UNIVERSITATEA CRESTINA ''DIMITRIE CANTEMIR ,,

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI

Examen:MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI/GRUPEI
Programul de studii universitare de licenta-PIPP
Ilie D. Georgiana, Anul I, IF

ESEU

Rolul jocului în dezvoltarea creativității în

educația timpurie

Anul 2020-2021

1
 Jocul este activitatea fundamentală a copilului. Alături de învăţare, muncă şi creaţie, jocul
reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care copilul se raportează la realitatea înconjurătoare.
Prin joc, copilul învaţă şi se dezvoltă totodată.
Jocul reprezintă activitatea fundamentală a copilului între 3-6 ani, având caracter formativ
pe plan intelectual, etic, estetic, fizic. Jocul reflectă realitatea într-un mod specific şi este adecvat
copilăriei având în perioada preşcolară o mare dezvoltare.Jocul nu constituie pentru copil o simplă
distracţie sau un mijloc de a-şi consuma energia, prin joc copilul cunoaşte şi descoperă lumea şi
viaţa.
Prin joc, copiii:
• învaţă elemente de vocabular nou numind obiectele în timpul jocului; caracteristicile
acestora, relaţiile dintre ele, utilizând structuri gramaticale, dezvoltându-şi abilitatea de a
susţine o conversaţie; Exprimă dorinţe, negociază, împărtăşesc idei, experienţe, imită
aspecte din viaţa cotidiană.
• învaţă muzica prin intermediul jocurilor cu text şi cânt, jocurilor cu acompaniament
instrumental;
• îşi formează deprinderi matematice, construiesc, numără cuburi, obiecte, le compară, le
sortează, le aşează în spaţiu.
• îşi dezvoltă abilităţi spaţiale prin arte (desen, pictură, modelaj), prin jocurile de
corespondenţă vizuală şi pe baza realizării de semne vizuale;
• aleargă, se caţără, aruncă şi prind mingea sau alte obiecte, sar coarda dezvoltându-şi
abilităţile de tip corporal-kinestezic;
• conştientizează propriile sentimente, gânduri;
• rezolvă situaţii problematice, găseşte soluţii pentru probleme reale;
• dobândeşte abilităţi sociale îndeplinind diferite roluri sociale, învaţă să vadă lumea din
perspectiva altor persoane, folosesc limbajul adecvat negocierii şi rezolvării de probleme,
colaboarează şi acceptă propuneri, idei etc
Prin activitatea de joc copiii dobândesc cunoştinţe, li se formează variate acţiuni mintale
care influenţează dezvoltarea proceselor psihice, se face trecerea, în etape, de la acţiunile practice,
materiale de joc spre acţiuni mintale, în planul reprezentărilor. Jocul are un rol formativ şi, prin
intermediul lui, copilul are posibilitatea de a reproduce într-o formă intuitiv-activă o arie
cuprinzătoare din realitatea obiectivă. Astfel, prin joc, copiii acţionând cu diferite materiale, prin
jocurile de creaţie şi de construcţie, reproduc în mod activ activitatea oamenilor, reflectând relaţiile
sociale ale diferitelor profesiuni. Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a
capacităţii de a crea sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, precum şi de a
efectua diverse combinări mentale cu imaginile respective. Prin joc, copilul dobândeşte numeroase
şi variate cunoştinţe despre mediul înconjurător prin care i se dezvoltă procesele psihice de
reflectare directă şi nemijlocită a realităţii: percepţiile, reprezentările, memoria, imaginaţia,
gândirea, limbajul. Din acest punct de vedere graniţa dintre joc şi procesul de învăţare este
neobservabilă, motivaţia de joc determinându-l pe copil să-şi însuşească cunoştinţe noi.
Copilul la vârsta preşcolară este caracterizat ca fiind un observator perspicace, dar care
amestecă realul cu creaţia fanteziei sale.
Jocul liber-creativ şi activităţile alese sunt cele mai eficiente forme de activitate pentru
dezvoltarea personalităţii copilului.
Vârsta preşcolară corespunde unui stadiu de maximă flexibilitate şi receptivitate la
influenţele educative, fiind vârsta când se pun bazele personalităţii copilului. De aceea, trebuie
accentuat caracterul formativ-educativ al învăţământului, care să ţină seama de interesele şi de
nivelul său de dezvoltare. Mai ales acum când schimbările din viaţa socială sunt atât de rapide,
educaţia trebuie să fie prioritară în faţa instrucţiei: nu „cât ştiu”, ci „ce” şi „cum” aplică ceea ce ştiu
copiii. Când copiii îşi satisfac interesele, ei învaţă să acumuleze informaţii şi să tragă propriile

