoului pentru alegerea preliminara a venei nu trebuie să
depășească 1 minut.
- Se dezinfectează cu tampon cu alcool prin mișcare circulară de la centru
spre exterior.
- Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să
rămână cu el închis.
- Se ancorează vena cu degetul mare sau cu indexul poziționat la 2.5-5.0
cm de locul puncției
- Se puncţionează vena la un unghi de inserție de aproximativ 30 grade în
condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând acul
înfiletat pe holder 1-1,5 cm în lumenul venei.
- Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel
încât diafragma gumată a dopului să fie străpunsă.
- După ce începe să curgă sângele în vacutainer se cere pacientului să
desfacă pumnul

59
- Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în
vedere ca tubul să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe zona
centrală a capacului.
- Se lasă tubul să se umple până când vacuumul este epuizat și curgerea
sângelui încetează
- Caând tubul este plin se extrage din holder prin apăsare pe bordura
holderului cu degetul mare
- Se introduce un nou Vacutainer prin mișcare de împingere-rotație, dacă
este necesar
- Când se introduce ultimul Vacutainer și începe să fie umplut cu sânge, se
desface garoul
- După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu
aditivul;
- Se introduc căte Vacutainere sunt necesare, în ordinea stabilită
- Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
- Se menţine tamponul  cca. 5 minute fără a îndoi braţul.
- Se eticheteaza tuburile și se trimit la laborator.

Observații:
-VSH se recoltează fară stază venoasă.
- Vacutainerele cu aditivi (cele cu capac albastru, mov, negru, verde, gri) se
agită pentru amestecarea sângelui cu anticoagulanții / aditivii respectivi;
agitarea se face prin răsturnare blandă și completa (la 180 grade) a tubului
de 8-10 ori. O agitare energică produce hemoliza, iar proba de sânge va fie
improprie efectuării analizei.

Accidente/ incidente:
- Hematom.
- Perforarea venei.
- Ameţeli.
- Paloare accentuată.
- Lipotimie.
- Colaps.

60
 CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

Caz nr .I

CULEGERE DE DATE:
Nume: C
Prenume: A
Vârstă: 25
Naționalitate: Română
Religie: Ordodoxă
Ocupație: Student ASE Brașov

61
Stare civilă: Necăsătorit
Data internării: 21.02.2021
Data externării: 01.03.2021
Motivele internării: - astenie;
- prezintă tulburări ale stării de conştienţă, nu reacţionează la stimuli,
înţelege cu dificultate ceea ce se întămplă în jurul său, este
dezorientat şi confuz.
Antecedente heredo-colaterale: Mama - HTA, Tata – obezitate gradul 3
Antecedente personale: - amigdalectomie la 16 ani
- tulburări de comportament ( cunoscut consumator de alcool)
- internare în secția psihiatrie în stare de sevrej în 2016
Condiții de viață și muncă: corespunzătoare
Istoricul bolii: pacientul, cunoscut cu antecedente de spitalizare pentru
consum de alcool, este adus de mama acestuia în stare de astenie, cu
tulburări ale stării de conștiență, dezorientat și confuz.
Examen obiectiv la internare: pacientul prezintă agitaţie psiho-motorie,
vărsături, tuse, roşeaţa feţei, prurit la nivelul nasului, tahicardie,
hipotermie moderată.
Observarea inițială
 TA- 135/80mm Hg
 Puls- 90bpm
 T°- 35°c
 R- 20r/min
 Înălțime- 1,80 m
 Greutate- 63Kg
 Grupa sanguină AB4
 Rh pozitiv
 Pacientul nu prezintă alergii medicamentoase
 Tegumente şi mucoase: palide şi umede
 Examen de laborator
62
 Analize de sange Rezultate pacient Valori normale

Glucoză 75mg/dl 75-110mg/dl

AST 264U/l 17-59U/l

ALT 158U/l 21-72U/l

LDH 50,5U/l 45-90U/l

Bilirubină totală 0,6mg/dl 0,2-1,3 mg/dl

UREE 10mg/dl 19-44mg/dl

CREATININA 0.5mg/dl 11-15mg/dl

AMYL 79U/L 30-110U/L

HGB 14,2g/dl 13,4-16,9g/dl

RBC 4,4mil/mm3 4-5,5mil/mm3

HCT 42,4% 39-50 %

WBC 4070mm3 4000-8000mm3

EXAMEN DE URINĂ Valori REALE Valori NORMALE

UGB Normal 3.4µmol/L Normal µmol/L

SG 1.025g/l 1015 – 1025g/l

PH 5.5 6–7

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

NEVOIA MANIFESTĂR SURSE DE PROBLEMA GRAD DE
FUNDAMENTAL I DE DIFICULTATE DE DEPENDENȚ
Ă DEPENDENȚ DEPENDENȚ Ă
Ă Ă

1.NEVOIA DE A -tahicardie -alterarea Circulație Dependent

RESPIRA ȘI A mucoasei nazale inadecvată
AVEA O BUNĂ -tahipnee
CIRCULAȚIE -situația de Dispnee
-respirații criză
superficiale

2.NEVOIA DE A -anorexie -carii dentare Alimentație Dependent

63
MANCA ȘI A BEA -obișnuințe neadecvată:
alimentare deficit
deficitare,

-lipsa de
cunoaștere a
valorilor
nutritive ale
alimentelor

3.NEVOIA DE A -vărsături - anxietate Vărsăturile Dependent

ELIMINA ocazionale, în
cantitate mică -agitație
psihomotori

4.NEVOIA DE A Independent
SE MIȘCA ȘI A
AVEA O BUNĂ
POSTURA

5.NEVOIA DE A -astenie -consumul de Perturbarea Dependent

DORMI ȘI A SE alcool somnului
ODIHNI -confuzie
-lipsa Oboseală
-oboseală cunoștințelor

6.NEVOIA DE A -apatie în a se -tulburări de Dezinteres Dependent

SE ÎMBRĂCA ȘI îmbrăca gândire pentru ținuta
DEZBRĂCA vestimentară
-dezinteres față -pierderea
de ținuta sa imaginii de sine

7.NEVOIA DE A -hipotermie -dereglări Hiportermie Dependent

MENȚINE (temperatura funcționale ale
TEMPERATURA 35°C) hipotalamulsulu
CORPULUI ÎN i provocate de
LIMITE -roșeața feței consumul de
NORMALE -oboseală alcool

8.NEVOIA DE A -eritem al feței -pierderea Alterarea Dependent

FI CURAT, imaginii tegumentelor si
ÎNGRIJIT ȘI A -prurit la nivelul corporale fanerelor
PROTEJA nasului
TEGUMENTELE -tulburări de Carențe de
-rinoree gândire igienă
ȘI MUCOASELE
-carii dentare

