Sunteți pe pagina 1din 8

- EPIDEMIOLOGIE SI SANATATE PUBLICA-

PROIECT

- LEPTOSPIROZA-
Leptospiroza

Leptospiroza este o boală infecţioasă acută din grupul zooantroponozelor, provocată


de mai mulţi microbi cu denumirea de leptospire, care pătrund în organismul uman pe
diverse căi, fiind transmise de la animale, manifestându-se clinic prin simptome de
intoxicaţie pronunţate, temperatură înaltă, cefalee, dureri musculare, mai ales în
gambe, afectarea rinichilor, ficatului, sistemului nervos şi a celui cardiovascular, de
asemenea prin apariţia icterului şi sindromului hemoragic la o parte din bolnavi.

Agenţii patogeni ai acestei maladii (sunt leptospirele-microorganisme în formă de


spirală de mai multe tipuri). Denumirea provine din latină leptos - moale, firav şi
speiră- spirală. Umezeala sporită este o condiţie favorabilă de existenţă a lor. În apă şi
solul umed ele supravieţuiesc până la o lună de zile. Leptospirele sunt destul de
rezistente la temperaturi joase, spre exemplu, în gheaţă trăiesc aproape 3 luni de zile,
în carne şi alte alimente- 5-10 zile. În schimb sunt sensibile la temperaturi înalte: la
temperatura +50°C pier peste 25-30 min., la temperatura de fierbere (+100°C) –
momentan. De asemenea, aceşti microbi pier rapid şi în mediul uscat, îndeosebi sub
acţiunea razelor solare sau a soluţiilor dezinfectante.

Sursa de infecţie mai frecvent o constituie şobolanii, şoarecii şi alte rozătoare. De


asemenea, mai pot servi ca sursă de infectare diverse animale domestice ca porcinele,
bovinele, ovinele, caprinele, cabalinele, păsările, câinii, pisicile etc. Din organismul
animalelor bolnave sau purtătoare de microbi leptospirele se elimină cu urina, masele
fecale, infectând bazinele de apă, solul şi produsele alimentare. Animalele se pot
infecta în timpul păscutului, consumării apei din bazinele infectate, mai ales de
rozătoare; prin nutreţul infectat ori prin intermediul aşternutului molipsit de
leptospire. Un mare pericol în răspândirea leptospirozei şi nu numai în anotimpul de
vară, îl prezintă inundaţiile, care în ultimul timp s-au îndesit pe meleagurile noastre,
spălând cu ploile torenţiale toată murdăria din grajdurile animaliere, şi prin urmare
infectând diverse surse acvatice. Oamenii se îmbolnăvesc de leptospiroză în timpul
scăldatului în iazuri, râuri, spălatului în bălţi, băltoace, pârâiaşe; în timpul lucrărilor
agricole pe terenurile umede, la pescuit, păscând turmele de oi sau cirezile de vite,

2
hergheliile de cai, de asemenea la îngrijirea animalelor şi tăiatul lor. Sunt în pericol de
a se molipsi de leptospiroză, veterinarii, zootehnicienii, persoanele de la ferme,
îndeosebi în timpul sacrificării animalelor, prelucrării cărnii şi a materiei prime de la
abatoare şi combinatele de carne; prin consumarea apei şi ale altor alimente infectate
de rozătoare, precum şi a laptelui crud al animalelor bolnave. În Romania focarele de
leptospiroză se concentrează mai des vara între copiii, care se scaldă în iazuri, bălţi,
pâraie, contaminate de urina animalelor bolnave.

Agentul patogen pătrunde în organismul uman prin pielea traumatizată sau mucoasa
lezată a cavităţii bucale, nazale, oculare; prin tractul gastrointestinal, prin alte organe
şi sisteme. Ajunse în organism leptospirele nimeresc în sânge, unde se multiplică
considerabil, pătrunzând în diverse organe: în rinichi, ficat, splină, cord, muşchii
scheletari, atacând vasele sangvine şi chiar meningele creierului, şi provocând
maladia propriu-zisă.

