155030

UD

3oan Pop Reteganul

POMICtTLTtJRA
sau

Cultura arborilor roditori

Preţul 1 cor. 2 0 fii.

ŞIMLEUL-SILVAN1EI
Editura: Institutului tipografic „ V i c t o r i a "
1904.
 3oan pop Meganul

POMICtTLTCTEA
sau

Cultura arborilor roditori

M O T T O : P o m u l , care n u aduce roade bune

sfb v a t ă i a «i să v a a r u n c a î n foc,
[Cuv. s. s e r . ]

SIMLEUL-SILVAN1EI
E d i t u r a : Institutului tipografic „ V i c t o r i a "
1904.
 3n loc 8e introducere.
Iubite cetitoriule i
Ceea ce-ţi voiu scrie în aceasta
carte, prea cred, că nu-ţi va fi lucru
de tot nou. Că auzit'ai ori cetit'ai
undeva despre cultura arborilor ro­
ditori ; iar de n'ai cetit, nici nu ai
auzit despre acest lucru, totuşi cel
puţin ai văzut undeva pomi roditori,
şi văzindu-i, de bună seamă ai do­
rit a avea asemenea pomi. Şi dacă
ai dorit, bun dor ţi-a dat Dumne­
zeu. Că ce e mai frumos, ca un pom
roditor? Şi ce e mai atrăgător, ca
o grădină plină de pomi de tot soiul?
Aceea e ca un raiu pământesc ! Şi
tot omul care are o grădină, poate
face din ea un asemenea raiu pă­
mântesc, numai să ştie cum, şi să
aibă voinţă tare. Şi tot omul ar fi
4

dator să,-şi facă un astfel de raîu

pământesc, o astfel de grădină plină
de pomi roditori, care primăvara
ne desfâtează cu florile cele frumoase,
vara ne înveseleşte cu miile de pă­
sărele cântâtoare, cari sboară sglo-
bii din creangă-n creangă, cântând
laudă Ziditorului; iar toamna ne
umple punga cu parale, pe lângă ce
ne umple şi podul cu poame şi piv­
niţa cu must bun. Fiind lucrnl aşa,
păcătueşte de moarte, cel ce având
grădină, nu face din ea adevărat
rai de plăcere şi isvor de venit tot­
odată. Şi vrednic de batjocura lu-
mei e, cel-ce având grădina sa, în
loc să o cultive cum să cuvine, o
lasă în ştirea naturei, să rodească
ea, după a ei chibzuială. E drept,
că natura şi pedepseşte pe astfel
de oameni, căci în loc de poame
dulci şi de bani buni, le dă buruene,
cucute, bucinişi şi polomidă, iar ei
înghit gol, văzind roadele cele amă­
gitoare în grădinile vecinilor sirguin-
cioşi. Dar trebuirear să-i pedepsească
şi societatea, aşa bună oară să-i
strige în Joi mari preste sat, ori să-i
batjocurească feciorii în j o c , în chiui­
turi potrivite, cum ştiu ei. Că luc­
rul acesta nu-i glumă, e unul din
cele mai inimoase şi mai folositoare
tot-odatâ. Din care pricină:
Trebuire-ar, ca să ne punem
din răsputeri, care de care, să ne
facem grădinile adevărate locuri de
plăcere şi isvoare de venit sigur;
trebui-re-ar să ne gândim, că după
cum strămoşii noştri ştiurâ face din
Dacia cea sălbatică o Dacie ferice,
lăzuind păduri, îndreptând riuri, fă­
când punţi, poduri, drumuri, cetăţi
şi sate bine întocmite, stirpind plan­
tele şi animalele stricăcioase ori ne­
folositoare şi înlocuindu-le cu plante
şi animale nobile, şi lăsându-ne noauâ
numai foarte puţin de lucru, pe
lângă cum avură ei în această pat­
ria, baremi acest puţin sâ-1 mai fa­
cem şi noi, să continuăm lucrarea
începută de dânşii, să fim — cea-ce
ne este menirea — cultivatorii Euro­
pei răsăritene, adevăraţii urmaşi ai
legiunilor celui mai puternic popor
din câte a trăit cândva pe pământ,
model de hărnicie şî cruţare.
6

Trebuire-ar să începem a fi
adevăraţi Români, nu numai Ro­
mâni ; lucrul nostru să se cunoască
dintre al altor oameni, grădinile
noastre să ne cheme şi amăgească
a sta — cum să zice — chiar şi
flămânzi într'insele, să nu ne putem
despărţi de ele ca Adam de raiu.
Casele noastre să fie adevărate cui­
buri de plăcere, curate şi pline de
tot binele, de care să ne fie greu
a ne despărţi, când nu cere trebuinţa,
şi care să fie ori când mai plăcute
neamului nostru, decât puturoasele
crişme, otrăvite de putoarea beutu-
rilor beţive şi a necurăţeniei. Tre­
buire-ar, ca prin muncă să scoatem
avuţii din moşia noastră câştigată
cu lupte şi îngrăşată cu sânge de
strămoşii noştri, şi prin cruţare să
devenim ceea-ce poate deveni un
popor harnic şi muncitor, să deve­
nim avuţi şi fericiţi. începutul să-1
facem cu casele şi grădinile noastre,
apoi să luăm holdă de holdă, ogor
de ogor şi toate să le aducem în
starea de a rodi bucatele cele mai
bune şi mai multe.
 7

Grădina, fiiind în nemijlocită

apropiare a casei, o putem şi cul­
tiva mai bine şi şi păzi mai bine
de oameni răi, de cari azi e plină
lumea. In ea să şi cultivă plantele
cele mai gingaşe şi mai locomoase,
precum şi cele de cari avem zilnic
trebuinţă: legumi şi poame.
Dar să stăm strimb şi să vor­
bim drept: chiar grădina este locul,
pe care poporul nostru pune preţul
cel mai mic; chiar grădina este lo­
cul cel mai rău lucrat. Aceasta în
cele mai multe locuri, că escepţiuni
sunt, mulţămită Ceriului. Şi apoi
chiar grădina, fiindu-ne atât de în-
dămână, ar trebui să fiă — precum
am mai zis — locul cel mai bine
cultivat, cel mai frumos, cel mai
bine grijit, măcar aşa după cum
sunt grădinile altor neamuri, d. e.
ale Saşilor ardeleni. Dar nu! Chiar
fiind grădinile dinaintea nasului pu­
rurea, ele, sunt lăsate în ştirea
Domnului. Apoi ne este năcaz, ne
supărăm, că ne cer dări multe şi
mari pentru moşiile şi grădinile noas­
tre, iar noi nu avem din ele nici
8

măcar atât câştig, ca să le putem

plăti regulat, aşa că e silit să vină
judele cu carul, care ia tot şi ne
lasă amarul.
Dar rogu-vă, să nu ne supărăm
de l o c ; ci să silim moşia, ce o avem,
să rodească atâta, cât să ne îndes-
tulească toate trebuinţele; şi aceasta
o putem face numai cultivându-o
bine. In dar vom bate cu piciorul
în pământ şi vom porunci, că el nu
ne va asculta, numai dacă vom
munci mult şi bine! „Dă din mâni ;

Petre, ca să nu ie îneci !" a zis

Mântuitorul lumei cătră ucenicul său.
„Dă din mâni, omule, zice şi cătră
noi Mântuitorul nostru; roagăte lui
Dumnezeu, dară lucră tot mereu,
apoi cruţă, fătul meu!"
Grădinile dară din capul locu­
lui trebue să le umplem cu pomi
buni şi nobili cari ne-or face bucu­
rie şi plăcere, ne-or umplea punga
de bani să putem plăti dările şi
vom avea cu ce posti, iar copii noş­
tri n'or fi siliţi a trece gardurile prin
vecini, de dorul poamelor, nici a fi
sburătoriţi cu lemne şi petri de aceia,
 9

cu atât mai puţin vor câdea în is­

pită de a fura din casă bucate ori
bani şi a-şi cumpăra dela precupeţe
poame pădureţe. Că ce vreţi ? Sun­
tem oameni mari, şi încă ne plac
poamele, dar apoi neşte copii ne­
pricepuţi să nu umble în ruptul ca­
pului după ele. Aduceţi-vă aminte,
rogu-vă, că toţi aţi fost copii. Chiar
şi numai de dragul copiilor noştri,
ca să nu ducă dorul poamelor şi să
le dăm esemplu de hărnicie şi bun
rând, ar trebui să facem din grădi­
nile noastre, cum mai ziseiu, tot
atâtea raiuri pământeşti, unde să
fie tot feliul de pomi roditori.
Apoi ripele cele multe, aşa nu­
mite sterpe, de ce le plătim de dare?
Ca să rămână goale şi să producă
numai macriş iepuresc ? Dacă nu
produc bucate, nici iarbă, atunci
de ce să nu cercăm a le sili se pro­
ducă bani, — dar bani buni nu min­
ciuni ? Ori ce petec de pământ mare
sau mic, bun sau rău, omul prin
muncă şi silinţă împreunată cu vo­
inţă, care este darul lui Dumnezeu
îl poate face să producă ceva. Ba
10

de multe-ori, un loc, ce-1 ţinem de

râu, căci bucate şi iarbă nu produce
cultivat fiind cu pomi, ne aduce mai
mare folos, decât locurile cele bune.
Să luăm un esemplu:
Avem grădină de Va jugăr, adecă
de două cară de fân şi unul de
otavă, care preţueşte la an 50 cor.
De am pune în ea numai doi peri,
4 meri, 8 pruni, un cireş şi un vişin,
ce am dobândi ? Uitaţi-vă c e :
1. Fânul şi otava s'ar face tot
cam atâta de multă, ba în tioap se­
cetos chiar mai malta, apoi cu mult
mai bună, mai dulce.
2. Pe lângă fân şi otavă, — cu
timpul am putea avea: de pe doi
peri, să zicem numai câte 5 măsuri
de pere â una cor., suma 10 cori­
de pe 4 meri numai câte 5 măsuri,
de mere, â 1 cor. sunt 20 cor.; de
pe 8 pruni, numai câte 2 măsuri,
de prune, â 50 fii., sunt 8 coroane;
de pe un vişin numai 3 măsuri, â
1 cor. sunt 3 coroane; de pe un
cireş numai 3 măsuri, â 1 coroană
sunt 3 coroane; şi deci ajungem la
resultatul, că pe lângă fân şi otavă
 11

ne mai dă poame în preţ de patru­

zeci şi patru coroane. Dar ştim, că
pomii din an în an sunt tot mai
mari şi deci în ani buni, cu cât sunt
mai mari, cu atâta rodesc mai multe
poame, deci cu atâta ne aduc mai
mare câştig.
Din aceste pricine, n'am înce­
tat de când sunt şi nu voiu înceta
în vieaţa mea a recomanda cultiva­
rea pomiilor, — căci după cum re­
cunoscut este, — ei fac ţinuturile
mai frumoase, înfluinţeazâ asupra
desvoltarei fisice şi morale a omului,
răcoresc aerul, răspândesc umbră şi
miros, deşteaptă în tinerime gustul
frumosului şi viul interes pentru far-
mecile şi legile minunate ale natu-
rei, prin urmare, pentru tot ce este
adevărat, nobil şi frumos.
Pomii frâng puterea vânturilor
şi ţin timp îndelungat umezală, care
contribue la formarea norilor. De
aci să esplică, că pe când ţerile şi
ţinuturile pleşuge de pomi şi păduri,
adese-ori sunt bântuite de secete în­
delungate şi de vigelii, pe atunci
ţerile încărcate de pomi arare-ori
12

duc lipsă de umezală, care-i atât de

priincioasâ plantelor, cât fără ea
nici nu pot trăi.
Dacă am esamena unul câte
unul foloasele materiale, ce ni-le dau
pomii, dacă am urmări apoi şi în-
nuinţele celea mai îndepărtate, ce
pomii au avut şi au asupra culturei
minţii şi a inimei, ne-am convinge
de bună seamă, că pomâritul alcă-
tueşte o verigă foarte puternică în
lanţul progresului economic, intelec­
tual şi moral al omului.
Văzind apoi, cât de puţin este
preţuit acest ram de cultură la po­
porul nostru în genere, până chiar
la clasele noastre mai culte; văzind,
că nici chiar şcoalele noastre, cari
au în program, — pe hârtia — pus
ca studiu obligat pomăritul, încă să
înteresază de puţin de el, încât
numai ici-coalea vezi pe lângă şcoa­
lele noastre câte o frumoasa pomâ-
riă, am crezut, că pricina nu este
atât nevrerea, cât mai mult neşti­
inţa, de unde apoi provine frica de
a să apuca de acest ram de cul­
tură.
 13

Deci ca umil, care am cultivat

pomâritul practic în decurs de mulţi
ani, ca învăţător la mai multe scoale
poporale, unde funcţionam, şi ca atare
a trebuit să cetesc şi multe cărţi
de pomărit; ca unul, care am dat
dovezi cu graiul viu, în scris şi în
faptă, că ştiu cultiva pomii practice,
în mod raţional, mă ocup şi de astă-
datâ a scrie câteva tractate despre
acest lucru, cari nădâjduesc, că vor
fi de folos celor, ce le vor ceti cu
luare aminte. Şi aş fi tare mângâiat
dacă folos ar'aduce aceasta cărticică
neamului meu celui setos de foloase.
Reteag, 3/15 Mai 1904.

I6AN P 6 P RETEGANUL
 Cultura arborilor
roditori.
Unde prieşte pomilor ?
Iubite oetitorule!
Dacă te-ai gândit şi resgândit asupra
pomilor şi dacă ţi-ai pus carul în pietri să-ţi
faci o pomărie, de bunăseamă te vei în­
treba : Ore unde place pomilor mai b i n e :
în ce loc adecă, ca să nu-ţi fie truda zadar­
nică '? Şi cu drept cuvînt îţi vei pune
aceasta întrebare, căci nu e mai rău lucru,
decât când punem o plantă acolo, unde
nu-i prieşte.
Dar la întrebarea aceasta-ţi şi dau res-
puns lămurit şi scurt: Pomii nu sunt gin­
gaşi, ei priesb bine, mai în ori ce loc, nu­
mai mocirlos, apătos, să nu fie, adecă să nu
ţină pe el bălţi de apă mult timp primă­
vara şi toamna, că acele apoi îi face de ne­
gresc, prind adecă o rugină neagră pe scorţă
şi nu dă D-zeu să crească, ba în cele din
urmă să uscă şi pier.
16

Tot ţinutul locuit de Români e potri­

vit pentru pomi, afară de ţinuturile oe ţiu
apă mai tot mereu şi afară de vârfurile
munţilor. Alt-cum şesurile, dealurile, po-
lele munţilor noştri, — toate sunt potrivite
pentru pomi, vezi bine nu chiar pentru fie
care neam de poame. Locul şesos e potrivit
pentru pomi, dâlmele (dealurile) nu prea
mari însă sunt şi mai potrivite pentru ei,
iar aşa numitele hotrope şi gorgane, sunt şi
mai potrivite ; apoi, pe ripele păraelor din­
tre dealuri să fac pomii atâta de frumoşi
şi rodesc atâta de bine, cât mai bine nu să
poate. Dealurile prea mari însă şi costele
lor prea ţepişe totuşi nu sunt destul de
potrivite pentru p o m i ; acolo-i pripeşte soa­
rele prea tare şi nu au pic de scut, în po­
triva vântului.
Afară, la câmp, de alt-cum uici nu
sfătuesc pe nimenea să pună pomi, de cumva
nu are un loc bun şi tare bine îngrădit, şi
de nu cumva are acolo casă, unde să poată
şedea cineva iarna-vara. Veni-va timpul,
când şi afară la largul vom vedea pomi
destui, cum vedem la Saşii din Ardeal şi
la fraţii Românii noştri din Bănat, dar noi
să ne vedem de-o-camdată grădinile puse
în rând bun şi pline de pomi buni, iar după
 17

ce nu vor mai avea loc prin grădini, v o i »

vedea noi unde şi cum să-i punem.
Numai începutul e greu, că deprinşi
odată cu acest lucru, singur ne împinge mai
departe, cu deosebire după ce vedem folo­
sul lor. Că aşa suntem noi, omenii, unde
nu vedem ceva folos nu lucrăm cu plă­
cere; dar după-ce vedem, că luorul cutare
aduce folos, atunci stăm de el cu mâni c a
picioare. Iar cum, că pomăritul aduce f o ­
los, vedem la cei ce au pomături, cum sunt
Saşii din Ardeal, cari fac în tot anul zeci
şi sute de mii de galbini, cât din ei şi-au
făcut satele de ai sta să jori, că sunt oraşe.
Cum zic, numai începutul e greu, ca
după ce cercăm odată, de doaue ori, şi ve­
dem, că nu ne-am înşelat, atunci nu ne mai
potem despărţi de e l ; aşa şi cu lucrul po­
milor, după ce-i avem şi-i vedem zi de zi,,
tot mai mari şi mai frumoşi, nu ne mai
putem despărţi de ei, tot între ei am sta r

tot la ei am lucra, îndată ce nu avem alt

iucru mai grabnic. Ştiu dela mine !
Ştim deci: Unde le place pomilor,;
acum să mai ştim un lucru: locul, gră­
dina, ce voim a o facă pomărie (pomăt),
mai întâiu şi întâiu de toate trebue îngră­
dită tare bine, nu numai ca de clacă, ci
2
18

îngrădită omeneşte, ca să nu poată întră în

ea nimic, chiar nimic, fără ştirea şi învo­
irea noastră. îngrăditura sa poate face din
nuele, scânduri, zid ori — gard viu.

Gardul viu şi calitatea locului pentru

pomi.

Fără gard cum să cade, să nu cercăm

a pune pomi, că mai multă mânie, năcaz
şi supărare vom avea, decât bucurie şi fo­
los, ba, din lipsa de gard, ne vom înfuria
atât de tare une-ori, de ne vom face chiar
pagube. Că viţeii şi mieii, găinile şi por­
cii, ori alte vietăţi mai mari ori mai mici,
din lipsa de gard bun, s'ar duce şi ar lucra
ele pe la pomi, dar aşa ispravă ne-ar face,
cât am sta în cap să le tocâm într'o mâ­
nie, ştiut fiind c ă : Omul la mânie, cade-n
nebunie.
Apoi rogu-te, cine nu s'ar supăra,
când dimineaţa lasă în grădina sa mulţi
altoi frumoşi, iar seara, când vine dela lu­
cru, pe unii-i află roşi, numai cotoare, iar
pe alţii scurmaţi din pământ şi rupţi ?
Dar aceste neplăceri le putem ocoli, daca
la începutul inceputului vom face gard bun
în jurul locului, ce voim a-1 face pomârie.
 19
Cum să fac gardurile de nuiele, scân­
duri, reslogi ori de piatră, ştie tot omul,
dar pote, că nu fie cine ştie cum să face
gardul viu. Nici acesta nu e cel lucru mare,
dar acest gard e în adevăr cel mai bun,
cel mai trainic şi cel mai frumos gard.
Iată cum se face :
Jur împrejurul locului, ce-1 hotărim
pentru pomărie, săpăm un şanţ, ca de o
jumătate de metru de afund şi de o jumă­
tate de metru de larg. Aceasta o facem
când pUtem, numai cât toamna, când prinde
a cădea brumă groasă, să fie făcut. Atunci
apoi mergem în câmp şi scoatem cu rădă­
cină, de prin celea rezoare tot soiul de tufe
spinoase, tinere: rugi selbatici, spini, mă­
ceşi, porumbrei, păducei ş. a. şi le ciuntăm
trupina, cât să rămână numai ca de o palmă
bună dela rădăcină în sus. Apoi le ducem
acasă şi le plantăm în şanţ, şi adecă pe
lângă amândoi păreţii şanţului, tot la o
jamătate de metru o tufă de alta, şi tot
schimbate, d. e. un porumbrei, un măceş,
un spin, un rug ş. a. m. d. Dar şi aceste
trebue potrivite astfel, ca să nu stee doauă
tufe faţă-n faţă, ci să aibă forma următoare:
20
După ce le aşezăm astfel, apoi acope­
rim bine rădăcinile cu păment umblat, care
adecă în vara trecută a fost arat ori săpat,
şi-1 apăsam bine cu piciorul. Tufele aceste
apoi în timpul iernei prind a luora cu ră-
dăcinele lor în păment, iar primăvara ve­
dem eşind din ele muguri şi dând lăstărei.
Ele apoi ou timpul se îndeasă aşa tare, de
nu mai pote străbate nici un animal prin
ele. Acesta e gardul viu, gard frumos şi
trainic, că el se întăreşte singur tot me­
reu, pe când alte garduri — de cele morte
se strioă vezind cu oohii, şi minteni-min-
teni trebuesc cârpite, ori făcute din nou.
Ceva grijă însă trebue să punem şi pe
gardul viu, şi adecă mai ales în cei de
întâi doi ani dela început, după ce adecă
am plantat tufele. Aşa, în anul dintâiu,
colea prin postul sfinţilor apostoli Petru şi
Pavel, în zile ploioase, când altceva nu
putem lucra, mergem la el, împletim lăs-
tările tufelor între olaltă, ca să crească
frumos şi să să îndese cât mai nici pase­
rea să nu poată străbate. Lăstărelele, ce
nu vor să stee singure împletite, le legăm
cu papură ori cu scoarţă de teiu, ori cu
sfăşii de handuri (cânepă de sămînţă). Ba
în anul întâiu şi al doilea chiar plivim
 21

printre tufe, iar toamna, de vedem că careva

tufă s'a uscat, o scoatem şi punem alta
verde în locul ei, ca strungă să nu rămână
nicăiri. Vârfurile crengilor ce merg oblu-n
sus şi cele ce merg în laturi, le ciuntâm,
ca să fie toate pe o formă de lungi şi ast­
fel să formeze un părete verde de frunzar.
Urmând astfel 2—3 ani de-arândul,
ne trezim cu un gard bun, eftin, sigur, apoi
frumos, Doamne! de-ţi e mai mare dragul
să priveşti la el. Pe lângă aceasta mai e
şi altcum folositor, că slugeşte de scut la
mii de păsărele, cari mai târziu ne sunt de
folos, ca să ne curăteascâ omidele de pe
pomi.
Nu am destule cuvinte spre a lăuda
gardurile vii, dar drept, că în cei de întâiu
2—3 ani trebue se le cam apărăm de vite,
cari rozind crenguţele — şi cu deosebire
scoarţa — ni-ar zădărnici toată lucrarea.
Fiind vorba de locul potrivit pentru
pom, am spus numai posiţia lui, şi am
uitat să spun ce însuşiri să aibă locul acela?
Dar poate nici acum nu e prea târziu.
Deci iată vă spun :
Unde prieşte cât de cât grâului şi
cucuruzului (păpuşoiului), acolo pomii să
fa3 foarte frumoşi; ba chiar şi în locuri, unde
22

bucate nu să fac, încă putem pune pomi,,

numai cât trebue să ştim: unde, ce soiu
de pomi prieşte. Aşa d. e. nucii, cireşii,
vişinii, prunii, priesc bine şi în pietriş nu­
mai să aibă putere roditoare de ajuns.
Merii şi perii priesc mai puţin în
pietrişuri, dar cu o bună grijă, făcându-le
groape largi şi adânci, şi acelea — după
ce am pus pomul — umplându-le cu pă­
mânt umblat, zic, cu o bună grijă, şi meri
şi peri putem avea în aşa numitele locuri
prundoase sau petrişuri. Acestora totuşi
mai bine le place în locul, unde să fac bu­
catele noastre.
Locurile aşa numite sterpe, sterile,
rele, să pot umplea cu pruni fără frică, că
ei nu sunt gingaşi, să aclamatisează lesne
ori unde, şi nu numai că dau roade multe
şi bune, dar îmbunătăţesc şi locul. Grijă
însă trebue de şi nu multă, dar fără grijă
şi fără muncă nu putem avea pomi frumoşi
şi poame bune, ori unde i-am pune.

i. Cum putem ajunge la pomi mulţi şi

luni ?
I.
Iubite cetitoriule ! Avem grădină bin&
îngrădită, unde voim a pune pomi, dar acum
 23

ni să ivesc de sine trei întrebări: 1) de unde ?'

