Sunteți pe pagina 1din 10

Cine sunt Eu? (Nan Yar?

)
Invataturile lui Bhagavan Sri
Ramana Maharshi
INTRODUCERE

 “Cine sunt eu?”


eu ?” este titlul dat unui set de intrebari si raspunsuri in legatura
cu Interogarea Sinelui. Intrebarile i-au fost puse lui Bhagavan Sri Ramana
Maharshi de catre Sri M. Sivaprakasam Pillai in jurul anului 1902. Sri Pillai,
absolvent al facultatii de filosofie era angajat in acea perioada la
departamentul de taxe si impozite ale colectoratului South Arcot. In timpul
vizitei sale la Tiruvannamalai, in anul 1902, in interes de serviciu, acesta a
vers la pestera Virupaksha pe dealul Arunachala, unde si-a intalnit Maestrul.
El i-a cerut acestuia ghidare spirituala si raspunsuri la intrebarile legate de
Interogarea Sinelui. Cum Bhagavan nu vorbea in i n acea perioada si nu din
cauza unor juraminte facute ci pentru ca nu era inclinat sa vorbeasca, el a
raspuns la intrebari prin gesturi iar atunci cand acestea nu erau intelese, in
scris. Sri Sivaprakasam Pillai a inregistrat 14 intrebari si raspunsuri. Acesta a
fost primul text publicat de catre Sri Pillai, in 1923, impreuna cu o culegere
de poeme compuse chiar de catre acesta, in legatura cu modul in care gratia
lui Bhagavan a functionat in cazul lui si i-a inlaturat dubiile, salvandu-l de la
o criza existentiala. “Cine sunt eu?” a tot fost republicata de atunci. Exista
versiuni cu 30 de intrebari si raspunsuri si exista si cu 28. Exista, de
asemenea, o versiune publicata, in care nu sunt expuse intrebarile iar
invataturile sunt aranjate sub forma unui eseu. Traducerile din engleze sunt
sub forma de eseu. Versiunea prezenta este cea cu 28 de intrebari si
raspunsuri.

Impreuna cu Vicharasangraham (Interogarea Sinelui), Nan Yar (Cine sunt


eu?) reprezinta primul set de instructiuni cu cuvintele exacte ale Maestrului.
Aceste doua lucrari sunt singurele lucrari de tip proza atribuite lui Bhagavan.
In mod definitiv, ele creioneaza invatatura principala ce spune ca o cale
directa spre eliberare este Interogarea Sinelui. Modul particular in care
trebuie facuta interogarea este foarte clar exprimat in Nan Yar. Mintea este
facuta din ganduri. Gandul “Eu” este primul care se naste in minte. Atunci
cand interogarea “Cine sunt eu?” este costant cautata, toate celelalte
ganduri sunt distruse si in final, gandul
gandul “Eu” dispare si el, lasand singur
Sinele Suprem nondual. Identificarea falsa a Sinelui cu fenomene cum ar fi
mintea si corpul,
corpul , se termina si astfel apare iluminarea,
ilu minarea, Sakshatkara.
Procesul interogarii, desigur, nu este unul simplu. Pe masura ce interoghezi
 “Cine sunt eu?”, se vor naste alte ganduri; insa, pe masura ce ele se nasc,
ar trebui sa nu ne atasam de ele urmarindu-le ci din contra, sa intrebam
 “Cui i se arata aceste ganduri?”. Pentru a face acest lucru, este necesar sa fii
extrem de vigilent. Interogand constant, ar trebui sa reusiti sa faceti mintea
sa stea in sursa ei, fara sa ii permiteti sa se plimbe si sa se piarda in
gandurile create de ea insasi. Toate celelalte discipline, precum controlul
respiratiei si meditatia asupra formelor lui Dumnezeu, ar trebui privite ca
practici auxiliare. Ele sunt folositoare intr-o anumita masura pentru ca ajuta
mintea sa fie concentrata si calma.

Pentru mintea care are capacitatea de a se concentra, Interogarea Sinelui


devine oarecum usoara si in interogarea fara de sfarsit se distrug gandurile
si Sinele se Realizeaza –  Realitatea Plenara in care nu exista nici macar
gandul “Eu”, experienta pe care o numim “Tacere”.