Boala la om se desfăşoară după o perioadă de incubaţie, cu durata de 2-30 zile, în


medie de 7-10 zile, derulând cu sau fără icter. De menţionat, că în ultimii ani la noi în
ţară, leptospiroză decurge mai des sub formă icterică gravă, fiind provocată de
leptospira icterohemoragică. Maladia se începe brusc, brutal cu o febră ridicată, până
la +39-40°C, cu frisoane puternice, dureri intense de cap, insomnie, dureri în
articulaţii, muşchi, mai cu seamă în cei de la gambe, cu o slăbiciune generală. La
bolnavi dispare pofta de mâncare, pot avea loc vertijuri, greţuri, vome şi dureri în
abdomen. Curba termică este mai frecvent biondulară, cu o durată de 5-9 zile sau mai
mult. Oamenii bolnavi de leptospiroză au o înfăţişare exterioară caracteristică. Faţa le
este hiperemiată (înroşită) şi tumefiată, ochii sunt roşii (sclerită pronunţată), uneori cu
hemoragii sclerale. În cazuri grave pot avea loc hemoragii nazale, intestinale şi, de
regulă, apar petişii pe piele şi mucoase. Mai pot fi erupţii rozeolice ori papuloase
deseori pe mucoase şi piele, mai ales în leptospiroză provocată de L.
icterohemoragică. În ea apare un icter progresant cu o durată în medie de 2-3
săptămâni. Ficatul şi splina se măresc în volum; urina capătă o culoare întunecată şi se
elimină în cantităţi micşorate. Datorită acestui fapt starea bolnavului se înrăutăţeşte
brusc. La el apar simptome de insuficienţă renală. Dacă ajuns în aşa stare, bolnavul nu
se adresează imediat medicului, maladia poate avea un final tragic. De menţionat, că
din cei 105 bolnavi cu leptospiroză, supravegheaţi de noi în forma uşoară a maladiei
s-au înregistrat numai la 5%, medie – la 53% şi gravă – la 42%. În unele cazuri
leptospirele atacă meningele, şi atunci boala evoluează sub formă de meningită. Dacă
maladia ajunge la aşa o întorsătură, starea bolnavului se agravează brusc, progresează
durerile de cap, încât devin chinuitoare, apare o vomă repetată, greţuri, simptome
meningiene, progresează ridoarea cefei, se dereglează psihica şi pot avea loc
consecinţe grave. În prezent medicina cunoaşte metode destul de eficiente pentru
tratarea leptospirozei. Însă cu cât bolnavul este spitalizat mai devreme, cu atât
tratamentul este mai eficient. Din păcate, nu întotdeauna cei, care s-au îmbolnăvit se
adresează imediat medicului. Din cazurile analizate, numai 45% din pacienţi s-au
adresat la medic în primele 2-3 zile a maladiei; 33% – după ziua a 6-a de boală, dintre
care 11% – după ziua a 10-a.

Măsurile de prevenire a îmbolnăvirii oamenilor de leptospiroză trebuie să fie


concentrate asupra:

• sursei de infecţie;

3
• căilor de răspândire;
• asupra organismelor receptive.

Rozătoarele trebuie de nimicit sistematic, prin metode mecanice, fizice şi chimice.


Animalele domestice bolnave sau purtătoare de leptospire trebuie de depistat, fiind
examinate şi tratate de către veterinari. Se prevede controlul riguros a posibilităţilor
de infectare cu leptospire a animalelor la abatoare, combinatele de carne, precum şi
expertiza cărnii. Este necesară protecţia surselor acvatice (izvoare, fântâni, râuri,
lacuri etc), de infectare cu lichidele de scurgere de la grajduri, unde se află animalele.
Nu se admite scăldatul sau utilizarea în uz casnic a apei din iazurile, unde se adapă şi
se scaldă vitele. Deoarece leptospirele pot pătrunde în organismul uman prin
mucoasele şi pielea lezată, se recomandă ca persoanele, ce muncesc în localităţile
mlăştinoase, să fie asigurate cu încălţăminte, mănuşi de cauciuc şi cu apă potabilă
calitativă. De asemenea în haine de protecţie trebuie să fie îmbrăcate persoanele, care
prelucrează carnea la abatoare şi combinatele de carne şi a peştelui congelat.