2
concluzii în legătură cu acestea. La această vârstă ei pot acumula cunoştinţe noi tot timpul, iar
influenţele mediului au un rol important în asigurarea unei experienţe complexe şi variate, cât şi
stimularea gândirii.
Procesul instructiv-educativ trebuie să pornească de la cunoaşterea fiecărui copil în parte.
Jocurile şi activităţile alese au o contribuţie semnificativă în acest sens. Educatoarea amenajează
spaţii şi pregăteşte materiale didactice prin care ei să fie antrenaţi, valorizaţi, evaluaţi.
În programul zilnic din grădiniţă, etapa de jocuri şi activităţi alese ocupă cea mai mare parte.
Jocurile şi activităţile alese de copii corespund intereselor, posibilităţilor personale, ritmului
propriu, rezistenţei la efort şi se desfăşoară cu intervenţia redusă a educatoarei. Ele au scopul de a
trezii interesul pentru cunoaşterea şi acţiunea liberă, independentă. Copiii au ocazia să cerceteze, să
descopere noi cunoştinţe, să sesizeze proprietăţile materialelor şi ale jucăriilor cu care lucrează, să
exerseze deprinderi de mânuire, să-şi manifeste predilecţia pentru un anumit gen de activitate sau
pentru mai multe: înşirare de mărgele, cusut, ţesut, construcţii, artă dramatică, lecturarea imaginilor
din cărţi, desen, pictură, modelaj, jocuri de creaţie etc.

Stimularea creativităţii la nivelul învăţământului preşcolar se poate realiza cu succes în

cadrul tuturor formelor de organizare a procesului instructiv – educativ, atât în cadrul activităţilor pe
arii de stimulare a activităţilor comune cât şi în cadrul activităţilor compensatorii. În acest sens
sectorizarea sălii pe zone şi arii de stimulare are un rol foarte important: „Bibliotecă”, „Ştiinţă”,
„Artă”, „Jocuri de masă”, „Jocuri de rol”, „Construcţii”, care să favorizeze dezvoltarea şi stimularea
capacităţilor intelectuale ale preşcolarilor, sub îndrumarea directă a educatoarei, care are rol de
ghid, de sursă de informaţie. Activitatea sectorizată permite copiilor să desfăşoare diferite jocuri
bazându-se pe interesele şi abilităţile proprii, stimulându-şi astfel potenţialul creativ. Jocul este
extrem de important pentru copil. Jocul liber este situaţia ce oferă prilejurile cele mai bogate prin
care copilul poate învăţa experimentând activ. Prin acest joc, copilul are posibilitatea de a explora
medii diferite şi să îndeplinească diferite sarcini fie individual, fie în grupuri mici. În timpul
activităţilor de joc liber există o mulţime de posibilităţi şi alegeri, dar lucrul cel mai important este
acela că, preşcolarul îşi poate alege, dintre activităţile disponibile, pe aceea pe care şi-o doreşte.

Aceste jocuri se desfăşoară în cadrul ariilor de stimulare amenajate în mod corespunzător în