9.NEVOIA DE A -astenie -deficit Anxietate Dependent

64
EVITA -neatenție senzorial Risc de
PERICOLELE -tulburări de complicații
gândire

10.NEVOIA DE A -dezorientare în -consumul de Comunicare Dependent

COMUNICA timp în spațiu alcool ineficientă la
nivel intelectual
-dificultate de a
înțelege

11.NEVOIA DE A -eșecuri Frustrare Dependent

ACȚIONA
CONFORM -tulburări de
PROPRIILOR gândire
CONVINGERI

12.NEVOIA DE A -astenie -consumul de Devalorizarea Independent

FI PREOCUPAT alcool
ÎN VEDEREA -confuzie
REALIZĂRII Diminuarea
motivației,
interesului,
concentrării

13.NEVOIA DE A Independent
SE RECREEA

14.NEVOIA DE A -cunoștiințe -lipsa de Deficit de Dependent

ÎNVĂȚA CUM insuficinte informații cunoștințe
SĂ-ȘI PĂSTREZE despre boală despre boală
SĂNĂTATEA

65
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
DE ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alterarea Pacientul să Asigur repaus la pat pacientul fiind Măsor funcțiile vitale(TA, Pacientul are un ritm
respirației și prezinte așezat în decubit dorsal; respirație, puls) și notez respirator și puls regulat
funcției respirație și Supraveghez comportamentul valorile în foaia de R: 18/minut
circulatorii din circulație pacientului; observații Puls: 68/minut la 2 ore
cauza, consu- adecvată cat Educ pacientul să întrerupă Administrez Glucoză 5%,
mului de mai aproape consumul de tutun, să reducă Diazepam 1fiolă
droguri de valorile grăsimile și clorura de sodiu din
manifestată normale alimentație, să aiba o alimentație
prin dispnee și bogată în fructe, zarzavaturi;
tahicardie Învăț pacientul să utilizeze tehnici de
relaxare;
Asigur pacientul de prezența și
disponibilitatea cadrului medical;
Pregătesc psihic pacientul în vederea
oricărei tehnici la care este supus
(puncții,recoltări de analize);
Informez pacientul asupra stadiului
bolii sale;
Instalez pacientul în pat respectând
pozițiile anatomice pentru măsurarea
funcțiilor vitale;
Pacient cu Pacientul să Ajut pacientul în timpul vărsăturilor, Administrez soluții Pacientul a înțeles importanța
greutate aibă greutate sprijinindu-l; perfuzabile și B6, B12, regimului alimentar
scăzută din corporală în Învăț pacientul să inspire profund; Vit.C, Pacientul are o alimentație
cauza funcție de Așez pacientul în poziție semișezând, Alimentez parenteral adecvată

66
deficitului de înălțime, cu capul într-o parte; pacientul, instituind
cunoștințe vârstă, sex Protejez lenjeria cu mușama și aleză; perfuzii cu glucoză20%
alimentare După încetarea vărsăturilor Aplic tratament
manifestate rehidratez treptat pacientul; medicamentos cu
prin anorexie, Explorez gusturile pacientului; antiemetice 1 fl de
semne de Învăț bolnavul valoarea energetică a Metoclopramid
dezechilibru alimentelor;

Deshidratare Pacientul să Liniștesc pacientul din punct de Suplinez hidratarea Pacientul nu mai prezintă
din cauza fie menajat vedere psihic; pacientul parenteral cu vărsături, prezintă o stare de
consumului de fizic și psihic Îl ajut în timpul vărsăturilor și 1000ml glucoză bine și de confort fizic;
droguri în timpul păstrez produsul eliminat; hipertonă+ 1f La 24 de ore bilanțul
manifestată vărsăturilor; Ofer pacientului un pahar cu apă să- Metoclopramid ingesta-excreta este în
prin vărsături Pacientul să și clătească gura după vărsătură; raporturi normale.
și diaforeză aibă o stare Suprim alimentația pe gură,
de bine, de rehidratarea va începe încet;
confort fizic Fac bilanțul ingesta-excreta;
Asigur pacientului lenjerie curată și
ușoară;
Spăl tegumentele ori de cate ori este
necesar;
Monitorizez funcțiile vitale și
vegetative;

Pacient cu Pacientul să Învăț pacientul să practice tehnici de Administrez tratament Pacientul se odihnește
disconfort și beneficieze relaxare, exerciții respiratorii câteva sedativ: Diazepam 1f seara corespunzător: la 24 de ore
incapacitate de de somn minute înainte de culcare; înainte de culcare somn de 8 ore neîntrerupt.
a se odihni. corespunzăto Creez o senzație de bine pacientului
r cantitativ și prin discuțiile purtate;
67
 calitativ Explic aparținătorilor programul de
vizită pentru a nu perturba somnul
pacientului;
Educ pacientul să doarmă în pozițiee
semișezând 45°.
Risc de alterare Pacientul să Încălzesc lent pacientul cu pături; Efectuez EKG Pacientul prezintă
a echilibrului prezinte o Cresc treptat temperatura mediului Recoltez sânge pentru temperatura corpului în
din cauza temperatură ambiant; cercetarea glicemiei,uree, limite fiziologice;
vasoconstricție normală Administrez lichide ușor călduțe; creatinina,BT Pacientul este echilibrat
i manifestat Masez extremitățile pacientului; hemogramei, hematocrit hidroelectrolitic.
prin hipotermie Pregătesc psihic și fizic pacientul
înaintea tehnicilor de recoltare și
examinare;