Nu trebuie de uitat, că leptospiroza poate fi mult mai uşor prevenită decât tratată.

GLOBALIZAREA LEPTOSPIROZEI: TENDINTELE


INCIDENTELOR LA NIVEL MONDIAL

Rezumatul
Obiective: Leptospiroza continuă să fie o zoonoză semnificativă a lumii în curs de
dezvoltare. Globalizarea, în contextul traficului internaţional , în special pentru
activităţi recreative şi expediţii militare, a condus la o expunere crescută a persoanelor
din lumea dezvoltată la boala, cum arata focarele recente.
Metode: Am evaluat tendinţele în incidenţa leptospirozei anuala pentru fiecare ţară
în întreaga lume prin intermediul unor rapoarte din partea organizaţiilor naţionale şi
internaţionale, publicatiilor medicale asupra subiectului si cautari pe internet cu
această temă precum si tarile numite. Variaţiile interstatale în incidenţ leptospirozei,
atunci când datele relevante oficiale au fost disponibile, au fost, de asemenea,
analizate.
Rezultate: Caraibe şi America Latină, subcontinentul indian, Asia de Sud, Oceania,
şi într-o mai mică măsură, Europa de Est, sunt cele mai semnificative focare ale bolii,
inclusiv în zonele care sunt destinaţii populare de călătorie.
Concluzii: Leptospiroza este o zoonoza de importanţă globală şi de mediu unic şi
corelaţii sociale. Încercările de la nivel global de coordonare şi recunoaştere a
adevăratului potential al boli infecţioase cu mortalitate semnificativă ar trebui să fie
încurajată.
Introducere
Leptospiroza rămâne una dintre cele mai comune şi cele mai de temut infecţii
zoonotice la nivel global. In mod tradiţional este legata de anumite condiţii socio-
economice sau climatice care favorizează endemicitate vectorilor animali şi
expunerea umană, este, în general limitate in colturile lumii în curs de dezvoltare ,
fiind aleatoriu raportata si la tarile industrializate, adesea ca o boala importata, care
urmează traficul internaţional de călători la destinaţii exotice.
În ultimii ani, o nouă tendinţă a focarelor leptospirozei umane a fost observată legata
de activităţi de agrement prin viata in salbaticie, in natura (un turism ce devine
extrem de popular) şi expeditii din armată, fie pentru instruire sau pentru scopuri

4
legate de lupta în medii similare. Leptospiroza a devenit un important agent infecţios
ce se ia în considerare atunci când se pregătesc pentru astfel de expediţii, şi acest
lucru este reflectat în eforturile de a defini politicile şi utiliza preventiv cu succes
administrarea de antibiotice. Eradicarea bolii implică nu numai indatoririle
medicul veterinar ci si implementarea masurilor adecvate şi supravegherea
evoluţiei reţelelor în curs de dezvoltare a incidenţei globale a bolilor umane care este
importantă pentru recunoasterea riscurilor relative în călătoriile internaţionale ,
subliniind că lumea trebuie să se deplaseze la epicentrul de zonele aflate sub
supraveghere a bolilor aceasta ajutand şi la imbunatatirea încercările de a controla
acestea de catre organizaţiile internaţionale de sănătate. Am dorit sa se definească
zone ale lumii unde leptospiroza este în prezent o problemă publica de sănătate şi un
potenţial risc pentru vizitatori, şi să se definească modurile in care s-a schimbat (daca
s-a schimbat) sensurile incidentelor acestei boli in ultimul deceniu.