2) când şi a 3-a cum să punem pomii îu ea ?
La întrebarea de întâiu, eă adecă de
unde să punem pomi, vom respunde : Pomi
putem avea, că-i cumpărăm dela cei ce au,
ori că-i aducem de pe câmp, din tufişuri,
unde să află meri, peri şi cireşi sălbatici des­
tui, ori că-i prăsim noi din sămânţă
Cu pomi cumpăraţi, e drept că îndată
5J

ne putem umplea grădina, ori cât de mare

ar fi aceea, dar ne golim punga cu cumpă­
rarea) lor, că un pom frumos, de grosimea
degetului celui mare, altoit, nu-1 putem cum­
păra din 30—50 de bani; va să zică : de
cumpărăm numai 10 pomi, trebue să dăm
3—5 coroane. Apoi mai este un năcaz :.
aducâ.n^u-i din satul ori oraşul vecin, să pot
şi veşteri, şi juli, şi atunci avem pagubă.
Dar maţ e ceva : Dacă pământul nostru nu
este chiar aşa bun ca acela, de unde am
sco$ pomii cumpăraţi, — atunci la noi
1
vor tângi, nu s'or desvolta în perire,
vor jfi ea o vită dusă dela hrană bună . la
hraiă mai slabă, ca un om dus dela un cost
bun' la altul mai slab.
j Din aceste pricine nu este chiar cu sfat
a cjimpăra pomi, decât numai dacă ştim, că
ait-jbum nu să poate să ajungem la ei. atunci
i
i

1
•24

vom face bine, dacă pomii cumpăraţi i-om

ciuntă scurt, că, de oumva pământul de unde
vin, e mai bun ca al nostru, ei, scurţi fiind,
nu vor tângi, vor căpăta nutremânt de ajuns
şi s'or desvolta frumos ; dar de-i vom lăfea
aşa lungi şi crengoşi, atunci lesne să poate
întimpla, să le umble tare rău, să nu orească-'n
perire mare. Ştiut lucru să fie însă, c ă :
pomi să cumpărăm toamna, şi atunci nuuiai
decât să-i punem, că peste iarnă rădăoinu-
ţele lucră-'n pămâut şi primăvara înfrunzesc
mai de timpuriu. Dar de i-am cumpărat şi
pus toamna, nu-i retezăm până în primăvara
viitoare, coalea după Blagoveşteni (Buna­
vestire), că altcum frigul iernei ar putea stră­
1
bate prin tăieturile oe-le proaspete până
afund la trunchiu si pomii ar degera/ Dacă
însă pomii îi cumpărăm primăvara, /— cum
să şi întimpla de cele mai multe ori, de-şi
mai bine ar fi toamna, că toamna e timpul
cel mai potrivit pentru punerea lor — dftcă,
zic, îi cumpărăm primăvara, atunci îi şi pu­
nem numai decât şi atunci îi şi retezăm, j
De cumva din ceva pricină nu pulern
pune pomii cumpăraţi numai decât la lqcul
hotărât, îi îngropăm totuşi cu rădăcinelej în
pământ, până avem timp să-i punem la lopui
potrivit. Pomii cumpăraţi, de sunt mă!par
 25

de un metru de lungi şi ca degetul cel mare

de groşi, îi putem pune numai decât la lo­
cul unde să stee pe vecie. Cum să întimplă
lucrul acesta, adecă sădirea pomilor la loc
stabil, vom vedea acuşi.
Mai tot aşa de curând putem avea gră­
dina plină de pomi şi dacă nu-i cumpărăm,
însă mult mai ieftin, dacă adecă-i aducem
toamna sălbatici de pe câmp, de unde-i aflăm,
numai să nu-i aflăm în grădinile altora.
Sunt adecă prin tufişuri şi păduri foarte
mulţi meri şi peri pădureţi, spioni, şi sunt
şi cireşi sălbatici. Toamna, după ce a căzut
bruma, mergem cu sapă, hârleţ şi sâcure, şi-i
căutăm. Unde-i aflăm tineri, subţiri ca dege­
tul, ori şi mai groşi, ca coadele de greblă
ori chiar ca cele de sapă, îi scoatem frumu­
şel, tragem mai întâiu pământul de lângă
rădăcini, apoi îi smulgem afară, îi curăţim
de spini, îi ciuntăm de vârfu, aşa că nici cel
mai mare, care are şi rădăciui bune, să nu
fie mai înalt decât dela 1 — V/ metru. Pe
2

aceştia încă-i punem numai decât la locul,

unde voim să-i avem pe vecie.
Aceştia, adecă pomii sălbatici, vin
apoi altoiţi la timpul său, ceea ce mai po­
trivit este a să face nu îndată în primă­
vara următoare, ci în primăvara a doaua,
26

că sălbaticii au destul lucru să-şi vindece

ranele de pe fcrunchiu şi să-şi prindă râ-
dâcinele bine în pământ. In primăvara a
doaua însă îi altoim si încă pe cei cu trunchiu
frumoşi şi bine sănătoşi îi altoim chiar sus,
la un metru până, la un stângin, de-asupra
pământului.
Pe asta cale ne putem lesne umplea
grădinile de pomi frumoşi, sănătoşi şi trai­
nici, că ştiut lucru este, că cu cât pomul e
mai pădureţ, cu atât e mai trainic, iar al­
toit fiind, poamele vor fi ca acelea, din ale
cărui pom am luat mlăidiţa de altoit. Dar
despre aceasta, mai la vale.
Insă cel mai frumos şi mai puţin cos­
tisitor mod de a ne vedea cu pomi mulţi
şi buni, este prăsirea lor din sămânţă. E
drept, că aceasta merge mai încet, căci na­
tura nu să grăbeşte de dragul nimărui, dar
apoi şi putem avea, prăsind din sămânţă,
pomii cei mai frumoşi şi mai buni, apoi
mulţi, Doamne, cât să nu avem ce face
cu ei, de nu-i vom vinde pe bani buni, ce­
lor ce nu să îndeletnicesc cu prăsirea lor.
Acest mod de prăsire să recomandă cu deose­
bire învăţătorilor, ca să-1 facă cu elevii în
grădina şcoalei. Astfel urmând, fie-care
elev va vedea, cum se face, ba va lua în-
 7

su-şi parte la toate lucrurile: la adunarea

sâmânţei, la pregătirea straturilor, la să-
mânare, plivire, curăţire, rărire, răsădire,
altoire, strămutare şi cu un cuvânt la toate
lucrurile ce să recer, şi astfel pregătit, la
eşirea din şcoală, va putea face la sine
acasă singur, cum a făcut la şcoală sub
conducerea învăţâtoriului.
Care învăţător face aşa, poate fără
sfială zice cătră învăţăceii săi cu Mântu-
itoriul hunei: „Mergeţi şi faceţi aşişderea!"
Dar nu numai atâta, ci şi bucuria lui
va fi mai mare, când î-şi va vedea ostene-
lele răsplătite câte eu ceva, pe lângă mul-
ţămita sacă, care nimărui nu e dragă. P r o ­
ducând în grădina şcoalei pomi mulţi, va
putea împărţi ea premii elevilor mai sir-
guincioşi, prin ce-şi va atrage iubirea lor
şi a părinţilor lor, va avea şcoală plină de
elevi, că vor zice părinţii lor : vedem, că
învaţă ceva, să aleg cu ceva, că popi toţi
nu pot fi, dar văd, că dascălul îi învaţă a
fi oameni harnici, lucrători, cari la vremea
lor să-şi ştie agonisi pânea cea de toate
zilele.
Apoi învăţătorul harnic, cultivând mulţi
pomi, va putea da altoi şi pe bani ori pe
bucate pe la oamenii noştri, prin ce-şi va
28

îmbunătăţi oât de eât starea lui şi va aju­

tora tot-deodată şi bună-starea poporenilor,
oari la rândul lor, pe lângă ce i-or plăti
câte ceva pentru pomi, dar când vor rodi
pomii poame bune, totdeauna vor zice :
„Dumnezeu să ţină pe dasoălul nostru, că de
nu era el, noi azi nu aveam poamele aceste".
Prin aceasta ar lua un avânt economia noas­
tră naţională. D e c i : fie-car învăţător să-şi
facă şcoală de pomi, unde să prăsească pomi
din sămânţă, şi numai din sămânţă; de va
face cineva lucrul acesta ori ba, dar învă­
ţătorii noştri să-1 facă, chiar şi la şcoluţele
din satele cele mai mici şi mai neînsămnate.
Pentru a oultiva cineva pomi din
sămânţă, are trebuinţă de sămânţe si de
pământ, de loc, unde să semine, apoi trebue
să ştie, care sămânţă, când şi cum are de
ale sămâna ? Aceste toate le poate şti
cetind următoarele:
a) Sămânţe de poame putem câştiga,
dacă ne-vom deprinde a nu arunca sîmburii
din poamele ce le mâncăm, ci îi vom
aduna la un loc. In fiecare casă ar trebui
să fie un loc potrivit, o oală, ori vre-un
vas, în care toţi ai casei, când mănâncă
poame, să pună sămânţele acolo, nu să Vie
arunce jos, după-cum li-e năravul, ori a-le
 29'
chiar mânca. La lucrul acesta trebue în­
dătinaţi şi copii, chiar şi servitorii (slugile,,
argaţii).
Pe calea aoeasta am putea aduna
foarte multă sămânţă. Apoi toamna, când
fac oamenii noştri oţăt din mere şi pere
pădureţe, pot aduna din monturi foarte
mulţi si buni sîmburi. Aceia sunt foarte
buni de semănat, dacă sunt negri, că atunci
sunt copţi. Altcum putem sămâua sîmburii;
aceia şi fără de a-i alege din monturi, va
să zică îi putem sămâna cu monturi ou tot,
adecă ou merele ori perele pisate, ce rămân
în teasc după stoarcerea oţătului. Ba încă,
lucrul acesta pare a fi şi mai bun şi mai
natural, că miezul acela de poame zdrobite
serveşte (slugeşte) sîmburilor drept gunoire,
iar nouelor plante drept nutremânt. Sîmburii
osoşi, cum sunt oei de pierseoă, prună şi
nuci să seamănă aşa cu totul, fără de a să
sparge adecă scoarţa cea tare' osoasă. Ba
prunele ar fi. bine să la punem phiar cu
totul în pământ, când sunt coapte, că altoum
săminţele lor rar răsar cum am dori. Au,
lipsă de umezeală multă până să umflă
adevărata sămânţă, de oreapă scoarţa cea
osoasă, ear' umezeala aceea nimic nu li-o •
 o

dă în mod aşa îndestulitor, oa însăşi pruna,

adecă carnea prunei.
Din pere pădureţe mai putem scoate
simburii şi aşa, că le lăsăm de să mălă-
eţează, apoi le frecăm în mână într'un vas
de apă. Sămânţa toată să adună pe fundul
vasului; apoi ce sămânţă-i aceea, de care
să tot cauţi! Bună, plină, cu putere de în-
colţire sigură. Până adunăm sămânţa, ne
gătim şi locul de sămânat, facem adecă
straturi ca cele în cari semânăm legume,
precum ceapă, aiu (usturoi) morcovi, pe-
tringei etc. Să ştim însă un lncru: Stratul
pentru sămânţă de pomi să nu-1 facem
unde am spart numai acum ţelina, ci unde
au fost cultivate măcar un an—doi plante
pe sapă: cucuruz, baraboi, fasole, curechi,
ceapă etc.
Locul acela apoi îl curăţim mai în-
tâiu de pietrii şi de buruene încât numai
este cu putinţă, şi de săminţele şi rădăcinile
buruenelcr. Curăţit fiind apoi locul, ne
punem şi şi-1 săpăm bine şi afund, cât de
afund numai să poate, chiar de două hârleţe,
adecă îl rigolăm. Dar dacă nu l'am putea
rigola dintr'o pricină ori alta, atunci totuşi
să-1 săpăm cel puţin adânc, să-1 greblăm
bine, mărunt, şi apoi să-1 impărţim în stra-
 31

turi câte de un metru de late, iar de lungi

câte voim. Făcute fiindu-ne straturile, apoi
facem pe fie-care strat dealungul câte trei
şănţurele, pe lângă sfoară, cam de doauă
degete de adânci. In şăuţurelele acele să-
mânăm sămânţele pomilor, cu mâna încet,
trebue însă să ne plecăm bine, aşa că de
getele să fie chiar în sănţurel. Altfel ni-
le-ar putea bate vântul de laturi, ceea ce
ar face, că micile plântuţe să nu poată ră­
sări în rânduri frumoşele, precum trebue să
răsară.
Sâmânţele de mere şi de pere le pu­
nem cam de 2 degete una de alta, cele de
prună şi mai dese, chiar una lângă alta,
că nu răsar toate şi deci nu ne poate fi
frică, că vor fi prea deşi. Nucile le punem
cam un lat de mână una de alta, sâmburii
de piersecă asemenea. Aceste toate au a
să sămâna toamna, când poamele sunt bine
coapte, fie cât de târziu, numai pământul
să nu fie îngheţat, si găini şi purcei să nu
aibă pcolo intrare, că atunci toată munca
ni-ar fi zadarnică.
Cireşele şi vişinile încă le sămânăm
chiar aşa, numai nu toamna, ci în dricul
verei, când ele sunt coapte bine, şi nu nu­
mai simburii, ci tot fructul, (adecă cireşa
32

şi vişina întreagă) iar dacă după fructul

întreg ne pare rău, atunci sămânăm nu­
mai simburii.
După ce am sămânat sămânţa de pomi
in şenţurelele straturilor, apoi tragem peste
ele puţin pământ, dar numai cât să le aco­
perim, şi să se ounoasoă bine şenturelul.
Pe de-asupra putem presăra puţin gunoiu
putred, acela ajută mult, că în timp de se­
cetă nu lasă a să întări şi a crepa pămân­
tul pe lângă planta cea tineră. Până a nu
astupa însă sămânţele e bine să împlântăm
ici coalea câte un gătejor, ori nueluţe prin
şenţurele, ca să ştim apriat de unde avem
să aşteptăm să răsară pomii, aceste slujesc
adecă de semne.
Cu totul altcum să samâuă fragile.
Ele să coc vara pe frăgar sau dud şi sunt
unele negre-vineţii, iar altele altele albe-
g ă l b u i _ Cele -dintâiu sunt acrişoare, iar-
oele din urmă dulci, apătoase.
Fragile când sunt coapte, cad de sine
de pe frăgari, cu deosebire după ploaie.
Atunci le adunăm şi de voim a scoate să­
mânţa din ele, le punem într'o oală, unde
le ţinem câteva zile de să moaie bine.
Atunci le punemem într'un blid ou apă
şi le spălăm «bina frecându-le în palmi,
 33

până-ce sămânţele cele mici să des­

part, ca macul, de cătră miezul fructului.
Spălarea aceasta. în apă curată, o facem
până apa s'a turburat. Atunci turbureala
o turnăm într'o sâtă, prin care trece
turbureala, iar sămânţele rămân în sâtă.
De-acolo le luăm şi le sămânăm, cum am
văzut, că să seamănă alte sămânţe, — ori
că le lăsăm şi în sâtă până să sbiceso.
Atunci le luăm şi le uscam bine şi le
păstrăm la loc svântat, până avem timp
de a-le sămâna.
Fragile le mai putem sămâna şi aşa,
că le culegem şi ne umplem pumnii
amândoi cu ele. Apoi. cu manile pline de
fragi, prindem o fu.ne de oâlţi, cam ca
degetul de groasă, şi o strângem în mână.
Cineva trage de un capăt al funei şi
astfel să lipesc sămânţele de fune. Funea
aceea apoi o îngropăm în şăuţurelul stratului.
Ori-cum am sămâna însă fragile, pe
ele, în cele dintâiii două săptămâni, trebue
să le udăm în fie-care zi odată, afară de
zilele când plouă. Straturile sâmanate astfel,
le lăsăm în ştirea celui-ce poartă grija de
toată făptura. Puţine paie însă nu strică
să împrăştiem peste stratul sâmânat, că
34

paserile încă ştiu să ne facă rău, când dau

de ce avem acolo. Dar apoi paiele trebue
luate primăvara cât ce să duce neaua, până
a nu răsări pomii, că altcum mai târziu,
când prind a răsări pomii, toţi i-am rupe
luând paiele, că ei când răsar sunt foarte
fragezi şi frângurii.
 Kigolarea şcoalei k pomărit.
Bunule cetitor! Ştiut lucru este, că
•de voim a cultiva ori-ce plantă, mai întâiu
trebue să cultivăm pământul în care voim
a-o creşte, şi numai după aceea sămânăm
ori răsădim acea plantă. De voim a cultiva
păpuşoi, grâu, săcară ori alte bucate, mai
întâiu gunoim locul bine şi după aceea îl
arăm odată ori chiar mai de multe-ori,
apoi sămânăm. De voim a cultiva petringei,
morcovi, celer ori alte verdeţuri, mai în­
tâiu gunoim, apoi săpăm pământul bine,
mărunt şi afund, apoi sămânăm. De voim
a cultiva ceapă, sfecle, tutun, trebue iar să
gunoim şi apoi să săpăm bine şi afund pă­
mântul şi numai după acea sădim ori, cum
zic unii, răsădim plăntuţele.
Cu pomii încă stă lucrul întocmai.
Unde voim a-i cultiva, trebue mai întâiu
să cultivăm alte plante, ori-ce numai nu
3*
36
plante ierboase, de coasă, ca fân, trifoi,,
lucerna e t c , dar alte plaute ori-ce, cu
deosebire plante de ss.pă : cucuruz, napi,
sfecle, baraboi, legume.
Adecă, în pajiştea ruptă proaspăt să
nu sămânăm, nici sădim pomi. ci în pă­
mântul umblat. Acela încă trebue să-1 săpăm
adânc cu hârleţul şi să adunăm ori-ce
rădăcinuţă s'ar ivi şi apoi să-1 greblăm bine,
ca straturile cele de ceapă. Ba. tiiud-câ
locul, unde. voim a cultiva pomi, nu trebue
gunoit, avem de a suplini acea gunoire prin
rigolare. Iată cum să întimplă ' rigolarea:
De-alatul gradinei, ori locului, din
care voim a face pomărie, săpăm mai în­
tâiu un şanţ, ca de trei urme de afund şi
p'atâta de larg. Pământul, ce-1 scoatem
săpând, îl aruncăm, tot de o parte, şi adecă
de partea, care va forma marginea pomăriei,
pe ţermurele şanţului. După aceea începe
un lucrător şi sapă de un hâiieţ de afund
o bucată de trei urme de lată chiar lângă
şanţ, şi pământul săpat îl aruncă în şanţ;
alt lucrător merge în urma celui dinainte,
săpând adecă tot unde a săpat cel dinâiu,
iar de un hârleţ de afund şi aruncând
pământul tot în şanţul cel dintâiu, acum
 37

merge al treilea om, şi mai sapă de un

hârleţ de afund, tot unde săpară cei doi,
şi el încă aruncă pământul în şanţul cel
dintâiu, prin ce şanţul cel dintâiu e plin,
iar lângă el s'a ivit alt şanţ de o jumătate
de stâujin de larg şi atâta de afund. După-
ce omul cel dintâiu, care a început şanţul,
e în capătul tablei, să întoarce numai decât
de unde a început şi îucepe alt şanţ; ortacii
lui, care cum ies din şanţul dinainte, vin
şi prind a săpa după el, şi fiecare aruncă
pământul tot în şanţul cel gol.
Astfel merg săpând unul după altul
şi omul dinainte tot începe câte un şanţ,
iar cel din urmă-1 gată, dar când un şanţ
e gata, celalalt de lângă el e plin cu pă­
mânt proaspăt, afânat, înturnat, aşa că partea
care fu la soare, de-asupra, vine acum chiar
în fundul şanţuhii, iar care fu în fund,
vine de-asupra. Tot aşa urmăm până tabla,
menită pentru pomărit, e gata ; atunci băgăm
de seamă, că avem chiar la sfârşit un şanţ
gol. Pe acela îl umplem cu pământul, ce
fam fost scos din şanţul cel dintâiu, cu
dâlma ceea-ce e mai ridicată, chiar colo
-de unde începurăm. Acest pământ îl cărăm
frumos cu roaba (târbonţa). In urmă ne
38

punem şi "greblam toată tabla frumos şi

suntem gata eu rigolatul.
Aeeasta-i toată rigolarea sau în-
turnarea pământului oare-i bine să se facă
când voim a croi o pomărie, şi de n'am
samânat sămânţa pomilor în pământ rigolat
— când vin pomişorii sădiţi, nesmintit să
le rigolăm locul, unde îi vom sădi spre
cultivare, că rigolarea este de un folos
foarte mare, şi iată de ce :
Daoă în pământul acesta pulverisat
(afânat, pospoiat) vom răsădi pomişorul,.
rădâcinuţele şi-le întinde uşor, în toate
părţile şi ele cresc tare şi puternic.
Afară de aceea, la şeoalajde pomi
aceasta e toată gunoirea, deoare-ce dacă
vom gunoi regulat şcoala de pomi, ce e
drept vom avea pomişori mai graşi şi acolo*
ar creşte mai repede, dar apoi când i-am
răsădi în locul unde au să stee de vecie,
atunci ei ar tângi foarte tare, daoă nu ar
veni într'un loc ohiar aşa de gras după-oum
fură în şcoala de p o m i ; trebue să ne în­
semnăm şi aci, oa şi la altele multe în
vieaţă: dela rău să ne uroăm la binişor r

de acolo la bine, şi apoi la foarte bine;

şi vai de oel-ce face calea întoarsă!
 39

Rigolarea mai e bună şi de aceea, că

de-i vara ploioasă, apa să împrăştie prin
pământ, nu stă baltă lângă rădăcina po­
mului, că l'ar face de s'ar bolnăvi. Deci
dară, să ne mai întipărim odată în minte
cele zise până a c i : sămânţa pomilor o
sămânăm în pământ săpat adânc, care
pământ mai înainte să fi fost cultivat cu
plante de sapă; iar când vin pomişorii
răsădiţi, atunci nesmintit avem de rigolat
pământul, dar nici acest pământ nu din
ţellnă îl rigolăm, ci iar din pământ cultivat
mai înainte cu plante de sapă.
 Cultivarea pomilor In anul întâiu.
a) Primăvara şi vara dintâin.