Pacient cu Pacientul să Iau măsuri de prevenire a infecțiilor Pacientul a semnat

alterarea nu devină nosocomiale; consimțământul;
tegumentelor și sursă de Conștientizez pacientul în legatură Pacientul participă la
fanerelor din infecție cu efectul nociv al alcoolului; îngrijirile sale de igienă;
cauza lipsei nosocomială Încurajez pacientul în permanență ; Pacientul nu prezintă risc de
educației Pacientul să Ajut pacientul să-și facă baie; infecții nosocomiale;
sanitare fie echilibrat Conștientizez pacientul asupra Pacientul a prezentat pe
manifestată nutrițional efectelor nocive ale alcoolului asupra perioada spitalizării
prin igienă pentru organismului; tegumente și mucoase curate
deficitară favorizarea Ajut pacientul să-și schimbe și integre.
(precară) cicatrizării atitudinea fată de aspectul său fizic și
leziunilor față de îngrijirile igienice;
cutanate Conștientizez pacientul în legătură
cu importanța menținerii curate a
tegumentelor, pentru prevenirea
68
 îmbolnăvirilor
Pregătesc pacientul fizic și psihic
pentru prelevarea de produse
specifice pentru investigații de
laborator
Risc de Pacientul să Manifest înțelegere față de suferința Administrez Coaxil 3cp/zi, Pacientul prezintă stare de
complicații prezinte stare pacientului; Anxiar 1mgx2/zi bine
cauzat de de bine,să Promovez un concept de sine pozitiv; Milgamma 1cp/zi,
vulnerabilita- beneficieze Asigur condiții de mediu adecvate, Carbamazepin 200mg
tea față de de un mediu pentru a evita pericolele prin 3cp/zi
pericole de siguranță; accidentare; pentru ameliorarea
manifestată Pacientul să Favorizez adaptare pacientului la simptomelor și tratarea
prin fie echilibrat noul mediu; sindromului de abstinență.
predispoziție la psihic. Ajut pacientul să-și recunoască
accidente, problema;
îmbolnăviri Creez un mediu optim pentru ca
pacientul să-și poată exprima
emoțiile, nevoile;

Anxietate din Pacientul să- Identific cu pacientul cauza Administrez anxiolitice:

cauza limitelor și exprime anxietății; Xanax 2mg seara
cognitive diminuarea Ajut pacientul să-și recunoască 1cp Diazepam la nevoie
despre boală anxietății teama,anxietatea;
Asigur un climat cald și securitate;
Furnizez informații clare asupra
îngrijirilor programate;
Răspund la întrebările pacientului
Încurajez pacientul să gândească
69
 pozitiv;
Explic toate procedurile, metodele de
tratament administrate într-un mod
calm, folosind cuvinte accesibile;
Risc de Pacientul să Asigur un climat de liniște și de Am administrat Glucoză Pacientul s-a vindecat fără
complicații, se vindece securitate; 10% 1000ml, soluție complicații
mediului fără Folosirea tehnicilor aseptice la Ringer 500ml, ser
spitalicesc complicații recoltări de analize și tratament; fiziologic 500ml
Aplic măsuri de prevenire a
infecțiilor nosocomiale;
Îndrum pacientul să consume lichide
și să se alimenteze corespunzător;
Monitorizez funcțiile vitale și
vegetative;
Supraveghez evoluția pacientului,
leziunilor mucoasei nazale,anunț
medicul dacă apar modificări;
Conștientizez pacientul asupra
propriei responsabilități privind
sănătatea;
Risc de Pacientul să Explorez nivelul de cunoștințe ale Pacientul a înțeles indicațiile
recădere prin acumuleze pacientului privind boala și igiena primite
deficit de cunoștințe personală;
cunoștințe privind Stimulez dorința de cunoștere;
privind autoîngrijirea Organizez activități educative;
autoîngrijirea la domiciliu Identific obiceiuri și deprinderi
la domiciliu greșite ale pacientului;
Educ pacientul asupra respectării
diatei – dieta va cuprinde un aport
70
suficient de aminoacizi necesari
regenărării celulare;
Va respecta un orar al meselor- 3
mese principale pe zi și 2 gustări
între mese;
Educ pacientul cu privire la
importanța menținerii unei igiene
riguroase și încetarea consumului de
alcool

71
EVALUAREA FINALĂ
Pacientul C.A în vârstă de 25 ani, cunoscut ca și consumator de alcool și
droguri, este adus de mama sa în data de 21.02.2021, fiind preocupată de
stare acestuia. Motivele internării: astenie, tulburări ale stării de conştienţă,
lipsa reacțiilor la stimuli, înţelegerea cu dificultate ceea ce se întămplă în
jurul său, dezorientare şi confuzie.
În urma îngrijirilor proprii și delegate pacientul prezintă o evoluţie
favorabilă, se externează ameliorat, cu recomandările:
- de a evita consumul de băuturi alcoolice,
- de a se interna intr-un centru de dezintoxicare,
- evită contactul cu persoane care consumă alcool,
- continuă tratamentul cu calmante la nevoie,
- dietă alimentară.

72
Caz nr. II

CULEGERE DE DATE:
Nume: N
Prenume: I
Vârstă: 43
Naționalitate: Română
Religie: Ordodoxă
Ocupație: Șomer
Stare civilă: Divortat
Data internării: 10.02.2021
Data externării: 17.02.2021
Motivele internării: - stare de inconștiență, pacientul fiind găsit pe trotuar
și transportat cu ambulanță
Antecedente heredo-colaterale: neagă
Antecedente personale: - tulburări de comportament ( cunoscut
consumator de droguri și alcool)
- internare în secția psihiatrie în stare de sevrej în 2012, 2015, 2017
Condiții de viață și muncă: precare
Istoricul bolii: pacientul, cunoscut cu antecedente de spitalizare pentru
consum de droguri, este adus de ambulanță în stare de incoștiență
Examenul obiectiv la internare: pacientul prezintă agitaţie psiho-motorie,
nu reacţionează la stimuli, prezintă midriază, hipotensiune arterială , comă
facies vulturos, congestionat, hipotermie, miros de alcool
Observarea inițială
 TA- 80/60mm Hg
 Puls- 100bpm
 T°- 35°c
 R- 18r/min
 Înălțime- 1,68 m

73
  Greutate- 70Kg
 Grupa sanguină AB4
 Rh pozitiv
 Pacientul nu prezintă alergii medicamentoase
 Examen de laborator
Analize de sange Rezultate pacient Valori normale

Glucoză 103mg/dl 75-110mg/dl

AST 100U/l 17-59U/l

ALT 70U/l 21-72U/l

GGT 166U/L 45-90U/L

Bilirubină totală 1mg/dl 0,2-1,3 mg/dl

UREE 24mg/dl 19-44mg/dl

CREATININA 0.81mg/dl 11-15mg/dl

AMYL 100U/L 30-110U/L

HGB 14,3g/dl 13,4-16,9g/dl

RBC 4,33mil/mm3 4-5,5mil/mm3

HCT 42,3% 39-50 %

WBC 8070mm3 4000-8000mm3

EXAMEN DE URINĂ Valori REALE Valori NORMALE

UGB Normal 3.4µmol/L Normal µmol/L

SG 1.025g/l 1015 – 1025g/l

PH 8 6–7

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

NEVOIA MANIFESTĂRI SURSE DE PROBLEMA GRAD DE
FUNDAMENTA- DE DIFICULTATE DE DEPENDENȚĂ
LĂ DEPENDENȚĂ DEPENDENȚ
Ă

74
1.NEVOIA DE A -tahicardie -starea de Alterarea Dependent
RESPIRA ȘI A inconștiență respirației și a
AVEA O BUNĂ -hipotensiune circulației
CIRCULAȚIE arterială

