Sunteți pe pagina 1din 114

REVISTĂ DE CULTURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ

1-2 ( 10- 11)7 2009

Bălti Universitatea de Stat


„Atecu Russo"
2 0 J 3 2 0 Z Biblioteca Ş tiiniif ică
Fond seriale
Fondator: Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi
Co-fondator: Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău

Redactor-şef: ION GAGIM, dr. bab., prof, univ.,


membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova

COLEGIUL DE REDACŢIE:
CARMEN COZMA, dr. în filosofie, prof, univ
(Universitatea Alexandru loan Cuza, Iaşi)
VLADIMIR AXIONOV, dr. hab. în studiul artelor,
prof. univ. (Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău)
VLAD PÂSLARU, dr. hab. în pedagogie, prof. univ.
(Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Chişinău)
EDUARD ABDULLIN, dr. hab. în pedagogie,
prof. univ. (Universitatea Pedagogică de Stat, Moscova)
GHENADIE CIOBANU, compozitor (Preşedintele
Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Chişinău)
IRINA AVRAMKOVA, dr. în studiul artelor, prof. univ.
(Universitatea Pedagogică de Stat Herzen, Sankt-Peterburg)
VICTORIA MELNIC, dr. în studiul artelor, conf. univ.
(Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău)
VIOREL MUNTEANU, dr. în muzicologie, prof. univ.
(Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi)
ALEXANDR KLIUEV, dr. hab. în filosofic, prof. univ.
(Universitatea Pedagogică de Stat Herzen, Sankt-Peterburg)
ELFRIDA COROLIOV, dr. în studiul artelor
(Academia de Ştiinţe a Moldovei)
VALERIU CABAC, dr. în ştiinţe fizico-matematice,
conf. univ. (Universitatea de Stat Alecu Russo, Bălţi)
IULIAN FILIP, poet (Chişinău)
MAIA ROBU, dr. în pedagogie, dr. în arte,
conf. univ. (Universitatea Perspectiva, Chişinău)
SVETLANA TÂRŢĂU, dr. în studiul artelor, conf. univ.
(Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău)
ION NEGURĂ, dr. în psihologie, conf. univ.
(Universitatea Pedagogică de Stat/ oh Creangă, Chişinău)

Redactori literari: LILIA TRINCA, dr, în filologie, ELENA SIROTA, dr. în filologie
Viziune grafică/tehnoredactare: SILVIA CIOBANU, NICULICĂ OXANA, doctorandă

Adresa redacţiei: str. Puskin. 38 Tel: (231) 24153; (231)23066


mun. Bălţi, 3100, Republica Moldova Fax: (231) 23039; (231) 23362
E-mail: artedart@mail.md E-mail: gagim.ion@,gmail.com

Tiparul: Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi


© Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi, Presa universitară bălţeană, 2009
Articolele ştiinţifice publicate în revistă au fost recenzate.
Prezentul număr este ilustrat cu imagini ale elevilor Liceului de Arte Amadeus.
S U i  R

TEO R IE, A R TĂ , E S TE TIC Ă

ION GAGIM. MUSIC AND MUSICOLOGY IN THE CONTEXT


OF MODERN EPISTEMOLOGY ................... ......................... ..............,., 5-14
VICTOR GHILAŞ. MUSICAL EDUCATION IN DIMITRIE CANTEMIR'S
FAMILY........................ ................................... ..........................................................15-23
ANI-RAFAELA CARABENCIOV. LITERATURA CONCERTANTĂ
DEDICATĂ ORCHESTREI ÎN CREAŢIA MUZICALĂ ROMÂNEASCĂ
DIN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XX............................... ......................24-33
LUDMILA BEJENARU. LITERATURA MODERNĂ DESPRE ALTERAREA
EU-LUI (Ё. IONESCO, J. P. SARTRE> C. AITMATOV> I. DRUŢĂ) ....................34-38
ECATERINA NECULCEA. DIE BESONDERHEITEN
DES PHANTASTISCHEN IN DEN WEKKEN VON E.T.A. HOFFMANN........ 39-50
АЛЁНА ВАРДАНЯН. КОНЦЕРТ ДЛЯ ФОРТЕПИАНО
С ОРКЕСТРОМ ЗЛАТЫ ТКАЧ. ИСТОРИЯ СОЗДАНИЯ И ОБЩИЕ
КОМПОЗИЦИОННЫЕ ОСОБЕННОСТИ........ ................... 51-57
НИКОЛАЙ КАЗМ ИН. ОБРАЩЕНИЕ ТЕАТРА К ДОКуЛЬТуРНЫМ
СТРУКТУРАМ СО ЗН А Н И Я ......................................................................... 58-65
ВИКТОРИЯ АЛЕСЕНКОВА. СПОСОБЫ ВОСПРИЯТИЯ
СИМВОЛИЧЕСКИХ СВЯЗЕЙ В СПЕКТАКЛЕ............ ....................................66-73
ILIE DANILOV. RUŞII-LIPOVENI DIN ROMÂNIA ..................................... ......74-77
ЕЛЕНА ГуПАЛОВА. ФОРТЕПИАННЫЕ ПРОИЗВЕДЕНИЯ
МОЛДАВСКИХ КОМПОЗИТОРОВ В КОНКУРСНОЙ П РАКТИКЕ...........78-83
M ETODOLOGII D ID A C TIC -ED U C A ŢIO N A LE
MAIA MOREL. ACADEMISM VERSUS AVANGARDISM (PROBLEME
ACTUALE ALE ÎNVĂŢĂMÎNTULUI ARTISTIC)...... .'........... ...,84-90
LUDMILA REABOŞAPCA. PRIMII PAŞI ÎN ARTA PIANISTICĂ 91-94
SOFIA CĂPĂŢÎNĂ. DIMENSIUNI ALE CULTURII ÎN FORMAREA
PROFESIONALĂ INIŢIALĂ A CONTABILULUI............... ....... ....... ........... ........95-99
LIDIA POPOV. METODOLOGIA ELABORĂRII COMPLEXULUI
DIDACTIC LA DISCIPLINA „INFORMATICA GENERALĂ" PENTRU
SPECIALITĂŢILE UNIVERSITARE NEINFORMATICE..................... 100-105
■- , v . • . ■; ■ , ,