spaţiul educaţional.
Zona jocurilor de creaţie, a jocurilor de rol, este una dintre cele mai îndrăgite de copii
întrucât aici găsesc la îndemâna lor Căsuţa păpuşii, Bucătăria păpuşii, diferite truse şi un bogat şi
variat material pentru jocurile de rol: De-a mama, De-a gospodina, De-a doctorul etc. Mobilierul,
vesela, tacâmurile, aragazul, sunt toate cu dimensiuni pe măsura lor, ceea ce face ca implicarea
copiilor în roluri să atingă cote maxime. Aici se născocesc diverse scenarii de joc, în funcţie de ceea
ce îi interesează. Prin aceste jocuri, li se formează o serie de deprinderi sociale, de cooperare, de
comunicare, de înţelegere a relaţiilor sociale. Paravanul cu perdele şi măştile aşezate la îndemâna
copiilor le stimulează dorinţa de a fi ei înşişi actori, dramatizând diferite fragmente din poveştile sau
basmele îndrăgite.
Copiii pot desfăşura o serie de jocuri de creaţie în colţul căsuţei sau al păpuşii. Jocurile de
creaţie sunt acelea în care subiectul şi regulile sunt create de copilul însuşi. Aceste jocuri se
desfăşoară de cele mai multe ori în grupuri mici. Grupurile spontane se formează pe baza intereselor
de joc, dar educatoarea poate organiza şi ea microgrupuri, încercând să stimuleze participarea şi
cooperarea dintre copii.
Abordarea creatoare a întregii activităţi din grădiniţă impune centrarea acţiunilor desfăşurate
de către copil, existând preocuparea pentru a descoperi înclinaţiile şi preferinţele lor, valorizând
trăsăturile şi capacităţile fiecărui copil. Acesta este motivul pentru care spaţiul grupei este delimitat
pe zone de interes: biblioteca, jocuri de masă, jocuri de construcţii, artă, ştiinţă, căsuţa păpuşii,
jocuri de creaţie.

3
 Se disting trei variante ale jocului de creaţie:
a) jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană;
b)jocuri de creaţie cu subiecte din poveşti şi basme;
c) jocuri de construcţie.
Numeroase şi variate sunt jocurile cu subiecte din viaţa cotidiană. Jocul „De-a familia”,
„De-a mămicile”, „De-a doctorul”, „ De-a grădiniţa” etc. În aceste jocuri,sunt reflectate relaţiile
dintre părinţi şi copii,relaţiile dintre adulţi, activitatea pe care aceştia o desfăşoară. Receptivi la
toate aceste relaţii, copiii încep să le reproducă creator în jocurile lor. Prin urmare, jocul cu subiecte
din viaţa cotidiană exprimă dorinţa copilului de a participa la viaţa şi activitatea adultului, de a
acţiona cu aceleaşi unelte de muncă pe care le folosesc adulţii. În acest fel, copilul reproduce
funcţiile sociale şi productive ale adulţilor.
În jocul cu subiecte din poveşti sau basme, copilul interpretează rolul unui personaj din
poveste. Astfel de jocuri, sunt o variantă a jocurilor de creaţie, deoarece la baza lor stă reproducerea
creatoare a imaginii artistice şi a acţiunilor personajului. Copilul trăieşte sentimentul de compasiune
faţă de erou, caută să îl ajute la nevoie. În aceasta constă caracterul activ şi creator al jocurilor cu
subiecte din poveşti.
O altă variantă a jocurilor de creaţie sunt jocurile de construcţie, în care copiii având la
îndemână materiale speciale fabricate din lemn, mase plastice, etc. pot să redea configuraţia
aproximativă a unor obiecte sau pot să realizeze îmbinări fanteziste. Cu ajutorul materialelor de
construcţie, copiii învaţă treptat, sub îndrumarea educatoarei, să realizeze diferite construcţii, din
imaginaţie sau după o temă dată. Preşcolarii mici construiesc din cuburi diferite obiecte: „maşini”,
„tren”, „case” etc. Fantezia copilului mic atribuie adesea aceluiaşi cub o altă semnificaţie,
transformându-l pe plan imaginar într-un obiect necesar în momentul dat pentru desfăşurarea
jocului (telefon, telecomandă etc.). Acest fel de joc, atinge un nivel şi mai ridicat de dezvoltare la
preşcolarii mari. La această vârstă copiii clădesc construcţii mai complexe. La această vârstă copiii
stabilesc, de obicei, în prealabil tema jocului, iar după aceea încep să construiască în conformitate
cu tema aleasă.
În zona construcţiilor, sunt pregătite diverse jocuri de construcţii, cuburi diferit colorate,
Mozaic, Vitocomb, Rotodisc, Lego şi altele cu care copiii realizează diferite teme. Jocurile de
construcţie oferă posibilităţi multiple de dezvoltare a copiilor. În domeniul socio-emoţional, copiii
exersează folosirea în comun a lucrurilor şi cooperarea cu ceilalţi; învaţă să planifice în grup pentru
atingerea unui obiectiv comun; dobândesc aptitudini de negociere şi se bucură împreună de lucrul
realizat.
Jocul de construcţii se numără printre jocurile care dau mari satisfacţii copiilor („Casa
bunicilor”, „Ferma de păsări”, „Oraşul nostru” etc.). Având materiale la dispoziţie, copiii se întrec
între ei şi pe ei în a crea o construcţie cât mai interesantă, din dorinţa de a fi el sau construcţia lui
cea mai deosebită, de a fi în centrul atenţiei.
Construind copilul urmăreşte un scop. El dă nume construcţiilor sale şi adesea le foloseşte în
jocul dramatic. Pe măsură ce apar diferite probleme, el începe să se gândească mai mult la detaliile
clădirilor cum să le facă ferestrele şi uşile de exemplu. Acest lucru implică un element de
planificare, de proiectare a activităţii. În jocurile de construcţii copiii încep să creeze structuri
decorative, devenind astfel sensibil la echilibru, structuri geometrice, la alcătuirea generală a
construcţiei.
În cadrul sectorului bibliotecă, se vor desfăşura multe activităţi din sfera limbajului sau vor
fi iniţiate activităţi de acest gen, pe grupuri mici, pentru a fi continuate mai târziu, în cadrul
activităţilor comune. Este recomandat să se pună la dispoziţia copiilor materiale specifice, care să se
constituie într-un mediu educativ şi cultural, activ, stimulativ: cărţi, caiete, unelte de scris, ziare,
reviste, imagini şi jocuri cu imagini, discuri, dischete, casete audio şi video etc. Educatoarea are
datoria de a deprinde copilul să utilizeze materialele puse la dispoziţie.
Există o paletă largă de jocuri şi activităţi ce pot fi desfăşurate: citire de imagini, poezii,

