Tema 5/1 Caracteristicile zonei de responsabilitate.

Evaluarea şi acoperirea riscurilor.

Probleme de învăţământ
1.Delimitări conceptuale- hazard, dezastru, risc.
2.Identificarea, analizarea, evaluarea, controlul şi acoperirea riscurilor.
3.Zonă/ raion / sector de competenţă / responsabilitate.
4.Planul de analiză şi acoperire a riscurilor.
Durata: 4 ore.

1.Delimitări conceptuale- hazard, dezastru, risc

1. Delimitări conceptuale

Definirea şi clarificarea - termenilor hazard,dezastru, risc.

A. HAZARDUL

Hazard = fenomen extrem care afectează viaţa, proprietăţile şi activităţile umane şi a

cărui extindere poate duce la dezastru.
Hazardul este un eveniment fizic distrugător.
Hazardul este un fenomen sau o activitate umană care poate cauza pierderea de vieţi,
distrugerea proprietăţii, subminarea societăţii şi economiei sau degradarea mediului.
Hazardul - nu se supune legilor logice ale cunoaşterii, el are sens numai în
reprezentarea şi cunoaşterea umană, în viaţa şi activitatea oamenilor
În ceea ce priveşte originea şi efectele, hazardele pot fi:
-Simple,
-Secvenţiale,
-Combinate.
Fiecare hazard este caracterizat prin:
- Localizare,
-Intensitate,
- Frecvenţă,
- Probabilitate.

1.1.Hazardul natural este un fenomen cunoscut, aşteptat, dar fără să poată fi contracarat
şi gestionat. Societatea reuşeşte, să gestioneze doar efectele şi să-şi modeleze, în raport
cu ele, comportamentul.
Hazardele naturale sunt procese sau fenomene naturale ce se petrec în
biosferă şi pot constitui un eveniment distrugător.

1
Hazardele naturale sunt caracterizate prin următoarele:
-sunt legate de procese cunoscute;
- apar într-un interval de timp scurt;
- efectele sunt imediate;
- efectele sunt neintenţionate;
- apare o situaţie de urgenţă;
- constituie potenţiale dezastre;
Hazardele naturale pot fi împărţite în două categorii,
în funcţie de geneza lor:
-exogene şi
-endogene.

1.1.1.Hazardele naturale exogene sunt generate de factorii

climatici, hidrologici, biologici etc., de unde categoriile de:
a). Hazarde geomorfologice: prăbuşirile, surpările şi căderile
de pietre; eroziunea terenurilor şi solurilor (de suprafaţă);
lunecări de teren; avalanşele;
b). Hazarde climatice: furtuni; viscol; grindină; brumă, chiciură, polei; ceaţa; cicloni
tropicali; tornade; cicloni extratropicali; secetă; deşertificare; incendii naturale;
c). Hazarde hidrologice/oceanografice: inundaţii; viituri; uragane;
valuri puternice produse de furtuni; valuri de maree; tsunami-uri; iceberguri;
d).Hazarde biologice: epidemii; eipizootii, zoonoze, invazii de insecte;
e).Hazarde astrofizice: impactul unui mare număr de comete, meteoriţi şi asteroizi cu
Pământul;

1.1.2.Hazardele naturale endogene sunt generate de: - energia provenită din interiorul
planetei.
În această categorie fiind incluse:
a). Erupţiile vulcanice şi
b).Cutremurele/seismele.
În ceea ce priveşte dinamica hazardelor naturale,
analiza trebuie să aibă în atenţie faptul că acestea sunt
cuantificabile numai în măsura în care devin dezastre, în
care afectează comunitatea umană.

1.2. Hazardul tehnologic ce se concretizează în dezastru produce întreruperea sau

perturbarea gravă a funcţionării societăţii şi generează victime omeneşti, mari pagube
materiale şi distrugeri ale mediului.

Hazardul tehnologic este un pericol cu origine în:

- Accidente industriale sau tehnologice;
- Proceduri periculoase;
- Deteriorarea infrastructurii;
- Activităţi umane voluntare sau involuntare;
- Importanţa prea mare dată profiturilor;
- Diminuarea, neglijarea sau dificultatea în efectuarea controlului: fluxului tehnologic,
al tehnologiei, activităţilor de producţie etc.

2
Identificarea hazardelor tehnologice reprezintă o problemă foarte complicată,
deoarece, ele sunt descoperite după ce se transformă în dezastre.
1.2.1.Accidentul industrial reprezintă accidentul tehnologic care implică construcţiile
industriale.
• accident industrial cu subcategoriile: poluare
chimică; prăbuşiri; explozii; incendii; scurgeri de gaze;
intoxicaţii/otrăviri; radiaţii;etc.
1.2.2.Accidentul de transport este un accident tehnologic care imolică mijloace
mecanizate de transport.
• accident de transport cu subcategoriile:
- accidente rutiere: care implică o multitudine de tipri de autovehicule şi alte tipuri de
mijloace de transport.
- accidente aviatice: care implică avioane, elicoptere, dirijabile şi baloane etc.
- accidente pe apă: care implică ambarcaţiuni cu pânze, feriboturi, crucişătoare etc.
- accidente feroviare: care implică trenuri; accidente rutiere care implică vehicule cu
motor etc.
1.2.3. Accidentul de altă natură este accidentul tehnologic care nu face parte din
primele două categorii (industrial şi de transport ).
• accident de altă natură cu subcategoriile: prăbuşiri;
explozii; incendii (ca de pildă locuinţele)

Hazardele şi vulnerabilităţile infrastructurii critice

Infrastructurile critice constau în acele facilităţifizice şi ale tehnologiei informaţionale,

reţele, servicii şiactive, care, dacă sunt avariate sau distruse, au un impact
serios asupra sănătăţii, siguranţei, securităţii şi prosperităţii cetăţenilor unui stat sau
asupra funcţionării efective a cetăţenilor unui stat sau asupra funcţionării efective a
guvernului respective.
Infrastructura critică cuprinde:
Infrastructuri (construcţii, amenajări, sisteme de
comunicaţii, reţele etc.) care se constituie în suporturi
structurale şi funcţionale pentru domeniile critice ale
existenţei şi dezvoltării:
- Agricultura şi hrana;
- Sistemul bancar şi financiar;
-Sectorul chimic;
- Facilităţile comerciale;
-Facilităţile nucleare;
-Barajele;
- Baza industrială de apărare;
- Facilităţile de apă potabilă;
-Serviciile de urgenţă;
- Sistemul energetic (fără sectorul nuclear);
-Facilităţile guvernamentale;
-Sectorul tehnologic şi informatic;

3
 -Simbolurile şi monumentele naţionale;
-Serviciile poştale;
- Serviciile de sănătate publică;
- Telecomunicaţiile;
- Transporturile.
Vulnerabilitatea unei infrastructuri critice
Este dată de raportul dintre:
1. probabilitatea unei ameninţări reale asupra bunei funcţionări şi
2.capacitatea sistemului de a face faţă ameninţării.
- Problema principală ce determină gradul mare de vulnerabilitate a infrastructurilor
critice la hazarde şi dezastre constă în concentrarea geografică a acestora (localizare
fizică a bunurilor şi entităţilor critice în proximitate unul faţă de celălalt)-