Aceasta, in esenta, este invatatura lui Bhagavan Sri Ramana Maharshi din
Nan Yar (Cine sunt eu?).

University of Madras – June 30, 1982

Om Namo Bhagavathe Sri Ramanaya


Cine sunt Eu?
(Nan Yar?)

La fel cum toate fiintele vii isi doresc sa fie mereu fericite, fara tristete, ca in
cazul tuturor se poate observa iubirea suprema pentru sinele propriu, iar
 pentru ca fericirea singura este cauza iubirii, pentru a ajunge la acea fericire,
care este starea naturala a fiecaruia si care este experimentata in stare de
somn profund, atunci cand nu exista minte, fiecare ar trebui sa isi cunoasca
 propriul sine. Pentru asta, calea cunoasterii, interogarea sub forma “Cine
sunt eu?”, este principala cale.

1. Cine sunt Eu? 

Corpul fizic ce este compus din 7 umori (dhatus), nu sunt Eu. Cele 5 organe
cognitiv-senzoriale legate de simtul vazului, auzului, atingerii, gustului si
mirosului ce percep obiectele lor respective prin imagini, sunet, atingere,
culoare, gust si miros, nu sunt Eu; cele 5 organe cognitiv-senzoriale legate
de organele vorbirii, locomotiei, apucarii, excretiei si procreatiei ce au
functiile lor respective ca orbitul, miscrea, apucarea, excretia si delectarea,
nu sunt Eu; cele 5 vanturi vitale, prana etc… care indeplinesc cele 5 functii
ca respiratia etc… nu sunt Eu; chiar si mintea care gandeste nu sunt Eu; nici
ignoranta cu care este impregnata impresia reziduala a obiectelor si in care
nu sunt obiecte si nici functiuni, nu sunt Eu.

2. Daca Eu nu sunt toate acestea, atunci cine sunt Eu? 

Dupa negarea tuturor celor mai sus mentionate ca “nefiind asta”, “nefiind
asta”, acea Prezenta ce ramane singura – asta sunt Eu.

3. Care este natura Prezentei? 

Natura Prezentei este existenta – constiinta – extaz.

4. Cand are loc Realizarea Sinelui? 

Atunci cand lumea care este ceea-ce-se-vede a fost inlaturata. Atunci se va


realiza Sinele care este cel ce observa.

5. Va exista o realizare a Sinelui chiar daca lumea este acolo


(crezand ca este reala)? 

Nu, nu va fi.

6. De ce? 

Observatorul si obiectul observat sunt precum franghia si sarpele. La fel ca


in cazul in care cunoasterea franghiei care este substrat nu se naste decat
daca cunoasterea falsa a sarpelui iluzoriu dispare, la fel si Realizarea Sinelui
care este substrat nu va fi atinsa pana in momentul in care credinta ca
lumea este reala se inlatura.

7. Cand va fi inlaturata lumea care este obiectul observat? 

Atunci cand mintea, care este cauza tuturor actiunilor cognitive si al tuturor
actiunilor in general, devine tacuta, atunci lumea va dispare.

8. Care este natura mintii?

Ceea ce este numit “minte” este o putere miraculoasa care face parte din
Sine. Ea face ca toate gandurile sa ia nastere. In afara gandurilor nu exista
minte. De aceea gandul este natura mintii. In afara gandurilor nu exista o
entitate indepedenta numita lume. In somn profund nu exista ganduri si nu
exista lume. In starile de veghe si visare exista ganduri si exista si o lume.
La fel cum paianjenui isi tese panza din el insusi si apoi oo retrage tot in el,
la fel si mintea proiecteaza lumea in afara sa si apoi o absoarbe in interior.
Atunci cand mintea provine din Sine, lumea apare. De aceea, atunci cand
lumea apare (ca fiind reala), Sinele nu apare; si atunci cand Sinele apare
(straluceste), lumea nu apare. Cand cineva interogheaza persistent natura
mintii, mintea va sfarsi prin a parasi Sinele (ca reziduu). Cand ne referim la
Sine, acesta este Atman. Mintea exista intotdeauna numai in legatura cu
ceva fizic; nu poate fi singura. Ceea ce numim corp subtil sau suflet (jiva)
este defapt mintea.