4
povestiri create, ghicitori, jocuri de identificare şi cunoaştere a literelor etc. toate au o influenţă
pozitivă asupra dezvoltării personalităţii copilului, a imaginaţiei creatoare, important este însă
modul în care educatoarea reuşeşte să insufle în sufletul copilului dragostea pentru aceste tipuri de
activităţi.
Copiii sunt imaginativi şi au un potenţial creativ fantastic. Este felul lor natural de a fi. Iar
pentru a rămâne astfel, este important să le fie încurajată libertatea de expresie, iar stabilirea
limitelor să nu devină prea rigidă.
Copiilor le place să asculte şi să inventeze poveşti, să joace roluri, să interacţioneze printr-un
joc continuu, pe care îl îmbogăţesc mereu, din ce în ce mai mult, fiind atenţi şi receptivi totodată la
ce descoperă ceilalţi, astfel, creativitatea le este stimulată, dezvoltându-le , în primul rând,
încrederea în ei, în ceea ce pot oferi.
Zona artei, poate fi dotată cu materiale diverse: acuarele, pensule, planşete, plastilină,
creioane colorate, hârtie glasată, diferite alte materiale utilizate în lucrările artistice, plastice şi
practice. Nu va lipsi nici panoul unde sunt expuse lucrările copiilor, astfel încât să poată fi privite,
discutate, admirate, activităţi care dezvoltă spiritul critic şi autocritic aş copiilor.
În zona artei şi imaginaţiei, copiii vor putea realiza lucrări individuale şi colective cu
materiale din natură şi materiale refolosibile, vor putea face jucării, costume pe care le vor îmbrăca
la carnaval.
Copiii se exprimă prin artă cu o plăcere deosebită indiferent dacă execută o lucrare de desen,
pictură, modelaj sau audiază ori interpretează un cântec. Copiii trebuie lăsaţi să exploreze să-şi
utilizeze ideile lor originale. Există o mulţime de căi pentru a stimula imaginaţia unui copil, ceea ce
el cunoaşte şi trăieşte se va reflecta în creaţiile sale artistice.
Zona ştiinţei, este dotată cu materiale ilustrative din diferite domenii ale ştiinţei, albume,
glob pământesc, atlase geografice, botanice, flori uscate sau presate, cântar, pahare de dimensiuni
diferite unde copiii pot învăţa să aprecieze diferenţa de greutate şi de volum a diferitelor obiecte.
Tot aici este locul unde copiii găsesc la dispoziţia materiale pentru diferite experimente pe care le
pot realiza singuri sau sub îndrumarea educatoarei. Cutii cu diferite seminţe colecţionate de copii,
acvarii cu peşti, colivii cu păsări, lupe, seminţe puse la încolţit pentru observarea procesului de
germinaţie, colecţii de frunze, scoici, melci, pietre de diferite forme, mărimi, pene şi multe altele
facilitează apropierea copilului de cunoaşterea lumii înconjurătoare pe care o descoperă pas cu pas
şi îl ajută să o exploreze individual sau în grupul de copii cu care se joacă.
În cadrul sectorului ştiinţă se pot desfăşura o serie de jocuri senzoriale, intelectuale,
experienţe simple, convorbiri, conversaţii libere şi discuţii despre relaţiile logico – cauzale
„ Dacă…”, „Dacă rupi o creangă…”, „Dacă nu ar ploua…”, „Dacă faci focul…” etc. Cea mai mare
parte din activitatea de ştiinţă se naşte din întrebări ale copiilor. Copilul este tot timpul curios să afle
anumite lucruri. El trebuie lăsat, dacă poate, să încerce să descopere mai întâi singur soluţia şi abia
apoi să fie ajutat de educatoare prin întrebări călăuzitoare. Punând întrebări sau răspunzând, copiii
îşi dezvoltă intelectul şi îşi exersează vocabularul. Ei trebuie ajutaţi să caute relaţii: comparări,
asemănări, deosebiri, cauze şi efecte. Pe măsură ce ajung să înţeleagă aceste lucruri, ei vor fi
capabili să clasifice, să aşeze lucrurile într-o ordine inteligibilă atât mintal cât şi verbal.
Zona jocurilor de manipulare are în dotare Puzzle, Lego, Domino, jocuri cu imagini: „Ştii
când…”, „Ce imagine urmează?”, „Numără şi potriveşte!” etc. şi diverse fişe de muncă individuală.
Manipulând piesele acestor jocuri, copiilor li se dezvoltă coordonarea oculo-motorie, capacitatea de
discriminare vizuală. Ei dobândesc deprinderi de îmbinare, triere, aşezare în ordine, clasificare,
numărare, punere în corespondenţă, percepţiile de culoare, mărime, formă.
Gândirea şi imaginaţia au nevoie de material bogat cu care să opereze, care să faciliteze
analiza, sinteza, generalizarea, asocierea de imagini şi idei. De aceea fiecare activitate desfăşurată
cu copiii trebuie să se bazeze pe un bogat material ilustrativ, de obiecte concrete. În cadrul activităţii
desfăşurate la grupă, copilul are nevoie de libertate, dar şi de îndrumare însă nu de excesul lor.
Educatoarea trebuie să transforme copilul într-un participant activ la actul de creaţie. Ea trebuie să