Infrastructurile critice se pot proteja, prin acţiuni

concrete care:
1Să identifice infrastructurile critice,
2.Să identifice componentele sale specifice (umane, fizice şi ciber),
3.Să evalueze vulnerabilităţile,
4 Să adopte strategii, programe ăi proceduri privind:
- prevenirea,
- protecţia,
- pregătirea,
- răspunsul,
- recuperarea
- provocările, pericolele şi ameninţările epocii

B. DEZASTRUL
Dezastrul- reprezintă o subminare masivă a
funcţionării unei comunităţi sau societăţi, cauzând pierderi
umane, materiale, economice sau ecologice la scară largă
ce depăşesc capacitatea comunităţii sau societăţii afectate
de a le contracara cu resurse proprii.
Dezastrul este o funcţie de risc, rezultând din combinarea:
- Consecinţelor hazardului,
- Condiţiilor de vulnerabilitate ale sistemului,
- Capacitatea operaţională,a forţelor de intervenţie, insuficientă pentru a reduce
consecinţele negative potenţiale ale riscului.
Dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale
sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului
şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice
de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă,
elaborate şi aprobate potrivit legilor.
Dezastru (sinonim catastrofă) = gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi,
generând pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi
refăcută prin resursele acesteia.

4
 Nivelul de gravitate al unui dezastru – este determinat de consecinţele acestuia şi
anume:
-Numărul morţilor, victimelor umane, numărul persoanelor salvate, evacuate etc.
-Numărul animalelor moarte, periclitate, salvare, evacuate etc.
-Valoarea pierderilor materiale.
-Efectele asupra factorilor de mediu: apă, aer, sol, culturi, păduri etc.

C. RISCUL
Risc - probabilitatea ca un anumit efect negativ să se producă într-o anumită perioadă de
timp (într-o perioadă de referinţă), într- o zonă dată pentru un dezastru (localitate/
operator economic) şi/sau în anumite circumstanţe (favorizante producerii).
Riscul-constă în probabilitatea producerii unor:
consecinţe dăunătoare sau a unor pierderi aşteptate (deces, rănire, distrugerea proprietăţii,
a stilului de viaţă, a economiei sau a mediului) ca urmare a unor interacţiuni:
între:
- hazardele naturale sau produse de om şi
- condiţiile vulnerabile.
În mod convenţional, riscul este exprimat prin
formula:
risc = hazarde x vulnerabilitate.
Unele discipline includ şi conceptul de expunere ce se referă la aspectele
fizice ale vulnerabilităţii.
Riscurile sunt inerente sau pot fi create în orice sistem social.
Riscul este caracterizat prin:
1. Probabilitate,
2. Expunere,
3. Vulnerabilitate.
4. Consecinţe.
În practică, expunerea şi vulnerabilitatea este încorporată în evaluarea consecinţelor.
Ca urmare riscul are două componente:
1. Probabilitatea de a se produce un eveniment.
2. Consecinţele (impactul ).

În baza unor:
- Criterii de evaluare a gravităţii consecinţelor,
- Limite de acceptabilitate a consecinţelor,
---- se stabilesc 3 domenii ale riscului:
1. Domeniul riscului neglijabil (caracteristic începutului unui dezastru, cu
probabilitate de producere neglijabilă, cu consecinţe neglijabile );
2. Domeniul riscului acceptabil(aferent dezastrelor minore, cu probabilitate
de producere ridicată);
3. Domeniul riscului inacceptabil(aferent dezastrelor majore, probabilitatea
de producere este frecventă, )
Tipurile de risc

Conform :

5
 Criteriu din 29.06.2005 stabilit prin HGR 642/29.06.2005 (MO 603/13.07.2005)
,,Criteriu de clasificare a unităţilor administrativ- teritoriale, instituţiilor publice şi
operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de
riscuri specifice,,

a) Riscuri naturale:
Cutremur ( C-principal ;c-secundar )
Alunecări si prăbuşiri de teren ( At/Pt principal—at/pt secundar )
Inundatii ( Id-principal, id-secundar )
Fenomene meteorologice periculoase-seceta ( S-principal; s- secundar )
Avalanse ( Av-principal; av-secundar )
Incendii de padure ( Ipprincipal; ipsecundar )
b) Riscuri tehnologice:
Accidente chimice ( Ach-principal; ach-secundar )
Accidente nucleare ( An-principal; an-secundar )
Incendii in masa ( Im-principal; im-secundar )
Accidente grave pe cai de transport ( Atp-principal; atp-secundar )
Eşecul utilităţilor publice (Eup-principal; eup-secunda r)
c) Riscuri biologice:
Epidemii ( Ed-principal;ed-secundar )

Prin RISC se înţelege :

- nivelul de pierderi preconizat ( în sens probabilistic ) care este
- estimat în : victime, proprietăţi distruse, activităţi economice întrerupte, impact
asupra mediului –
datorită manifestării unui HAZARD :
- într-o anumită zonă,
- şi cu referire la o anumită perioadă de timp.

Concluzii
Orice fenomen / eveniment / proces - fizic distrugător, caracterizat printr-o anumită
intensitate şi probabilitate de producere,cu o caracteristică specifică, natural sau provocat
intempestiv şi voluntar sau involuntar de oameni, cu debut şi evoluţie imprevizibilă, a
cărui impact se finalizează cu pericole, ameninţări, perturbarea normalităţii şi afectarea
comunităţii umane ( prin: dezordine socială, insecuritate individuală, perturbarea
activităţii economice, degradarea mediului, afectarea fondului agro-forestier,
disfuncţionalitatea infrastructurii, distrugerea proprietăţii, pierderi umane ), şi care
implică:

-Un fapt de cunoaştere,

-Fenomenologia de impact,
-Problema complicată a identificării,
-Dificultatea evaluării,
-Imposibilitatea prevederii tuturor conexiunilor şi determinărilor.
o are calitatea unui HAZARD – dacă: momentul producerii fenomenului nu poate
fi determinat; fenomenul nu poate fi contracarat; măsurile de securitate a

6
 sistemului sunt minime şi costisitoare;se gestionează doar efectele; se modelează
comportamentul în raport cu efectele şi prin extindere se poate transforma în
dezastru.
,, Hazardele tehnologice rezultă din pierderea controlului,,
,, Hazardele naturale rezultă din lipsa controlului,,
o are calitatea unui RISC – dacă: condiţiile de producere pot fi determinate;
fenomenul poate fi contracarat; se pot lua măsuri eficiente de securitate a
sistemului; gestionarea este proporţională cu vulnerabilitatea sistemului;
gestionarea se poate face prin efort propriu.
o are calitatea unui DEZASTRU –dacă: fenomenul are o amploare care depăşeşte
posibilitatea comunităţii de a gestiona situaţia şi de a se reface cu forţele proprii.

Consecinţele hazardelor, riscurilor, dezastrelor – sunt o depăşire a măsurilor de

siguranţă pe care orice societate şi le impune.