9. Care este calea interogarii pentru a intelege natura mitii? 

Ceea ce se naste ca Eu in acest corp este mintea. Cine interogheaza locul din
corp unde se naste mai intai gandul “Eu” va descoperi ca acesta se naste din
inima. Acela este locul originii mintii. Chiar daca cineva gandeste constant
 “Eu”, “Eu”, va fi condus tot catre acel loc. Dintre toate gandurile ce se nasc
in minte, gandul “Eu” este primul. Numai dupa nasterea acestui gand, se
nasc celelalte. Doar dupa aparitia acestui pronume personal primar, apar
pronumele la persoana a doua si a treia; fara acest prim pronume personal
nu ar exista un al doilea si un al treilea.

10. Cum va deveni mintea tacuta?

Prin interogarea “Cine sunt eu?”. Gandul “Cine sunt Eu?” va distruge toate
celelalte ganduri si precum se intampla cu batul pe care il folosim pentru
rascolirea taciunilor si acesta se va distruge in cele din urma. Apoi, se va
naste Realizarea Sinelui.

11. Care sunt mijloacele prin care pot mentine constant gandul “Cine
 sunt eu?” 

Atunci cand se nasc alte ganduri, nu ar trebui sa le urmarim ci


sa interogam: “Cui i se nasc aceste ganduri?”. Nu conteaza cate ganduri se
nasc. Pe asura ce se naste fiecare gand, ar trebui interogat cu blandete: “Cui
i se naste acest gand?”. Raspunsul care va veni va fi “mie”. Apoi, daca se
interogheaza “Cine sunt Eu?” mintea se va intoarce catre sursa ei; iar
gandurile ce se nasc vor fi tacute. Practicand repetat in aceasta maniera,
mintea isi va dezvolta abilitatea de a sta in sursa proprie. Atunci cand
mintea care este subtila trece prin creierul si organele noastre de simt, apar
numele si formele fizice; cand ea sta in inima, numele si formele dispar. A
lasa mintea sa se manifeste dar retinand-o in inima, este ceea ce numim
 “interiorizare” (antar-mukha). A lasa mitea sa iasa din Inima inseamna
 “exteriorizare” (bahir-mukha). De aceea, atunci cand mintea sta in Inima,
 “Eu-l” care este sursa tuturor gandurilor va disparea si Sinele care este etern
va straluci. Orice ai face ar trebui sa faci fara egoticul Eu. Daca actionezi in
acest fel, toate iti vor apare ca natura a lui Shiva (Dumnezeu).

12. Nu exista si alte moduri de a face mintea sa fie tacuta?

In afara interogarii nu exista nici un alt mod potrivit. Daca prin alte mijloace
se incearca obtinerea controlului mintii, aceasta va parea ca este controlata
insa va continua sa functioneze. Prin controlul respiratiei, de asemenea,
mintea va deveni tacuta; insa ea va fi tacuta doar cat timp respiratia este
controlata. Iar atunci cand respiratia revine la normal, mintea va continua sa
se miste impinsa fiind de impresii reziduale. Sursa este aceeasi, atat pentru
minte, cat si pentru respiratie. Gandul, intr-adevar, este natura mintii.
Gandul “Eu” este primul gand al mintii; iar acesta se cheama Ego. Din acesta
se naste Egoul dar si respiratia. De aceea, cand mintea devine tacuta,
respiratia este controlata si atunci cand respiratia este controlata, mintea
devine tacuta. Insa, in somn profund, cu toate ca mintea devine tacuta,
respiratia nu se opreste. Aceasta se intampla, datorita vointei lui Dumnezeu
pentru ca sa se pastreze corpul si ca alti oameni sa nu aiba impresia ca
acesta este mort. In stare de veghe si in Samadhi, atunci cand mintea
devine tacuta, respiratia este controlata. Respiratia este forma bruta a
mintii. Pana in momentul mortii, mintea tine respiratia in corp; cand corpul
moare, mintea isi ia respiratia cu ea. Din acest motiv, exercitiile de control al
respiratiei reprezinta numai un ajutor pentru a face mintea sa devina tacuta
(manonigraha); ele nu vor distruge mintea (manonasa).