Iubite cetitorule! Dacă astă toamnă

ţi-ai sămânat sămânţa de pomi, ori dacă-i
sămâna-o în astă primăvară, fi eu luare
aminte, că îndată după ce dă o ploiţă, să
ivese ioi ooale petri; acelea trebue delătu-
rate. Iar când încep a eşi pomii, pentru
cât bine-i în lume să nu suferi găini ori
alte galiţe pintre ei, că sunt atât de fra­
gezi, încât pe care l'ar călca,., s'ar şi rupe
şi să uscă numai decât. Asemenea le place
bine găinilor a-i ricăi şi smulge, prin ce
iar să uscă numai decât.
Dar de-odată cu pomişorii, ba şi mai
curând, ies buruienele, că lor li-e mamă
bună pământul, ele ies şi nesămânate. De
cumva ies mai de timpuriu de cât pomii,
cu o mare băgare de samă le putem smulge,
că ştim de pe beţigaşele împlântate din
 41

toamnă, oari ne sunt şenţurelele cu să­

mânţa. Totuşi mai bine e a-le da pace până
răsar pomişorii şi cresc da au 6 frunze;
atunci sunt tărişori şi nu-i putem aşa uşor
vătăma, şă şi ţin atunci tare în pământ.
Dar plivirea să se întimple tot deauna după
ploaie, ori de vedem că-i secetă şi buruie­
nele înăduşesc pomişorii, atunci ne punem
şi udăm straturile bine de sară, iar dimi­
neaţa le plivim frumos, să nu rămână nici
o buruiană. Să băgăm însă de samă la ori
ce plivire, că de cât să rupem buruiana
mai bine să lăsăm ueplivit, că buruiana
ruptă prieşte mai biue după rupere decât
cum fu ea întâiaş-dată. După plivire e bine
să săpăm printre pomişori cu o sapă mică.
Eu făcusem, pentru acei scop elevilor mei
cuţitaşe de lemn, din câte o aşchie, şi cu
acele săpam printre pomişori: dar apoi şi
erau săpaţi, n'ai h văzut unul vătămat,
pentru mult bine, că erau straturile împăr­
ţite între elevii clasei, la fie-care oâte-un
strat. La acest lucru luau parte şi fetele,
ca şi feciorii.

In vara dintâie dara, toată cultivarea

pomişorilor constă din plivire şi săpare, şi
de oumva-i secetă prea mare din udare.
42

Câte un pomişor — ou deosebire merii -—

îndată ce-i de un lat de mână de înalt,,
aruncă crenguţe; acele le putemtăia fără
cruţare.

b) Toamna •primă.

Când prind frunzele a îngâlbini şi a

cădea, vedem, că să apropia toamna şi după
ea vine iarna. Pomii însă nu-i ertat să ni-i
afle înglodaţi în buruiene. Acum să şi pli­
vesc cu mult mai uşor, că după o brumă,
cele mai multe buruiene să dăbălăsează şi
uşor să smulg, singur nalba-i, care ne dă mai
mult lucru toamna, ca şi primăvara pirul.
Altcum colea în Septemvre sau Octomvre,.
când să încep prelegerile, cei mai mulţi
învăţători îşi află pomăriile pline de buru­
iene, că peste vară mai merg şi ei : mai
pe la casele părinteşti, mai in escursiuni
etc. Destul, că toamna cei mai mulţi în­
văţători îşi află pomăriile pline de buruiene,
de nu mai ştii ce alege. Aşa o păţiam şi
eu. Atunci apoi în primele zile de învăţă­
mânt, cât ţin înscrierile, încetul cu încetul
trebue întâiu să-şi plivească pomăria. D a r
atunci lobodele sunt atât de puternice, de
trebue tăiate cu briceagul ori cu secerea r
 43
ca de-i da a-le smulge, tragi eu o lobodă
;
câţiva pomişori. Păţit am şi de-aceste!'
Ne punem dar mai întâiu şi tăiem...
buruienele de printre pomi cu băgare de
samă, ca să nu-i tăiem şi pe ei, apoi încet
cu încetul smulgem şi rădăcinile, cari le
putem, că toate nu le putem până nu le
bate bruma de câteva ori. Dar de lipsă
este totuşi să-i curăţim măcar de buruiene
dacă nu şi de rădăcinile lor. Astfel să des-
voaltă şi întăresc binişor, până înceată
circulaţiunea sucului. După ce am plivit
bine printre pomişori, apoi ne punem şi
săpăm printre ei frumos şi le dăm aşa pace
până colo târziu toamna, când să apropia
îngheţul. In timpul acesta ne punem şi
rigolăm locul unde-i vom muta şi sădi. Cum
să rigolează, am văzut; să vedem acum
eum să răsădesc.
 Resădirea pomilor.
A m zis, că trebue să pregătim loc
pentru pomişori, şi adecă de patru-ori mai
mare, decât fu cela, în care i-am sămânat.
Locul acesta îl rigolăm şi greblăm, apoi îl
împărţim în straturi, de câte un metru de
late şi dealungul stratului, pe lângă sfoara
de grădinărit, tragem cu o bâtă ori cu o
sapă mică linii drepte, 2—3 pe un strat.
Eu trăgeam trei linii, ca să cruţ locul.
Apoi, de e toamnă bună, fără ploi, ne pu­
nem coalea lângă postul Crăciunului şi
scoatem pomişorii toţi frumos, merii, perii,
gutii, prunii, cireşii, vişinii şi nucii. Ca să-i
putem scoate bine, facem aşa, că viram
hârleţul afund sub rădăcinile lor, apoi cu
mâna prindem câte 4—6 pomişori, câţi
sunt adecă lângă olaltă, şi-i tragem afară.
•(Piersecii când îi scoatem, îi şi punem la
locul unde au de a rodi).
 .Dnpă ce i-am scos, îi curăţim de ră­
dăcinile, cari din întimplare s'au sdrucit.
ori că doară sunt prea lungi, cum să în-
timplă la peri şi nuci. Dar nu scoatem mai
mult, de cât câte un şir odată, şi apoi îi şi
răsădim în straturile cele rigoiate, dar cum ?
Iată cum :
Straturile ne sunt liniate dealungul.
Pe liniile acele, tot la depărtare de o palmă,
facem câte-o groapă eu un pocinaob anume
făcut de o jumătate metru de lung şi gros
cam ca o, coada de sapă.
Pociumbaşul aeela îl înplântăm fru­
mos în pământ, cam atât de adânc, cât
chibzuim, că-i de lungă rădăcina pomişo-
rului. Când scoatem, pociumbul din pământ,
numai decât înplântăm pomişorul cu rădă-
cinuţa şi astupăm gaura ou pământ, pe
care-1 apăsam niţel pe lângă pomi.şor. Aşa
urmăm cu toţi, tot la depărtare de o palmă
de olaltă. Şi merge foarte repede. Eu fă­
ceam aşa. că eu făceam gropiţele, un elev
purta pomişorii îu braţe, alt elev tot lua
câte UD pomi.şor şi-1 punea. Şi în scurtă vreme
toţi pomişorii erau puşi. Apoi fiind pămân­
tul afânat, urmând toamna ploi, îl îndeasă
frumos şi de o potrivă pe lângă pomişori
m

şi astfel numai cu puţini să întimpla să

piară de frig peste iarnă.
Unii pomologi rigolează pământul din
toamnă, apoi scot pomişorii şi nu-i răsă­
desc, ci-i pun peste iarnă în celare (piv­
niţe) până primăvara şi atunci îi răsădesc.
Eu nici când n'am făcut aşa, ci de nu i-am
putut răsădi din toamnă nici nu i-am scos,
ci când iam scos, toamna ori primăvara,
atunci iam şi pus numai decât. Şi am aflat
că aşa e mai bine.
Să întimpla câte-odată, că am scos
pomişorii, dar nu-i putem pune numai de­
cât; atunci îi acoperim cu pământ pe ră-
dăojsij şi astfel nu vestezesc.
'••Mai trebue să băgăm de seamă un
lucru; să punem adecă în fie-care rând nu­
mai câte-un soiu de pomi şi nu mestecaţi,
că atunci ne răpesc mult timp la altoire,
fiindcă nu toţi vin altoiţi de-odată şi cu un
soiu de mlâdiţe nobile. Eu făceam aşa : pe
fiecare strat formam 3 rânduri, cele două
de pe margini le umpleam cu meri, oel
din mijloc cu peri. Nucii, prunii, cireşii şi
vişinii îi puneam deosebit şi adecă un şir
de pe margine pruni, pe cealaltă margine
vişini şi cireşi, iar în rândul din mijloc
 47

nuci. Eu aşa făceam şi am pus sama, că

n'a fost rău. Alţii cerce şi aşa, dar cerce
ăi alt-fel, dacă vor, numai cerce şi vadă
cum va fi mai bine, şi spună şi altora,
să ştie.
Sunt unii, cari cum am zis păstrează
pomişorii în celar (pivniţă), iar peste iarnă-i
altoesc (prin copulare) în casă şi iar îi
pun în celar în năsip, până primăvara, când
îi răsădesc. N'am făcut aşa nici când, că
dă prea mult lucru, iar ducându-i altoiţi
din casă până în celar, ori primăvara,
din celar în grădină, să deslipesc tare
lesne şi toată munca ne este în zădar. A m
şi băgat altcum de samă, că şi pomului,
ca şi omului, să nu-i dee omul mai
mult decât o greutate de-odată! E destul,
ca el să-şi înfigă bine rădăcinile în pă­
mânt, să se prindă; să nu mai poftim ca
să-şi prindă şi rădăcinile şi altoia, că ce-i
prea mult nu-i sănătos.
Făeut'am şi eu aşa, că primăvara am
scos pomii, i-am altoit în mână şi apoi
i-am pus în aşa numita şcoală de altoit
(că aşa să numesc straturile unde punem
pomii pentru ai altoi). Dar m'am convins,
oă-i mai bine altcum, adecă să altoim nu-
48

mai pomii, cari au stat barămi un au în

şcoala de altoit, după ce adecă vedem, că
s'au prins bine şi s'au desvoltat frumos.
Aşa-dară, în primăvara, şi vara întâie
plivim şi săpăm pomişorii de câte-ori cere
trebuinţa; toamna îi plivim, iar mai târ­
ziu îi răsădim în Jocul rigolat. De n'am
făcut lucrul acesta în toamna dintâiu, tre­
bue nesmintit să-1 facem în primăvara ur­
mătoare, tare de timpuriu. Hi iată de ce :
De am lăsa pomişorii tot în locul
unde au răsărit din sămânţă, pe unele lo­
curi sunt prea deşi, 2—3 .şi chiar mai mulţi
la oialtă cu rădăcinile împletecite deci
cresc rău, strâmbi, îndesuiţi. Apoi pămân­
tul printre ei este înţelinit, ori cât l'am
cultiva de bine, şi multe buruiene îşi au
rădăcinile împletecite de ale pomişorilor.
După acea îiesooţiudu-i şi îieeinutându-le
rădăcinile, la unii pomişori acele merg. ca
fusul în jos, aproape fără musteţe şi astfel
mai tare cresc in jos, îu pământ, decât sus
în aer.
Da că-i- scoatem însă frumos, luăm
unul de unul în mână, îi curăţim frumos de
crenguţele- ori spinii ce s'au ivit pe ei şi
le ciuntăm rădăcinele cât să nu rămână
 49

mai lungi decât un decimetru (un lat bun

de mână). Astfel curăţiţi apoi îi punem în
gropşoarele făcute, în locul rigolat, acolo
să prind frumos, işi formează rădăcini ră-
cătănate şi bărboase în pătura de-asupra a
pământului, care apoi foarte lesne să pot
scoate, când avem de ai muta la locul sta­
bil, unde adecă vor avea a trăi şi rodi.
lată şi forma, ce o are şcoala de al­
toit, adecă tabla unde am răsădit pomişorii
când sunt de un an:

[....
1 peri . . . .
I . . . .

(....

1 metru 1
.
8 . . . . cireşi . . .
vişini . . .
|

adecă: straturile sunt câte de un metru de

late, iar de lungi cât voim şi cât putem ;
pe straturi avem câte trei rânduri de po­
mişori depărtaţi la o urmă unul de altul
(cam patru pe un metru).
4
50

In rândul dintâiu sădim merişori, dar

numai merişori, în al doilea numai perişori,
apoi în al treileaiar merişori; oa şi în stra­
tul dintâiu. De avem merişori şi perişori
pentru mai multe straturi, toţi ii punem
ca în stratul dintâiu. Daeă am gătat cu ei
punem în stratul ce urmează, în rândul
întâiu prunii, în al doilea (cel din mijloc)
nucii, iar în al treilea cireşii şi vişinii.
Aceştia iar deosebiţi, vişinii între olaltă,
iar cireşii încă între olaltă. Făcând aşa,
am fi gata cu plantarea pomilor din şcoala
•de sămânat în şcoala de altoit.
 Rechisitde k pomărit.
Bunule cetitor ! La pomărit, ca şi la
•ori-ce lucrare, nu putem face treabă fără
rechisite, fără unelte. Acestea unelte sunt
-de două feluri : unele cu cari lucrăm pă­
mântul, iar altele cari ne servesc numai la
deosebitele lucrări ce le avem cu pomii.
De cele dintâiu să ţin: hârleţul, (Fig. 1)
cu care săpăm şi rigolăm locul; sapa, (Fig. 2)
52
cu care spargem bruşii, radem cărările,
tragem pământ unde să recere şi săpăm
pintre pomi. Pentru aceea avem lipsă de
două feluri de sape, mai mari şi mai mici.
Tot de unelte, cu cari lucrăm pămân­
tul, să ţine grebla, (Fig. 3), cu care oblim

(Fig. 3). Grebla.

sau planisăm straturile şi greblăm cărările..

Cu dosul greblei să astupă şi sămâliţeTe
pomilor cele sămânate în şanţuri. Tot de
acestea să ţine şi sfoara de
grădinărit (Fig. -4), fără
de care straturi şi cărări
oable anevoie să pot face.
Apoi de şi a zis cineva,
că drept e numai cel de
sus, noi avem să ne silim,
după putinţă a mai face
şi ios câte un lucru drept.
Y J r
. ~,al ,
(Fig. 4). Sloara de
grădinărit.
 53

Bine este dacă avem şi o roabă sau

târboaiiţă. (Fig. 5) ou oare să oară burie-

(Fig. 5). R o a b a sau târboanţa.

nele şi pământul, eă e mult

mai greu şi fără spor a le
căra cu corfa; apoi mai
avem lipsă de o lopată de
încărcat roaba şi de arun­
cat pământul.
De uneltele proprii nu­
mai pomăritului să ţin bri­
ceagul (fig. 6) şi cosorul,
(fig. 7) fără de cari n'avem
ce căuta în grădină, că ici
avem de tăiat un spin, colo
o creangă, dincolo o frunză
ou omide, ş. a. m. d. din
care pricină acela să şi fie
ascuţit bine, să te poţi cu el
rade, cum să zice, şi să
şi să aibă două custuri (tăi-
(Fig. 6). B r i c e a g u l .
54

şuri), una mai

mare, eu care
tăiem crengi,
netezim rane,
dela p o m i ,
ciuntăm rădă­
cini e t c , iar
alta mică, care
ne s e r v e ş t e
numai la al­
toit, cum vom
vedea la tim­
pul seu.
Afară de
briceag avem
lipsă de foar­
feci pentru
pomi. (Fig. 8).
Cu ele tăiem
r ă d ă c i n i şi
crengi pân'la
grosimea de­
getului şi apoi
le netezim cu
custura c e a
mare a bri­
ceagului ori a
cosorului. Tot
cu foarfecele
£(Fig. 7). Cosorul.
 55

tăiem vârfurile crengilor şi crengile cele

cu omide, şi curăţim gardul cel viu. Foar-
fecile încă trebue să taie bine. Foarfeci de
cules omide (fig. 9.)

Pe lângă briceag şi foarfeci, mai avem

lipsă de ferestrău (firez) (fig. 10). Aceasta
de avem în grădină numai pomi mici, mai
66

puţin groşi decât mâna, e destul dacă e

un firez mic de mână, lung de t/a metru
şi cu ramă de fer, formând un triunghiu
rama cu ferestreul.
Cu acesta tăiem crenguţele ori trun-
chii, ce sunt mai groşi decât degetul. De
avem însă în grădină pomi mari, roditori,
•atunci, avem lipsă de un ferestrău mai
mare, cum sunt cele cu care tăiem lemne
de foc. Cu acesta tăiem crengile uscate ori
cele prea dese, ori cari le sfârtioă vântul.
Tot pentru cultivarea pomilor avem
lipsă şi de o răzuşe (fig. 11), cu care ra­
dem muşchiul şi coagea vechia de pe pomii
bătrâni. Rezuşea aceasta e de fer, cam
câ cele cu care rad muierile covată de
pane.
7r k

(Fig. 11). E ă z u ş a .

Avându-le toate acestea, putem lucra

în pomărie în voaia cea bună, dar lipsiu-
du-ne numai una, vom fi de multe-ori si­
liţi a ne uita cum ne stă lucrul şi a fluera
 57

a pagubă după el. Deci, unelte bune, daoă

voim lucru bun, că uneltele şi deprinderea
fac pe maestru, iar fără unelte şi cel mai
priceput stă şi priveşte cu jale, neputând
lucra.
 altoirea pomilor.
Pe unii oameni îi auzim zicând: po­
mul ăsta-i fel bun, nu mai trebue altoit.
Şi nu au drept. Să fiă pomul eşit din sim-
bure cât de nobil, tot trebue altoit, nobi-
litat, că au nu vedem şi omul, chiar şi
boerii şi împăraţii, cari să ţin mai nobili,
de neam mai bun decât alţi oameni, şi ei
îşi dau copii la şcoală, ori că le duc das­
căli acasă să-i înveţe carte şi omenie. Aşa
şi cu pomii. Poate cei eşiţi din simburi de
poame bune, n'ar fi chiar aşa de sălbatici,
n'ar produce poame chiar aşa de pădureţe,
ca cei eşiţi din simburi de corobeţe (coro-
beţe: mere şi pere păduraţe) dar nici aşa
bune poame n'or produce, cum fură celea
din cari scoaserăm simburii, căci să mai
sălbătăcesc, cât de cât.
Deci trebue altoiţi toţi merii, perii,,
cireşii şi vişinii. Prunii însă, chiar şi cei
 :
59

perşi (bistriţeni) pot remânea şi nealtoiţi

că ei să nobilitează mutându-se de 2—3 ori
şi ourâţindu-să frumos şi la timp. Ba pru­
nele perse, altoite, nici nu sunt aşa gustoasă
ca cele nealtoite ; nu mai au gustul cel bun..
Nucii încă nu vin altoiţi, asemenea nici
persecii, că dacă i-am produs din simburi
buni, ei — ca şi prunii — numai mutaţi
trebue şi săpat pe lângă ei, că vor produce
poame, destule şi bune. Altcum şi aceştia-i
poate altoi, cine voieşte, şi-i şi altoesc unii,
şi spun că nu le pare rău.

Vorba e mai cu samă de altoirea meri­

lor, perilor, cireşilor, vişinilor şi caisinilor.
Ce pomi şi când să mai altoesc, vom ve­
dea mai târziu. Acum să vedem de altoire
preste tot.
Timpul altoirei e primăvara şi vara,
unii altoesc şi iarna în -casă, apoi duc altoii
în pivniţă în năsip până primăvara, atunci
apoi îi sădesc în straturi. Dar altoirea de
iarna, în casă, nu o recomand decât gră­
dinarilor, cari numai din acea trăiesc ; şi
iată de ce ;
Pomişorii altoiţi în mână şi duşi
odată în pivniţă, apoi deacolo în strat, lesne
60

să pot deslipi şi atimoi lucrul nostru ră­

mâne baltă; ori chiar de nu sau smintit
prin atâta âmblare cu ei, dar atunci le dăm
două lucruri de odată; să-şi prindă rădăoi-
nuţele în pământ şi să-şi prindă creanga
nobilă, ba şi să-şi vindece rana. Iar la pomi,
ca şi la omeni, să nu le dăm mai mult,
decât un lucru de-odată.
Aşa-dară e destul dacă altoim primă­
vara şi vara.
E acum întrebare, când ar fi mai bine
de altoit: primăvara ori vara ? La între­
barea aceasta ne răspunde însă-şi natura.
Pomii cei mai groşi trebue să-i altoim
primăvara, iar cei mai subţirei vara.
Modurile de altoire încă sunt mai
multe şi acomodate după timp; primăvara
altoim în crepături, prin copulare şi in
coajă, iar vara numai oculăm. Aceste sunt
cele patru moduri mai obicinuite de altoire,
oă mai sunt şi altele dar acelea mai puţin
însămnate.

Dar oare de ce avem lipsă la altoire ?

La altoit avem lupsă de pomi pădu­

reţi (fig. 12), de rechisite sau unelte de
 61
pomărit, de ceară de altoit, şi-ce-i lucrul
cel mai de căpetenia, de crenguţe nobile,
de crenguţe de pomi în adevăr buni, ale
căror fructe (roade) le cunoaştem.

(Fig. 12). Pom pădureţ.