2.Identificarea, analizarea, evaluarea, controlul şi acoperirea riscurilor

Riscul = este un pericol posibil ; este situaţia creată în cadrul unui sistem, care
determină posibilitatea producerii unei pagube, a unui eşec.
Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor – presupune parcurgerea unor
etape :
 Stabilirea sistemului supus evaluării,
 Alegerea metodei / instrumentelor de lucru,
 Stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului,
 Identificarea riscurilor/ pericolelor,
 Estimarea şi cuantificarea riscului,
 Evaluarea şi controlului riscului,
 Monitorizarea riscului
 Documentaţia rezultată în urma procesului de identificare, evaluare şi control
al riscului.
 Acoperirea riscului.
Toate aceste etape în unitatea lor constituie managementul riscului şi baza
întocmirii ,, Planului de analiză şi de acoperire a riscurilor ,,
Sistemul este un ansamblu de elemente materiale, umane şi/ sau informaţionale
asociate într-o relaţie de interdependenţă, situat într-un ansamblu dat, care îndeplineşte
una sau mai multe funcţii, în scopul desfăşurării unei activităţi.
  
 2.1. Identificarea riscurilor

I. Identificarea riscurilor reprezintă procesul de apreciere şi stabilire a :

- Nivelurilor de risc,
- Categoriilor de pericol.
Identificarea riscurilor – reprezintă procesul de : estimare şi cuantificare a riscului-
asociat unui sistem/ proces- determinat pe baza următorilor parametrii :
– probabilităţii de producere ( date statistice, metode matematice etc) ;

7
 – consecinţelor (analize probabilistice privind : dezvoltarea evenimentului, salvarea,
evacuarea populaţiei/ utilizatorilor etc.)
   Nivelurile de risc :
d) risc foarte ridicat (foarte mare) ;
   b) risc ridicat (mare) ;
   c) risc mediu (mijlociu) ;
   d) risc redus (mic) ;
Pericolul (primejdia) este o situaţie, o împrejurare care ameninţă siguranţa sau
existenţa unor persoane şi / sau a unui sistem.
  Nivelurile de risc sau categoriile de pericol se stabilesc pe zone, spaţii, încăperi,
compartimente, clădiri (civile, de producţie şi/sau depozitare, cu funcţii mixte) sau
instalaţii tehnologice şi se precizează în mod obligatoriu în documentaţiile tehnice şi în
planurile de intervenţie.
II. Identificarea pericolelor – este un proces de stabilire şi de studiere a factorilor
care pot  genera / contribui sau favoriza – producerea /dezvoltarea / propagarea unui
dezastru şi anume :
 sursele potenţiale de pericole ( pericol de : contaminare, prăbuşire, inundare,
revărsare, aprindere, explozie etc.) şi
 condiţiile preliminare – care pot declanşa tipuri de pericole.

Pentru identificarea sursele potenţiale de pericole şi a condiţiile preliminare ce le

pot declanşa – tebuie să se studieze toate elementele componente ale sistemului supus
evaluării (natura procesului terhnologic ; clasele de periculozitate a unor elemente de
construcţie, materiale etc. ; proprietăţile fizico-chimice a unor materiale, substanţe etc. ;
poziţionarea în spaţiu / teritoriu a unor elemente ale sistemului etc.

2.2. Analiza riscurilor

Analiza de risc este metoda de cuantificare a riscurilor pe baza identificării riscului,

determinării frecventei evenimentelor pentru fiecare tip de risc specific.

Concepte specifice ale analizei de risc

Ameninţările datorate hazardelor naturale şi vulnerabilităţile infrastructurilor
critice pot fi analizate cu ajutorul următoarelor
concepte specifice analizei de risc:
a-Consecinţe – efectele negative, atât directe cât şi
indirecte, asupra sănătăţii şi siguranţei publice, economiei,
încrederii publicului în instituţii, actului de guvernare, ce
sunt aşteptate dacă un bun, un sistem sau o reţea sunt
deteriorate, distruse sau subminate de un hazard natural;
b- Vulnerabilitate – posibilitatea ca o caracteristică a
modelului, locaţiei, stării, procesului sau operării unui bun,
sistem sau reţea să determine susceptibilitatea
acestuia/acesteia la distrugere sau incapacitare- de către un
hazard natural;

8
c- Ameninţare – posibilitatea ca un anumit bun,
sistem sau reţea să sufere un atac sau un incident. În
contextul unui hazard natural, această posibilitate este
bazată pe probabilitatea de producere;
d-Pericol – caracteristica unei acţiuni, relaţionată de
un hazard natural, de a aduce prejudicii unui bun, sistem
sau reţea. În cazul pericolului, sursa, adresa, scopul,
obiectivele şi efectele sunt probabile;
e-Provocare – caracteristica unei acţiuni,
relaţionată de un hazard natural, de a pune la încercare
capacitatea unui sistem sau reţea de a răspunde unei
situaţii ipotetice care îi ameninţă existenţa.
a).Provocările majore se referă la capacitatea autorităţilor de a:
• Furniza informaţii referitoare la hazarde şi dezastre tehnologice acolo unde şi când sunt
necesare;
• Descifra şi înţelege procesele antropice care declanşează hazarde tehnologice;
• Dezvolta strategii şi tehnologii de diminuare a hazardelor tehnologice;
• Identifica şi reduce vulnerabilităţile infrastructurilor critice interdependente;
• Evalua rezistenţa la dezastru utilizând metodele standard;
• Promova aşa-numitul „comportament de risc calculat”.

  2.3.. Evaluarea riscurilor

   
  2.3.1.Risc existent şi risc acceptat
Factori de determinare a riscului existent

Evaluarea – reprezintă activitatea de estimare / de apreciere cu aproximaţie a

mărimii, valorilor, caracteristicilor, parametrilor etc.a unui tip de risc.
    Evaluarea riscului reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat
unui sistem, denumit risc existent, determinat pe baza probabilităţii de producere şi a
consecinţelor evenimentului respectiv, precum şi de comparare a acestuia cu un nivel
limită prestabilit, denumit în continuare risc acceptat.

 La estimarea riscului existent, respectiv a probabilităţii de iniţiere a unui

eveniment dezastruos şi a consecinţelor acestuia, se au în vedere, după caz:
   a) factorii care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau
propagarea evenimentului ;
   b) agenţii termici, chimici, electromagnetici şi/sau biologici care pot interveni şi
efectele negative ale acestora asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor;
   c) nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa de calitate
(comportare, rezistenţă şi stabilitate, căi de acces, evacuare şi intervenţie);
   d) nivelul de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de prevenire şi mijloace de
intervenţie, starea de funcţionare şi performanţele acestora;
   e) factorul uman (numărul de persoane, vârsta şi starea fizică a acestora, nivelul de
instruire);