Metode
Datele privind prevalenţa leptospirozei umane pentru fiecare ţară începând cu 1996,
au fost solicitate de la ministerele sănătăţii sau alte organizaţiilor naţionale oficiale,
organizatiile internationale de sănătate publică şi literatura medicală. Literatura
medicală a fost căutata prin intermediul MEDLINE (dar, de asemenea, si prin
motoarele de căutare generale),folosindu-se Leptospira / Leptospiroza şi numele
fiecărei ţări sau nume de regiune ca şi cuvinte cheie. A fost utilizat, de asemenea si
ProMEDmail, un sistem electronic de raportare a focarelor infecţioase a bolii,
dezvoltat de Societatea Internaţională pentru Boli Infecţioase. Atunci când s-a putut si
au fost disponibile, date naţionale oficiale au fost utilizate, chiar dacă nu erau în
concordanţă cu datele din organizaţiile internaţionale. Pentru ţările fără astfel date
oficiale s-au utilizat cele de la organizaţii internaţionale. Literatura medicală a fost
folosit numai atunci când includea informatii semnificative epidemiologice, sau (în
cazul de seroprevalenţa studii), în absenţa oricăror alte date cu privire la statutul bolii
într-o ţară. Datele privind incidenţa au fost evaluate pentru prezentarea tendinţelor
epidemiologice pentru fiecare ţara. La calcularea incidenţei anuale, atunci când
această informaţie nu a fost furnizata, au fost utilizate date derivate cu privire la
populatie sursa CIA World Factbook.

Rezultate
Tabelul 1 enumeră incidenţa anuală a leptospirozei umane pentru anumite ţări,
inclusiv 28 de ţări cu cea mai mare incidenţă, şi alte ţări importante. Aşa cum este
indicat în mod clar în figura 1, endemicitate a bolii este localizată în principal în

Caraibe şi America Centrală şi de Sud, precum şi în Asia de Sud şi Oceania.


În elaborarea aceastei liste, s-au evidentiat dezavantaje semnificative. Nu au fost date
pentru multe ţări în curs de dezvoltare, şi pentru anumite ţări în curs de dezvoltare
datele pot fi considerate fiabile. În unele ţări, au fost raportate cazuri si
s-a constatat că variază de la un număr semnificativ la zero in decurs de un an,
în timp ce absenţa unor cazuri raportate pentru anumite alte ţări nu poate fi ca urmare
a absenţei bolii atunci când ţările vecine par a fi hiperendemice.Ultima situatie pare a
fi cazul pentru multe ţări asiatice, inclusiv India, în cazul în care boala este cunoscută
a fi prezenta, Malaezia, în cazul în care un focar apărut în timpul Eco-Challenge, care
a avut loc în anul 2000, iar majoritatea din Africa, în cazul în care Boala este
cunoscuta a cauza focarele aleatoare, cum s-a întâmplat recent în Kenya. Un alt
dezavantaj a fost scaderea semnificativa statistic a rezultatelor din ţările cu populaţii