Ca si in cazul practicii controlului respiratiei, meditatiile asupra formelor lui


Dumnezeu, repetitiile matrelor, restrictiile alimentare etc… sunt doar
ajutoare pentru a face mintea tacuta.

Prin meditatia asupra formelor lui Dumnezeu si prin repetitia mantrelor,


mintea devine concentrata intr-un singur punct. Mintea va continua sa fie in
miscare. La fel cum se da unui elefant un lant pentru ca acesta sa il prinda
cu trompa iar el nu va prinde decat lantul si nimic altceva, la fel atunci cand
mintea este ocupata cu un nume sau cu o forma, ea se va prinde doar de
acel lucru. Atunci cand mintea se extinde sub forma a nenumarate ganduri,
ea devine slaba; insa pe masura ce gandurile se rezolva in minte, aceasta
devine concentrata intr-un punct si in acelasi timp puternica. Pentru o
asemenea minte, Interogarea Sinelui va deveni usoara. Dintre toate regulile
restrictive, cea care spune sa nu consumi mancaruri sattvice decat in
cantitati moderate este cea mai buna; observand aceasta regula, calitatea
satvica a mintii va creste si asta ajuta la Interogarea Sinelui.
13. Impresiile (gandurile) reziduale ale obiectelor apar precum
unduirile unui ocean. Cand vor fi toate acestea distruse?

Pe masura ce duceti meditatia asupra Sinelui tot mai sus, gandurile vor
disparea.

14. Este posibil ca impresiile reziduale ale obiectelor ce provin din


timpurile fara de inceput, asa cum erau ele, sa fie rezolvate si sa
ramai pur precum Sinele?

Fara a contura dubiul “este posibil sau nu?” tot ceea trebuie sa faci este sa
meditezi asupra Sinelui. Chiar daca esti un mare pacatos nu ar trebui sa iti
faci griji si sa te plangi: “oh, sunt un pacatos, cum pot fi salvat?”; ar trebui
renuntat total la gandul “eu sunt un pacatos” si cel care mediteaza ar trebui
sa se concentreze profund asupra Sinelui; atunci, cu siguranta cel care
mediteaza va reusi. Nu exista doua minti – una buna si una rea; mintea este
doar una. Doar impresiile reziduale sunt de doua tipuri –  placute si
neplacute. Atunci cand mintea este sub influenta impresiilor placute, se
cheama buna iar cand se afla sub influenta impresiilor neplacute, este privita
ca fiind rea.

Mintii nu ar trebui sa ii fie permis sa se concentreze asupra obiectelor lumii si


asupra chestiunilor care ii privesc pe altii. Oricat de rai ar fi oamenii, nu ar
trebui sa simtim ura pentru ei. Atat dorinta cat si ura ar trebui eradicate. Tot
ceea ce oferim celorlalti de fapt ne oferim noua. Daca acest adevar este
inteles cine nu va mai da celorlalti? Atunci cand se naste sinele unuia se nasc
roate sinele; atunci cand sinele cuiva devine tacut, toate sinele devin tacute.
In masura in care actionam cu umilinta, atata bine va rezulta. Daca mintea
ramane tacuta, poti trai oriunde

15. Cat timp ar trebui practicata interogarea?

Atata timp cat exista impresii ale obiectelor in minte, este nevoie de
interogarea “Cine sunt Eu?” Pe masura ce gandurile se nasc, ele ar trebui
distruse chiar in locul originii lor, prin interogare. Daca cineva recurge la
contemplarea Sinelui fara intrerupere, pana cand Sinele este dezvaluit,
atunci acesta va reusi. Atata timp cat sunt inamici in cetate, ei vor continua
sa atace; daca ei sunt distrusi in momentul crearii lor, cetatea va cadea in
mainile noastre.