62
Pomi pădureţi avem, că i-am adus
de pe câmp, ori i-am cultivat din sămânţă;
rechisite încă avem, cele descrise mai sus;
acum să vedem de crenguţe nobile, apoi
când ne-om apuca la altoit, de ceară sau
.alifia trebuitoare.
 Crenguţele de altoit.
Crenguţele le luăm numai de pe pomi
cari rodesc, deci la cari le cunoştem fructele
(roadele), şi nici'de cât dela pomi nerodi-
ţori. Acele le tăiem din iarnă, în Faur ori
Mărţişor, şi le păstrăm în pivniţă în arină
(năsip) până la timpul altoirei. Atunci le
scoatem apoi şi le folosim. De nu am pu­
tut înse lua crenguţele din iarnă, bună
oară de nu am avut pomi nobili de-a în-
dămână, ori chiar de am avut, poate că
nu avem pivniţă unde să păstrăm _ crengu-
ţele, în acel cas luăm crenguţele atunci,
când prindem a altoi după Bunavestire
până la St. George pentru altoirile în co-
pulare şi crepătură, iar pentru altoirea în
coajă, care să întâmplă numai în Maiu, încă
le luăm în Aprilie baremi, dacă nu le-am
luat din iarnă.
64

Dacă luăm crenguţele în Aprilie, e

destul de le aşezăm în pământ, la loc scu­
tit de soare, îngropat de tot în pământ
cât numai vârfurile să le fiă afară (fig. 13
crenguţe de altoit), şi de acolo tot scoatem
când altoim, iar celelalte tot în pământ
le păstrăm. Nici nu-i bine a scoate din
pământ, ori chiar din pivniţă mai multe

Fig. 13). Crenguţe de altoit.

crenguţe odată, decât câte credem, oă vom

putea folosi în ziua aceea, oft purtându-le
de ici-oolo, le usucă lesne vântul primăverei.
Ori că tăiem crenguţele iarna (ceea-
ce e mai bine) ori că le tăiem primăvara,
 65

să punem bine sama, eă din oare parte a

pomului le tăiem. Că oele din partea des­
pre mează-zi a pomului sunt oele mai bune,
deoarece ele sunt mai bine coapte şi pe
ele sunt mugurii mai bine desvoltaţi.
Crenguţele apoi le tăiem numai cele
de un an de bătrâne şi adecă cu puţin
lemn de doi ani sub ele, care să cunosc
după nodurelul, ce-1 au. Sub nod. cam de
2 degete tăiem crenguţele şi le aşezăm în
mănunchiuri frumoase, cât de pe fie-care
pom nobil să fiâ rămurelele într'un singur
măuunchiu; nici nu amestecăm crenguţe
în mănunchiuri de pe mai mulţi pomi, nu­
mai în caşul dacă sunt chiar de aceea-şi
specie şi neam. D. es. luând crenguţe de pe
un măr bătui, nu le punem în măuunchiu
cu altele de pe un măr ponic, nici crengu­
ţele de păr Napoleon cu cele de păr muşcat.
_ _Măn^unchmril_e_.le_ legăm frumos, si_le_
înfăşurăm cu o ţiduliţă, pe care scriem nu­
mele pomului, de pe oare le-am luat. Ast­
fel, când, prindem la altoit, luăm mai în-
tâiu numai un mănunchiu, şi tot din el
altoim până am folosit crenguţele toate. Şi
cum am altoit un pom, îndată-i punem o
ţiduliţă (bilet) pe care am scris specia mlă-
66

diţei altoite, că de s'a prinde, şi pornul

acela va fi de aceea specie. Şi lucrul acesta
e foarte de lipsă, ca să ştim din care neam
de pomi câţi avem ? A v e m destui ori că
ne chiar întrec, de putem şi vinde? Dacă
da, atunci ştim cu bună-seama ce vindem,
iar lucrul acesta vrea să-1 ştie cumpărăto­
rul negreşit.
Aşa facem apoi cu fiă-care legătură
de crenguţe, până am gătat altoirea' de
primăvară. Pentru altoirea de vară, aceste
crenguţe nu mai sunt bune. Ele să iau de
pe pom atunci, când apoi să şi ia mugu­
rul de pe ele şi să oculează, cum vom ve­
dea la timpul său.
 Ceara de altoit.
Avem pădureţii, avem uneltele tre­
buincioase, avem şi crengile nobile, acum
aşteptăm până colea ce prind pădureţii a
să luci la coajă, iar mugurii a plesni, a
înverzi, ceea ce să întimplă de regulă în luna
lui April, ori de să desprimăvărează curând,
chiar cătră sfârşitul lui Mărţişor. Deci pu­
tem prinde la altoit. Dar până a nu scoate
crenguţele de unde le avem, spre păstrare,
să ne facem ceară ,de altoit, sau cum să
mai numeşte, alifia de pomi, că fără ea,
la altoitul de primăvară, puţină ispravă
putem face.
E drept, că bătrânii noştri folosesc
numai lut cleios, frământat cu păr de vită
şi cu balegă, dar acela nu e destul de bun,
ba pentru pomişorii tineri, subţiri nu a de
loc bun. încă la pomi mai groşi, cari să
altoesc în coajă — treacă-ducă-să, dar şi
5*
68

la aceia mai buna este alifia. Şi sunt multe,

foarte multe soiurile de alifia, dar nu toate
sunt de-o potrivă de bune. Că nu-i destul,
că am legat ou o alifia oare-care rana
pomului, ci trebue să ştim înainte, că aceea
alifie de bună-samă i-a ajutat pomului ca
să-şi vindece rana curând. Multe soiuri de
alifii însă nu au aceasta însuşire, ba mai
e şi împrejurarea, că sunt foc de scumpe,
cu deosebire în apotecă (farmacii). Deci e
bine ca să ni-le ştim face noi de noi, că
ne vin. mult mai eftine şi apoi şi sunt mai
bune, numai să ne deprindem a-le face cum
să cade.
Eu fac ceara de altoit aşa : îmi câş­
tig ceară de stup, răşină neagră, terpentiii
gros şi său ; din fiă-care pun tot pe o formă
de mult, său poate ceva şi mai puţin. Ca
să le nimerim bine, trebue cântărite, ca să
nu fie mai mult dintr'una, decât din alta.
După ce le am toate de-a îndemână iau o
cratiţă (tigaia) de fer, ori de lut şi pun
sub ea cărbuni aprinşi. Focul cu pară nu
e bun, că lesne să poate furişa undeva să
ne facă daună; apoi afară de aceea, în
cratiţa pusă numai pe cărbuni să topesc
materiile numai încet şi mult mai bine,
 69

decât în flacără. Apoi nici nu topim ceara

de altoit în casă, că topindu-să dă un mi­
ros cam greu şi greţos pentru unii oameni.
In cratiţă punem mai întâiu ceară şi o lă­
săm să se topească bine, până e fluidă
(curgătoare) cum să cade. Atunci punem
numai decât în cratiţa cu ceara cea fieartă
tot pe atâta răşină neagră. (De nu avem
neagră, putem pune răşină de brad albă,
numai cât aceea fiind cu sfărmături de
scoarţă, e mai bine să o topim deosebit
şi apoi în stare fluidă să o strecurăm peste
ceară; asta încă e bună, de multe-ori cu
de aceasta mi-am făcut alifia, şi încă foarte
bună). După ce prind a fierbe bine, ceara
cu răşina la olaltă, de sunt tot un fluid,
punem terpentinul cel gros, iarăşi atâta,
cât a fost ceara, ori răşina.
De însămnat este, că de când am pus
cratiţa cu ceara pe cărbuni, tot mestecăm
cu un beţigaş, ca să nu să lipească de vas.
Dacă şi terpentinul este bine fluid, mai
punem puţin său, oam cât o nucă, fie chiar
de cel de pe lumină, şi iară mestecăm până
şi acesta e bine topit.
Acum materia aceasta fluidă o tur­
năm încet într'un blid cu apă rece, curată.
70

Ea îndată s'a făcut turtă de-asupra apei ;•

noi o tot apăsam apoi în apă până să sle-
eşte bine. Apoi ne ungem manile cu unsoare
şi prindem turta aceea din apă şi o fră­
mântăm bine în mâni, ca să iasă toată apa
din beşicuţele, ce s'au format în ea.
După ce am frământat'o bine, o facem-
şuştuluci, adecă rudiţe ca degetul de groase
şi câte de un decimetru de lungi ; acei
şuştuluci îi învăluim apoi în hârtia, ca să
nu ni-se lipească de haine, ori ca să nu
să lipească pulbere de alină. Din alifia
aceasta putem lua când şi cât ne trebuieşte
cu vârful briceagului, o lăţim între degete
şi o punem pe rana pomului, unde să li­
peşte foarte bine, dacă cumva nu ploauă
afară, ori dacă nu-i din samă tfară frig.
Altcum pe ploaie şi pe răceală mare ni­
meni nu altoieşte.
S'ar întreba cineva, că de ce să ames­
tecăm chiar toate materiile aceste, când
facem alifia; n'ar fi oare destul şi numai
trei, ori două materii la facerea alifiei T
La aceasta respundem, că n'ar fi destul, şi
iată de ce :
Ceara singură ni-ar veni prea scumpă,
şi nu să lipeşte aşa bine,, ca daoă o ameş-
 71

teoăm cu răşină : numai ceara cu răşina de

o punem, ni-o fură albinele de pe altoi,
deci adaugem terpentinul, al cărui miros
nu place albinelor; dar ca să putem mai
lesne lăţi alifia între degete, punem, şi
săul şi atunci e alifia în adevăr bună şi
albinele nu o fură.
Aceasta e alifia, ce o folosesc eu de
vre-o două-zeci şi opt de ani, cu cel mai
bun succes, şi deci aceasta o şi recomand
cu deosebire ori şi cui, mai adaogănd, că
cine vrea să altoiască prin copulare, e bine
ca alifia să şi-o întindă pe o pânză îndată
ce şi-a scoso din apă ; mai lesne o întin­
dem cu un cuţit încălzit. Din pânza aceea
(cărei mai bună de cârpă veche) sfârticăm,
ori tăiem câte-o peteluţă cât degetul şi
înfăşurâm pomul copulat.
Dacă cumva ar dori cineva să faeă
alte soiuri de alifii, decât cele arătate de
mine mai sus, bucuros îi dau îndrumări,
după cum văzui pe alţii făcând, ori după
cum cetii prin cele cărţi de pomărit. Aşa
d. e. ar fi receptul următor
Topim în cratiţă colofonium sau ră­
şină veneţiană. apoi o luăm de pe foc şi
turnăm în ea încetinel spirt, până ani tur-
72

•nat de patru-ori p'atâfca spirt, pe câtă ceară

veneţiană am fost pus; apoi mai ameste­
căm o leacâ şi alifia este gata. Aceasta
alifia să foloseşte tot îu stare fluidă. Diu
ea ungem rana pomului cu o peana de lemn
şi îndată ce ajunge acolo să întăreşte.
Mai efcină însă de cât aceasta şi iarăşi
foarte bună alifia este următoarea ;
Topim răşină curată 20—25 deca-
grame, albă ori neagră, mai bună este însă
cea neagră ce o folosesc ciobotarii. Topi­
rea să se întimple încet, tntr'un vas pus
pe un foc numai din cărbuni. Când e ră­
şina topită bine, o luăm de pe foc şi o
amestecăm bine cu 4—5 decagrame de
spirt rectificat (îl căpătăm mai curat în apo-
tecă sub nume de spiritus vini rectificatis-
simus), şi alifia e gata şi să poate păstra
ani întregi în vase închise de pleu (tinichea),
rămânând curgătoare, dar cum o punem pe
pomi, îndată să întăreşte. Aceasta e foarte
bună, ba la mulţi le mai place decât cea
solidă (virtoasă), ce o folosesc eu, zicând,
că albinele nu o cară şi fiind fluidă să
poate lucra cu ea mai repede şi mai bine
decât cu cea solidă ; apoi mai zic, că de-
lâtură mai sigur aerul dela rana pomu-
 73

lui şi locul altoit nu trebue învălit cu

pânză.
Poate şi cred, că au dreptate cei ce
laudă atât de tare alifia fluidă, dar eu ră­
mân totuşi pe lângă ceea ce să face după
receptul întâiu, descris într'acest tractat.
Poate că e numai deprinderea, ce mă face
a nu umbla după alte specii de alifii, dar
spunând oea dreaptă — eu multe soiuri de
alifii am cercat, dar nici ca un soiu nu-mi
place a lucra, ca şi cu cea solidă. Pe aceasta
o pun în busunar, alăturea cu briceagul
şi cu câte-va crenguţe nobile, mai iau câ­
teva sdrenţe cu mine şi apoi altoesc fie jos
lângă pământ, fie sus în coroana arborelui.
Apoi că să cam lipeşte de degete e drept,
dar a dat Dumnezeu apă, le spălăm şi-i
bine. Altcum şi aci ca şi la alte multe
lucruri, z i c : Cercaţi, toate, şi ce-i mai bun
alegeţi
 altoirea prin copulare.
Având acuma toate cele trebuincioase
pentru altoire, putem începe numai decât la
altoit.
Mai de cu primăvară, în Aprilie, al­
toim pomişorii, cari sunt mai subţiri, cei
ce-s numai ca o peana de scris. Aceia să-
altoiesc prin copulare. Iată cum să întimpla
copularea:
Luăm mai întâiu mlădiţele nobile mai
alese şi esaminăm bine mugurii (bobocii)
de pe ele. Gei ce-s mai jos pe crenguţă,
să văd pe deasupra, că nu sunt potriviţi,
de oare-ce sunt prea mărunţi; dacâ-i vom
folosi, pot, ce e drept, să se prindă, dar
dau tare încet şi târziu, şi apoi să poate
întimpla şi aceea, că crenguţele eşite din
ei să fie prea slabe. — Mugurii ce sunt la
vârful mlădiţelor, sunt cu mult mai mări--
 75

şori, dar nici pe aceştia nu-i putem folosi,

de oare-ce lesne să poate întimpla, că aceia
să nu fie copţi de ajuns. Mai buni sunt cei
dela mijlocul mlădiţelor, deci pe aceia-i
vom folosi.
Aşa dară, din mijlocul mlădiţei ne
tăiem o bucată cu 2—3 muguri, pe cum
arată (Fig. 14) Partea de asupri o ciun-
tăm fin, chiar de asupra ochiului celui din
sus, şi tăietura o ungem
cu niţică alifia. Dacă de­
asupra ochiului am lăsa
crenguţa mai lungă, aceea
tot s'ar usca ou timpul,
ba ar putea chiar prici-
nui pomului o boală, nu­
mită cangrenă, de care
să uscă şi piere pomul.
De o tăiem însă scurt
lângă oehiu şi o ungem
cu alifia, în 2 ani să (Kg 14). M l ă d i ţ e d e
altoit.
vindecă de nici nu să mai cunoaşte, că
doară a fost oiungărită cândva, iar îulăunt-
rul pomului nu să întimpla nici o daună.
Acum luăm bucăţica de mlădiţă, cea
tăiată, cu mugurii cei buni, bine desvoltaţi
şi o ţinem în mâna stângă, având în dreapta
76
brieeaga bine ascuţită. Mlădiţa o ţinem cu
mugurul cel deasupra în sus şi punem
ascuţitul briceagului sub mugurul cel din
jos, şi tragem în j o s tăind mlădiţa pe curme­
ziş ca să rămână o tăietură netedă, cam
cât unghia de lungă şi bine piezişă, adecă
costişă. Tăietura aceasta o facem cu cea
mai mare băgare de seamă, dintr'o singură
tăietură, ceea ce-o putem face numai daoă
cuţitul taie tare bine.
Acum mlădiţa e gata. Deci ne apu­
căm şi pădureţul încă-1 tăiem dintr'o sin­
gură tăietură, din j o s în sus, cât cotorul
lui deasupra să fie chiar ca cel din jos
al mlădiţei nobile (Fig. 15) Trebue însă
să băgăm de samă, că atât mlădiţa,
cât şi pădureţul, înainte de a-le tăia, le
ştergem bine-bine de praful, ori uăsipul ce
s'ar afla pe ele, căci pe tăietură nu-i ertat
să fie nimic, ea trebue să fie goală, curată,
netedă.
Acum mlădiţa nobilă o aşezăm cu
tăietura chiar pe aceea a pădureţului, cât
amândoauâ să formeze o unică mlădiţa, le
ţinem la-olaltă cu degetul arătător şi cu
cel mare dela mâna stângă, stringându-le
astfel la olaHă, (Fig. 16). apoi înfă-
 77

şurărn o făşiuţă cerată pe lângă îmbinătură

şi adecă numai de jumătate, că ceealaltă
jumătate a făşiuţei o înfăşurăm mimai după
ce am pus două beţigaşe (lopăţele), una

( F i g . 15). ( F i g . 16). Altoaia.

Pădureţul.
'78

am legat bine altoaia şi am asigurat'o eu

beţigaşele acelea, apoi e gata. (Fig. 17).

Nunai de cât apoi punem sămn la

altoaiă, ca să ştim ce neam e. Sămnul
acesta e o bucăţica de şindilă de două de-
,gete de lată şi de un lat de mână de lungă,
subţirică şi netedă. La un capăt
i-am făcut o găurice cu o sirmă
(drot) fierbinte, iar prin găurice
am tras un firuţ de sirmă gal­
benă de aramă (drotul sau sirma
de fier nu e aşa bună, că rugi­
neşte prea curând). Pe cum arată
(Fig. 18).

Cu firuţul cel de sirmă le­

găm scânduricea de altoaie, după
ce am scris pe ea cu plumbul
numele altoaiei. Ca să se cunoască
bine scrisoarea, muiem mai în­
tâiu şindiluţa în apă. Unii scriu
numele pomului pe scândurice
cu văpsăli uleioase, care e lucru
A i t o i i ? i e g a t a . şi mai bun, dar cu plumbul încă

e bine, şi de a fost şindiluţa bine netedă,

nu să şterge curând. Astfel de semne pu­
nem numai de cât după ce am altoit ori
 7!)

ce pom, în ori ce formă de altoire, ca să

ştim tot-deauna, care ce pom este ?
Este ş i un
alt neam de
altoire, unde
trunchiul e
mai grosuţ de
cât mlădiţano.
bilă. Aceasta
să face aşa,
că din trun-
chiu tăiem nu­
mai o aşchie
dintr'o margi­
ne, iar crean­
ga o cioplim ca
la copulare şi
o legăm. Şi
aceşti pomi să
prind tot atât
de bine ca ş i
(Fig. 18). Şindiluţa. C e | copulaţi
după cum arătasem mai sus, dar totuşi cei
mai mulţi s'au îndătinat, ca astfel de pomi,
să-i altoiască în crepătură.
 altoirea în crepătnră.
Tot primăvara, îndată ce am gătat
cu copulârile, ori chiar în acelaşi timp,
facem şi altoirile în crepătură. In crepă­
tură să altoiesc pădureţii, cari sunt mal.
grosuţi decât cei de copulat, aşa-dară curi
sunt cam ca degetele omului ele groşi. Nu
e greu nici acest mod de altoire, ba e
chiar cel mai întrebuinţat mod de cât
toate şi e foarte uşor, numai . daună, că
mulţi îl folosesc rău, căci pun mlădiţe prea
lungi.
Cum am mai zis, mlădiţa nobilă nu-i
bine să aibă mai mulţi de 2—3 muguri. La
altoirea în crepătură încă alegem mijlocul
mlădiţei. adecă partea înlădiţei, ce-şi are
mugurii mai desvoltaţi. De vârf o ciuutâm
frumos şi o ungem cu alifia, apoi o eiiui-
tăm din jos frumos şi o facem ic sau nadă,
 81

care lucru să întimpla aşa: Sub ochiul

(mugurul) cel din jos încrestâm miădiţa de
amândoauă părţile astfel, cât să nu rănim
mugurul sau ochiul, apoi băgăm de samă,
ca coaja rămasă pe crenguţă de-asupra
tăieturei, să-o păstrăm în­
treagă, iar din j o s de cres­
tătură încă băgăm de samă,
ca să rămână coaja în dă-
rătul icului.
Icul dară de o parte
are coajă, iar de alta e
ascuţit bine, ca şi la vârf,
şi să face aşa, că ţinem
crenguţa în mâna stângă,
iar cu cuţitul, bine ascuţit,
ce e în mâna dreaptă, tra­
gem din crestătură două
cioplituri în jos, una din
dreaptă şi alta din stânga
în jos. Astfel rămâne icul ( F i g . 19). T ă i e t u r a
m l ă d i ţ e i in f o r m ă ,
frumos cu coaja la spate. d e io.

Icul acela să fie cam de un deget de lung-

şi nu prea gros, cam ca o custură de bri­
ceag. (Fig. 19).
Având astfel crenguţa pregătită, ne
aplecăm la pădureţ şi-1 tăiem neted cu fe-
82

restreul de-asupra pământului, cam de un

lat de mână. La mijlocul trunchiului nu-i
bine de altoit nici un soiu de altoitură,
fără ori jos de tot, ori apoi în coroană sus.
De altoim la mijlocul trunchiului, cam la
1
/ metru ori şi mai sus ceva, atunci dacă
2

să prinde, băgăm de samă, că altoaia să

îngroaşe mult mai tare decât pădureţul şi
astfel ue dă un pom puţin frumos ; pe
când de să altoieşte jos de tot, ori apoi
;sus în coroană, nici nu să cunoaşte cu tim­
pul, că a fost altoit, atât să încheagă de
bine.
Având trunchiul tăiat, îl
netezim cu cuţitul bine şi-1 cre-
păm oblu prin mijloc, dar să nu
facem crepătura mai adâncă de­
cât e lungimea icului dela mlă-
diţa altoaiei, că de l'om crepa
mai adânc, va rămânea niţel
neastupată crepătura şi astfel
ori s'a usca, ori că va suferi
mult. (Fig. 20).
De-a indămână să recere să
avem şi un ic de lemn tare,
uscat, cam cât degetul de lung. (Fig. ao.i.
i u ]
{Vezi fig. 21.) Icul acela îl în-
 83

plantăm într'o margine a orepăturei pă­

dureţului, oa în cealaltă margine să putem
împlânta cu înlesnire icul crenguţei nobile,
şi să o potrivim aşa, cât coaja ei să fie

(Fig. 21). Icul.

alăturea cu coaja sălbaticului. Acum tra­

gem cu băgare de samă icul cel tare de
lemn uscat din crepătură selbatioului şi
astfel crenguţa nobilă rămâne înţepenită
84

bine în pădureţ. Să recere apoi să punem;

niţică alifia pe lângă partea tăiată a pădu­
reţului şi apoi să legăm ou o faşiă de
pânză cerată partea crepată a pădureţului,
dar nu-i de lipsă să stringem tare, că
stringe pădureţul însu-şi destul de bine pe
crenguţa nobilă. In fine-i punem sămnul,
adecă şindiluţa cea scrisă cu numele pomu­
lui, şi altoirea în crepătură e gata. (Fig. 22)..
De acest mod de al­
toire nu mă folosesc bucu­
ros, numai în caşul, când
pădureţii au trunchi nodu­
roşi, cari adecă ar fi uriţi
de i-am lăsa să trăiască aşa;
deci pe aceia îi taiu, şi de
nu sunt subţirei, să-i pot
copula, îi altoesc în crepă­
tură ; iar de sunt mai groşi
de cât degetul cel mare, îi
altoiesc în coajă.
Tot în coajă altoiesc
şi pomii mari, cu trupini
sănătoase, numai cât aceia
nu-i ciunt dela pământ, ci
(Fi" 22).

de sus, de sub coroană, T m n e h k i a l t o i t ,

şi acolo-i altoiesc, de cumva nu sunt mai
 85

.groşi decât mâna. De sunt însă mai groşi,

atunci, vezi bine, crengile coroanei, încă
••sunt groase ; în aşa caşuri altoiesc numai
crengile coroanei, în crepătura ori în coajă,