5
mici (De exemplu, Vanuatu raportate cinci cazuri în 2003, care este egal cu o
incidenţă anuală de 24,3 la un milion de populaţie, dar nu au raportat nici cazuri în
2004, incidenţa care se încadrează la zero). Variaţiile interstatale a fost, de asemenea,
semnificative, şi pentru anumite ţări incidenta bolii a fost ridicata în unele provincii si
fiind totodata non-existente în altele. Tabelul 2 rezumă astfel de zone ale lumii şi
incidenţa lor anuala a leptospirozei în conformitate cu datele oficiale.
Americile
Boala este absent in Canada şi a fost eliminata de pe lista bolilor cu declarare
obligatorie în Statele Unite ale Americii, în cazul în care puţine cazuri apar anual,
aleator legate de activităţile de agrement în ape proaspete. Hawaii este o excepţie, cu
o valoare estimată de incidenţa anuală de 12,9 la un milion de persoane. In Mexic, o
mică creştere, în cazuri raportate anual a a fost observat în ultimii ani, potrivit datelor
de la Direcţia Generală de Epidemiologie, marea majoritate a cazurilor în ultimii ani
fiind originara din regiunea situata la sud de Atlantic- Veracruz. În Costa Rica,
incidenta este mai mare în regiunea Central- Sudica a Pacificului - Brunca, fiind în
acelaşi timp foarte scăzut în regiunile centrale dens populate ale ţării, potrivit datelor
de la Sistemul Naţional de Supraveghere Epidemiologica. Alte 12 ţări din regiune,
cum ar fi El Salvador şi Nicaragua au, de asemenea, un numar ridicat de pe listă; în
urmă, incidenţă este mai mare în regiunile sudice ale Rio San Juan, învecinate cu
Costa Rica, şi Carazo (incidenţa anuală 50-60 per milion), dar şi în regiunile nordice
în conformitate cu rapoartele epidemiologice de la Ministerul Sănătăţii. Acest lucru
este în opozitie cu focarele din anii precedenţi, care, în urma Uraganul Mitch în 1998,
au fost localizate în regiunile ca Esteli şi Chinandega. Incidenţă semnificativ mai mică
a bolii în Panama, Guatemala, Honduras şi poate reprezenta situaţia actuală sau un
artefact derivate din sistemlee de supraveghere inadecvate. Cuba îşi exprimă interesul
stiintific semnificativ pentru boala si a găzduit trei reuniuni internaţionale
Leptospiroza în ultimii 5 ani (Institutul de tropical Medicina''Pedro Kouri''). Pentru
Republica Dominicană, un contrast între datele disponibile la Biroul Internaţional al
Epizootiilor (OIE), 14 utilizate în estimarea incidenţei în tabelul 1, şi rapoartele de la
Promed, 15 care denota extrem de putine cazuri pentru anul 2005, fiind caracteristica
incoerenţa de date în diferite regiuni ale lumii.
Boala este endemică în insulele Caraibe, potrivit la rapoartele anuale de la Centrul de
Epidemiologie Caraibe: în 2000, mai mult de 500 de cazuri au fost confirmate in
insulele Caraibe, care să conducă la o incidenţă anuală cumulată de> 100 pe milioane
de persoane.Barbados păstrează o incidenţă crescută, în ciuda încercărilor guvernului
activ la prevenirea şi educaţiea cu privire la riscurile bolii. Pe de altă parte parte, deşi
cifrele din Jamaica sunt ridicate ridicat în lista de endemicitate, leptospiroza nu este o
boală cu declarare obligatorie în această ţară. Potrivit Centrul de Epidemiologie
Caraibe, Trinidad, Tobago şi Surinam sunt ţările în curs de evaluare la care se solicită
cele mai multe eşantioane în regiune. Datele derivate din presa locală, demonstreaza
ca ocupă locul al doilea în lista de Globalizarea a leptospirozei . Majoritatea cazurilor
raportate in Argentina sunt din regiunea Buenos Aires , regiunea la nord de Santa Fe,
în conformitate cu Direcţia de Epidemiologie din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Europa
Cei mai multi dintre factorii legati de endemicitatea leptospirozei ( apele climatice
tropicale, stagnante, nivelul slab de salubritate, inundaţii) sunt în general absente din
Europa, şi pe ansamblu situaţia nu s-a schimbat în mod semnificativ în ultimul
deceniu. Factorii de mediu uneori au fost implicati în fluctuaţiile cazurilor raportate
anual în Franta şi Republica Cehă; în ţara din urmă o creştere anuală a cazurilor a

6
fost observată în urma inundaţiiloratât în 1997 şi 2002. O revizuire extinsă modelelor
epidemiologice ale bolii în ultimii 40 de ani a prezentat o creştere a incidenţă parţială
in Germania din 1998 atribuite expansiunii populatiei de sobolani şi reapariţiei
leptospirozei canine. Datele de la Ministerul italian demonstreaza o predominanţă
constantă a cazurilor în nordul bogat in provinciile Lombardia şi Veneto. Datele din
portugheză Ministerul Sănătăţii pentru perioada 2001-2005 arată o creşterea
incidenţei în insulele azorice, care reprezintă acum mai mult de 50% din cazuri anual.

