Sunteți pe pagina 1din 5

Strategiile de evaluare

reprezinta modalitatile sau tipurile specifice de integrare a operatiilor de masurare-


apreciere-decizie in activitatea didactica educativa,integrare realizabila la diferite
intervale de timp(scurt,mediu,lung) si in sensul indeplinirii unei functii pedagogice
specifice.
In teoria si practica educationala se disting trei strategii de evaluare :

evaluarea initiala/predictiva ;

evaluarea continua /formativa ;

evaluarea sumativa/finala.

Evaluarea initiala /predictiva

Evaluarea initiala propune operatiile de masurare-apreciere-


decizie la inceputul activitatii de instruire, in vederea
cunoasterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de
elevi/elevului.

Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica prioritar


predictiva. In mod analogic, testele de cunostinte elaborate si aplicate
special pentru masurarea si aprecierea nivelului initial de pregatire al
elevilor sunt denumite teste predictive.

Evaluarea initiala este necesara la inceputul unui an scolar,la inceputul


unui semestru, asa cum remarca I. T.Radu :

' La inceputul lectiei, evaluarea initiala corespunde unei faze numita, in


mod traditional, a verificarii lectiei anterioare. In functie de rezultatele
acestei verificari sau ale acestei evaluari initiale, profesorul va confirma
parcursul anticipat in proiectul sau de lectii sau va aduce corecturi,
ajustari, completari. Pot fi propuse noi secvente sau subsecvente de
recuperare ,stimulare, completare. In acesta perspectiva ,chiar de la
inceputul unei lectii ,evaluarea initiala indeplineste o functie pronuntat
predictiva.'¹
Functiile specifice pe care le indeplineste strategia de evaluare initiala,pe
fondul functiei predictive, sunt concentrate de I.T.Radu in doua niveluri de
referinta :

functia diagnostica, 'vizeaza cunoasterea masurii in care subiectii


stapanesc cunostintele si poseda capacitatile necesare angajarii
lor cu sanse de reusita intr-un nou program '² .In felul acesta
pot fi identificate :

lacunele ,golurile pe care elevul le are in pregatire ;

resursele pe care le are ca volum de informatii, dar mai ales in ceea ce


priveste capacitatile de invatare momentane si de perspectiva;

conceptele principale ,pe care elevul le stapaneste , cu ajutorul carora va


putea asimila continuturile noi si fondul de reprezentari, care sa
favorizeze intelegerea acestora ;

posibilitatile reale ale clasei si ale fiecarui elev, tinand seama de


capacitatea de a lucra independent ;

abilitatile necesare pentru insusirea cunostintelor in plan teoretic si


aplicarea lor ;

deficientele si dificultatile reale care apar in activitatea de invatare

functia prognostica sugereaza profesorului conditiile prealabile


desfasurarii noului program,care permit anticiparea
rezultatelor. Evaluarea initiala are astfel rolul major, un rol
activ in derularea proiectului pedagogic curricular construit de
invatator. Invatatorul, plecand de la diagnoza stabilita, va
interveni pentru selectionarea ,realizarea si dezvoltarea corecta
a:

obiectivelor programului urmator(viitoarea lectie,capitol );

continuturilor absolut necesare;

metodelor eficiente de predare-invatare-evaluare;

modurilor si formelor optime de organizarea a activitatii.


Functia prognostica presupune: rationalitate ,fezabilitate, determinare,dar
si flexibilitate in alegerea obiectivelor si a resurselor corespunzatoare
pentru indeplinirea acestora.

In concluzie, trebuie subliniata evolutia pe care o inregistreaza evaluarea


initiala in contextul teoriei si metodologiei curriculum -ului.
Astfel,dezvoltarile mai recente ale teoriei privind evaluarile in
educatie,extind rolul evaluarilor initiale,independent de dimensiunea ei.
Evaluarea initiala este indisociabila constructiei unui demers didactic
riguros si eficace. Functiile ei sunt asigurate pana la final numai daca
resursele sunt stabilite si folosite pentru a face posibila derularea
activitatii in conditii de eficienta.

Evaluarea continua/formativa
-operatiile de masurare -apreciere continua,cu posibilitatile de decizie (note,
hotarari,caracterizari,sanctiuni ) angajate la intervale relativ mici de timp( pe
parcursul lectiei sau in cadrul unui grup de maximum patru-cinci lectii );

-actiunile de proiectare curriculara continua a obiectivelor concrete, prezentata


sub forma unor secvente de instruire flexibila,adaptabile la ritmul individual de
mu ca al elevilor, perfectibile pe termen scurt si mediu.