9
   Cuantificarea probabilităţii de producere se face prin valorificarea, cu metode
specifice, a băncilor de date autorizate, probabilitatea exprimându-se prin numărul de
evenimente produse într-un anumit interval de timp, considerat reprezentativ.
   În absenţa unor bănci de date autorizate probabilitatea de producere se poate exprima
printr-o estimare calitativă, potrivit următoarelor calificative asociate evenimentelor
respective:
   a) improbabile;
   b) extrem de rare;
   c) rare;
   d) probabile, dar nu frecvente;
   e) frecvente.
    La estimarea ţi cuantificarea riscului (adică a probabilităţii de producere a unui
dezastru) se au în vedere următoarele elemente :
 pericolele identificate,
 nivelurile de performanţă a componentelor sistemului (supus evaluării) (exemplu :
nivelul de performanţă a construcţiilor, digurilor etc.),
 nivelurile de echipare şi dotare a sistemului cu echipamente şi aparatură de
prevenire şi protecţie (performanţele şi starea de funcţionare a acesteia),
 Factorul uman (numărul de persoane, vârsta, starea fizică, gradul de instruire etc.)
    Evaluarea estimativă cumulată cu efectele care pot interveni asupra construcţiilor,
instalaţiilor şi a utilizatorilor, precum şi asupra factorilor de mediu se exprimă prin
niveluri de gravitate.
   Nivelurile de gravitate se stabilesc, de regulă, cu scop preventiv - înainte de
producerea incendiilor, sau în scop operaţional - după declanşare.
  La aprecierea nivelurilor de gravitate se vor avea în vedere, în principal, următorii
parametri:
   a) riscul acceptat sau cel real declanşat ;
   b) impactul direct prin următoarele consecinţe:
   • numărul persoanelor: victime, periclitate, evacuate sau salvate;
   • valoarea pierderilor materiale;
   • numărul animalelor: moarte, periclitate, evacuate sau salvate;
   • efectele negative asupra unor factori de mediu (păduri, culturi, apă, aer etc.);
   c) capacitatea operaţională a forţelor şi mijloacelor specializate de răspuns, prestabilite
sau concentrate efectiv, pentru:
   • evacuare, salvare şi protecţie;
   • limitarea şi lichidarea efectelor ;
   d) costurile recuperării şi reabilitării.
Riscul acceptat ete consimţit în funcţie de nivelul de acceptabilitate- şi reprezintă
limita maximă a riscului – considerată din punct de vedere al gravităţii consecinţelor
(corelată cu posibilitatea de iniţiere a evenimentului respectiv)
    Nivelul riscului acceptat poate fi stabilit, după caz, de către:
   a) patron, prin strategia de apărare, adoptată în interiorul unităţii sale;
   b) autorităţile abilitate să elaboreze şi să emită reglementări tehnice în domeniul
apărării împotriva dezastrelor
    În situaţiile în care riscul existent depăşeşte limitele de acceptabilitate stabilite, este
obligatorie reducerea acestuia prin :

10
- diminuarea probabilităţii de producere şi/sau a nivelului de gravitate a consecinţelor,
- măsuri de prevenire (reducerea factorilor de risc),
- măsuri de limitare, localizare şi lichidare şi înlăturare a consecinţelor.
La nivel teritorial identificarea şi evaluarea cuprind următoarele categorii de riscuri:
industrial, de transport, al construcţiilor, natural şi social
  
  2.3.2. Metode de evaluare a riscurilor

    Evaluarea riscurilor- în raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării
(proiectare, execuţie, exploatare, postutilizare) şi de funcţiile acestuia (civilă, de
producţie, mixtă etc.), se poate realizaprin metode: matematice, analitice, grafice şi/sau
combinate.
    1. Metodele matematice de evaluare a riscului constau în determinarea unei valori
numerice ataşate sistemului supus evaluării. Valoarea numerică în cauză se determină cu
formulă de calcul în care intervin ca necunoscute factorii de risc, consecinţele acestora
asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de protecţie prevăzute, precum şi
posibilitatea de activare a factorilor de risc, fiecare dintre aceşti factori fiind cuantificaţi
(exprimaţi prin valori numerice) cu ajutorul unor scări numerice a valorilor.
    Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu se diferenţiază prin formula de
calcul şi scările de cuantificare adoptate.
   2. Metodele analitice de evaluare a riscului constau în identificarea şi analizarea, pe
baza unor algoritmi logici, a tuturor disfuncţiilor ce pot apărea în sistemul supus
evaluării.
   3. Metodele grafice de evaluare a riscului se bazează pe exprimarea riscului ca o
funcţie de 2 parametri globali şi compararea funcţiei cu anumite domenii de
acceptabilitate.
   De regulă, parametrii globali acceptaţi sunt: probabilitatea de apariţie a evenimentului
şi nivelurile de gravitate a consecinţelor, ambii parametri fiind cuantificaţi cu un anumit
număr de valori.

• Evaluarea hazardelor naturale şi tehnologice şi a vulnerabilităţii aşezărilor contribuie

la luarea unor decizii mai bine fundamentate referitoare la:
- acţiunile de pregătire a populaţiei,
- reducerea pagubelor,
- reabilitarea regiunilor afectate
   
  2.4. Controlul riscurilor
o Controlul riscurilor reprezintă ansamblul măsurilor tehnice şi organizatorice
destinate menţinerii (reducerii) riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.
o În ordinea adoptării lor măsurile sunt :
– Stabilirea priorităţilor de acţiune ;
– Implementarea măsurilor de control ;
– Gestionarea riscurilor ;
– Monitorizarea riscurilor ;
o Stabilirea priorităţilor de acţiune reprezintă procesul de adoptare a deciziilor
referitoare la categoriile de risc asupra cărora este prioritar să se acţioneze.

11
 o La stabilirea priorităţilor de acţiune se vor avea în vedere criteriile utilizate la
evaluarea riscurilor, respectiv probabilitatea de apariţie şi gravitatea
consecinţelor.
o Implementarea măsurilor de control al riscurilor se realizează, după caz, prin :
e) asigurarea unei examinări sistematice şi calificate a factorilor determinanţi de risc ;
   b) stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, sarcinilor, regulilor, instrucţiunilor şi
măsurilor privind apărarea împotriva dezastrelor şi aducerea acestora la cunoştinţă
personalului angajat, utilizatorilor şi persoanelor interesate ;
   c) stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare a măsurilor de apărare
împotriva dezastrelor;
   d) asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi măsuri de limitare şi lichidare a
consecinţelor dezastrelor, asigurarea personalului necesar intervenţiei şi a condiţiilor
pentru pregătirea acestuia;
f) reluarea etapelor de identificare şi evaluare a riscului, la schimbarea condiţiilor
preliminate.

2.5. Acoperirea riscurilor

Acoperirea riscurilor cuprinde :

o Managementul riscurilor.
o Gestionarea riscurilor.

2.5.1 Managementul riscurilor

Managementul riscurilor se realizează prin aplicarea unor politici, proceduri şi practici

având ca obiective identificarea riscului, analiza şi evaluarea lui, controlul, monitorizarea
şi reevaluarea riscului.