(Fig. 23.) A l t o i r e a in coroană,

oum cere grosimea lor. Dar în aşa caz o

creangă din mijloc, (Fig. 23) o las neal­
toită în anul dintâiu, că acea serveşte de
•scut pentru celelalte, parte că suge din
86

sucul cel prea mult, care ar înăduşi mlădi-

ţele altoite, parte ca pe ea să se pună pa­
serile, şi să nu fie silite a să pune pe
mlădiţele nobile, cari, fiind slabe, s'ar"
rupe sub greutatea poverilor.
 yîltoirea în coajă.
Altoirea în coajă să întimpla primă­
vara, şi adecă colea ţârzior primăvara, când
pomii sunt binişor înverziţi. Crenguţele no­
bile însă să fie cu mugurii necrepaţi, dor­
mitori, după cum le-am luat din iarnă, ori
din primăvară de timpuriu.
Iată cum să întimpla altoirea în coajă
sau scoarţă: Crenguţa, adecă mlădiţa no­
bilă, o căutăm de sănătoasă, chiar ca şi la
eopulat ori la altoirea în crepătura. Tăiem
din vârf bucăţica de crenguţă cu muguri
slab desvoltaţi şi tăiem şi din jos, încât
numai crenguţa din mijloc cu 2—3 ochi
frumoşi rămâne. Pe aceea o încrestăm sub
ochiul din jos până la mijloc, apoi din
tăietură (crestătură) în jos cioplim jumăta­
tea lemnului frumos, ca şi când ar fi ere-
pat în două dela capătul cel gros până la
crestătura de sub ochiul din jos. Apoi cioplim
88

din crestătură până la vârful bucăţelei des­

picate, cât rămâne asemenea unui ic, nu­
mai cât din partea necrestată nu cioplim
de loc, să rămână toată scoarţa pe el. Mai
lesne putem ciopli crenguţa pentru altoirea
în scoarţă aşa, că o tăiem mai întâiu ca
la copulare, apoi la capătul diu sus a tăie-
turei, uncie este ea mai groasă, facem o
crestătură de cade o asohiuţâ mai mică din
capul mai gros al icului, şi mlădiţa e gata.
La capătul din jos să despoaie o leacă
scoarţa cea întunecata, lăsând să rămână
numai cea verde.
Acum, tăiem pădureţul cu ferestreul,
îl netezim şi cu un ic făcut din lemn us­
cat, (Fig. 20). care să bagă sub scoarţa pă­
dureţului, să despoaie puţin scoarţa aceluia,
cât să între surcelul nobil, care să împlântă
sub scoarţă aşa, cât cu cioplitura să fie
spre lemn şi să între până să va aşeza bine
călcâiul surcelului pe retezat ura pădureţu­
lui. Apoi să unge tăietura cu ceară de al­
toit ; nu-i de lipsă însă să se lege, ori nu­
mai foarte puţin să se lege, de oare-ce
stringe destul de tare scoarţa pădureţului.
Dacă însă chiar voim a-1 asigura şi mai
bine, atunci legăm o faşiâ de pânză cerată
 89

ori de nu-i cerată, o ungem atunci cu ceară

de pomi şi punem din ea şi de-asupra pe
partea retezată, ca să nu străbată ploaia şi
ferbinţeala soarelui.
Modul acesta de altoire e chiar aşa
de bun, ca şi celelalte până aci înşirate,
cu deosebire însă pentru pomii mari, ce-i
altoim în coroană, e cel mai bun. Cireşii
şi vişinii de grosimea coadei de furcă să
altoiesc cu deosebire aşa, chiar la un stân-
jin de sus dela pământ, şi-şi fac apoi nes-
cari coroane de-ţi e mai mare dragul a
privi la ei.
Mai trebue să ştim şi aceea, că în
coajă numai după ce a dat bine sucul pu­
tem altoi, adecă colea prin luna lui Maiu,
după ce am gătat cu copulatul şi cu altoi­
rea în crepătura.
De sine să înţelege, că dacă pădure­
ţul este gros, atunci în trunchiu punem
2—3—4 mlădiţe, dar acelea nici la un cas
să nu aibă mai mult de 2—3 muguri.
Să repetăm cele până aci tractate
despre altoit:
Mai îiifâiu altoim de.* de primăvară
prin copulare şi in crepătura. apoi în Maiu
altoim sub scoarţă. La toate trei speciile de
90

altoire avem lipsă de crenguţe nobile culese-

de prin Faur. Toate trei soiurile de altoire
sunt bune, numai cât pădureţii să se altoiască
ori de tot jos lângă pământ, ori în coroană
sus, dar nici decât la mijlocul trunchiului.
 Ocuiarea.
Din câte soiuri de nobilitare sunt,,
nu-i nici unul atât de frumos şi uşor ea-
ocuiarea. Prin oculare nu să strică nici
trunchiul; de nu s'a prins un ochiu, cer­
căm la câte-va săptămâni a doua-oră, că
trunchiul ne rămâne tot întreg, numai coaja
o sgăriem o leacă. Apoi ce e mai frumos,
să vindecă foarte uşor.
Oculâ însă nu putem, decât pomi ti­
neri, de 2—3 ani, ori chiar de sunt mai
bătrâni atunci îi oculăm sus în ooroană, în
crengile de câte 1—2 ani.
Ooularea să face în lunile: Maiu, Iu­
nie, Iulie şi August. Prin oculare să pot nobi-
lita toate soiurile de pomi: meri, peri, caişi,
cireşi, vişini, frăgari, pruni, perseci şi nuci.
Mai întâiu de toate căutăm crenguţe
nobile, ce sunt crescute din aceasta primă­
vară. L e alegem să fie cu mugurii bine
•92

desvoltaţi, apoi le tăiem frunzele aşa, ca

coada să rămână lângă muguri. (Fig. 24).
Va să zică, adunăm crenguţele după ce au
înfrunzit şi şi-au desvoltat bine
mugurii, atunci când apoi şi ocu-
lăm numai de cât, căci altcum
stând, s'ar veştezi şi nu am putea
deslipi mugurii trebuitori.
Ga să nu să veştezască,
adunate le punem într'un vas,
în care turnăm apă ca de 2—3
degete de afundă. In acest vas
aşezăm mlădiţele, fireşte după ce
am însămnat care de ce soiu e,
ca să nu să amestece şi în urmă iă \ I
să nu le mai putem cunoaşte.
De cuţitul, cu care ne-am
servit la copulat, avem lipsă şi 1
acum. Ca legătoare nu folosim
pânză cerată, cu alină, ci bum­
bac de cel gros, ori nescari urioci
cu deosebire de lână. * (Fig. 24). C r e n ­
guţa nobua,

*TJ)'ioc s a u u r i o c i s ă n u m e s c r ă m ă ş i ţ e l e de
fire ce a u f o s t p u s e p e s u l u l d i n a p o i c â n d ţ e s e m
şi cari — de s c u r t e , ce s u n t , î n u r m ă — n u le
m a i p u t e m ţese, ci t r e b u e t ă i a t e d e l a pânză.
A c e s t e fire s ă z i c u r i o c i şi s ă f o l o s e s c l a c u s u t cele
m a i fine, iar cele m a i g r o a s e s ă f o l o s e s c ca l e g ă t o r i .
 1)3.

La alegerea mugurilor de pe crengu­

ţele nobile, să fim cu băgare de samă la
aceea ce ziseiu cu prilegiul copulărei, adecă,
să luăm mugurii cei mai copţi. La oculare
dar nu folosim crenguţa întreagă, ca la
copulare şi la altoirile în crepătura şi în
coajă; nu, la oculare folosim numai câte-
un mugur pentru altoaiă.

Dela luarea mugurului atâr­

nă toată lucrarea, deci acela să-1
ştim lua bine. Uite cum să ia :

Mai întâiu să în ere astă.

scoarţa pe curmeziş de-asupra
mugurului, (Fig. 25). după aceea
în jurul mugurului să taie bine
coaja până în lemnul mlădiţei,.
şi astfel apoi să despoaie ochiul,
adecă mugurul nobil, care voim
a-1 pune în pădureţ. Să despoie
n s o u r u n z
(Fig 25) * ^ f & cu tot, după ce
P ă d u r e ţ u l , prin cele trei tăieturi s'a tăiat

scoarţa din jurul lui în forma unei pene

de sorit. E bine de băgat în samă, că col­
ţul, ce să află pe partea din lăuntru a
ochiului, să vină despoiat împreună cu
ochiţii şi să nu rămână pe lemn, ceea ce-
D4

se poate vedea, rămânându-i looul în forma

unei găurele miei sub mugur, iar pe lemn
rămânând el înălţat. In acel oaz să lapădă
ochiul şi să taie altul, până-1 nimerim bine,
adecă ochiul cu colţ cu tot.
Spre a să putea despoia
ochiul de pe lemn cu colţ cu
tot, e bine să se apese ochiul
cu degetul cel mare dela mâna
dreaptă şi prin o sucire lină în­
tre degetul cel mare şi cel ară­
tător să despoaie scoarţa de pe \
w

lemn cu o chiu şi cu colţ cu tot. 26).

(Fig. 26). Luat odată ochiul cum M u g u r u l
să cade, il ţinem între buze ori nobil,
întrun pahar cu apă curată câteva secunde
(nu minute) până-i facem loc în pădureţ.
Ne aducem aminte, că cu prilegiul
copularei am zis, că de să poate, să nu
1
eopulăm mai sus decât de / urmă de-asupra.
2

pământului. Aşa stă şi aci. Drept aceea

oculăm pomişorii tineri, ca cei de copulat,
la 16 centimetrii de-asupra pământului ;
iar cei ce şnnt ca degetul de groşi şi fru­
moşi la trupine, îi oculăm sus cât din lăs-
tarea nobilă, ce va da din muguri, să for­
măm coroana. Va să zică : ori jos ori sus,
 95

la mijlocul trunchiului însă nioi decât; mai

bine este însă jos aproape de pământ, că
atunci căpătăm un pom nu numai bun, ci
şi foarte frumos.

( F i g . 2 7 şi fig. 28). Oculare în trunehiu.

Scoarţa de pe sălbatic încă o despoiem

cu mare băgare de samă, ca şi cea de pe
mlădiţa cu mugurul. Spre scopul acesta
tăiem o tăietură orisontală —" în scoarţa pă-
96

dureţului şi din ea altă vertical, cât să dee

forma unui ~ ] ~ (Fig. 27). In cele două un­
ghiuri, unde să împreună ambele tăieturi, să
despoaie scoarţa atâta,
cât să recere spre a
putea vâri sub ea
ochiul tăiat de pe sur­
celul nobil. (Fig. 28).
Lucrul acesta să face
aşa, că marginea de­
asupra a scoarţei, ce
conţine ochiul să se
împreune cu tăietura
orisontâlă a pădureţu­
lui, scoarţa pădureţu­
lui să acopere scoarţa
ochiului nobil, să leagă
apoi deasupra şi de­
desubtul ochiului cu
fâşii de teiu, cu câ­
nepă ori cu urioci, ori
cu fire de bumbac
(Fig. 29). gros. (Fig. 29). Şi no-
Trunchiul oculat. bilitarea prin oculare
e gata ; lipseşte, numai
să punem şi aci sămnul, adecă şindiluţa
scrisă, care poartă numele altoaiei.
 97

A acoperi rana de tot cu pânză ori

cu alifia nu-i de lipsă, ba poate fi chiar
primejdios. E destul dacă o legăm atâta
în cât să nu străbată apa, dar să nu strin­
gent atât de tare, încât să nu poată cir­
cula sucul printre scoarţă şi lemn, oă atunci
de sigur nu ni-se va prinde ochiul altoit.
Trunchiul pădureţului, ce este de­
asupra ochiului altoit, nu-1 tăiem acum, ci
peste o săptămână, când ne cercăm lucra-
vedem, dacă ochiul altoit si-a
lăpădat codiţa frunzei, ori oă e galbină şi
cade la cea mai mică adiere cu degetul,
atunci putem tăia fără frică, că doară ochiul
acela nu va odrăsli. El va odrăsli de bună-
samă, deci ciuntăm trunchiul pădureţului
cam de un lat de mână de-asupra ochiului
celui prins. Lăstărelul, ce va eşi din mu­
gurul altoit, să va putea lega apoi de vâr­
ful acesta al pădureţului, care pentru el
va fi ca un păruşel.
Dacă însă codiţa frunzei dela mugu­
rul oculat nu cade, oi să uscă şi stă acolo
strinsă, e sămn că ochiul nu s'a prins, deci
n'avem ce-1 aştepta să odrăslească, ci pu­
tem ocula alt mugur din jos de el.
Gând vedem că mugurul, prinde a în-
7
98

verzi, trebue deslegat, ori de nu avem

timp, trebue tăiate legăturile.
Pomişorii altoiţi în Maiu şi Iunie să
zio a fi oculaţi primăvara. Lor, daoă sunt
prinşi, li-să poate tăia vârful trunchiului
pădureţ — cum am mai zis — de un lat
de mână de-asupra ochiului prins, că lăsta­
rul, ce va eşi din el, până toamna va avea
timp destul, să se desvoalte şi coacă, cât
să nu-1 strice gerul iernei.
Pomişorii altoiţi în Iuliu şi August,
să zic a fi oculaţi vara. La aceştia şi de
am băgat de samă, că sunt prinşi, nu-i iertat
să tăiem vârful pădureţului, ci-i lăsăm să
doarmă mugurii până'n primăvara viitore.
Şi aceia vor şi dormi şi s'or împuteri, de-i
vom deslega şi nu vom ciuntă nimic din
trunchiul pădureţ, că atunci sucul cel mai
mult merge într'acela şi nu sileşte pe mu­
guri să odrăslească. (Fig. 30). Iar de iam-
sili să odrăslească — tăind adecă pădure­
ţul de-asupra mugurului nobil —• atunci
odraslele până toamna nu s'ar putea coace,
iar peste iarnă ar degera.
Aceste sunt cele patru moduri mai
însămnate de altoire, cari bine ar fi să le
ştie tot omul, căci fie-care are lipsă de ele,
 99
•dacă vrea să aibă pomi mulţi şi buni.
.Din descriere însă, fie ea cât de lămu­
rită, cu greu să poate învăţa acest lucru;
cu mult mai lesne şi mai bine să îuvaţă
din praxă, din arăta­
rea intuitivă. Vor face
bine deci domnii preoţi
şi învăţători, dacă cu
tot prilegiul vor de­
prinde pe oamenii noş­
tri în aceste lucruri,
pe cât de frumoase,
pe atât şi de folosi­
toare.. Probele să le
facă iarna în şcoală,
cu crenguţe de salcă.
Aşa făceam eu la şcoa-
lele din Lisa, Baru-
mare, Buciumşeasa,
Rodna- vechia şi în
Bouţar, unde şi avui
bucuria de a-mi vedea
O c u l a r de primăvara, elevii bine deprinşi
în măiestria altoitului, cât pot zice, că al-
toiau mai ca mine de sigur. Mi-aduo şi
azi aminte cu deosebire de un Nicoiae
Broscoţan din Lisa, lângă Făgăraş,' care
100

devenise aşa de destru în copulare, încât

mă pusese în uimire.
Să arătăm deoi poporului în mod
practic cum are sâ cultiveze pomii, iar în
deosebi să-1 învăţăm a-şi nobilita, a-şi al­
toi pomii, căci pomul nealtoit e chiar ca
omul necultivat. Să nu ne pară nici când
rău de oarele petrecute în povestiri cu po­
porul asupra pomăritului; nici sâ ne pier­
dem răbdarea, dacă careva, după mai multe
încercări, totuşi nu poate fece cum ar tre­
bui. Să ne aducem aminte, că nu toţi oamenii
au darul de a învăţa ori ce din o văzută;.:
unii învaţă ori ce lucru mai curând, iar
alţii mai încet, mai cu greu, dar nici cel
mai greu la cap nu trebue despreţuit, tre-
bue deprins şi pe acela pana atunci,,
până măcar un mod de altoire îl va şti.
bine. Şi să fim siguri, că binecuvântarea-
cerului va veni şi peste cel ce să trudeşte
învăţând, şi peste cel ce asudă arătând,,
esplicând, propunând.
 Trădarea altoilor în anul întâiu
şi al doilea.
Iubite cetitorule! Dacă după îndru­
mările de până acum ţi-a ajutat bunul
Dumnezeu de ţi-ai umplut pomăria cu p o -
mişori, şi aceştia sunt acum şi nobilitaţi,
fie prin altoire încrepătură, fie sub scoarţă,
fie copulaţi ori oculaţi, acum trebue să ştii
cum să-i .grijeşti mai departe, dacă voieşti
să devină pomi frumoşi, sănătoşi şi bine
roditori.
• Mai înainte de toate să ştii, că bu­
ruienele le strică, deci ele trebuesc delă-
turate de câte ori vei vedea că să iveso ;
cu deosebire jur-împrejurul altoilor să nu
suferi nici o buruienuţă, că aceea îşi îm­
plântă rădăcinile printre ale altoiului şi
suge nutremântul (hrana). Asemenea nu vei
=suferi să crească crenguţe pe trunchiu sub
102

mlădiţa nobilă, ori la cei oculaţi, sub-

ochiul nobil.
Bine şi folositor este să se şi sape-
printre altoi cu o sapă mica, ca să se pul-
vereze pământul bine în jurul lor, pentru
că mai lesne şi mai bine să între umezeala
la rădăcini. Săparea însă să face tot deauna
mai bine după plivire şi când vedem că să,
apropie ploi.
Dacă vedem că crenguţa nobilă, ori
ochiul nobil, s'a prins şi dă lăstari, atunci
slobozim legătoarea niţel, ca să circuleze
sucul cu atât mai bine. La pomii oculaţi
să delătură cu totul legătura, căci altcum
îi stringe prea tare şi să fac curmături sub
fir, iar de asupra şi dedesuptul lui să for­
mează boţotină, şi creanga eşită din mu­
gur rămâne slabă.
Dacă trunchiul altoit a fost grosuţ,,
încât altoindu-1 am pus în el mai multe
crenguţe, atunci încet-încet tot delăturăm
câte una şi lăsăm numai pe cea mai groasă
şi mai sănătoasă. Delăturarea crengilor ne­
trebuitoare să face tăindu-le cu briceagul
chiar de pe trunchiul cel selbatic. Dacă din
creanga nobilă au odrăslit crenguţe din toţi
 103

mugurii, atunci şi acelea le tăiem cu bri­

ceagul şi lăsăm numai una, cea mai pu­
ternică, din care să va forma trunchiul
pomului. Toate ranele, produse prin delă-
turarea crenguţelor, să ung cu alifie, adecă
cu ceară de pomi.
Lângă fie care pomişor, ce vedem că
s'a prins după altoire, înplântăm un păru-
şel de care să putem lega crenguţa nobilă,
cu coajă de teiu, ori cu urioci (aţă) de lână,
ca să nu o rumpă vre-un vânt sau vre-o
vijelie, fiind foarte fragedă. Pomii oculaţi
pot rămânea şi fără par, că bucăţica de
trunchiu, ce am lăsat'o de asupra ochiului
nobil, slugeşte drept par, de care putem
lega în vara cea dintâiu mlădiţa eşită
din ochiul nobil.
In timp secetos trebue să şi udăm pomii.
Atâta ni-ar fi tot lucrul cu altoii în
anul dintâiu, de sine înţelegându-se, că
dacă în atare pădureţ nu s'a prins altosia,
de avem timp altoim a doua oară, iar de
nu îl putem altoi din ceva pricină, atunci
baremi ni-1 cultivăm aşa, ca să-1 putem al­
toi în primăvara viitoare. Cultivarea lui
constă în deslegare, curăţirea prea multor
crengi, ce s'ar ivi pe el chiar dela râdă-
104

•cină şi până sus unde a fost altoit. Ii

lăsăm 1—2 crengi de-asupra, iar trunchiul
11 curăţim ca să rămână neted şi astfel în
primăvara viitoare să-1 putem altoi din nou.
Toamna târziu e bine să-i asigurăm
în potriva epurilor, că fie gardul cât de
bun, colo iarna mai ales când e neaua mare,
te miri pe uude şi cum să furişează vr'un
epure la altoi, apoi el las'că ni-i dăscăleşte!
In potriva epurilor îi ferim aşa, că-i înfă-
şurăm în paie, ori în pănuşi de cucuruz.
Dar atunci-i dăm pradă şoarecilor, cari ni-i
•strică ca şi epurii. Afară de aceea, dacă
avem mulţi altoi, cu sutele, cum au multe
.scoale, atunci e şi greu şi uricios atâta le­
gat. Eu îmi feream şcoala de altoit în pot­
riva epurilor aşa, că jur împrejurul ei îm­
plântam handuri îmblătiţi (cânepă de să­
mânţă) unul lângă altul, am ocolit'o adecă
•cu un gard de handuri. Ca să nu cadă i-am
legat cu pari de fasole pe două locuri, din
j o s şi la mijloc. A dat apoi D-zeu neaua
(zăpadă) care mi i-a mai înţepenit, de nu
au căzut, iar printre ei n'a străbătut epu­
rii, deşi urme şi câcărază de a lor am aflat
tot mereu îu jurul gardului; Şi cum-câ
«purii au cercat a întră la altoi, am dedus
 105

şi de acolo, că lăsasem aevea un prunuţ rău

spinos, ne ocolit, şi de pe acela au ros
crenguţele şi spinişorii, de ai fi jurat, că
i-am tăiat cu ferestreul.
In primăvara a doua, adecă
când sunt a.ltoii de un an, îi pli­
vim bine; de nu au păruşei le
punem; crenguţele, ce ni-să par
prea multe, le ciuntăm, băgând
de samă, ca să facem tăietura
cât să poate de mică şi aceea o
ungem cu alifie, că să vindecă cu
atâta mai lesne. Acum putem
depărta legătorile altoi lor cu
totul, iar rana de nu-i de tot
vindecată o ungem cu alifie.
Acum formăm şi trunchiul
fiitorului pom, care lucru să face
aşa: crenguţa nobilă prinsă şi
vindecată o ciuntăm de-asupra
unui mugure, ce vedem că e mai
puternic, şi care vedem că mer­
ge oblu-u sus ; din el s'a forma
o crenguţă ce va merge în sus
oablă, şi aceea va fi cu timpul trun-
(Fig. 31). chiul pomului vindecat bine din
t o r i U u i p o m . " pământ până în oorană. (Fig. 31).
U
106

De crenguţa aceea avem grijă deosăbită, o-

legăm lângă păruşel, ca să crească oablă,
şi de vedem că pe ea să ivesc crenguţe,
acelea le tot ciuntăm cu brioeaga, dar nu
chiar de lângă trunchiu, ci lăsăm din cren­
guţă ca de două degete lângă el, care dă
frunze. Frunzele de pe ea nu le despoiem,
că acele-i servesc ca organe, cu care-şi
trage nutremântul din aer. Săpatul şi pli-
vitul să nu-1 uităm nici acum, că e de
mare folos. Urmâud ast-fel, vom vedea că
pomii cresc frumos şi să îngroaşe potrivit..
 formarea coroanei.
Când trunchiul a ajuns la înălţimea
recerută, cam de un stat de pom, atunoi-i
formăm coroana.
Coroana să formează aşa : tăiem toate
crenguţele de pe trupină frumos şi ranele
le ungem frumos cu alifie, iar chiar la
vârf lăsăm 3—4 crenguţe, pe cari încă le
ciungărim frumos, ca să rămână pe o formă
de lungi, cam cu câte 8—4 muguri. (Fig. 32).
La ciuntatul crengilor acestora din vârf,
care vor forma coroana pomului, trebue iar
să băgăm de samă, că sub tăietură sâ ră­
mână un mugure şi adecă în aceea parte,
în cătrău voim să avem o creangă nouă,
ştiut fiind, că din mugurele ce-1 lăsăm mai
la vârf, va eşi crenguţa de care avem lipsă..
Să nu uităm însă un lucru: pom în
adevăr frumos şi sănătos este numai cel cu
o unică trupină şi aceea cu o coroană din
108

3—5 crengi (fig. 33)'

deci trunchii cu furcă
uu-i vom suferi, ci una
din cele 2 crengi, cea
mai slăbuţă, o vom tăia
fără cruţare şi pe cea
rămasă vom sili-o să-şi
facă coroană frumoasă.
(Fig. 34 şi fig. 35).
a.