2.NEVOIA DE A -imposibilitatea -coma alcoolica Alimentație Dependent

MANCA ȘI A alimentării neadecvată:
BEA deficit

3.N EVOIA DE -pierderi -starea de Incontinență de Dependent

A ELIMINA involuntare de inconștiență urină
urină
-coma alcoolica

4. NEVOIA DE -stare de -consum de Imobilitatea Dependent

A SE MIȘCA ȘI inconștiență alcool
A AVEA O
BUNĂ -coma
POSTURA

5.NEVOIA DE A Independent
DORMI ȘI A SE
ODIHNI

6.NEVOIA DE A - incapabil de a -diminuarea Dificultatea de a Dependent

SE ÎMBRĂCA ȘI se îmbrăca motricității: se îmbrăca și
DEZBRĂCA slăbiciune dezbrăca

-coma

7.NEVOIA DE A -hipotermie -dereglări Hiportermie Dependent

MENȚINE (temperatura funcționale ale
TEMPERATUR 35°C) hipotalamulsului
A CORPULUI ÎN provocate de
LIMITE consumul de
NORMALE alcool

8.NEVOIA DE A -stare de Alterarea Dependent

FI CURAT, inconștiență tegumentelor si
ÎNGRIJIT ȘI A fanerelor
PROTEJA -coma
TEGUMENTELE Carențe de
ȘI MUCOASELE igienă

9.NEVOIA DE A -astenie -deficit Risc de Dependent

EVITA senzorial complicații
PERICOLELE -stare de
inconștiență

-neatenție

75
10.NEVOIA DE -dezorientare în -consumul de Comunicare Dependent
A COMUNICA timp în spațiu alcool ineficientă la
nivel intelectual
-dificultate de a
înțelege

11.NEVOIA DE îndependent
A ACȚIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI

12.NEVOIA DE Diminuarea -consumul de Devalorizarea Independent

A FI motivației, alcool
PREOCUPAT ÎN interesului,
VEDEREA concentrării
REALIZĂRII

13.NEVOIA DE Independent
A SE RECREEA

14.NEVOIA DE -cunoștiințe -lipsa de Deficit de Dependent

A ÎNVĂȚA CUM insuficinte informații cunoștințe
SĂ-ȘI despre boală despre boală
PĂSTREZE
SĂNĂTATEA

76
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Deteriorarea stării neorologice Pacientul să prezinte Asigur repaus la pat Efectuez intubație Pacientul incepe să-
și de conștiență respirație și circulație pacientul fiind așezat în orotraheală cu și revină ușor,
adecvată cat mai aproape decubit dorsal ventilație mecanică funcțiile vitale revin
de valorile normale Supraveghez administrez la normal
comportamentul Latetolol 10 mg iv Pacientul are un
pacientului in 10 min. Pană la ritm respirator și
Controlez și asigur 80mg puls regulat
permeabilitatea căilor Administrez R: 17/minut
respiratorii Manitol 20% 1- Puls: 70/minut la 2
Îndepărtez secrețiile 1,5g/Kg corp ritm ore
nazale rapid
Umezesc aerul din Efectuez spălături
încăpere gastrice
Asigur aport hidric cu permanganate
Instalez pacientul în pat de potasiu
respectând pozițiile
anatomice pentru
măsurarea funcțiilor
vitale
Măsor funcțiile
vitale(TA, respirație,
puls) și notez valorile în

77
 foaia de observații
Așez capul pacientului
într-o poziție cat mai
comodă pentru a nu
obstrua căile respiratorii
în caz de vomă
Alterarea stării de Pacientul să prezinte stare Ajut pacientul în timpul
nutriţie datorată greţurilor şi de bine fără grețuri și vărsăturilor, sprijinindu-l
vărsăturilor manifestată prin vărsături Așez pacientul în poziție
inapetenţă semișezand, cu capul
într-o parte
Protejez lenjeria cu
mușama și aleză
După încetarea
vărsăturilor rehidratez
treptat pacientul
Explorez gusturile
pacientului
Învăț bolnavul valoarea
energetică a alimentelor
78
Efectuez Pacientul nu mai
spălătură gastrică  prezintă stare de
cu permanganat de  greață și vărsături
potasiu1/5000 sau 
tinctură de
iod 1ml/100ml apă,
urmată de provoca-
rea vărsăturii  sau 
purgativ salin
Administrez soluții
perfuzabile și B6,
B12,
Alimentez parente-
ral pacientul, insti-
tuind perfuzii cu
glucoză20%
Aplic tratament
medicamentos cu
antiemetice 1 fl de
Metoclopramid
Pacient cu incontinență de Pacientul să prezinte Schimb lenjeria de pat și Efectuez sondajul Pacientul suportă
urină tegumente și mucoase de corp după fiecare vezical în condiții relativ ușor sonda
integre și curate eliminare de perfectă asepsie După scoaterea son-
Pacientul să-și recapete Asigur igiena locală Pregătesc campul  dei episoadele de
controlul sfincterelor riguroasă după fiecare de lucru  steril, incontinenţă sunt m
eliminare ulei de parafină,oxi ai rare
Asigur un aport lichidian cianură de mercur
adecvat în funcție de 1/5000
bilanțul hidric
După revenirea stării de
conștiență explic paci-
entului cauza incontinen
ței și-l asigur ca este o
situație remediabilă
Explic pacientului nece
sitatea sondajului vezical
După scoaterea sondei
învăț pacientul deprinder
de eliminare la ore fixe
Învăț pacientul poziția
adecvată, care favorizea-
ză golirea completă a
vezicii
Urmăresc zilnic diureza
Arăt simpatie, toleranță,
răbdare

79
Alterare mobilităţii datorită Pacientul să se poată Evaluez abilitatea de a-şi Pacientul se poate
tulburărilor stării de conştien- deplasa în limite normale menţine singur echilibrul, deplasa singur
ţă mişcările active şi pasive
Pacient cu hipotermie Pacientul să prezinte o Încălzesc lent pacientul Efectuez EKG Pacientul prezintă
temperatură normală cu pături Recoltez sange temperatura
Cresc treptat pentru cercetarea corpului în limite
temperatura mediului glicemiei, fiziologice
ambiant hemogramei,
Masez extremitățile hematocrit
pacientului
Pregătesc psihic și fizic
pacientul înaintea
tehnicilor de recoltare și
examinare