Managementul riscurilor cuprinde măsurile de ,,acoperire a riscurilor,,

care se stabilesc în funcţie de următoarele domenii :

– Vulnerabilitatea sistemului / receptorului( evaluat d.p.d.v. al riscurilor) ;

( reprezentând sensibilitatea unei comunităţi/ instituţii/ obiectiv
/ populaţie /bunuri/ habitate în faţa unui fenomen,
susceptibilitate determinată de factori:
fizici, sociali, economici şi de mediu.).
– Identificarea ,, Factorului de risc ,, ( împrejurare / condiţie care
determină apariţia unuia sau mai multor tipuri de riscuri ).
– Determinarea –împrejurărilor care pot activa ,, Factorul de risc,,
– Descoperirea riscurilor -
– Analiza riscurilor descoperite ( se face o combinare a probabilităţii de
apariţie a riscului cu, rezultatele ce decurg ca urmare a producerii riscului).

– Natura riscurilor ( identificate şi evaluate) ;

– Nivelul riscurilor ( stabilt pe zone/ sectoare, spaţii, încăperi,

12
 compartimente, clădiri : civile, de producţie
şi/sau depozitare, cu funcţii mixte ).
– Domeniul riscurilor ( neglijabil, acceptabil, inacceptabil ).
– Frecvenţa producerii riscurilor (gradul de repetabilitate a unui eveniment
într-o perioadă de timp).
– Faza de risc (R) - ( exprimtă printr-o descriere concisă a riscului prezentat
de substanţele şi preparatele chimice periculoase pentru
om şi mediul înconjurător, conform SR 13253/1996 ).
– Posibilitatea declanşării - Efectului "Domino"
(rezultatul unei serii de evenimente în care consecinţele
unui accident ce are loc la o instalaţie sau un amplasament
de tip Seveso, sunt amplificate de următorul accident la
o/un altă/alt instalaţie/amplasament, ca urmare a distanţelor
şi proprietăţilor substanţelor prezente, şi care conduce în
final la un accident major).
– Estimarea ,, Nivelurilor de gravitate a consecinţelor ,, ( se iau în calcul
receptorii afectaţi : umani, materiali, de mediu ; implicaţiile din viaţa socială
şi economică, costurile recuperării/ reabilitării etc.).
– Luarea tuturor măsurilor pentru ,, Reducerea/ diminuarea riscului,,
Acţiuni de reducere, fie a probabilităţii de producere, fie a expunerii sau
a vulnerabilităţii receptorilor, fie a tuturor acestor factori.
Pentru reducerea riscurilor se poate stabili un ,, management al modernizărilor,,
– Controlul riscurilor – se realizează pentru menţinerea şi reducerea
riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.
– Monitorizarea riscurilor ( este procesul de supraveghere a modului de
desfăşurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor, de analizare a eficienţei măsurilor întreprinse în raport cu
rezultatele obţinute şi de luare a deciziilor care se impun).

2.5.2. Gestionarea riscurilor

Gestionarea riscurilor reprezintă ansamblul activităţilor de fundamentare, elaborare

şi implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare şi combatere a
riscurilor, incluzând şi procesul de luare a deciziilor în situaţiile de producerii
evenimentului.
Gestionarea riscurilor presupune : :
- Măsuri de prevenire a producerii evenimentului ;
- Măsuri de pregătire a forţelor de intervenţie ;
- Măsuri de pregătire a populaţiei referitor la comportamentul pe care
trebuie să îl adopte în funcţie de evenimentul produs ;
- Realizarea capacităţii operaţionale a forţelor şi mijloacelor specializate
de răspuns, prestabilite sau concentrate (pentru : protecţie, salvare,
evacuare, înlăturarea operativă a urmărilor etc.) ;
- Stabilirea forţelor de sprijin şi de cooperare ;
- Atribuţiile forţelor proprii şi a celor cu responsabilităţi în domeniu

13
 pentru localizarea, limitarea şi înlăturarea urmărilor evenimentului
produs ( restabilirea stării de normalitate) ;
- Inştiinţarea factorilor de decizie şi avertizarea populaţiei  referitor la
eminenţa producerii sau producerea evenimentului ;
- Stabilirea unităţii administrativ – teritoriale pe a cărei rază serviciile
de urgenţă îşi îndeplinesc atribuţiile legale ;
- Estimarea costurilor recuperării, reabilitării ;
Acoperirea riscurilor (managementul şi gestionarea riscurilor) se implementează
în : - ,, Planul de analiză şi acoperire a riscurilor,,
- ,,Planuri specifice (pe tipuri de situaţii de urgenţă),,

    Plan de analiză şi acoperire a riscurilor – documentul care cuprinde riscurile

potenţiale dintr-o unitate administrativ-teritorială, măsurile, acţiunile şi resursele
necesare pentru managementul riscurilor.

3. Zonă/ raion/ sector de competenţă / responsabilitate

Zona/raioanul/sectorul de competenţă/ responsabilitate - cuprinde unităţile

( unitatea sau porţiuni ai acesteia) administrativ-teritoriale, teritoriul operatorilor
economici, instituţiilor publice unde serviciile pentru situaţii de urgenţă / grupurile de
intervenţie- îşi îndeplinesc atribuţiile legale şi cele asumate prin convenţii sau
contracte de intervenţie.

A. Conform ,,HGR nr. 1492 din 09.09.20104 privind principiile de organizare,

funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniate,,
Art.6
(1) Inspectoratul îşi îndeplineşte misiunile specifice într-o porţiune din teritoriul
naţional, denumită zonă de competenţă, care coincide, de regulă, cu teritoriul judeţului.
(3) Pentru situaţiile de urgenţă care impun concentrări masive de forţe şi mijloace de
intervenţie, inspectoratele stabilesc din timp nevoile estimate şi solicită în sprijin grupări
operative ori subunităţi specializate, care vor acţiona temporar în afara zonelor de
competenţă.
(4) În situaţii de urgenţă inspectoratul poate acţiona temporar şi în afara zonelor de
competenţă. Compunerea şi valoarea grupărilor operative şi aliniamentele până la care
acestea pot acţiona în afara zonelor de competenţă se stabilesc prin documente operative
aprobate de inspectorul general al Inspectoratului General.
(5) Pentru grupurile de intervenţie se stabilesc zone de responsabilitate aprobate de
şeful inspectoratului.
Art.. 9
(1) În raport cu natura riscurilor şi frecvenţa lor de manifestare se constituie subunităţi
specializate de pompieri, de protecţie civilă şi mixte.
(2) Pentru fiecare subunitate se stabileşte un raion de intervenţie pe principiul
timpului de răspuns.
(3) Raioanele de intervenţie pot depăşi limitele zonei de competenţă numai pentru
nevoi operative.