(Fig 3 2 şi fig. 33). Formarea, coroanei.

Cui i-e milă de pomi. de nu-i eiuntă

când cere trebuinţa, acela nu va avea p o -
 109

mi frumoşi îu veci, dar nici poame multe

şi frumoase. Ciuntăm şi ungem cu alifia,
şi pomul sa împutereşte. Ba, de băgăm
de sama că pomii rămân subţiri, îi ciun­
tăm foarte scurt,
ca să se împu-
terească, că, ou
cât vor fi mai
scurţi, cu atât
vor primi mai
mult nutremânt
şi vor prinde mai
iute la putere.
Crengile din co­
roană încă să
ciuntă niţel în
toată primăvara,
până devin des­
tul de puternioe
şi să curăţesc de
crenguţele ce v e ­
dem că să în-
(Fig. 34). Formarea coroanei, crucişează peste
olaltă, ori că să freacă de olaltă, pe cum
tăiem şi crenguţele ce vedem că merg în-
lăuntrul coroanei, că pomii vor fi cu atâta
mai tari.
110

Uu pom ce este cu coroană cum să

cade, când e de înălţimea unui stat de

(i'ig. H5). Formaraft coroanei.

om, trebue să fie de gros cam cât o coadă

bună de greblă, acieoa cam ca degetul cei
 111

mare al unui om de ai noştri, că a „dom­

nilor" vezi-bine sunt mai subţirele. Acela
apoi e cu putere şi prinde a rodi.
Gând au ajuns pomii grosimea aceasta
sunt de a să muta la locul unde vor ră­
mânea de ţiiş, pană atunci îi lăsăm însă
în şcoala de altoit.
Va zice cineva: dar cum de ţinem
pomii atâta vreme, 3—4 ani în şcoala de
altoit, că atunci ar ii prea deşi ? •
La aceasta întrebare respundem, că
e aşa şi nu e aşa, şi iată de c e : Unii po­
mi să desvoaltă atât de frumos şi cresc
aşa de cu spor, încât la 2 ani după altoire
sunt buni de mutat la loc stătător şi ast­
fel fac loc la cei remaşi mai slăbuţi. Afară
de aceea nu-i silă să-i ţinem în şcoala de
altoit mai mult, decât v o i m ; pe cei mai
sănătoşi, mai frumoşi, mai bine crescuţi,
îi putem muta îndată după anul al 2-lea
sau al 3-lea, iar pe cei ce cresc mai ane­
voie, îi lăsăm mai mult timp.
Cum să face mutarea pomilor la lo­
cul unde au să rămână pe vecie, vom ve­
dea mai târziu.
Acum să mai repetăm, cele zise
pană aci:
112

In anul dintâiu şi cei următori, dela

altoire până la mutarea pomilor la loc sta­
bil, avem să grijim de curăţenia lor, îi pli­
vim şi săpăm de câte ori cere trebuinţa, îi
curăţim de crengile netrebuitoare, cum şi de
omide de s'ar ivi, şi le formăm coroana.
 Cum să ordinăm pomii?
După ce ne-am crescut pomii pană
sunt mărişori, înalţi barăm de un metru,
dacă nu de un stat de om, şi groşi barăm
ca degetul cel mare a unui om deplin
crescut; după ce le-am format coroana în
toamna cea dintâie trebue să-i mutăm la
loc stabil, unde să stee de veci şi să ro­
dească.
Mutarea lor e mai bine să se facă
toamna târziu, colo după ce a căzut frunza.
Dacă însă dintr'o pricină ori alta nu i-am
putut muta toamna, atunci îi mutăm pri­
măvara des de timpuriu, pană când nu în­
cepe a da sucul.
De-i mutăm toamna, nu-i ertat a ciun-
gări nimic din ei, până primăvara des de
timpuriu, ca să nu străbată frigul prin ra-
nele făcute cu prilejul ciungărirei ori ou-
8
114

.răţirei; primăvara apoi putem tăia toate

crenguţele, ori vârfurile ce credem că tre-
buesc delăturate, iar rânele le ungem cu
alifie.
Pământul unde mutăm pomii de ţiiş,
trebue cultivat mai întâiu cu plante de
sapă: cucuruz, baraboi, varză, napi ş. a.,
că în ţelină nu priesc bine.
Dacă însă voim să punem pomi în
vre-o livadă şi nu ne îndurăm a strica fâ-
naţul prin arat ori săpat, atunci cel puţin
facem groape foarte largi, cam cât o roată
de car de largi şi rotunde, iar de adânci
de un metru. Când punem apoi pomii în
ele, ducem în groapele acele atâta pământ
umblat, cât cere trebuinţa, până adecă
groapa e mai plină, apoi punem pomul
în ea.
La mutarea pomilor în loc stabil
avem să băgăm de samă următoarele:
1. Scoaterea pomului din şcoala de
altoit să se întimple cu mare băgare de
samă, săpăm cu hârleţul jur împrejurul lui
frumos şi adânc, şi băgăm bine de samă,
să nu-i stricăm rădăcinile. Cu sapa tot
scoatem afară pământul de pe lângă pom,
până vedem, că pomul să poate smulge cu
 115

înlesnire, fără de a i-să rupe rădăcinile

trăgând de el. Atunci tragem de trupina
lui încet şi-1 scoatem afară.

Dacă vedem, că pe lângă toată bă­

garea de samă, vr'o rădăcinuţă s'ajulit ori
s'a rupt, numai decât o netezim cu briceagul;
rădăcinile sdrucite le tăiem frumos, iar
cele din seamă'n afară, lungi, cari merg ca
fusul în jos, cu deosebire la peri şi nuci,
le ciuntăm puţin şi le netezim. Astfel
scoatem pom după pom şi numai decât,
după-ce am scos câţi putem pune la loc
stabil în aceea zi îi şi ducem şi-i sădim.
Dacă însă locul destinat (hotărit) pentru
mutarea pomilor e departe de şcoala de pomi,
încât numai a doua zi, ori chiar mai târ­
ziu îi putem duce, atunci pomii scoşi ii
punem cu rădăcinile într'o groapă şi tra­
gem pământ pe ele, ca să rămână tot ji­
lave, să nu să usuce. într'o groapă putem
pune mai mulţi pomi, până ce-i ducem la
loc stabil.

Punerea pomilor la loc stabil să în­

timpla aşa: Mai întâiu ne împărţim locul,
unde voim a pune p o m i i : acest loc apoi
să va numi pomăt. In pomăt punem anu-
8*
116

mite semne, nescari păruşei, unde să facem

groapele pentru pomi. Depărtarea între
groapă sâ nu fie mică, ca după-ce vor creşte
pomii să nu fie prea deşi, mai bine mai
răruţi, că mai bine vor rodi, mai bune şi
mai frumoase roade vor aduce şi mai bine
vom putea folosi şi locul de printre ei.
Cea mai potrivită depărtare între groape-
este de 7—8 metri.

Groapele le facem bine largi şi afunde r

apoi în mijlocul groapei batem bine un

par, de care să va lega pomul. A bate
parul după-ce am pus pomul, nu e bine,
că prin aceea putem lesne vătăma rădăci­
nile lui. D e c i : mai întâiu par, apoi pom l
Gătând bine lucrul acesta, ne apucăm de
sădirea pomilor; luăm adecă pomul şi-1
căutăm cu băgare de samă, nu cumva-i
sunt vătămate rădăcinile, că de-i sunt vă­
tămate, le oiuntăm frumos. Apoi îl punem
aşa, ca să nu fie mai adânc pus, de cât a
fost în locul, de unde l'am scos, că, de-1
punem mai adânc, va face muschiu; dar
nici să nu fie cu rădăcinile afară, că atunci
acela s'ar usca de soare şi pomul va tânji,
ori că va peri.
 117
Pus pomul astfel, tragem încet pă-
mânt pe rădăcinile lui, şi adecă pământul,
care a fost deasupra groapei, acum îl pu­
nem în fund, iar cel ce fu în fund, acum
să ajungă deasupra. De punem pomii în
livade ori fânaţ, atunci în groape punem
pământ adus din loc lucrat.

Câtă vreme tragem pământul pe ră­

dăcini, tot scuturăm pomul, ca să între
pământ mărunt printre toate râdăcinuţele
lui. Vezi bine, vom griji ca în groapă să
nu între rădăcini de plante, pietri şi bruşi
prea mari, cu atât mai puţin v o m lăsa să
intre glii, ci numai pământ mărunt bine
pulverisat. După ce groapa din jurul po­
mului e plină de pământ, călcăm încet pe
lângă pom, ca să nu rămână pământul
moşinoiu pe lângă el, ci mai bine să ră­
mână o leacă apăsat, ca un blid mare, unde
-să se adune apa de ploaia şi să poată stră­
bate umezala la rădăcini.

După-ce şi lucrul acesta e gata, ne

punem şi legăm pomul de par cu o fâşie
de teiu ori cu aţă de lână, dar aşa, ca p o ­
mul să nu să frece de par şi să se julească.
Mai bine e, dacă legarea o facem aşa, oă
118

aţa ori fâşia o trecem

odată pe lângă par,
apoi între par şi pom
o încrucişem şi numai
după aceea o petrecem
peste pom, având ast­
fel legătoarea forma
00) adecă a unui 8
culcat. (Fig. 36). De
e timpul tare secetos,
punem la fie-care pom
câte o cofă de apă,
apoi presarăm, iar cu
ţarină în jurul lui.
Astfel urmăni cu pom
de pom, fie toamna,
fie primăvara, până-i
punem pe toţi. Mai
repet odată : De-i pu­
nem toamna, nu-i ciun-
tăm atunci din vârfuri,
nici nu-i curăţim pâ-
nă'n primăvara viitoa­
re ; dar de-i punem
primăvara, îi curăţim,
şi-i ciuntăm numai de­ ( F i g . g 36). Pomul
a t de p a r .
le­

cât şi-i ungem cu alifie la tăieturi.

 119

Nu e cu sfat a pune dintr'olaltâ tot

una şi aceeaşi specie (neam) de pomi. că
atunci pierdem din loc, ori că ar deveni
cu timpul unii prea deşi iar alţii prea rari,
după cum adecă dela fire unii să fac co­
paci mai mari, alţii mai mici, unii-şi fac
coroane mai rămuroase, alţii mai oable în
sus. Din parte-mi aş da sfatul, ca pomătul
să aibă forma următoare şi atunci e destul
dacă între rânduri — ori cum le-am luâ —
să lăsăm loc gol de 7 metri.
f. o- f.
o" g- P~ g-~ f. "fT

11. pr. 0. pr. V. pr. c. p r . 1

V. pr­
pi-. m. pr. in. p r . P- ;pr. in .
L P-
p r

m . p r . P^ F ' l . m . p r . P- pr. m. !"••.

pr. m . p r . P- p r . m. pr. p.
I '- P-
n

pr. m . P "- P- pr. m . pr.

P • Pr­
1
P-
-* pr. m . p r . P- p r . m . p r . P- pr. i n . bS)

m. P- pr. ni. pr. P- p r ni. pr.

P
, p r . m . pr­ : P- p r . m . p r : P- ;
pr. n i .
03 i Pr. in. pr. pr. m. pr. I"'.
P- V- p
:
| pr­ m . : pr. P- P m.1
P- r
:
pr­ m .
in. pr. pr. m. pr. P- pr. in. pr;

pr. P "- 0 .
1 pr. V. r
P - pr n.
|1\
s m e u r ă

n î n s e a m n ă : nuc, pr. -. p r u n , m. —- m ă r ,
p. pâr, c. . _ cireş, v. vişin, f. frăgar,
g. - . : g u t u i u .
120

Pe lângă gardul de oâtră casă va fi

tot un frăgar (dud) şi un gutuiu, pe lângă
un gard smeură, pe lângă altul agrişi şi
pe lângă celalalt strugurei.
 Ce strică pomilor ?
(A).
Multe pedepse vin şi asupra pomilor,
multe neajunsuri, de cari trebue să-i scu­
tim ; au adecă şi ei vrăşmaşii lor, de cari
trebue să-i ştim mântui, dacă voim că munca
să nu ne fie zadarnică..
A m zis în mai multe rânduri, că po-
măria înainte de toate trebue să aibă un
gard bun; gardul bun îi scuteşte de multe
primejdii, ce ar veni din'afară. Acum încă
repetez, că gard bun să nu lipsască dela
nici un pomăt, dacă voim, că munca noas­
tră să nu fie zadarnică. Mai amintesc la
acest loc şi aceea, că în grădina de pomi
să nu suferim vite, că ele rod crengile şi
vârfurile pomilor mai tineri, ba şi la cei
mai mari şi bătrâni le rod crengile, cât
pot ajunge ; afară de aceea, să freacă de
ei şi le julesc coaja, ba ni-i pot şi rupe.
Oile şi caprele nu ni-i pot chiar rupe, dar
122

ele au obiceiul firesc de rod crenguţele şi

chiar şi scoarţa, iar pomii despoiaţi de
scoarţă trebue să se uşte, să piară. Chiar
şi balega şi udul de oaia strică pomilor, îi
face de pier. Din asta pricină pun oamenii
oile de stăruesc ou ele locurile lăzuite, de
unde adecă am tăiat pădure ori tufiş, ca
să facem loc de fân ori de bucate, că de
balega şi udul oilor şi al caprelor să uscă
şi rădăciuele cele puternice de fag şi
stejar.
Nu vom lăsa deci, nici un animal de
casă să umble sau să păşuueze printre
pomi, ba vom griji, că nici cele sălbatice
să nu poată avea intrare. Sunt însă unele
animale, cari, pe lângă toată grija omului,
numai te pomeneşti cu ele între pomi, şi
fac mari daune, dacă omul nu-şi poate
feri pomii de ele. Ast-fel sunt :
1. Epurii, cari dacă pot întră în gră­
dină, rod coaja de pe pomii cei tineri şi
chiar crenguţele la cari pot ajunge. Astfel
despoie ei cu deosebire merii şi perii ti­
neri, cari apoi, vezi bine, trebue să se uşte.
Iu potriva epurilor ne scutim pomii aşa, că
toamna, colea după culesul viilor, îi împre­
jurăm cu mărăcini, ori îi înfăşurăm şi legăm.
 123

ou paie, ori cu vejii (turgeni, paie de cu­

curuz). Mai bine este însă să ungem trun-
chii pomilor dela rădăcină până sus la co­
roană cu zamă de var amestecată cu funin­
gine, ori că-i spoim cu sânge de bou în
care s'a stins var, ori că-i ungem cu o ciru-
ială compusă din lut, uriuă şi balegă de
vită, ori leacul cel mai sigur : îi ungem cu
un oir compus din zamă de var, lut şi ba­
legă de câne.
Prin ungeri de aceste-i scutim iu po­
triva gerului iar vara îu potriva razelor
prea ferbinţi ale soarelui, pe lângă ce un­
gerea cu zamă de var omoară ouăle mul­
tor insecte de pe coajă, din cari ar eşi in­
secte cari ar năcăji pomii. In America
toate trupinele pomilor, de jos dela rădă­
cină până sus la coroană sunt văruite alb ;
le văruesc odată toamna şi odată primă­
vara, au aflat că aşa e bine.
Dacă pe lângă toată îngrijirea s'a în-
timplat de epurii ne-au ros pomii, atunci
cercăm ai vindeca, dacă adecă numai ni­
ţică coajă de o parte e roasă, atunci nete­
zim rana cu briceagul, o ungem cu alifie
şi o înfăşurăm cu pânză, şi să vindecă, dacă
însă coaja e roasă jur-împrejur, atunci nu
124

ne remâne de cât să-i ciuntăm chiar de sub

rosătură, rana să o ungem cu alifie şi să
vedem, doară vor odrăsli din ciungul re-
mas mlădiţe noue, cari apoi le vom cul­
tiva, cum ne va veni mai bine la socoteală.
De sine să înţelege, că de-i ros pomul
chiar până la locul unde a fost altoit, atunci
îl ciuntăm şi-1 altoim de nou.

2. CârtiUle (sobolii). Acestea animale

ce4 drept să pot privi ca animale fo­
lositoare, întru cât adecă caută şi consumă
(mânâncă) râmele şi larvele insectelor; dar
fiind că ele în umblarea lor pe sub pământ,
găuresc pământul printre rădăcinele pomi­
lor şi scot moşinoaie, sunt animale puţin
plăcute. Cui nu-i place de ele, le poate
nimici, turnând în găurile lor apă ameste­
cată cu oleu de terpentin. Eu însă le dau
bună pace, sunt sigur, că mai mult folos
fac, decât pagubă.

3. Şoarecii încă strică pomilor tineri

şi simburilor de sămânţă, că simburii-i mâ­
nâncă, iar rădăcinele pomilor tineri le rod.
In potriva lor cearcă oamenii o\\ multe
soiuri de otrăvuri: brânză otrăvită cu fos­
for, sponghiă mărunţitâ oa jumăruţele de
 125

slănină şi friptă în unsoare, ş. a. dar mai

bine-i stirpesc pisicile, aricii, cânii şi unele
paseri.
4. Sunt şi unele paseri, cari strică
pomilor prin aceea, că să aşază pe cren­
gile tinere şi le rump. Dar dacă parii, la
cari sunt legaţi pomii cei tineri, sunt des­
tul de lungi, atunci paserile să aşează pe
ei. Ba e bine, ca printre pomii tineri, ici-
colea să înfigem anume câte un prepeleac,
adecă câte un par lung cu clomburele de
câte o palmă-două, ori pari lungi cu cruci
la vârf, pe care să se poată aşeza paseri
mai grele, cum sunt corbii, oioarele, ţer-
cile ş. a. şi astfel să nu fie silite a să aşeza
prin pomi. Cuiburi de ţarcă (coţofană) şi
de cioară nu vom suferi prin pomii cei
mari, că atunci ne cară şi puii de găinaşi
de raţă dela cloşte,
Sunt apoi unele păsărele, cari strică
poamele, cu deosebire cireşele, prunele şi
strugurii ; în potriva lor mai bună este
paza bună pe timpul coacerei poamelor,
alungarea lor prin durăitori. Dar trebue
să ne cugetăm şi la aceea, că şi ele ar
trăi cu ceva, apoi de nu ar fi paserile, cine
ne-ar curaţi omidele ?
126

5. Omidele sunt o adevărată plagă

pentru pomi, oăoi ele rod muguri, frunze
şi flori, şi fiind oă să înmulţesc tare şi
sunt foarte mâncăcioase, trebue să le stirpim
în tot chipul, cum numai s'ar putea mai bine.
Şi din ce să nasc omidele ?
Toţi o ştim, că din ouăle fluturilor,
deci, ca să ne scăpăm de omide, haidaţi
toţi, mici cu mari să prindem fluturii şi să-i
ucidem, iar cuiburile lor cele cu ouă să le
adunăm şi aruncăm î n . f o c !
Dar omul să facă ce ar face, nu-i în
stare să culeagă toţi fluturii şi toate ouăle
lor. Dumnezeu însă i-a dat ajutor, şi acest
ajutor sunt paserile, cari adună pe fie care
zi mii şi zeci de mii de fluturi şi alte in­
secte stricăcioase pomilor şi nimic nu pof­
tesc dela noi, pentru aceasta slujbă mare,
ce ni-o fac, decât cruţare. Să ne deprin­
dem deci a nu ucide paserile, nici a le
strica cuibul şi ouăle, că prin aceea omo-
rim pe tovarăşii noştri de muncă ; să des-
voltăm pe băiaţii noştri de obiceiul cel rău,
de a strica cuiburile paserilor şi a le lua
ouăle şi puii, căci lăsându-i în acest obi-
ceiu rău, nu numai ne fac noauă pagubă
(daună), dar ei să deprind de mici la cru-
 127

zime, oă rogu-vă, oe e mai crud decât a

răpi paserilor ouăle şi puii, spre a-i chinui
şi omori cu foamea '?
Sunt şi unii, cari susţin, că bietele
păserele fac daune, că ne mănâncă cireşele,
ba ne strică holdele de spicoase ş. a. Dar
rogu-vă, ele sau omidele cele hâde fac mai
mare daună ? Deci, care sunt vrednice de
mai mare cruţare ? —• De bună samă pa­
serile sunt mai vrednice de cruţare, căci
ele, pe lângă neînsămnata daună ce ni-o
fac cigălind câte ceva din poame, sau din
bucate, ne fac folos înzecit şi însutit, că
ne curăţă pomii de omide ! Drept aceea,
să dăm bună pace păserelelor, dar să stir-
pim fără cruţare fluturii, omidele şi ouăle
lor. Dacă adunăm cuiburi de omide, acelea
să le ardem în foc, că de le aruncăm jos,
ori chiar în apă, ele nu pier, ci te miri
unde să ivesc şi fac daune, rozind tot, ce
le cade fraged în cale.
Pentru ajutorul oe-1 dau omului la
culegerea omidelor şi al insectelor unele
animale, ca aricii, broaştele, şopârlele, pi-
tulicele, graurii, rândunei ele, gheunoaiele,
şi chiar vrăbiile, sunt vrednice de cruţare.
Dar une-ori sunt atâtea omide de nici
128

paserile nu mai înving a le aduna. Vedem

dimineaţa, pe la îmbinarea crengilor, măgle
de omide adunate ca neşte ghernurele vii,
cari apoi să împrăştie pe crengi şi pe
frunze şi rod tot cei-i fraged, de nu le dăm
timp să se împrăştie, să le nimicim numai
de cât! Dar cum, că sunt sus, de nu le
ajungem ou mâna ? Iată cum : Punem în-
tr'o rudă o lampă de tinichia, de care fo­
losesc cărăuşii. Lampa-i plină cu fotogen
(petrol) şi are o feştilă groasă de bumbac.
Aprindem feştila şi flacăra o apropiem de
ghemele cele de omide. Cât zici „una"
toate sunt jos ameţite, moarte. Pe calea
aceasta le putem nimici pe toate, iar p o ­
mului nu-i facem nici o stricăciune, că
flacăra o apropiem numai unde sunt omide
şi nu o ţinem de cât până au căzut ele.
Să fim însă ou băgare de samă, să nu aprin­
dem vr'un gard ori alt ceva, umblând ou
astfel de lampe. Mai bună este adunarea
cuiburilor de omide, cari să fac cu mâna
şi cu ajutorul unor foarfeci anume făcute
şi puse în rude lungi; cu acele putem
culege cuiburile de omide şi de pe vârfu­
rile crengilor, unde ou mâna nici de cum
nu am putea ajunge.
 6. Gândacii do Maiu (cărăbuşii, bun-
zavii). Aceştia încă fac mari daune (pa­
gube) pomilor, în primăverile când să ivesc
mulţi, că mănâncă frunzele, de remân po­
mii desfrunziţi, ca uscaţi. .Apoi stricăcioase
sunt şi larvele lor (un fel de vermi mari,
albi) cari ies din ouăle lor şi petrec patru
ani în pământ, trăind cu rădăcini de plante.
Gândacii de Maiu îi putem dimineaţa
stirpi aşa, că ei atunci dorm ascunşi prin­
tre frunze, deci scuturăm pomii repede şi.
ei cad jos, de unde-i culegem şi omorim.
Larvele lor să pot stirpi aşa, că printre
pomii tineri cultivăm mac şi salată, că lor
le plac foarte rădăcinile acestor plante, şi
prind a roade la ele, iar fozind plantele
să ofilesc şi veştezesc. Scoţind apoi planta
cea veştedă, ies larvele, pe care le omorim
fără cruţare. Mult spor ne fac la culege­
rea gândacilor de Maiu şi a larvelor lor
aricii, cârtiţele (sobolii) şopârlele, broaştele,
liliacii, găinile, codubatorile, vrăbiile, cioa-
rele ş. a. deci astfel de animale trebue su­
ferite în pomăt şi în genere în grădină.
7. Conopimiţele (numite în unele l o ­
curi şi cânepiştiriţe) încă sunt insecte cari
strică pomilor şi altor plante, căci sunt
9
230

puternice şi petrec sub pământ, rozind

toate rădăcinile, ce le stau în cale. Unde
dăm de găuri în formă de cerc, să ştim
că acele sunt de conopişniţe, în ele sunt
ouă de ale lor, cari trebuiesc nimicite. Să
pot şi prinde unele conopişniţe în oale în­
gropate în pământ, aşa ca gura oalei să fie
mai sus decât suprafaţa pământului; altele
să pot stirpi la săpat, sau turnând în găuri
apă amestecată cu terpentin, petroleu etc.
Să pot stirpi şi în număr mai mare făcând
toamna gropi adânci şi umplându-le cu
gunoiu de cal. Iarna trag acolo conopiş-
niţele şi alte insecte spre a să scuti de
frig. Scoţind gunoml vedem cu sutele, cu
care prilegiu le putem omori.
8. Vespii, aceşti stupi ţigăneşti, cum
îi numeşte poporul, aduc daune însămnate,
găurind şi mâncând poamele cele mai bune
şi mai mustoase, cum sunt strugurii, pru­
nele, perele şi alte poame. Putem să ni­
micim mulţi vespi, dacă pe timp umed şi
rece, când ei stau în cuiburi, îi luăm cu
cuiburi cu tot şi-i aruncăm în foc, ori că
legăm de crengile pomilor sticluţe unse pe
din lăuntru cu miere otrăvită, unde vespii
-să adună şi pier.
 231