Pacient cu alterarea Pacientul să nu devină Iau măsuri de prevenire Pacientul a semnat

tegumentelor și fanerelor din sursă de infecție a infecțiilor nosocomiale consimțământul
cauza stării de inconștiență, nosocomială Schimb poziția Pacientul participă
comă Pacientul să-și mențină pacientului la fiecare 2 la îngrijirile sale de
integritatea tegumentelor ore igienă
Masez regiunile Pacientul nu
predispuse la escare prezintă risc de
Efectuez exerciții pasive infecții nosocomiale
la 2 ore Pacientul a
efectuez baia generală pe prezentat pe
regiuni a pacientului perioada spitalizării

80
 tegumente și
mucoase curate și
integre
Risc de complicații cauzat de Pacientul să prezinte stare Manifest înțelegere față Admistrez Pacientul prezintă
vulnerabilitatea față de de bine,să beneficieze de de suferința pacientului Haloperidol 10 pic, stare de bine
pericole manifestată prin un mediu de siguranță Promovez un concept de Anxiar pentru
predispoziție la accidente, Pacientul să fie echilibrat sine pozitiv tratarea
îmbolnăviri psihic Asigur condiții de mediu sindromului de
adecvate, pentru a evita sevraj.
pericolele prin
accidentare
Favorizez adaptare
pacientului la noul
mediu
Ajut pacientul să-și
recunoască problema
Creez un mediu optim
pentru ca pacientul să-și
poată exprima emoțiile,
nevoile

Risc de complicații, mediului Pacientul să se vindece Asigur un climat de Am administrat Pacientul s-a
spitalicesc fără complicații liniște și de securitate Glucoză 10% vindecat fără
Folosirea tehnicilor 1000ml, soluție complicații
aseptice la recoltări de Ringer 500ml, ser

81
 analize și tratament fiziologic 500ml
Aplic măsuri de
prevenire a infecțiilor
nosocomiale
Îndrum pacientul să
consume lichide și să se
alimenteze
corespunzător
Monitorizez funcțiile
vitale și vegetative
Supraveghez evoluția
pacientului,anunț
medicul dacă apar
modificări
Conștientizez pacientul
asupra propriei
responsabilități privind
sănătatea
Risc de recădere prin deficit Pacientul să acumuleze Explorez nivelul de Pacientul a înțeles
de cunoștințe privind cunoștințe privind cunoștințe ale indicațiile primite
autoîngrijirea la domiciliu autoîngrijirea la domiciliu pacientului privind boala
și igiena personală
Stimulez dorința de
cunoștere
Organizez activități
educative

82
Identific obiceiuri și
deprinderi greșite ale
pacientului
Educ pacientul asupra
respectării diatei – dieta
va cuprinde un aport
suficient de aminoacizi
necesari regenărării
celulare
Va respecta un orar al
meselor - 3 mese
principale pe zi și 2
gustări între mese
Educ pacientul cu privire
la importanța menținerii
unei igiene riguroase și
încetarea consumului de
alcool

83
EVALUAREA FINALĂ
Pacientul N.I în vârstă de 43 ani, sex masculin, cunoscut ca consumator de
băuturi alcoolice, este adus cu ambulanța fiind iniţial în stare profundă de
comă alcoolică. După tratament adecvat ,evoluţia este bună, se externează
ameliorat, cu recomandări:
- de a evita consumul de droguri si băuturi alcoolice,
- de a se interna într-un centru de dezintoxicare.
- evită contactul cu persoane care consumă alcool,
- continuă tratamentul cu: calmante la nevoie,
- evita consumul de alcool.

84
Caz nr. III

CULEGERE DE DATE:
Nume: C
Prenume: A.B
Vârstă: 51
Naționalitate: Română
Religie: Ordodoxă
Ocupație: Șomer
Stare civilă: Căsătorit
Data internării: 10.01.2021
Data externării: 19.01.2021
Motivele internării: iritabilitate, transpirații, agresivitate, agitație psiho-motorie
Antecedente heredo-colaterale: neagă
Antecedente personale: bolile copilariei, hepatita cronica toxica, epilepsie GM
Condiții de viață și muncă: locuiește cu soția și cei 2 copii într-o garsonieră
Istoricul bolii: pacient aflat în evidență psihiatrică și neurologică este asistat
pentru o nouă decompensare psihică, dificultăți de autocontrol a
comportamentului adictiv, diminuare a inițiativei spontaneității, minimalizarea
efectelor consumului etanolic.
Examenul obiectiv la internare: pacientul prezintă agitaţie psiho-motorie,
irascibilitate, hipertermie, miros de alcool
Observarea inițială
 TA- 110/70mm Hg
 Puls- 100bpm
 T°- 38,3°c
 R- 17r/min
 Înălțime- 1,80 m

85
  Greutate- 69Kg
 Grupa sanguină AB4
 Rh pozitiv
 Pacientul nu prezintă alergii medicamentoase
 Examen psihiatric: Facies cu note triste, mimică şi gestică hipomobile.
Discretă dizartrie, tremor al membrelor superioare, consum etanolic
abuziv în antecedente  psihiatrice  sau  confuzii  onirice , neagă
sevraje complicate. Anxietate marcată, dificultăţi decontrolare, dismnezii 
de fixare şi evocare disproxexie, randament util diminuat. Labilitate
emoţională toleranţă scăzută, la frustrare cu crize de scurt
circuit.Tulburări hipnice mixte, apetit mult redus cu scădere în greutate
Consult neurologic: : limitarea, MAS lombare Lasegie negativ, bilateral durere
la 70 °, Dismetrie la probele de coordonare ale membrelor inferioare, ROT
achiliene abolite bilateral.
Diagnostic neurologic: polineuropatie senzitivo-motorie a membrelor inferioare
pe fond toxic carential
 Examen de laborator
Analize de sange Rezultate pacient Valori normale

Glucoză 148mg/dl 75-110mg/dl

AST 95U/l 17-59U/l

ALT 80U/l 21-72U/l

GGT 2,1U/L 45-90U/L

Bilirubină totală 1mg/dl 0,2-1,3 mg/dl

UREE 17mg/dl 15-42mg/dl

CREATININA 0.6mg/dl 0,6-1,5mg/dl

AMYL 100U/L 30-110U/L

HGB 13,7g/dl 13,4-16,9g/dl

RBC 3,94mil/mm3 4-5,5mil/mm3

HCT 38,7% 39-50 %

WBC 7070mm3 4000-8000mm3

REZERVA ALCALINA 26mmol/l 22-30mmol/l

86
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ
NEVOIA MANIFESTĂRI SURSE DE PROBLEMA GRAD DE
FUNDAMENTA- DE DIFICULTATE DE DEPENDENȚĂ
LĂ DEPENDENȚĂ DEPENDENȚ
Ă