Asia
Subraportarea este o problemă majoră în evaluarea prezenţei şi incidenţei reale a
leptospirozei în multe tari din Asia. În India, leptospiroza este o problemă majoră de
sănătate legata în mod evident atât de săracie si condiţiile neiginice, cu mai multe
epidemii raportate în ultimii ani. Insulele Andaman şi Nicobar sunt primele pe listă
dintre zonele cele mai endemice din lume, prezentate în tabelul 2, dar nu există date
oficiale privind incidenţa in cele mai multe provincii din India . Similare condiţiilor
de mediu şi sanitare, se aplică vecinelor Bangladesh şi Nepal, unde boala a fost
recent recunoscuta ca un diagnostic alternativ important la pacienţii suspectati si cu
bolile febrile, în general. În Sri Lanka boala este hiperendemica, în special în
provinciile de sud şi de central-nordice şi în provincia de sud a Sabaragamuwa,
incidenţa anuală este > 140 pe milion de locuitori, potrivit datelor de la Ministerul
Sănătăţii.
Oceania
În continuitate cu hiperendemica zona a Asiei de Sud, Oceania, de asemenea,
prezintă o zona semnificativă a leptospirozei. În Australia, potrivit datelor de la
Departamentul de Sănătate , cele mai multe cazuri sunt derivate din Queensland,
în cazul în care incidenţa anuală este de 28 de cazuri la un milion de persoane, restul
cazurilor din Ţara Galilor. North Queensland este una dintre zonele lumii cu cea mai
mare endemicitate. Boala este în principal asociata cu profesiunile si industrii -
horticultura (banane, trestie de zahăr). Vârful de cazuri în ultimii ani ani a fost
observat în 1999, şi a fost atribuit prelungirii precipitaţii în North Queensland şi o
creştere concomitentă a populaţiei de rozatoare.

Africa
Cum era de asteptat, putin se stie despre incidenţa de leptospiroză în Africa.
Rapoartele OIE confirma prezenţa bolii în Maroc cu endemicitate redusă, Eritreea, şi
Etiopia, cu nu există date specifice disponibile. Un focar recent în Kenya subliniază
faptul că boala este prezenta, dar rămâne nediagnosticata.

Concluzii
Într-o lume în schimbare rapidă, în cazul în care graniţele sunt continuu
traversate datorită unor tendinţe internaţionale de turism, infecţiile tropicale , inclusiv
leptospiroza au apărut ca avand semnificative cauze de morbiditate , iar în caz de
leptospiroza, mortalitate. Pentru o boala pentru care mai e mult de invatat despre
patogeneza şi principiile sale de tratament, conştientizarea epidemiologiei bolilor şi a
modelelor incidentelor la nivel mondial pot permite sporirea practicilor de prevenire.
Acest lucru este deosebit de important, deoarece în ultimii ani, focarele de
leptospiroza au fost prezente în mod caracteristic populaţiilor sănătoase de tineri,
inclusiv sportivi şi recruţi militari, în timp ce urbanizarea bolii este o preocupare în
creştere. Cum era de asteptat, de coordonare la nivel mondial, fie sub auspiciile
organizaţiilor umanitare internaţionale sau prin intermediul societăţile specializate

7
cum ar fi Leptospiroza International Societate (ILS), se justifica ca prim pas controlul
bolii . Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi ILS au initiat recent dezvoltarea unei baze
de date la nivel mondial numit LeptoNet (Accesat la http://www.leptonet.net).
În epoca de medicina moleculara, notificare pe specii şi serotipuri Leptospira
predominante în regiuni diferite (un subiect doar pentru scurt timp atinsă în
studiul de faţă ca fiind de interes de specialitate – relevante informaţii pot fi găsite
într-un raport ILS) poate permite o mai bună recunoaştere a tendinţelor şi a riscurilor
şi o mai bună implementare de alte măsuri preventive.

BIBLIOGRAFIE:

1. http://www.scribd.com/doc/17888580/LEPTOSPIROZA
2. http://www.procto.ro/leptospiroza-totul-despre-leptospiroza/
3. http://www.sciencedirect.com/