16. Care este natura Sinelui?


Ceea ce exista cu adevarat este doar Sinele. Lumea, sufletul individual si
Dumnezeu sunt aparitii in acesta, la fel ca perla in scoica, acestea apar si
dispar in acelasi timp. Sinele este acolo unde nu exista niciun gand “Eu”. De
aceea se cheama “Tacere”. Sinele in sine este lumea; Sinele in sine este
 “Eu-ul”; Sinele in sine este Dumnezeu; totul este Siva, Sinele.

17. Nu este tot creatia lui Dumnezeu?

Fara dorinta, intentie sau efort soarele rasare; si in simpla lui prezenta,
piatra soarelui face foc, lotusul infloreste, apa se evapora; oamenii isi
indeplinesc diversele functii si apoi se odihnesc. Exact cum in prezenta
magnetului se misca acul, prin virtutea simplei prezente a lui Dumnezeu,
sufletul guvernat de trei functii (cosmice) sau cele cinci actiuni divine isi fac
treaba si apoi se odihnesc, in acord cu karmele lor respective. Dumnezeu nu
are intentie; nu are karma atasata la El. Este exact la fel cum actiunile
lumesti nu afecteaza soarele sau cum meritele si defectele celorlalte patru
elemente nu afecteaza intregul spatiu.

18. Dintre discipoli, cine este cel mai maret?

Cel care se da pe sine Sinelui care este Dumnezeu este cel bun discipol. A-ti
da propriul sine lui Dumnezeu inseamna sa ramai constant in Sine fara sa
faci loc altor ganduri, altele decat cele ale Sinelui. Orice poveri ii sunt
aruncate lui Dumnezeu, El le poate duce. Deoarece puterea suprema a lui
Dumnezeu face ca toate lucrurile sa se miste, de ce ar trebui ca noi, fara sa
ne predam cu totul, sa ne ingrijoram constant ce anume trebuie facut si cum
si in acelasi timp ce nu trebuie facut si cum sa nu facem acel lucru? Stim ca
trenul ne cara toata incarcatura, deci in momentul in care am urcat in el,
nu ar trebui sa ne tinem micile noastre bagaje pe cap, ca sa simtim
disconfort, ci sa le lasam jos in tren si sa ne simtim eliberati.

19. Ce este non-atasamentul?

Distrugerea fara urma a gandurilor, pe masura ce ele se nasc, fara sa lase


niciun reziduu in locul originii lor este non-atasamentul. La fel cum
scufundatorii care culeg perle isi leaga un bolovan in jurul taliei, se scufunda
pe fundul marii si culeg perlele, la fel fiecare dintre noi ar trebui sa fie
inzestrat cu non-atasament, sa se scufunde in propriul sine si sa obtina
Peral-Sinelui.
20. Nu este cumva posibil ca Dumnezeu si Guru sa afecteze
eliberarea unui suflet?

Dumnezeu si Guru nu vor face altceva decat sa arate drumul catre eliberare;
ei nu vor duce personal sufletul in starea de eliberare. De fapt, Dumnezeu si
Guru nu sunt diferiti. La fel cum prada care a nimerit in falcile tigrului nu
poate scapa, la fel cei care au intrat in sfera de influenta a privirii pline de
gratie a unui Guru vor fi salvati de catre acesta si nu se vor pierde; cu toate
acestea, fiecare ar trebui sa faca eforurile necesare ca sa isi urmeze calea
indicata de catre Dumnezeu sau Guru si sa isi castige libertatea. Fiecare
dintre noi nu se poate cunoaste decat cu propriul ochi al propriei cunoasteri
si nu prin a altuia. Are nevoie Rama de o oglinda pentru a sti ca el este
Rama?

21. Este necesar pentru cineva care doreste eliberarea sa


interogheze natura categoriilor (tattvas)?

La fel cum cineva care vrea sa arunce gunoiul nu are nevoie sa il analizeze si
sa vada ce este, la fel si cel care vrea sa isi cunoasca Sinele nu trebuie sa
numere numarul cate categorii exista sau sa interogheze in legatura cu
caracteristicile acestora; ceea ce trebuie sa faca este sa refuze toate
categoriile care ascund Sinele. Lumea ar trebui considerata ca un vis.