5
încurajeze copiii în a-şi exprima ideile, părerile, gândurile, fiind în acelaşi timp un model de
creativitate, serioasă şi perseverentă , participant în activitatea grupului creativ.
Dezvoltarea creativităţii în joc presupune în primul rând formarea la copil a ideii jocului,
priceperea de a alege conştient jocul, de a şi-l imagina, de a găsi mijloacele optime de realizare a
proiectului, de a folosi cunoştinţele acumulate în timpul activităţilor instructive. Pe de altă
parte, jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copil, respectiv a capacităţii de a crea
sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, precum şi de a efectua diverse
combinări mintale cu imaginile respective.
Dacă avem în vedere aceste elemente, cât şi faptul că jocul oferă posibilitatea dezvoltării
copilului, a forţelor sau capacităţilor sale, înţelegem de ce activitatea ludică oferă unele dintre cele
mai semnificative premise pentru creativitatea copilului şi pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia.
Preşcolarul este prin natura lui un creativ, datorită imensei sale curiozităţi, a dorinţei de a
cunoaşte tot ce se petrece în jurul său.
Ca o concluzie, putem spune că jocurile cu subiecte sunt spontane, pentru copii ele sunt o
modalitate de explorare a lumii, în care important nu este ca ei să se conformeze rolurilor, ci
realitatea să se conformeze nevoilor lor. Acest joc este liber şi îşi are sursa în imaginaţia copiilor;
calitatea jocului poate fi îmbunătăţită de către educatoare prin adăugarea unui obiect nou, oferindu-
le astfel copiilor experienţe interesante şi stimulându-le imaginaţia.