Afara-i toamna, frunza-mprastiata,

Iar v�ntul sv�rla-n geamuri grele picuri;

Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si �ntr-un ceas g�ndesti la viata toata.

Pierz�ndu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,

N'ai vrea ca nimeni-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, c�nd afara-i sloata,
Sa stai vis�nd la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet de g�nduri,

Visez la basmul vechiu al z�nei Dochii,
�n juru-mi ceata creste r�nduri-r�nduri;

De odat-aud fosnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de sc�nduri...
Iar m�ni subtiri si reci mi-acopar ochii.