22. Nu exista nicio diferenta intre veghe si vis?

Starea de veghe este lunga iar visul este scurt; in afara de asta nu este nicio
diferenta. La fel cum experientele in stare de veghe par reale in stare de
veghe, la fel si experientele in stare de vis par reale atunci cand visezi. In vis
mintea ia un alt corp. Atat in stare de veghe sau de vis, gandurile, numele si
formele se intampla simultan.

23. Este de vreun ajutor sa citesti carti daca vrei sa te eliberezi?

Toate textele spun ca pentru a obtine eliberarea trebuie iti faci mintea
tacuta; de aceea invataturile lor definitive spun ca mintea ar trebui sa fie
tacuta; odata ce se intelege acest lucru, nu mai este nevoie sa citesti. Pentru
a face mintea sa taca, nu trebuie decat sa interoghezi propiul sine in
legatura cu ce este Sinele; cum ar putea avea loc aceasta cautare in carti?
Fiecare ar trebui sa isi cunoasca Sinele prin propriul ochi al intelepciunii.
Sinele este continut in cinci straturi; insa cartile sunt in afara acestora.
Deoarece Sinele este cel care trebuie interogat, indepartand cele cinci
straturi, este inutila cautarea lui in carti. Va veni o vreme in care va trebui
ca toti sa uite ce au invatat.

24. Ce este fericirea?

Fericirea este insasi natura Sinelui; fericirea si Sinele nu sunt diferite. Nu


exista fericire in niciun obiect al lumii. Ne imaginam, din cauza ignorantei
noastre ca provenim din fericire. Atunci cand mintea apare, ea
experimenteaza tristete. De fapt, atunci cand dorintele ei sunt implinite, se
intoarce in locul ei si se bucura de fericirea care este Sinele. In mod similar,
in stare de somn, samadhi si lesin, atunci cand obiectul dorintei este atins
sau cand obiectul care nu ne place este inlaturat, mintea devine acordata la
interior si se bucura de Fericirea-Sinelui. Insa mintea se misca fara incetare
iesind din Sine si intorcandu-se la el. Sub copac, umbra este placuta; in
camp caldura este arzatoare. O persoana care a stat la soare simte racoarea
atunci cand ajunge la umbra. Cineva care tot merge din umbra la soare si
apoi in umbra este un prost. Un intelept sta mereu la umbra. In mod similar,
mintea cuiva care stie adevarul, nu il paraseste pe Brahman. Mintea
ignorantului, din contra, iese in lume, simtindu-se nefericita si apoi se
intoarce pentru scurt timp la Brahman pentru a simti fericirea. De fapt, ceea
ce numim lume nu este decat gand. Cand lumea dispare, adica atunci cand
nu exista minte, aceasta experimenteaza fericirea; si atunci cand lumea
apare, ea intra in nefericire.

25. Ce este intuitia-intelepciunii (jnana-drsti)?

A ramane tacut se cheama intuitia-intelepciunii. A ramane tacut inseamna sa


aduci mintea in Sine. Telepatia, cunoasterea trecutului, prezentului si al
intamplarilor viitoare nu sunt intuitii-intelepciune.

26. Care este relatia dintre lipsa dorintelor si intelepciune?

Lipsa dorintelor este intelepciune. Cele doua nu sunt diferite; ele sunt unul si
acelasi lucru. Lipsa dorintelor inseamna abtinerea de la intoarcerea mintii
catre orice obiect. Intelepciunea inseamna disparitia oricarui obiect. Cu alte
cuvinte, a nu cauta decat ceea ce este Sine inseamna detasare sau lipsa
dorintelor; a nu parasi Sinele inseamna intelepciune.

27. Care este diferenta dintre interogare si meditatie?


Interogarea inseamna tinerea mintii in Sine. Meditatia inseamna a te gandi
ca sinele propriu este Brahman, existenta-constiinta-extazul.

28. Ce este eliberarea?

Interogand natura propriului sine, care este robie si prin realizarea


adevaratei naturi proprii este eliberare.

SRI RAMANARPANAM ASTU