14
 B. Conform OMAI nr. 718 din 30 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor de
performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare
pentru situaţii de urgenţă .
Art.. 3
(1) Serviciul voluntar îşi îndeplineşte atribuţiile, în condiţiile legii, într-un sector de
competenţă stabilit cu acordul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al
municipiului Bucureşti.
(2) Teritoriul fiecărui sector de competenţă trebuie să fie acoperit, din punct de vedere al
intervenţiei (capacităţii de răspuns), în timpul de răspuns stabilit, cu cel puţin o
autospecială de intervenţie.
Capacitate de raspuns - potentialul fortelor de interventie de a rezolva o situatie de
urgenta.
Timp de raspuns - intervalul cuprins intre momentul alertarii fortelor destinate
interventiei si intrarea acestora in actiune.
Timpul de răspuns are următoarele limite maxime:
1. la operatorii economici, din subordinea consiliului local, care prezintă risc ridicat - 15
minute;
2. în cel mai îndepărtat punct al sectorului de competenţă stabilit - 20 de minute;
3. în celelalte localităţi sau la ceilalţi operatori economici cu care s-au încheiat contracte
sau convenţii de intervenţie - 30 de minute.
C. Conform OMAI nr. 158 din 22 februarie 2007 pentru aprobarea Criteriilor de
performanta privind constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor private pentru
situatii de urgenta.
Art.. 21
Serviciile pentru situaţii de urgenţă private se constituie ca societati comerciale
prestatoare de servicii. Acestea au o capacitate de interventie stabilită de 24 de ore
din 24 de ore.
Art. 3
Serviciul privat isi indeplineste atributiile legale intr-un sector de competenta stabilit
cu avizul inspectoratului judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta.
Sectorul de competenta cuprinde in mod obligatoriu teritoriul operatorului economic
sau al institutiei publice care a constituit serviciul privat.
Notă:
   Art. 32. - Legea 307/12.07.2006
(1) Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele
aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau
voluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva
incendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul
inspectoratelor.

3.1. Caracteristicile zonei/raionului/sectorului/ de competenţă/ rasponsabilitate

Serviciile pentru situaţii de urgenţă/ grupurile de intervenţie trebuie să cunoască

caracteristicile zonei/raionului/sectorului/ de competenţă/ rasponsabilitate şi anume:

15
  Poziţionarea localităţii – pe teritoriul judeţului / ţării;
 Suprafaţa;
 Zonele populate/ nepopulate;
 Numărul de locuitori ( pe vărste şi sexe );
 Numărul de gospodării/ locuinţe individuale;
 Numărul de animale (pe gospodării şi categorii);
 Tipul şi numărul de autovehicule private;
 Tipurile de riscuri identificate în profil teritorial (zonele vulnerabile la anumite
tipuri de riscuri);
 Clasificarea localităţilor din punct de vedere al protecţiei civile;
 Căile de comunicaţii rutiere, gradul de practicabilitate al acestora şi posibilităţi de
varientare;
 Căile de comunicaţie acvatice;
 Situaţia barajelor hidroenergetice şi poziţionarea localităţii faţă de acestea;
 Situaţia podurilor, digurilor, căilor ferate ( gări, cantoane);
 Zonele greu accesibile;
 Sursele de alimentare cu apă ( pentru populaţie, stingerea incendiilor,
decontaminare );
 Situaţia apelor curgătoare şi poziţionarea localităţii faţă de aceste ( riscurile care
le implică );
 Terenuri de aterizare aeronave;
 Obiective cu profil economic (producţie/ comerţ);
 Instituţii publice cu profil: medical, sanitar- veterinar, învăţământ, cultural;
 Obiective industriale: nucleare, chimice, biologice, energetice ( riscurile care le
implică pentru populaţie şi mediu);
 Situaţia fondului agro-forestier;
 Posibilităţi de cazare evacuaţi;
 Infrastructura de înştiinţare/ avertizare/ alarmare;
 Obiective/ spaţii cu aglomerări mari de personae (cinematografe, teatre, stadioane,
restaurante, târguri, adunări publice, hoteluri, expoziţii, biserici, activităţi de
filmare etc.) şi orarul de funcţionare al acestora;
 Date utile despre vecini ( inclusiv cele referitoare la riscurile identificate/
clasificate );
 Surse de risc transfrontalier;
Caracteristicile sunt stipulate în ,, Planul de analiză şi acoperire a riscurilor,, şi sunt
marcate pe hărţi / planur i/ schiţe.

3.2. Avizarea sectorului de competenta se va face pe baza urmatoarelor documente:

a) Actul de constituire cu organigrama si numarul de personal ale serviciului de urgenţă;
b) Regulamentul de organizare si functionare a serviciului de urgenţă;
c) Planurile sau schitele operatorilor economici/institutiilor publice/localitatilor din
sectorul de competenta pe care sunt marcate sursele de alimentare cu apa, zonele greu
accesibile si zonele vulnerabile la riscuri;
d) Planul de analiza si acoperire a riscurilor, inclusive pentru localitatile cu care s-au
incheiat contracte sau conventii de interventie;
e) Planurile de raspuns;

16
f) Contractele sau conventiile de interventie (unde este cazul);
g) Tabelul cu materialele si tehnica existenta in dotare

4.Planul de analiză şi acoperire a riscurilor

Planul de analiză şi acoperire a riscurilor

(structura-cadru)

Conform ,,HGR nr. 1492 din 09.09.20104 privind principiile de organizare, funcţionarea
şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniate, art.14,,
(1) Pentru identificarea şi evaluarea tipurilor de risc specifice zonei de competenţă,
precum şi pentru stabilirea măsurilor din domeniul prevenirii şi intervenţiei, inspectoratul
elaborează "Schema cu riscurile teritoriale din zona de competenţă", în baza structurii de
principiu stabilite de Inspectoratul General.
(2) Pe baza schemei cu riscurile teritoriale, prevăzută la alin. (1), consiliile locale
întocmesc şi aprobă "Planul de analiză şi acoperire a riscurilor" în unităţile
administrativ-teritoriale ( la nivelul judeţului/ localităţii.)
(3) Pentru conducerea acţiunilor de intervenţie se elaborează şi planuri specifice,
conform reglementărilor interne emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă.
Structura – cadru

   Capitolul I - Dispozitii generale

   Sectiunea I. Definitie, scop, obiective
   Sectiunea a 2-a. Responsabilitati privind analiza si acoperirea riscurilor
   2.1. Acte normative de referinta
   2.2. Structuri organizatorice implicate
   2.3. Responsabilitati ale organismelor si autoritatilor cu atributii in domeniu
   Capitolul II - Caracteristicile unitatii administrativ-teritoriale
   Sectiunea 1. Amplasare geografica si relief
   Sectiunea a 2-a. Caracteristici climatice
   Sectiunea a 3-a. Retea hidrografica
   Sectiunea a 4-a. Populatie
   Sectiunea a 5-a. Cai de transport
   Sectiunea a 6-a. Dezvoltare economica
   Sectiunea a 7-a. Infrastructuri locale
   Sectiunea a 8-a. Specific regional/local
   Capitolul III - Analiza riscurilor generatoare de situatii de urgenta
   Sectiunea 1. Analiza riscurilor naturale
   Sectiunea a 2-a. Analiza riscurilor tehnologice
   Sectiunea a 3-a. Analiza riscurilor biologice
   Sectiunea a 4-a. Analiza riscurilor de incendiu
   Sectiunea a 5-a. Analiza riscurilor sociale
   Sectiunea a 6-a. Analiza altor tipuri de riscuri
   Sectiunea a 7-a. Zone de risc crescut