9. Furnicile. Ele aduc şi folos pomi­

lor, că stirpesc păduchii de frunze, dar aduc
şi daune, că mângesc frunzele cu gunoiul
lor cel cleios, iar frunzele fiind astfel
mângite, nu pot respira (resufla) bine, deci
să uscă şi cad. Potopirea furnicilor o în­
cearcă unii stropind furnicarele cu petrol,
urină tare, var nestins, cenuşă, funingine ş.
a. şi înfăşurând trupinele pomilor cu bum­
bac scărmănat.
10. Păduchii de frunze. Aceştia sunt
adevărate plage pe pomii, unde să încuiba,
căci să înmulţesc de tot tare şi dau năvală
asupra frunzelor, cu deosebire la pomii
tineri. Pentru potopirea lor încearcă omul
felurite mijloace : afundă crengile cele pline
de păduchi în apă săpunită, în zamă de
tabac, (tutun), în apă cu petrol, în leşie
tare cu funingine. Această lecuire trebue
făcută, când vedem semne de ploaie ; dacă
însă nu ar fi. ploaie, atunci a doua zi după
lecuire trebue să spălăm crengile cu apă
curată.
Cel mai bun mijloc pentru curăţirea
frunzelor însă — după cum spun unii ce
au cercat — ar fi stropirea lor cu apă, în
care s'a disolvat (topit) piatră vânătă.
9*
232

Aceasta să face aşa : Punem într'un ciu­

1
băr 50 litre de apă şi în ea punem / kilo
i

de peatră vânătă, care o cumpărăm din

prăvălie cu câţi-va bani. Peatra vânătă
să topeşte uşor şi apa devine vânătă. Când
să apropie sara ducem ciubărul cu apa acea
vânătă între pomi şi tot muiem o mătură
în ea şi cu mătura stropim pomii bine, pe
de toate laturile, pân vedem pe frunze pi­
curi mari ca cei de roauă.
Apa aceasta amară ori ce ar fi pe
frunze. De avem o proşcâtoare bună, cu
aceea merge lucrul şi mai bine şi mai
cu spor.
Cu apă de aceasta să proaşcă şi viile,
ca să nu le strice insecta numită pero-
nospora.
Pe lângă cele mai în sus înşirate, mai
sunt şi alte animăluţe stricăciose pomilor,
cum sunt: gărgăriţele de pomi, melcii, ri­
mele, dar dauna, ce o fac ele, nu e aşa
mare, ca acelora ce le-am înşirat mai sus.
 Sorburile sau boalele pomilor.
(B).

Nu numai oamenii şi animalele sufer

de boale, oi şi pomii. Boalele cari atacă
pomii sunt:
1. Tăciunele, care să încuiba mai cu
samă în coaja pomilor. Tăciunele să cu­
noaşte pe aoeea, că coaja pomului pe unele
locuri începe a înegri, oa şi când ar' fi
pârjolită, arsă. Cu vremea apoi coaja acea
pârlită-neagră să despoaie de pe pomi şi
lemnul încă apare ca pârlit.
Pricina, din oare să iveşte tăciunele,
e de două feluri: ori că pomul are prea
multă umezală, e adeoa pus într'un loo
prea umed sau jilav; ori că tăciunele vine
din rana nevindecată, ori din tăieturi rele,
prea afunde, ori că la pomii altoiţi' în cre-
pătură (despicătură) crepătura a fost prea
mare şi nu s'a putut vindeca deplin.
234

Dacă vedem eă tăciunele provine din

prea multă umezală, aceea i-o detragem,.
făcând printre pomi şanţuri, în cari să se
adune apa; dacă aceasta nu ajută, atunci
trebue să scoatem pomii şi să-i dăm la un
loc mai svântat, mai ridicat.
Dacă înse tăciunele provine din tăie­
turi rele, atunci tăiem creanga bolnavă
chiar din jos de tăciune, o ungem cu ali­
fie, să vindecă şi dă odrasle tinere, pe care
le cultivăm după cum credem că e mai bine.
Dacă tăciunele s'a ivit din pricina
despicâturei nevindecate, atunci marginile
cele uscate le cioplim eu un cosor ager,
ori cu ajutorul unei dăltuţe, până dăm de
lemn sănătos, apoi le ungem cu alifie şi să
vindecă. Crengile tinere, atacate de tă­
ciune, le vindecăm sau aşa, că le ciuntăm
din jos de tăciune — de au acolo muguri
buni, cari să producă crengi; sau aplicăm
la ei altoirea laterală.
Când vorbirăm despre modurile al­
toitului, nu am spus nimic despre acest sis­
tem de altoire; să spun dar a c i :
Altoirea laterală să aplică mai numai
în două caşuri: când avem de a produce
crengi unde lipsesc, ori când voim a vin-
 235

deoa vre-o creangă de tăciune. La altoirea

latercla pregătesc uuii crenguţa nobilă ca
şi la eopulare, făcând tăietura în dosul mugu­
rului. Coaja pădureţului (ori a pomului în
care voim a altoi) să creastă cruciş şi curme­
ziş, formând ast-fel o cruce dreaptă + •
Prin tăierea aceasta a coajei să formează
în unghiurile crucei patru aripi, cari le
deslipim şi între ele aşezăm frumos cren­
guţa nobilă, apoi aripile acele le aşezăm
preste crenguţă, le legăm cu sfâşie de teiu,
le ungem cu alifie, şi lucru e gata.
La crengile atacate de tăciune apli­
căm altoirea laterală din jos de tăciune, ca
prinzindu-să, să putem delătura creanga
cea bolnavă tăindu-o din sus de altoia la­
terală. Aplicată fiind aceasta altoire la
creangă sănătoasă — vom delătura din ea,
ce vom crede de lipsă
Iar, unde am lipsă de altoire latex-ală,
o fac numai prin oculare şi mi-să pare, că
aceasta e şi mai sigură,
O altă boală a pomilor este :
2. Cangrena, care atacă cu deosebire
lemnul merilor, dar să iveşte şi la alte specii
de pomi. Ea este ca gâlcii la om şi să tot
măreşte. Să iveşte la pomii, ce sunt puşi
236

într'un loo prea umed ori prea gras, cum

şi la pomii atacaţi de tăciune şi la cei cu
rane nevindecate ; cangrena să poate ivi şi
din alte pricii)e.
Cangrena să poate vindeca numai
tăind partea atacată şi ungând rana cu ali­
fie de pomi, apoi mutând pomul la loc mai
potrivit, dacă cumva până atunci era pus
la loc prea umed ori prea gras. Cangrena
nevindecată duce pomul la perire.
3. Curgerea de gumă, avem curgerea
sucului; ea să iveşte la pomii drupiferi,
(cari au poame cu simburi osoşi: cireşi, vi­
şini, pruni, perseci, nuci, ş. a.) Ea să iveşte
la aceştia, ca şi tăciunele şi cangrena la
meri şi peri, adecă : ori din pământul ne­
potrivit, ori din rane nevindecate. Să vin­
decă ca şi boaiele mai sus înşirate, adecă
prin curăţirea ranei şi astuparea ei ou ali­
fie. Dacă rauele sunt mari, trebuesc um­
plute cu lut amestecat cu păcură. Une ori
să întimpla, de pomii drupiferi îşi spintecă
coaja din senin şi li-să scurge sucul : aceasta
îucă-i o boală numită idropieă. Ea provine
din îngrămădirea sucului nutri tor (hrănitor),
seinii că pământul e prea gras. Idropioa
să poate vindeca, dacă scormonim păinân-
 237

tul printre rădăcini şi punem acolo cenuşă,

iar ranele pomilor le ungem cu păcură
amestecată cu pământ.
4. Gălbihurea şi oftica. Unii din bunii
cetitori poate vor râde, când vor auzi de
pomi căzuţi în cjălbinare şi în oftică, dar
ca toate aceste nu este de râs, că ce alt
nume am putea da la boala, de care prind
frunzele pomului a îngălbiui şi a pica în
dricul verei '? Aceasta e gălbinarea, şi o
capătă pomii, când rădăcinele lor mergând
în jos. dau de un strat de pământ prea apă-
tos, ori prea steril, rău, slab, neroditor.
De gălbinare nu putem vindeca pomii
bolnavi, decât mutându-i la loc mai potri­
vit, dacă locul în care să află nu l'aui pu­
tea îmbunătăţi cumva, scurgând adecă apa
prin şenţurele şi înlocuind pământul cel
rău din groapele pomilor cu altul bun.
Dar gălbinarea este împreunată adese­
ori cu oftică, care sbârceşte grabnic nu nu­
mai frunzele, dar şi scoarţa crengilor, si
uscă pomul în scurt timp. Aceasta boală
să iveşte în vreme secetoasă, la pomii puşi
într'un pământ stărp, năsipos şi pietros.
De oftică putem vindeca pomii numai dacă
vom da repede în dâra lor, udâudu-i cu
238

sirguinţă, îngrăşind pământul ou gunoiu pu­

tred şi ciuntâud din coronele pomilor cât
de mult cere trebuinţa, adese-ori până
aproape de trupină.
5. Mana esie o materie dulcie şi cle­
a
ioasă, copiii-i zi- „miere de frnnze , pe care
o aflăm pe frivm: •, mai cu seamă dacă, după
o zi caldă, când a ploaie cu soare, urmează
o noapte rece. Să vede şi. pe frunzele de
stejar în pături grosuţe, de gândeşti că
aievea sunt unse ou miere. Pe mana acea
dulce să ivesc după câteva zile mulţime
de insecte, păduchi de frunze, care par că
s'ar nutri numai cu mană, dar frunzele
tângesc mult din pricina lor. La delătu-
rarea acestei boale numai D-zeu sfântul ne­
poate ajuta, trimiţind o ploiţă bună, care
spală frunzele, ca să poată pomii respira
(resufla) prin ele. De lipseşte ploaia, tre-
buesc stropite cu apă în care am topit
piatră vânătă, cum am arătat că facem în
contra peronosporei la vii şi în contra pă­
duchilor de frunze la pomi.
6. încolăcirea frunzelor să iveşte mai
ales la perseci, dar nu e rară nici la pruni
şi meri. Aceasta boală să naşte din schim­
barea repede a temperaturei (când după
 239

căldură mare urmează frig) diu pământul

cleios şi rece, din retezarea prea târzie a
crengilor şi din îngrâşarea pământului cu
gunoiu proaspet. Frunzele încolăcite le tă­
iem până lângă codiţă şi pomii îşi capătă
alte frunze noue, ast-fel scăpăm pomii de
aceasta boală.
7. Patarea frunzelor să iveşte mai
ales la peri, în vreme de secetă îndelun­
gată. Numai vedem, că pe frunze să ivesc
pete una după alta, ca şi când ar fi. pâr­
lite; frunzele apoi cad. Dar putem vin­
deca pomii de aceasta boală, dacă-i udăm
des şi bine.
8. Putrezirea lemnului este o boală,,
care duce pomul la perire, de nu vom îoi-
pedeca-o la timp Ea să încuibează în pomii r

la cari au remas rane deschise, nevinde­

cate, unde să adună umezala şi prinde p o ­
mul a putrezi pe dinlăuntru tot mereu,
până atacă tot trunchiul şi crengile cele
mai groase. Ca să oprim încnibarea aces­
tei boale, trebue numai decât să vindecăm
ori ce rană s'ar ivi pe pom, fie aceea pri­
cinuită prin retezări, tăieturi, ori prin des-
binari de crengi, cum să întimpla uneori
când sunt vara prea multe poame, ori iarna
 240

multă zăpadă, precum şi une-ori când sunt

vijelii mari. Deci ne punem şi tăiem nu­
mai decât creanga desbinată, rana o nete­
zim bine şi o ungem cu alifie, ori — de e
tare mare, — cu lut cleios bine frământat,
şi apoi o legăm cu cârpă.
Pomii, cari de bătrâneţe încep a pu­
trezi pe dinlăuntru, devenind găunoşi, pu­
ţin vor fi ajutaţi cu ori ce meşteşug, căci
ce-i bătrân, după cum zice zicala, şi-a trăit
traiul, şi-a mâncat mălaiul. Dar câte ceva
le ajutăm totuşi şi lor, şi iată cum : cură­
ţim scorbura bine de putregaiu şi o radem
bine pe dinlăuntru, apoi o umplem cu lut
amestecat cu cărbuni sdrobiţi mărunt, apoi
o ungem cu un aluat făcut din lut, cenuşă,
balegă şi păcură, care va împedeca intra­
rea apei şi putrezirea mai departe.
9. Nerodirea provine din locul nepriin-
cios, în care este pus pomul, ori din vre-o
boală. Dacă boala este pricina, vedem de
o vindecăm cât numai să poate de curând;
dacă însă pomul este sănătos şi totuşi nu
rodeşte, e semn că ori nu are nutremânt
destul, ori că are prea mult nutremânt.
De vedem, că nu are nutremânt destul,
atunci scormonim pământul jur-împrejur,
 241

in lărgime ca de o roată de car şi în

ai'unzime cam de-o palmă bună, dar gri-
jim ca să nu vătâmăm rădăcinile, acolo
apoi turnăm gunoiu descompus, muiat cu
ud şi cu sânge de animale, ori că înlo­
cuim pământul cel reu cu altul mai
bun.
Dacă însă vedem că pomului îi mer­
ge tare bine, e gras şi totuşi nu rodeşte,
atunci e semn, că are prea mult suc.
Atunci ne dăm şi crestăm coaja de-alun-
gul trunchiului şi a crengilor celor groase,
colea în luna lui Maiu, ori că-i tăiem o ră­
dăcină.

Să mai întimplă că şi pomii prea

deşi nu prea rodesc ; aceasta să întimplă
din lipsa de lumină. A c i să ne aducem
aminte, de cele spuse unde-va mai înainte,
că : „oiue iubeşte prea tare pomii, nu are
poame; cine-i pune prea deşi şi cui i-e
milă de-a tăia crengile prea multe, păţeşte
în tocmai." Deci, de nu au pomii lumină,
de-ajuns din pricina desimei lor, şi astfel
nu rodesc, nu ne remâne alta, decât să-i
rărim cu ori ce preţ, chiar ciuutându-i din
pământ, dacă cumva ar fi atât de mari, în-
242

cât nu i-am putea muta, sau rări, în alt

mod.

Din lipsa de umezalâ încă nu pot

rodi pomii, la aşa întimplare, facem jur-îm-
prejurul pomului groapă şi în ea turnăm
apă, care apoi nu să pierde, ci merge toată
la rădăcini, şi-i face de rodesc. Alt-cum
pentru bunărodirea pomilor, încă din iarnă
trebue să adunăm cât de multă zăpadă (nea)
în jurul lor, de o parte ca să nu-i lase a
înflori prea de timpuriu şi astfel a fi es-
puse florile la brumă, iar de altă parte ca
pe încetul să-şi poată trage rădăcinile ume­
zalâ de lipsă pentru timpul secetos.

Când am vorbit despre plantarea po­

milor, am zis, că trebue să băgăm de samă,
ca pomul prin plantare să ajungă diu pă­
mânt bun în altul şi mai bun, că, de va
ajunge din pământ bun în altul săc, slab,
atunci nu va rodi. Asta o mai zic şi aci.
Dacă însă s'a întimplat totuşi aşa, că adecă
pomul la plantare a ajuns într'un loc mai
slab, de cum a fost dedat (deprins), atunci
să-i îmbunătăţim pământul, de voim să
avem poame.
 243

Cine, de dragul pomilor, va gunoi

prea des şi prea tare pomii, încă să poate
trezi fără poame pe ei, căci şi aci, oa şi
în tot locul, ce-i prea mult — nu-i sănă­
tos, — deci: în toate să se ţină măsură ?

cumpăt!
Ce năcazuri mai vin preste pomi?
Nu numai animalele sfcrioâcioase şi
boalele bântue pomii, ci şi alte multe ne­
ajunsuri, din cari pe unele le poate omul
delătura, iar pe altele numai cel atot-pu-
ternic. Mare năcaz fac pomilor :
Mii schiul, care este plantă mică pără­
sii ă şi să înmulţeşte foarte tare pe coaja
pomilor, cu deosebire, pe acelor mai. bă­
trâni. El năcăjeşte tare pomii, de o parte,
că se nutreşte numai cu sucul pomilor, iar
de altă parte, căci el dă locaş la nralte
insecte, cari trăiesc acolo, să oauă, îşi cresc
puiţii, cari să urcă apoi şi rod frunzele şi
mugurii pomului, ba unele stând in muschiu
în voia lor, să vâră şi în coaja lemnului.
Pe muschiu, ca pe o scară bună, să urcă
la frunzele pomului multe soiuri de in­
secte, cari îşi au cuiburile în vecinătate, şi
rod, şi rod, de rămân pomii săraci de frunze.
 245

Muşchiul să desvoaltă şi sporeşte mai

eu samă la umezală, unde nu este umblare
de vânt, cum şi pe pomii, cari au pământ
prea slab.
Deci, ca să nu se desvoalte muşohiu,
avem a planta pomii rari, ca sâ poată
bine străbate lumina şi ceriul printre
ei; iar dacă pământul e prea slab, râ-
eăim printre pomi şi pe lângă ei şi punem
gunoiu bun, putred.
La toată întimplarea însă muşchiul
ce s'a încuibat odată, trebue delaturat de
pe pomi, că nu e cel lucru mare. La po­
mii tineri e destul dacă-i frecăm ou o pe­
rie aspră, muiată în leşie, apoi îi spoim
cu ciruială făcută din lut şi urină (pişa-
lău.) Un bun mijloc, oare stirpeşte chiar
şi rădâoinuţele muşchiului şi ouăle insecte­
lor, e spoirea trunchiului după ce Fam ras
bine, cu var proaspet stins în sânge de
vită; acest mijloc scuteşte pomii şi în po­
triva iepurilor.
, Spoirea pomilor să se facă toamna,
în Octomvre, iar spălarea lor cu leşie şi
frecarea cu peria să poate face după o>
ploiţă, în ori-ce timp.
Pomii bătrâni să curate mai ou grert
10
246

de muschiu, nici că cade de pe ei muş­

chiul, decât numai cu scoarţa oea moartă
ou tot, care nici nu este de ceva folos, de
cât scuteşte multe insecte păgubitoare po­
mului.
După o ploaie, când scoarţa cea
moartă s'a muiat, ne punem şi o radera
ou dosul cosorului, ori ou răzuşa oea d»
pâne, dar să nu radem ori să vătâmăna
coaja oea sănătoasă; apoi ungem trupină
-cea rasă ou var proaspet stins în sânge
de vită.
e
2. Bureţii sâ ivesc mai cu samă P
pomii cei bătrâni, iar la cei tineri numai
de cumva au ceva rane nevindeoate. Ei
sunt fii putrejunei şi prieso mai biDe nu­
mai ajutaţi de umezală. Spre a să putea
stirpi bureţii de pe pomi, avem să-i cură­
ţim şi apoi să scurgem dela ei apa oea
prea multă.
3. Rugina, oa şi muşchiul şi bureţii,
este o- plantă părăsită, dar mult mai mică
de cât acestea. Ea sâ iveşte pe supra­
faţa eoajei şi atunci ni-să pare oa şi
când ar fi presărată cu un fel de făină
roşie.
Coajă atacată de rugină trebue rasă
 247

şi spălată bu leşie, sau spoită ou var sub­

ţire. Altcum rugina puţină strioăoiune
face pomilor.
4. Bruma şi gerul sunt nişte plăgi
atât pentru pomi, oât şi pentrn alte plante
cultivate, oari aduo pe bieţii cultivatori
aproape de desnădăjduire. Bruma şi tre-
oerile repezi dela căldură la frig şi dela
frig la căldură, strică pomilor mai mult
chiar decât gerul cel măi mare şi mai în­
delungat. Căci nu iarna degeră pomii, ci
mai cu samă primăvara, când după o zi
caldă, senină, urmează o noapte friguroasă
cu brumă, asemenea degeră toamna când
-dă gerul pană nu înceta circulaţia su-
•cului.
De multe ori vedem degeraţi pomi
tineri, dela vârf până jos la rădăcină. Mai
•espuşi gerului sunt cei cu măduă mare :
nucii, persecii, caisinii, ou deosebire cei ti­
neri.
Mai espuşi gerului sunt pomii culti­
vaţi într'un pământ umed şi cei bolnăvi­
cioşi, decât cei puternici, cultivaţi într'un
loc mai svântat; de aceea nici nui de ales
pentru pomăt locurile, oari ţin apă mai
mult timp.
10*
248