1.NEVOIA DE A Independent
RESPIRA ȘI A
AVEA O BUNĂ
CIRCULAȚIE

2.NEVOIA DE A -anorexie -obișnuințe Alimentație Dependent

MANCA ȘI A alimentare neadecvată:
BEA deficitare deficit

3.NEVOIA DE A -transpiratii -agitatie psiho- Diaforeza Dependent

ELIMINA abundente motorie
localizate la
palme și plante -sevraj

4.NEVOIA DE A -lipsa -sevraj Necoordonarea Dependent

SE MIȘCA ȘI A controlului mișcărilor
AVEA O BUNĂ asupra
POSTURA mișcărilor,
vorbirii și
acțiunilor

5.NEVOIA DE A -somn perturbat, -schimbarea Insomnie Dependent

DORMI ȘI A SE iritabilitate, ambientului
ODIHNI neliniște
-sevraj

6.NEVOIA DE A - incapabil de a -sevraj Dificultatea de a Dependent

SE ÎMBRĂCA ȘI se îmbrăca se îmbrăca și
DEZBRĂCA dezbrăca

7.NEVOA DE A -hipertermie -dereglări Hiperrtermie Dependent

MENȚINE (temperatura funcționale ale
TEMPERATUR 38,3°C) hipotalamulsului
A CORPULUI ÎN provocate de
LIMITE sevraj
NORMALE

87
8.NEVOIA DE A Alterarea Dependent
FI CURAT, tegumentelor si
ÎNGRIJIT ȘI A fanerelor
PROTEJA
TEGUMENTELE Carențe de
ȘI MUCOASELE igienă

9.NEVOIA DE A -irascibilitate -deficit Risc de Dependent

EVITA senzorial traumatizare
PERICOLELE -dezorientare -sevraj
Risc de
-agitație psiho- complicații
motorie
Risc de infectii
nosocomiale

10.NEVOIA DE -dezorientare în -consumul de Comunicare Dependent

A COMUNICA timp în spațiu alcool ineficientă la
nivel intelectual
-dificultate de a
înțelege

11.NEVOIA DE Independent
A ACȚIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI

12.NEVOIA DE Independent
A FI
PREOCUPAT ÎN
VEDEREA
REALIZĂRII

13.NEVOIA DE Independent
A SE RECREEA

14.NEVOIA DE -cunoștiințe -lipsa de Deficit de Dependent

A ÎNVĂȚA CUM insuficinte informații cunoștințe
SĂ-ȘI despre boală despre boală
PĂSTREZE
SĂNĂTATEA

88
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alimentație și hidratare Pacientul să fie echilibrat Încurajez pacientul; Monitorizez Pacientul este
inadecvată prin deficit hidro-electrolitic; Explorez preferințele funcțiile vitale; echilibrat hidro-
Pacientul sa fie echilibrat pacientului; Recoltez sânge electrolitic;
nutrițional; Servesc pacientul cu pentru analize; Pacientul este
Pacientul să prezinte o alimente la o Administrez la echilibrat
stare de bine temperatură moderată, la indicația medicului nutrițional;
ore regulate și prezentate vitamine B1,B12, Pacientul prezintă o
atregător; săruri minerale, stare de bine
Conștientizez pacientul electroliți
asupra importanței
regimului alimentar în
menținerea sănătății:
fără consum de alcool,
Fac bilanțul lichidelor
ingerate și eliminate.

Diaforeza Pacientul să aibă o stare Mențin tegumentele Monitorizez Pacientul prezintă

de bine, de confort fizic
Pacientul să prezinte
echilibru psihic
pacientului curate și funcțiile vitale tegumente uscate
uscate Suplinez hidratarea Pacientul prezintă o
Spăl tegumentele ori de pacientul stare de bine
câte ori este necesar parenteral cu
Schimb lenjeria de pat și 1000ml glucoză
 de corp hipertonă
Mențin igiena riguroasă
a pliurilor și a spațiilor
interdigitale
Asigur pacientului
îmbrăcăminte ușoară și
comoda
Cu tact și cu blândețe
solicit pacientului, după
episodul de sevraj să se
spele
Îl încurajez să-și
exprime sentimentele în
legătură cu problema de
dependență
Necoordonarea mișcărilor Pacientul să prezinte Înlătur stimulii din Administrez Pacientul este
Hiperactivitate mobilitate normală mediu înconjurător tratament echilibrat psihic
Pacientul să-și mențină (asigur semi-oscuritate tranchilizant: Pacientul prezintă
integritatea fizică în salon) Diazepam 1f, stare de bine și
Pacientul să fie echilibrat Supraveghez permanent Haloperidol 10 mobilitate normală
psihic pacientul pentru a nu se picături
răni
Înlătur obiectele
contondente
Aplic constrângeri fizice
(chingi, cămașă de
 protecție)
Ajut pancientul să-și
Pacient cu disconfort și Pacientul să beneficieze Învăț pacientul să Administrez Pacientul se
incapacitate de a se odihni de somn corespunzător practice tehnici de tratament sedativ: odihnește
cantitativ și calitativ relaxare, exerciții Diazepam 1f seara corespunzător: la 24
respiratorii câteva înainte de culcare de ore somn de 8
minute înainte de culcare ore neîntrerupt.
Creez o senzație de bine
pacientului prin
discuțiile purtate
Explic aparținătorilor
programul de vizită
pentru a nu perturba
somnul pacientului
Educ pacientul să
doarmă în pozițiee
semișezând 45°.
Pacient cu hipertermie Pacientul să prezinte Aerisesc încăperea Iau temperatura Pacientul prezintă
temperatură în limite Asigur îmbrăcăminte pacientului temperatura
normale lejeră dimineața și seara corpului în limite
Pacientul să fie echilibrat Aplic comprese reci, Recoltez sânge fiziologice
hidroelectrolitic împachetări reci pentru hemogramă
Pregătesc psihic și fizic Administrez
pacientul înaintea tratament
tehnicilor de recoltare și antitermic la
examinare indicația medicului
 Calculez bilanțul Paracetamol 1fl la
ingesta-excreta 8 ore
Mențin igiena
tegumentelor