17
   Capitolul IV - Acoperirea riscurilor
   Sectiunea 1. Conceptia desfasurarii actiunilor de protectie-interventie
   Sectiunea a 2-a. Etapele de realizare a actiunilor
   Sectiunea a 3-a. Faze de urgenta a actiunilor
   Sectiunea a 4-a. Actiunile de protectie-interventie
   Sectiunea a 5-a. Instruirea
   Sectiunea a 6-a. Realizarea circuitului informational-decizional si de cooperare
   Capitolul V - Resurse umane, materiale si financiare
   Capitolul VI - Logistica actiunilor
Dispoziţii finale
   Anexe
Planul de analiză şi acoperire a riscurilor se actualizează anual
(art.4 / Legea 307/2006)

Dezbatere
Problemele cheie ale cursului vor fi dezbătute împreună cu participanţii la curs prin
întrebări şi răspunsuri. Întrebările adrsate de formator vor constitui temă scrisă
pentru cursanţi, care va fi prezentată la cursul următor.
1. Definiţi hazardul natural din punct de vedere al gestionării şi enumeraţi
consecinţele care determină nivelul de gravitate al unui dezastru.
Hazardul natural este un fenomen cunoscut, aşteptat, dar fără să poată fi contracarat şi
gestionat. Societatea reuşeşte, să gestioneze doar efectele şi să-şi modeleze, în raport cu
ele, comportamentul.
Nivelul de gravitate al unui dezastru – este determinat de consecinţele acestuia şi
anume:
-Numărul morţilor, victimelor umane, numărul persoanelor salvate, evacuate etc.
-Numărul animalelor moarte, periclitate, salvare, evacuate etc.
-Valoarea pierderilor materiale.
-Efectele asupra factorilor de mediu: apă, aer, sol, culturi, păduri etc.
2. Clasificaţi tipurile de riscuri, conform prevederilor HGR 642/29.06.2005.
a) Riscuri naturale:
Cutremur,
Alunecări si prăbuşiri de teren,
Inundatii,
Fenomene meteorologice periculoase-seceta,
Avalanse,
Incendii de padure,
b) Riscuri tehnologice:
Accidente chimice,
Accidente nucleare,
Incendii in masa,
Accidente grave pe cai de transport,
Eşecul utilităţilor publice,

18
c) Riscuri biologice:
Epidemii / epizootii/ zoonoze/ invazii de insecte, rozătoare etc.
3. Enunţaţi parametrii de identificare a riscurilor.
Identificarea riscurilor – reprezintă procesul de : estimare şi cuantificare a riscului-
asociat unui sistem/ proces- determinat pe baza următorilor parametrii :
– probabilităţii de producere ( date statistice, metode matematice etc) ;
– consecinţelor (analize probabilistice privind : dezvoltarea evenimentului, salvarea,
evacuarea populaţiei/ utilizatorilor etc.)

4. Care sunt etapele care se parcurg pentru identificarea, evaluarea şi

controlul riscurilor ?
Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor – presupune parcurgerea unor
etape :
 Stabilirea sistemului supus evaluării,
 Alegerea metodei / instrumentelor de lucru,
 Stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului,
 Identificarea riscurilor/ pericolelor,
 Estimarea şi cuantificarea riscului,
 Evaluarea şi controlului riscului,
 Monitorizarea riscului
 Documentaţia rezultată în urma procesului de identificare, evaluare şi control
al riscului.
 Acoperirea riscului.
5. Indicaţi factorii care se au în vedere la estimarea unui risc existent.
La estimarea riscului existent, respectiv a probabilităţii de iniţiere a unui eveniment
dezastruos şi a consecinţelor acestuia, se au în vedere, după caz:
   a) factorii care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau
propagarea evenimentului ;
   b) agenţii termici, chimici, electromagnetici şi/sau biologici care pot interveni şi
efectele negative ale acestora asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor;
   c) nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa de calitate
(comportare, rezistenţă şi stabilitate, căi de acces, evacuare şi intervenţie);
   d) nivelul de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de prevenire şi mijloace de
intervenţie, starea de funcţionare şi performanţele acestora;
   e) factorul uman (numărul de persoane, vârsta şi starea fizică a acestora, nivelul de
instruire);
6. Definiţi domeniile în funcţie de care se stanilesc măsurile de
management pentru ,, acoperirea riscurilor,,
Managementul riscurilor cuprinde măsurile de ,,acoperire a riscurilor,,
care se stabilesc în funcţie de următoarele domenii :
– Vulnerabilitatea sistemului / receptorului( evaluat d.p.d.v. al riscurilor) ;
( reprezentând sensibilitatea unei comunităţi/ instituţii/ obiectiv
/ populaţie /bunuri/ habitate în faţa unui fenomen,
susceptibilitate determinată de factori:
fizici, sociali, economici şi de mediu.).
– Identificarea ,, Factorului de risc ,, ( împrejurare / condiţie care

19
 determină apariţia unuia sau mai multor tipuri de riscuri ).
– Determinarea –împrejurărilor care pot activa ,, Factorul de risc,,
– Descoperirea riscurilor -
– Analiza riscurilor descoperite ( se face o combinare a probabilităţii de apariţie
a riscului cu, rezultatele ce decurg ca urmare a producerii riscului).
– Natura riscurilor ( identificate şi evaluate) ;
– Nivelul riscurilor ( stabilt pe zone/ sectoare, spaţii, încăperi,
compartimente, clădiri : civile, de producţie
şi/sau depozitare, cu funcţii mixte ).
– Domeniul riscurilor ( neglijabil, acceptabil, inacceptabil ).
– Frecvenţa producerii riscurilor (gradul de repetabilitate a unui eveniment
într-o perioadă de timp).
– Faza de risc (R) - ( exprimtă printr-o descriere concisă a riscului prezentat
de substanţele şi preparatele chimice periculoase pentru
om şi mediul înconjurător, conform SR 13253/1996 ).
– Posibilitatea declanşării - Efectului "Domino"
(rezultatul unei serii de evenimente în care consecinţele
unui accident ce are loc la o instalaţie sau un amplasament
de tip Seveso, sunt amplificate de următorul accident la
o/un altă/alt instalaţie/amplasament, ca urmare a distanţelor
şi proprietăţilor substanţelor prezente, şi care conduce în
final la un accident major).
– Estimarea ,, Nivelurilor de gravitate a consecinţelor ,, ( se iau în calcul
receptorii afectaţi : umani, materiali, de mediu ; implicaţiile din viaţa socială
şi economică, costurile recuperării/ reabilitării etc.).
– Luarea tuturor măsurilor pentru ,, Reducerea/ diminuarea riscului,,
Acţiuni de reducere, fie a probabilităţii de producere, fie a expunerii sau
a vulnerabilităţii receptorilor, fie a tuturor acestor factori.
Pentru reducerea riscurilor se poate stabili un ,, management al modernizărilor,,
– Controlul riscurilor – se realizează pentru menţinerea şi reducerea
riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.
Monitorizarea riscurilor ( este procesul de supraveghere a modului de
desfăşurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor, de analizare a eficienţei măsurilor întreprinse în raport cu
rezultatele obţinute şi de luare a deciziilor care se impun)
7. Ce presupune gestionarea riscurilor ?
Gestionarea riscurilor presupune : :
- Măsuri de prevenire a producerii evenimentului ;
- Măsuri de pregătire a forţelor de intervenţie ;
- Măsuri de pregătire a populaţiei referitor la comportamentul pe care
trebuie să îl adopte în funcţie de evenimentul produs ;
- Realizarea capacităţii operaţionale a forţelor şi mijloacelor specializate
de răspuns, prestabilite sau concentrate (pentru : protecţie, salvare,
evacuare, înlăturarea operativă a urmărilor etc.) ;
- Stabilirea forţelor de sprijin şi de cooperare ;
- Atribuţiile forţelor proprii şi a celor cu responsabilităţi în domeniu