Schimbarile pe care evaluarea continua le aduce la nivelul demersului didactic,


proiectat si dezvoltat in spiritul teoriei si metodologiei curriculum-ului, sunt
sintetizate de I.T.Radu in urmatorii termeni :

'evaluarea randamentului scolar este prelungita extinzandu-se si asupra


procesului realizat, a activitatii scolare care se afla la originea rezultatelor
constatate'4 ;

se manifesta un interes mare fata de evolutia subiectilor pe parcursul


programului scolar, evaluarea inregistrand progresele acestora, si ,in acelasi
timp, identificand lacunele, dificultatile de invatare, etc. ;

redimensionarea prin extensie a trei elemente esentiale ale actului


educativ ;observatia (in masura in care permite ghidarea si optimizarea
experientelor de invatare), interventia (presupune analiza menita sa identifice
cauze si dificultati),reglarea , care poate fi retroactiva(la sfarsitul unei
secvente),interactiva (in timpul procesului) ,proactiva, cand elevul se angajeaza
intr-o noua activitate.

Ca demers strategic promovat la nivelul proiectarii curriculare , evaluarea


continua cu functie pronuntat formativa,se realizeaza predominant pe
parcursul desfasurarii procesului didactic,avand ca scop permanent
verificarea sistematica a progresului inregistrat de elevi. Cunoasterea
exacta a rezultatelor inregistrate sistematic, transparent, permite
reglarea/autoreglarea activitatilor de educatie si instruire, pe unitati
didactice mai mici ,dar si pe secvente medii si mari in raport de
obiectivele specifice si generale, prezentate in diferite formule curriculare.
Totusi ,ca nota specifica ,evaluarea continua / formativa ,se realizeaza pe
secvente mici , cu probe orale ,scrise ,practice , aplicate oportun si
eficient la sfarsitul unei unitati didactice.

Frecventa mai mare a verificarilor inseamna si frecventa mai mare a


consolidarilor formative , a reglarilor si autoreglarilor pedagogice operate
in termen de corectare imediata si de ameliorare, ajustare, chiar
restructurare realizabila pe termen mediu si chiar lung. Importanta este
limita de reglare- autoreglare a activitatii care urmareste formarea
-autoformarea continua atat a profesorilor cat si a elevilor. In acest fel se
poate asigura diminuarea pana la eliminarea completa a caracterului de
sondaj al evaluarii.

Evaluarea continua / formativa determina schimbari atat in conduita


didactica a profesorilor cat si in comportamentul scolar al elevilor. Ea
ofera profesorului informatii care permit ameliorarea imediata a
proiectului pedagogic de tip curricular, a strategiilor de dirijare a instruirii.
Evaluarea continua ii ofera elevului confirmarea ca a invatat corect, ca
detine calea de invatare corecta.

Evaluarea sumativa / finala

Evaluarea sumativa propune operatiile de masurare-apreciere -decizie in


timpul sau la sfarsitul unei activitati didactice educative in vederea
cunoasterii nivelului real de stapanire a materiei dupa parcurgerea
anumitor perioade si secvente de instruire,conform obiectivelor
programelor scolare adaptate de profesor la conditiile concrete ale clasei
de elevi. Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica prioritar
cumulativa ,cu resurse formative limitate la momentul desfasurarii
activitatii didactice .
Literatura de specialitate considera acest tip strategic de evaluare drept
'una traditionala '5,inspirata din grija pentru realizarea unui bilant al
performantelor elevilor pe o anumita perioada. De aici si denumirea care
poate fi data acestei strategii de evaluare finala. Este o strategie absolut
necesara deoarece ea contribuie la finalizarea activitatilor printr-o decizie.
Problematica ei consta in perfectionarea formelor si metodelor alese
pentru astabili o legatura logica atat cu evaluarea initiala cat si cu
evaluarea continua .Evaluarea sumativa trebuie sa se bazeze pe mai
multe masuratori si aprecieri initiale si continue in vederea luarii unei
decizii finale optime.

Pe de alta parte ,evaluarea sumativa trebuie continuata in contextul in


care acest lucru este posibil ca reper pentru o noua evaluare initiala si ca
sursa pentru perfectionarea in continuare a activitatii respective.

Evaluarea sumativa

Observarea sistematica a comportamentului elevului in cursul activitatii


didactice, prin:

- Fisa de observatii curente;


- Fisa de evaluare (calitativa);
- Scara de clasificare;
- Lista de control/verificare;
- Fisa de caracterizare psiho-pedagogica (la final de ciclu).

Observarea este adeseori insotita de aprecierea verbala asupra


activitatii/raspunsurilor elevilor.