Pacient cu carențe de igienă Pacientul să nu devină Ajut pacientul să-și facă Pacientul a semnat
sursă de infecție baie, pregatesc consimțământul
nosocomială materialele pentru baie Pacientul participă
Pacientul să-și mențină Ajut pacientul să se la îngrijirile sale de
integritatea tegumentelor îmbrace, să se pieptene, igienă
Pacientul să-și să-și facă toaleta Pacientul nu
redobândească stima de cavității bucale, să-și prezintă risc de
sine taie unghiile infecții nosocomiale
Identific împreună cu Pacientul a
bolnavul cauzele și prezentat pe
motivația preocupării perioada spitalizării
pentru aspectul fizic și tegumente și
îngrijirile igienice mucoase curate și
Ajut pacientul să-și integre
schimbe atitudinea față
de aspectul său fizic și
față de îngrijirile
igienice
Conștientizez pacientul
în legatură cu importanța
menținerii curate a
 tegumentelor

Risc de complicații cauzat de Pacientul să prezinte stare Manifest înțelegere față Admistrez Pacientul prezintă
vulnerabilitatea față de de bine,să beneficieze de de suferința pacientului Haloperidol 10 pic, stare de bine
pericole manifestată prin un mediu de siguranță Promovez un concept de Anxiar pentru
predispoziție la accidente, Pacientul să fie echilibrat sine pozitiv tratarea
îmbolnăviri psihic Asigur condiții de mediu sindromului de
adecvate, pentru a evita sevraj.
pericolele prin
accidentare
Favorizez adaptare
pacientului la noul
mediu
Ajut pacientul să-și
recunoască problema
Creez un mediu optim
pentru ca pacientul să-și
poată exprima emoțiile,
nevoile

Risc de complicații, mediului Pacientul să se vindece Asigur un climat de Am administrat Pacientul s-a
spitalicesc fără complicații liniște și de securitate Glucoză 10% vindecat fără
Folosirea tehnicilor 1000ml, soluție complicații
aseptice la recoltări de Ringer 500ml, ser
analize și tratament fiziologic 500ml
 Aplic măsuri de Aspatofort 2 f în
prevenire a infecțiilor PEV
nosocomiale Vitamina B1, B6
Îndrum pacientul să IM
consume lichide și să se
alimenteze
corespunzător
Monitorizez funcțiile
vitale și vegetative
Supraveghez evoluția
pacientului,anunț
medicul dacă apar
modificări
Conștientizez pacientul
asupra propriei
responsabilități privind
sănătatea
Risc de recădere prin deficit Pacientul să acumuleze Explorez nivelul de Pacientul a înțeles
de cunoștințe privind cunoștințe privind cunoștințe ale indicațiile primite
autoîngrijirea la domiciliu autoîngrijirea la domiciliu pacientului privind boala
și igiena personală
Stimulez dorința de
cunoștere
Organizez activități
educative
Identific obiceiuri și

Alterarea comunicării la nivel
senzorial, intelectual, afectiv
din cauza agitației psiho-
motorie
deprinderi greșite ale
pacientului
Educ pacientul asupra
respectării diatei – dieta
va cuprinde un aport
suficient de aminoacizi
necesari regenărării
celulare
Va respecta un orar al
meselor - 3 mese
principale pe zi și 2
gustări între mese
Educ pacientul cu privire
la importanța menținerii
unei igiene riguroase și
încetarea consumului de
alcool
Pacientul să fie echilibrat Ajut pacientul să se Administrez Pacientul este
psihic orienteze în timp și međicația echilibrat psihic
Pacientul să fie competent spațiu și referitor la recomandată de
senzorial propria persoană medic
Pacientul să fie orientat în Supravheghez în
timp și spațiu și la propria permanențăâ bolnavul
persoană Antrenez bolnavul în
diferite activități, care
să-i dea sentimentul de
utilitate
Liniștesc bolnavul cu
privire la starea sa,
explicându-i scopul și
natura intervențiilor,
asigur un mediu de
securitate, liniștit
EVALUARE FINALĂ:
Pacient aflat în evidență psihiatrică și neurologică este asistat pentru o nouă
decompensare psihică, dificultăți de autocontrol a comportamentului
adictiv, diminuare a inițiativei spontaneității, minimalizarea efectelor
consumului etanolic.
Sub tratament cu Depakine, vitamina B1 si B6, Haloperidol, Anxiar,
Diazepam simptomatologia s-a ameliorat.
Pacientului i s-au prezentat planul de tratament și obiectivele acestuia,
posibilele alternative terapeutice, a fost informat cu posibilele reacții
adverse ale medicamentelor prescrise, interacțiunile lor cu alte
medicamente utilizate și la posibilele consecințe asupra unor activități
desfășurate în condiții deosebite( lucru la înălțime, consumul de alcool,
mediul toxic).
A fost informat asupra prognosticului afecțiunii și rata de vindecare a
acestuia asupra riscului de acutizare și recăderer și i s-au explicat
modalitățile de continuare a tratamentului, prin cabinetul medical de
familie, cu depakine 500 mg 3cp/zi conform recomandărilor neurologului.
Se interzice conducerea de autovehicule pe perioada tratamentului
psihotrop
Control psihiatric periodic sau la nevoie.
 CONCLUZII:

Alcoolismul este manifestarea conștienta sau nu, prin care individul caută
satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau
consecințe, pentru evitarea sevrajului sau a stărilor psihice neplăcute.
Alcoolismul este o boală primară, cronică, influențată în dezvoltarea și
manifestările ei de factori genetici, psiho-sociali și de mediu. Boala este
deseori progresivă și fatală.
Alcoolismul duce la moarte prin supradoză, complicații organice asupra
creierului, ficatului, inimii și multor alte organe. Poate apare frecvent
pierderea controlului. Efectele dăunătoare asupra organismului sunt foarte
probabile dacă doza medie zilnică depășește 40 de grame de alcool pur.
Alcoolul afectează în primul rând celulele nervoase, care odată distruse nu
se mai pot reface. La fiecare consum de alcool sunt distruse mii de celule
nervoase. În timp apar pierderea memoriei, scăderea capacității de gândire
și a inteligenței, a capacității de întelegere, a discernamantului, și se ajunge
la sindrom psiho-organic, cu convulsii, delirium tremens și demență.
Frecvent alcoolicii suferă de agresivitate, instabilitate, insomnie, coșmaruri,
depresie, anxietate, lipsa de voință, izolare, complexe de inferioritate,
tulburarea relațiilor sociale, probleme familiale și de cuplu.
În tratamentul alcoolismului este eficace terapia de grup de tipul
alcoolicilor anonimi și psihoterapia individuala, mai ales după cure de
dezintoxicare.
Odată ce se dezvoltă un tipar de uz compulsiv al alcoolului, persoanele cu
dependenţă pot dedica perioade substanţiale de timp obţinerii şi consumării
băuturilor alcoolice. Aceste persoane continuă adesea să facă uz de alcool
în ciuda consecinţelor negative psihologice sau somatice (de ex., depresie,
pierderi de cunostinta, maladie hepatică sau alte sechele).
A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost din totdeauna scopul
practicilor medicale. Atenţia acordată de către asistenta medicală este
foarte importantă, dacă ne gândim că patul constituie universul restrâns al
bolnavului, timp de zile, uneori săptămâni. Ea trebuie să intre în „pielea
bolnavului” pentru a înţelege nu numai ce vrea acesta, ci şi care sunt
nevoile sale, pentru a-l menţine în viaţă şi pentru a-l aJuta să-şi recâştige
încrederea.Bolnavul care solicită asistenţă medicală îşi încredinţează
sănătatea şi uneori viaţa în mâinile celor ce-l îngrijesc.
Responsabilitatea noastră este de a-i asigura sprijinul de care are nevoie
pentru a face o alegere în mod raţional. Scopul îngrijirilor este de a reda
pacientului o stare de bine, de independenţă în desfăşurarea activităţilor
cotidiene şi pregătirea pentru reintegrarea familială şi profesională a
pacientului.
Educaţia sanitară a întregii populaţii pentru prevenirea efectelor dăunătoare
ale alcoolului asupra stării de sănătate, deoarece este mai bine şi mai puţin
costisitor să previi decât să tratezi.
Asistenta, ca membru al echipei de îngrijire, participă la îngrijirea
bolnavilor în diferite faze ale bolilor, atât în spital cât şi în comunitate.
Noutați:
“Se estimează că consumul nociv de alcool duce la 2,5 milioane de decese
pe an, procentul în rândul tinerilor fiind semnificativ. La nivel global,
consumul de alcool reprezintă cel de-al treilea factor de risc major pentru
sănătate. Există o gamă variată de probleme legate de alcool care pot avea
un impact devastator asupra indivizilor şi a familiilor acestora şi care pot
afecta semnificativ viaţa comunităţii”.
Strategia globală de reducere a consumului nociv de alcool- Această
strategie a fost adoptată de către cea de-a 63-a Adunare Mondială a
Sănătăţii din mai 2010 şi reprezintă angajamentul Statelor Membre ale
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu privire la acţiuni susţinute la toate
nivelurile. Alcoolul nu este un produs obişnuit şi el poate avea consecinţe
grave pentru societate.
În cartea editată de Tomas Babor mai mulţi oameni de ştiinţă cunoscuţi
furnizează o bază ştiinţifică privind necesitatea adoptării de către guverne
şi autorităţile locale a unor acţiuni bazate pe intervenţii care s-au dovedit a
fi utile pentru reducerea efectelor nocive ale consumului de alcool.
“Băuturile alcoolice reprezintă produse importante la nivel economic.
Alcoolul asigură locuri de muncă pentru persoanele care lucrează în baruri,
restaurante şi în sectorul agricol, asigură valută străină în cazul băuturilor
alcoolice exportate şi generează venituri fi scale pentru guvern. Dar
societatea plăteşte un preţ enorm pentru avantajele economice legate de
producţia, vânzarea şi consumul acestor mărfuri.
Trei mecanisme importante explică capacitatea alcoolului de a cauza efecte
nocive din punct de vedere medical, psihologic şi social: toxicitatea fizică,
starea de ebrietate şi dependenţa.
Din acest motiv, alcoolul nu este o substanţă de consum obişnuită.
Alături de tutun, alcoolul este unul dintre principalii factori care cauzează
deces şi incapacitate, situaţii care ar putea fi prevenite. Se spune adesea că
un consum moderat de alcool are unele beneficii asupra sănătăţii unor
persoane. Totuşi, consecinţele negative sunt mult mai grave. Pe lângă
faptul că este un drog care creează dependenţă, alcoolul cauzează
aproximativ 60 de tipuri de boli şi afecţiuni diferite .
Consumul de alcool poate avea un impact negativ şi asupra altor persoane
decât cele care îl consumă, prin infracţiunile cauzate de alcool (de exemplu
violenţa domestică), destrămarea familiilor, accidentele de trafic şi
problemele de la locul de muncă.
Riscurile consumului de alcool de către tineri sunt mai grave . Nu există un
nivel de siguranţă privind consumul de alcool de către tineri, în special de
către cei care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Creierul se află într-un proces
de dezvoltare până la vârsta de 24 de ani, iar consumul de alcool poate
întrerupe acest proces. Activitatea creierului scade ca urmare a consumului
de alcool frecvent şi în cantităţi mari. Rezultatul îl reprezintă problemele de
învăţare. De asemenea, tinerii care încep să consume alcool înainte de a
împlini vârsta de 16 ani prezintă un risc de patru ori mai mare de a deveni
dependenţi de alcool atunci când devin adulţi. Cu cât o persoană începe să
consume alcool mai devreme, cu atât este mai mare riscul ca aceasta să se
confrunte cu probleme legate de consumul de alcool mai târziu.
Propuneri :
Prevenirea consumului de alcool în rândul tinerilor poate fi organizată şi
adaptată mai bine la nevoile comunităţii la nivel local. Consecinţele
negative ale consumului nociv de alcool sunt resimţite cel mai bine la scara
comunităţii. Vizibilitatea consecinţelor negative ale consumului de alcool
la nivelul comunităţii determină dorinţa de a acţiona. Autoritatea locală este
cea mai în măsură să ia decizii cu privire la măsurile şi la intervenţiile cele
mai potrivite pentru abordarea sau prevenirea efectelor nocive ale
problemelor legate de consumul de alcool.
Reducerea şi prevenirea efectelor nocive ale consumului de alcool în cadrul
comunităţii reprezintă obiectivul şi motivul creării unei politici locale
privind alcoolul. Principalul grup-ţintă îl reprezintă copiii şi adolescenţii;
acest grup este foarte vulnerabil la efectele alcoolului şi poate fi influenţat
relativ uşor. De asemenea, prin împiedicarea acestora să înceapă să
consume alcool (la o vârstă fragedă) pot fi prevenite multe probleme care
ar putea apărea mai târziu.
Obiectivele concrete ale politicii trebuie să fie:
Sensibilizarea comunităţii cu privire la consumul de alcool în rândul
tinerilor şi modificarea normelor din cadrul comunităţii legate de acesta:
- Răspândirea sintagmei „Fără alcool înainte de vârsta de 18 ani”
 - Răspândirea informaţiilor cu privire la riscurile consumului de alcool
asupra sănătăţii
Reducerea disponibilităţii alcoolului pentru tineri în cadrul comunităţii:
- Respectarea reglementărilor legate de alcool
- Aplicarea eficientă a legislaţie.