20
 pentru localizarea, limitarea şi înlăturarea urmărilor evenimentului
produs ( restabilirea stării de normalitate) ;
- Inştiinţarea factorilor de decizie şi avertizarea populaţiei  referitor la
eminenţa producerii sau producerea evenimentului ;
- Stabilirea unităţii administrativ – teritoriale pe a cărei rază serviciile
de urgenţă îşi îndeplinesc atribuţiile legale ;
- Estimarea costurilor recuperării, reabilitării ;
8. Definiţi conceptele : zonă de competenţă, zonă de responsabilitate,
sector de competenţă, raion de intervenţie şi tipurile de servicii/ forţe
care îşi îndeplinesc obligaţiile legale în locaţiile menţionate.

1. Inspectoratul (judeţean / serviciu de urgenţă profesionist) îşi îndeplineşte misiunile

specifice într-o porţiune din teritoriul naţional, denumită zonă de competenţă, care
coincide, de regulă, cu teritoriul judeţului
Pentru grupurile de intervenţie se stabilesc zone de responsabilitate aprobate de şeful
inspectoratului.
Pentru fiecare subunitate se stabileşte un raion de intervenţie pe principiul timpului de
răspuns.
2. Serviciul voluntar îşi îndeplineşte atribuţiile, în condiţiile legii, într-un sector de
competenţă stabilit cu acordul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al
municipiului Bucureşti.
3. Serviciul privat isi indeplineste atributiile legale intr-un sector de competenta stabilit
cu avizul inspectoratului judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta.
9. Enumeraţi caracteristicile zonei/ raionului/sectorului de competenţă/
responsabilitate, care trebuiesc cunoscute de serviciile de urgenţă/ grupurile de
intervenţie.
Serviciile pentru situaţii de urgenţă/ grupurile de intervenţie trebuie să cunoască
caracteristicile zonei/raionului/sectorului/ de competenţă/ rasponsabilitate şi anume:
 Poziţionarea localităţii – pe teritoriul judeţului / ţării;
 Suprafaţa;
 Zonele populate/ nepopulate;
 Numărul de locuitori ( pe vărste şi sexe );
 Numărul de gospodării/ locuinţe individuale;
 Numărul de animale (pe gospodării şi categorii);
 Tipul şi numărul de autovehicule private;
 Tipurile de riscuri identificate în profil teritorial (zonele vulnerabile la anumite
tipuri de riscuri);
 Clasificarea localităţilor din punct de vedere al protecţiei civile;
 Căile de comunicaţii rutiere, gradul de practicabilitate al acestora şi posibilităţi de
varientare;
 Căile de comunicaţie acvatice;
 Situaţia barajelor hidroenergetice şi poziţionarea localităţii faţă de acestea;
 Situaţia podurilor, digurilor, căilor ferate ( gări, cantoane);
 Zonele greu accesibile;
 Sursele de alimentare cu apă ( pentru populaţie, stingerea incendiilor,
decontaminare );

21
  Situaţia apelor curgătoare şi poziţionarea localităţii faţă de aceste ( riscurile care
le implică );
 Terenuri de aterizare aeronave;
 Obiective cu profil economic (producţie/ comerţ);
 Instituţii publice cu profil: medical, sanitar- veterinar, învăţământ, cultural;

 Obiective industriale: nucleare, chimice, biologice, energetice ( riscurile care le

implică pentru populaţie şi mediu);
 Situaţia fondului agro-forestier;
 Posibilităţi de cazare evacuaţi;
 Infrastructura de înştiinţare/ avertizare/ alarmare;
 Obiective/ spaţii cu aglomerări mari de personae (cinematografe, teatre, stadioane,
restaurante, târguri, adunări publice, hoteluri, expoziţii, biserici, activităţi de
filmare etc.) şi orarul de funcţionare al acestora;
 Date utile despre vecini ( inclusiv cele referitoare la riscurile identificate/
clasificate );
 Surse de risc transfrontalier;
Caracteristicile sunt stipulate în ,, Planul de analiză şi acoperire a riscurilor,, şi sunt
marcate pe hărţi / planur i/ schiţe.
10. La ce nivel se întocmeşte ,, Planul de analiză şi acoperire a riscurilor,,?
Enunţaţi capitolele planului.
Pe baza schemei cu riscurile teritoriale, consiliile locale întocmesc şi aprobă "Planul de
analiză şi acoperire a riscurilor" în unităţile administrativ-teritoriale ( la nivelul judeţului/
localităţii.) Planul de analiză şi acoperire a riscurilor se actualizează anual.
Capitolele ,, Panului de analită şi acoperire a riscurilor,,
   Capitolul I - Dispozitii generale
   Capitolul II - Caracteristicile unitatii administrativ-teritoriale
   
   Capitolul III - Analiza riscurilor generatoare de situatii de urgenta
   Capitolul IV - Acoperirea riscurilor
   
   Capitolul V - Resurse umane, materiale si financiare
   Capitolul VI - Logistica actiunilor
Capitolul VII- Dispoziţii finale
    Anexe

        
  Bibliografie
- Centrului de Studii Strategice de Apărare şi Securitate din cadrul Universităţii Naţionale
de Apărare „Carol I”
,,Cercetări interdisciplinare pentru proiectarea strategiilor economico-financiare de
acţiune în evenimentele de risc extrem. Hazarde naturale şi accidente tehnologice,,
- În sensul Legii nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecţia civilă în România.
- HGR nr. 804 din 25 iulie 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident
major în care sunt implicate substanţe periculoase.

22
-O.M.A.I. nr. 1854/22.12.2005 privind Strategia naţională de management al riscului la
inundaţii prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inund
-Legii nr. 307 din 12.07.2006 legea privind apararea impotriva incendiilor.
- OMAI nr- 210/2007 cap.3, secţiunea3, art.53.
- Legea nr.481 din 08.11.2004 privind protrcţia civilă în România (art.10, lit. d )
- Criteriu din 29.06.2005 stabilit prin HGR 642/29.06.2005 (MO 603/13.07.2005) –
Criteriu de clasificare a unităţilor administrativ- teritoriale, instituţiilor publice şi
operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de
riscuri specifice.
- HGR nr. 1492 din 09.09.20104 privind principiile de organizare, funcţionarea şi
atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniate.
-Ordin nr. 718 din 30 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind
structura organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă .
- Legea 307/12.07.2006 legea privind apararea impotriva incendiilor.
- Ordin nr. 158 din 22 februarie 2007 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind
constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor private pentru situatii de urgenta.

Întocmit

   

   .
   

23