Omul cearcă a souti pomii în potriva

acestor plăgi, ce-i pot ajunge, adecă în
potriva gerului şi a brumei, aşa vedem pe
unii oameni înfăşurându-şi din toamnă po­
mii cei tineri şi mai gingaşi, cum sunt
persecii, caisinii, migdalii, nucii ş. a. cu
paie şi rogojini ş. a., iar in jurul rădăci­
nilor aştern pleavă, târnometa (turmetă),
frunziş, puzdări de cânepă, paie ş. a.
Pomii pitici pe cari i-ar primejdi
bruma şi îngheţul pe timpul înflorirei, îi
scutim aşa, că-i învălim peste noapte ou
rogojini, ori chiar ou oârpe, dacă totuşi i-a
atins gerul, e destul dacă în dimineaţa ur­
mătoare, înainte de resăritul soarelui, îi
stropim cu apă rece, oare scoate ghiaţa
iin ei.
Mai bine este dacă să amână timpul
înflorirei, cum am amintit şi mai sus, adu­
nând în jurul trupinei pomilor iarna şi de
cătră primăvară, grămezi mari de nea;
aceea, cu. deosebire, dacă din toamnă a
fost printre pomi împrăştiată pleavă ori
turmetă, face oa pomii să dee mult mai
târziu, adecă colo după ce au cam trecut
Tremile cele geroase şi brumoase.
Auzit'am şi văzut'am folosindu-se în
 249

potriva brumei la pomi şi la vii afumatul

lor, sub cuvânt, că fumul să adună pâolă
în formă de nor şi împedeoâ bruma. N'am
făcut în privinţa aceasta nici o încercare,
o cred însă de jumătate, dar numai de ju­
mătate, că a ne scuti pomii de brumă
poate numai cel ce a făcut cerul şi pă­
mântul şi cele de desubt. Iată de altcum,
cum să face afumarea pomilor :
Adunăm grămezi de paie jilave, frun­
ziş, târnometă, pleavă, buruieni şi glii us­
cate, şi alte materii, cari dau fum puter­
nic, apoi le presarăm cu ţerină şi le dăm
foc. E de însemnat, că grămezile trebue
să se adune la aceea parte a gradinei, de
wa.de vedem eă trag vânturile. Aprinzin-
du-le, din ele să desvoaltă un fum mare,
.gros, care să formează ca un nor gros şi
împiedecă ridicarea aerului. Făcând fum
şi de cătră ziuă, colea când să apropie re-
sărirea soarelui, ajută într'atâta, oă întâr­
zie străbaterea prea repede a razelor soa­
relui la pomi.
Aceasta e afumarea pomilor; am vă-
•zut făcându-o marii proprietari de pământ
şi nu mă îndoiesc, oă nu ar folosi barăm
încâtva. Sunt însă convins, oă cei mai
260

mulţi, cari să ocupă şi să vor ocupa cit

pomăritul, nu vor afuma pomii, că nu vor
putea chiar atunci, când ar cere trebuinţa,
ştiut fiind, că năcazul este de nouăzeci şi
nouă de feluri — cum zice poporul; —
cine va cerca însă, nu va greşi.
Poporul nostru ştie să afume pomii
la Bunavestire (Blagoveştenie), atunci în
fie care grădină vezi eşind fum gros din,
grămezile de ogrinji şi gunoaie ce ard nă­
duşit.
'5. Seceta şi ploile. Ce e prea mult na
e sănătos, zice proverbul. Aceasta să poate
zi.ce şi despre seceta prea mare, ca şi des­
pre ploile prea multe, pentru pomi. Când,
ţine secetă timp mai îndelungat, atunci
pământul şi aierul să usoă peşte măsură,
deci pomii tângeso, cu deosebire oei mai
mici, iar altoii proaspeţi nu să pot prinde.
B^a şi de pe pomii mai mari vedem, că în
timp de secetă mare, cad florile ori fructe­
le (roadă), să sbârceşte coaja şi pomii s».
usoă, de îţi e mai mare mila de ei.
Ca să ferim pomii de perire, în ast­
fel de timpuri prea secetoase, trebue ca
sar a după apunerea soarelui, ori dimineaţa^
 251

itaainte de resărirea lui, să turnăm apă în

jurul pomilor.
Ca să nu să peardă apa dela pornit
faeem groăpe jur-împrejurul lor, în cari să
stee apa ca în nişte căldări, până să sbea
lă rădăcini. Peste zi însă nu e iertat a-i
udau
Ca să se improspeteze frunzele, e bine
feâ ţinem proşcătoare, cu care le proşcăm
Mcet cu apă, dar aşa, că din proşcătoare
«ă nU meargă apa drept în frunze, ci
«dată oblu în sus, şi apoi să cadă ca
ploaia peste pomi.
Ploile dese încă pot fi stricăeioase,
dar aci nu putem ajuta altceva, decât că
după ce încetează ploaia, scuturăm pomii
âe picutii remaşi pe frunze, ca să nu le
îugreune prea tare. Acest lucru insă îl face
de oele mâi multe ori D-zeu sfântul, tri-
mîţind după ploaie câte-o mică adiere de
vânt.
6. Grindina (piatra, ghiaţa). Dacă vine
în măsură mai mare, faoe daune însemnate,
«ă sfârtică frunzele, sdrobeşte şi doboară
florile şi fructele şi spintecă coaja pomilor.
Crengile rănite de grindină le lecuim ciun-
tându-le, de sunt tare sfărmate, şi astu-
252

pând tăietura cu alifie, iar de sunt numai

sfâşiate, ajunge de le ungem eu alifie şi
le legăm; tot aşa facem şi cu coaja spin­
tecată.
7. Neaua (zăpada, omătul) pe cât este
de folositoare, dacă pică frumos şi nu prea
multă de odată, pe atât ne poate face de
multă daună (pagubă) când cade neîntre­
rupt şi împreunată cu ploaie, căci atunci
să grămădeşte pe pom în aşa măsură, în
cât le desbină crengile, ori îi culcă la pă­
mânt şi să frâng de greutatea ei. Le pu­
tem însă ajuta, seuturându-i din când în
când în decursul ninsorii, ca să mai cadă
din neaua cea multă de pe ei. şi să remână
uşbraţi.
8. Vijeliile pot nimici pomături în­
tregi, şi leac contra lor nu avem, de cât
niţică scutinţă le dau gardurile bune, tari,
înalte, dar cu deosebire gardurile vii şi
tari, căci dând vântul mai întâiu în ele,
puterea lui merge împărţită, împrăştiată,
asupra pomilor şi astfel daunele devin mai
mici.
După o vijelie e cu sfat să întrăm
numai decât în grădina de pomi şi de ve­
dem unul. rupt de tot, să-1 delăturăm ; de
 253

aflăm crengi desbinate, să le tăiem şi lo­

cul rănit sâ-1 lecuim, cum văzusem mai
sus. ' Iar de aflăm pomi culcaţi, şi nerupţi,
numai desrădăcinaţi de jumătate, pe aceia-i
Îndreptăm cu băgare de samă, îi înţepe­
nim ou pari şi de multe-ori scăpăm cu ei
;sânătoşi.
 Cultura deosebitelor specii de
pomi.
După coajă, miez şi simburi să îm­
part pomii în pomoşi, în cărnoşi, osoşi şi
bombaţi.

|. Pomii pomoşi mai cunoscuţi sunt:

1. Mărul, speciile lui cele nobile să
trag din Asia. Acum numără oâte-va sute
de specii, din cari însă mai recomandabile
sunt: speciile de iarnă, cari sunt foarte
căutate şi în cbmerciu.
Mărul iubeşte pământ mai slab şi pe-
tros, trăieşte pană la 120 ani, iar cei ne­
mişcaţi dela locul lor ajung etatea (vrâsta)-
dela 160—180 ani. Să sporesc mai ou.
samă din sămânţă şi să nobilitează oum.
am văzut.
o a t
2. Părul iubeşte pământ u s şi oald,,
 255

oare are să fie lucrat cât numai să poate

de afund, fiind că el sloboade rădăcinile
afund în pământ. Pământul gras, dar
umed şi rece îi este stricăcios, pentru
aoeea mai bine creşte şi rodeşte pe coaste
ridicate în faţa soarelui. Ajunge vârsta
până la 100 de ani. Sâ înmulţeşte şi no-
hjlitează pe cum văzusem.
3. Gutuiul, creşte în ori ce pământ,
oare are cevaşi părţi nutritoare, numai să,
fie bine lucrat. Lui îi place în faţa soa­
relui şi să fie scutit de vânturi de mează-
noapte, cari de altcum nici unui pom nu
sunt priincioase.
De aceea vedem gutuiul mai mult
oultîvându-se în vii. Să înmulţeşte din să-;
mânţă şi să nobilitează prin altoire.
Altoind meri şi peri comuni, în meri
şi peri gutui, căpătăm pomii pitici,, oari
sunt foarte drăgălaşi, produc bine şi cu­
prind loo puţin. Pomii pitici să plăteşte
să-i cultive aceia, oari dispun de loo puţin,
cam orăşenii.
256

II. Pomii cărnoşi osoşi mai însemnaţi

sunt:

1. Pier secul, pofteşte pământ usoat,

chiar de nu ar avea vre-o bunătate însem­
nată, însă de are pământ bun, face fructe
mai mari şi mai frumoase. Să prăseşte prin
«amânarea simburilor şi rodeşte fructe bune
chiar fără nobilare. Să pot însă şi nobi-
litsa prin oculare. Are mai multe specii,
unele de vară, altele tomnatece.
2. Caisinul pofteşte asemenea pământ
ca şi piersecul, însă prăsit din sămânţă
aduce fruote rele, de aceea să prăseşte mai
bine prin altoirea în prun gras.
3. Prunul nu e gingaş în alegerea
pământului şi rodeşte şi acolo, unde nu
să află alţi pomi. Să sporeşte din sim-
bure şi chiar din vlăstâri, eşiţi din rădă­
cină, ce la pruni nu lipsesc, cu deosebire
dacă nu vom fi cu băgare de samă să-i
curăţim des.
Prunii aşa numiţi bistriţeni (perşi),
nu trebue altoiţi, că dau roade foarte bune
de sine, numai să-i cultivăm bine.
4. Cireşul creşte în ori ce pământ,
care în afunzitne nu e prea \id, creşte şi
 257

între petri, iubeşte locul în faţa soarelui.

Să sporeşte prin sămânţă şi să nobilitează
altoindu-1, cu deosebire sus în coroană.
5. Vişinul are firea cireşului.
6. Cornul, să cultivă mai mult pe
lângă garduri. Prin cultivare să măreşte
şi îmbuneşte. Să prăseşte din simburi,
creşte în 50 ani şi trăeşte peste 100 ani.

III- Intre pomii nucoşi numărăm:

1. Nucul, pofteşte pământ uscat, p o -

siţiune caldă, scutită de vinturi săci, prin
urmare, *nucul trăieşte mai bine pe coas­
tele înclinate cătră mează-zi şi apus, să
prăseşte numai prin sămânţă.
2. Alunul oreşte in tot locul, numai
cât în pământ bun şi călduros să face mai
frumos şi mai mare. Să sporeşte prin să-
—mân are—şi—lăstari eşiţi aîn~~rădăoină. Să
cultivă ca şi cornul, mai mult pe lângă
garduri.
3. Castanul, e de o natură cu alunul,
să înmulţeşte prin sămânare şi să altoieşte.
Prieşte numai în regiunile viilor, creşte
anevoie şi este espus gerului; uude-i place
268

însă, rodeşte foarte bine, cu deosebire dacă

e cultivat la adăpost şi în pământ uşor.
Pământul cleios şi rece nu-i prieşte.
Clima Ardealului nu-i potrivită pentru cas­
tani ; în unele părţi a României s'ar face
frumoşi şi ar rodi bine, tot asemenea în
Ungaria unde să şi cultivează.
4. Migdalul, pofteşte pământ şi climă
ca şi castanul. Să sporeşte din simburi,
ca şi nucul.

IV- Intre pomii bombaţi numărăm :

1. Scoruşul, creşte în ori ce pământ,
dar ou cât e pământul mai bun, cu atâta-i
umblă mai bine şi face roade mai bune.
El este o tufă, oare să cultivă ca şi gu­
tuiul.
Altoirea să face pe peri pădureţi.
In jurul Reteagului sunt un soiu de
scoruşi mari, ca perii, fructele lor sunt,
mici ca nişte perişoare cât alunele şi sunt
înnecăcioase, dar după ce să mâlăieţează
sunt foarte bune.
2. Frăgariul (dudul) iubeşte pămân­
tul uscat, năsipos şi soutit de vânturi. Să
sporeşte prin sămânţă şi din lăstari, să
 259

mobilează prin altoire. Frăgarii îi culti-

vează omenii în curte pentru galiţe şi pen­
tru oopii, cari bucuros petrec sub ei şi
să înduloesc din fructele (roadele) lor dulci
apătoase. Sunt unele fragi albe (acelea-s
^dulci apătoase) şi altele negre (dulci acrii).
Frunzele frăgarilor servesc de nutreţ ver-
milor de mătasă. Lemnul lor e căutat de
rotari şi strugari.
3. Strugureii iubesc ori ce pământ ca
şi acrieşii sau cocăzarii şi să înmulţesc
prin vlăstari proprii luaţi din rădăcină.
Aceste tufe mici să plăteşte a le cultiva
omul, pentru fructele lor cele bune, apoi
şi produc potop de mult, dacă le cultivăm
<3eşi cevaşi omeneşte, şi sunt de mare tre­
buinţă în bucătărie.
y 4. Smeurariul şi murariul sunt tufe,
ce produc fructe gustoase şi poftesc pă­
mânt i sfărimăcios proaspet şi posiţiune um­
broasă. Să sporeso unul dintr'altul, din
vlăstari daţi din rădăcină, ba, dacă i-am
sporit, şă lăţesc şi pre unde nu voim, de
nu vom avea grijă să-i rărim.
Cum să se culeagă poamele şi cum
să se păstreze proaspete (crude).
Poamel$ coapte trebuesc culese. Să
cunâsc de sunt coapte ori ba, după sim-
burii lor şi de pe gust. Până nu sunt
coapte de ajuns, nu-i iertat a-le culege,
că atunci nu sâ ţin, putrezesc curând,
de le-am fi cules cu ori câtă băgare de
samă. Dar şi poamele cele mai coapte
nu să păstrează timp îndelungat, de nu
sunt culese cu băgare de samă. Aşa până
a nu prinde la cules, trebue să ştim de
sunt bine coapte ori ba ?
Mai de timpuriu să coc cireşele şi
vişinele, ele să cunosc de sunt coapte ori
ba de pe coloarea roşie, gălbuie ori ne­
grie deschisă, ce o au, apoi ele sunt moi
bine, iar sooţind din ele simburele şi sdro-
bindu-1, aflăm că este tare. De regulă sa
 161

coc cireşele înjumătăţea a doua a lui Iunie

şi ţin 3—4 săptămâni. Pană încă nu sunt
trecute cireşele, să coc vişinele. Atât unele
cât şi altele să culeg cu mâna şi să pun
în coşuri de scoarţă de cireş, cu cari să
duc, fie acasă spre folosire fie în târg spre
vânzare.
La început sunt foarte scumpe, nu­
mai 5—7 cireşe dau sfârnăriţele de un
ban.
Ne putem deci închipui, câţi bani
poate aduna cine are numai câţi-va cireşi.
Muierile fac multe toate diu cireşe, şi vi­
şine, ca să fie de folos şi pe timpul ier-
nei, parte le uscă, parte le fierb în zăhar
şi le păstrează în sticle bine astupate.
Cine are multe şi nu poate ori nu vrea
a le vinde proaspete, le adună în vase
mari de lemn şi apoi face din ele vinars
bun şi scump.
Tot cam de-odată cu cireşele şi vişi­
nele prind a să coace fragile de pom, ele
cum să coc, cum cad jos şi copii le adună,
de nu au apucat mai întâiu găinile la ele,
că atunci noapte bună fragi! Fragile de
câmp să coc mai de timpuriu.
In August prind a să coace unele so­
li
162

iuri de prune colducuţe şi prune altoite.

Ele să cunosc de sunt coapte ori ba, că
cele coapte sunt mai moi, au gustul dulce
plăcut, iar simburii din ele sunt tari bine.
Ele încă să culeg cu mâna, ca să nu se
sfarme şi să nu-şi peardă nici floarea, că
atunci nu mai sunt aşa frumoase şi cu
gust.
Acestea încă să culeg pentru folosul
casnic ori pentru comerciu. In târg sunt
bine plătite.
Din aceste încă fac muierile multe
pregătiri bune pentru masă, din cari unele
să pot păstra şi peste iarnă. Cine are
multe, poate face vinars din ele, foarte
bun.
In August prind a să coace şi unele
soiuri de pere şi de mere. Aceste să cu­
nosc de sunt coapte ori nu, de pe simburii
lor, cari la cele coapte bine, sunt negri şi
tari, la cele necoapte însă nu sunt negri.
Perele şi merele aceste timpurii încă să
folosesc în casă, dar să caută şi în c o ­
merciu.
Muierile le uscă, merele tăiate, iar
perele aşa întregi, şi le păstrează peste
iarnă, când apoi le aduc la masă fierte,
 163

ca bucate de post. Din pere încă să poate

face vinars iar din mere un soiu de vin.
Numai în Septembre şi Octobre să
coc poamele cele mari, prunele tomnatece,
merele şi perele tomnatece şi iernatece,
gutui ele, strugurii ş. a.
Prunele după ce să coc, le culegem
şi facem din ele lictar (silvoiz), miere de
prune, ori că facem din ele vinars, ori că
le uscam în aşa numitele bujdee (loşniţe)
ori în ce formă însă, ele ne dau un câştig
frumos. Ele să culeg de jos, după ce am
scuturat prunii şi au căzut. Prunele us­
cate să păstrează ani de zile şi să caută
foarte în comerciu. (Fig. 37 şi 38.)

(Fig. 37) Leasă de uscat.

11*
164

(Fig. 38.) Bujdeiul.

 165

Gutuile, merele şi perele însă nu-i ier­

tat a le scutura, ci trebue culese cu mâna
una de una şi adunate intr'o traistă, ce-i
în spatele culegătorului, ori într'o corfă,
ce-i legată de-o creangă, şi numai după
ce e plină, vine slobozită încet în jos, ca

( K g . 39.) Scara de cules poame.

poamele să nu se sdruncească, şi apoi vine

dusă şi deşertată încet la locul de păstrare
«,1 poamelor. Unde nu ajungem cu mâna,
166

luăm poamele eu neseari unelte anume

făcute, (fig. 39, 40.)
Poamele sdrucite ori bătucite nu au
preţ în comerciu şi nu să pot nici păstra
aşa îndelung, deci nu
le mestecăm cu cele
culese cu mâna.
Mulţi nesocotesc
aceasta lucrare. Dar
în dauna lor. Unii um­
blă hurduburdu scu­
turând pomii, de cad
poamele leasă sub ei,
şi apoi le încarcă în
saci şi hai cu ele la
târg. Şi ei să miră,
că de ce poamele lor
nu au preţ, ca ale
celorlalţi vânzători ?
Dar aceea nu iau în
socotinţă, că poamele
i lor sunt sdrucite şi
bătucite şi deci nu să-
(Fig. 40.) Foarfeci
pot nici păstra, nici
vinde cu preţul celor culese cu îngri­
jire.
Dacă culegem poamele până încă nu
 167

'sunt străbătute cu coptul, să sbârcesc şi

Veştezesc, iar de le culegem ude ori rou-
fite, să inferbintă şi să putrezesc. Mai
biţie e să lăsăm poamele, pe pom pană
s'au copt bine. Apoi să le culegem dimi­
neaţa pe recoare, îndată ce s'a luat roua.
In \impul cel mai călduros, într'amează
nu Culegem, că sunt prea calde de arşiţa
soar^ui, dar culegem de cătră sară, după.
ce piţnde a să răcori. Dacă zilele sunt
cam răcoroase, putem culege toată ziua nu­
mai cum am mai zis, să nu culegem
poamel\ umede de ploaie ori de rouă.
Sunt unele specii de mere şi pere
iernatica cari nici nu sunt bune de mân­
cat pe tWpul culesului, sunt tari, piet­
roase, ac\le le punem pe patul de paie,
unde să maaie şi să coc cum să cade.
PentrV păstrarea merelor şi perelor
peste iarnăA sunt mai bune celarele sau
pivniţele sbfeite. Acolo jur-împrejurul pă-
reţilor facemVpâtule de scânduri şi pe ele
aşezăm poamVle, după ce mai întâîu am
făcut un aşternut subţire de paie. I)e nu
avem celar, letoutem păstra şi în chilii,
unde nu prea a W multă umblare, acolo
168

le punem grămadă ou mare băgare de

samă.
In părţile bănăţene, unde economii
noştri să ocupă tare cu pomăritul, am vă­
zut aşezând merele culese cu mâna, în po-i
durile grajdurilor pun scânduri pe mar/
gini, apoi un strat de fân ori otavă, ca
de-o palmă bună şi pe acela aşează mere/e
frumos şi le lasă descoperite pană dau
recelile. Când prind a da recelile, le sto­
per o leacă cu otavă, şi de ce creşte /fri­
gul, — de aceea mai gros pun pe el« în-
vălitoarea de otavă. /
Astfel stau foarte bine până cftlo în
postul mare, cât le scot în saci şi he duc
la târgurile Caransebeşului, LugoşuMi, Ara­
dului, Timişoarei şi pe aiurea, şi /le vând
cu preţuri bune. Altcum, acum de câţî-va
ani aşa a început comerciul du poame
crude, cât numai să avem, le putem vinde
din toamnă, dela noi de acasă,/ că le duc
speculanţii ou trenul în . lumea/largă.
 CTTPBBTStnL
Pagina

1. In loc de introducere . . . . 3
2. Cultura arborilor roditori. Unde
prieşte pomilor ? . . . . . . 15
3. Gardul viu şi calitatea locului
pentru pomi 18
4. Cum putem ajunge la pomi mulţi
şi buni? . 22
5. Rigolarea şcoalei de pomărit . . 35
6. Cultivarea pomilor în anul dintâiu 40
7. Răsădirea pomilor 44
8. Rechisitele de pomărit . . . . 51
9. Altoirea pomilor 58
10. Crenguţele de altoit 63
•11. Ceara de altoit 67
12. Altoirea prin oopulare . . . . 74
13. Altoirea în crepătura . . . . 80
14. Altoirea în coajă 87
15. Ocularea . 91
16. Tractarea altoilor în anul întâiu
şi al doilea 101
172

17. Formarea coroanei 107

18. Cum să ordinăm pomii . . . . 113
19. Ce strică pomilor ? 121
20. Morburile sau boalele pomilor . 133
21. Ce năcazuri mai vin peste pomi? 144
22. Cultura deosebitelor specii de pomi 154
23. Cum să se culeagă poamele şi
cum să se păstreze proaspete . 159