НИКОЛАЕ СИЛИСТРАРУ, АННА ИКИЗЛИ. ПРОЦЕСС


РАЗВИТИЯ АКСИОЛОГИЧЕСКИХ ОРИЕНТАЦИЙ СТУДЕНТОВ
ПЕДАГОГИЧЕСКИХ ВУЗОВ ................. ................... ........ ............ ........ 106-112
S U M M A R Y
A:';^,AAA&;A^A5'
TH EO RY , A R TS, A E STH E TIC S

ION GAGIM. MUSIC AND MUSICOLOGY IN THE CONTEXT OF


MODERN EPISTEMOLOGY............................................................................... .......5-14
VICTOR GHILA§. MUSICAL EDUCATION IN DIMITRIE CANTEMIR'S
FAMILY................................................................................................................. ....15-23
ANI-RAFAELA CARABENCIOV. LITERATURE FOR ORGANISING
CONCERTS DEDICATED TO ORCHESTRA IN THE CREATION OF
ROMANIAN MUSIC OF THE SECOND HALF OF THE XXth CENTURY.. ....24-33
LUDMILA BEJENARU. MODERN LITTERATURE CONCERNING THE EGO
CHANGES (E. IONESCO, J. P. SARTRE, C. AITMATOV, I. DRUTÂ)......... ....34-38
ECATERINA NECULCE. THE MANIFESTATION OF FANTASY
IN HOFFMAN'S CREATION............................................................................. ....39-50
ALIGNA VARDANEAN. CONCERTO FOR PIANO AND SYMPHONIC
ORCHESTRA WRITTEN BY ZLATA TKACH. HISTORY OF CREATION
AND GENERAL FEATURES OF COMPOSITION .........................................
NIKOLAI KAZMIN. THEATRE APPROACH TO PRE-CULTURAL
STRUCTURE OF CONSCIOUSNESS...... ........................................................ ....58-65
VICTORIA ALESENKOVA. THE WAYS OF PERCEPTION
SYMBOLICAL ASSOCIATIONS IN THEATRE PERFORMANCE.............. .....66-73
ILIE DANILOV. LIPOVENIAN-RUSSIANS FROM ROMANIA .................. ....74-77
ELENA GUP ALOV A. MOLDAVIAN COMPOSERS' PIANO WORKS
IN THE PRACTICE OF CONTEST.................................................................... . ...78-83

DIDACTIC-EDUCATIONAL M ETHODOLOGIES

MAI A MOREL. ACADEMISM VERSUS AVANGARDISM (ACTUAL


PROBLEMS OF ARTISTIC UNIVERSITY HIGHER EDUCATION)............. ....84-90
:LUDMILA REABOÇAPCA. FIRST STEPS IN PIANISTIC A R T ................... ....91-94
SOFIA CÂPÂTÎNÂ. CULTURAL DIMENSIONS IN BOOKKEEPER INITIAL
|PROFESSIONAL TRENING ......................... . „ ••..,........ ....95-99
LIDIA POPOV. METHODOLOGY OF THE ELABORATION OF THE
!DIDACTIC COMPLEX OF THE COURSE „GENERAL INFORMATICS
FOR NON-COMPUTER SCIENCE SPECIALITIES........................................ 100-105
NICOLAE S1LISTRARU, ANNA IKIZLI. DEVELOPMENT OF
THE AXIOLOGICAL ORIENTATIONS OF THE PEDAGOGICAL
UNIVERSITIES STUDENTS............................................................................... .106-112
.
MUSIC AND MUSICOLOGY IN THE
CONTEXT OF MODERN EPISTEMOLOGY
MUZICA Ş I MUZICOLOGIA ÎN CONTEXTUL
EPISTEMOLOGIEI MODERNE

Io n G A G IM ,
PhD , professo r
A lecu Russo Bălţi State U niversity
Orice problemă trebuie tratată în contextul unui anumit sistem de referinţă.
Sistemul în cauză poate fi diferit, în funcţie de domeniul de cercetare (de exemplu, muzica
în contextul filosofiei), de gradul de generalizare sau de nivelul sistemului (de exemplu,
muzica în contextul noii paradigme a culturii sau a educaţiei moderne) etc. In studiul ce
urmează propunem o tratare a muzicii / muzicologiei în contextul noii teorii a cunoaşterii
ştiinţifice. Or arta sonoră se raportează la principiile epistemologiei moderne la modul
direct. Pe de o parte, muzica conţine în sine aceste principii conform naturii sale, pe de
altă parte, aceste principii suni generate de structura „muzicală" a universului (lumii):
legile muzicii stau la baza a tot ce există, şi invers, tot ce există îşi află reflectare în legile
muzicii. „Lumea este o muzică", „viaţa este o muzică", „totul este muzică", au afirmai
gânditorii tuturor timpurilor. Muzica, graţie sensului ei existenţial pentru fiinţa umană,
urmează a fi reconceptualizată din punctul de vedere al viziunilor (paradigmelor) ştiinţifice
moderne asupra lumii, existenţei, naturii, omului, conştiinţei umane. Articolul în cauză este
o încercare de acest gen. Conţinutul lui are următoarea structură: I. Introducere. II. Noua
paradigmă ştiinţifică. III. Principiile noii epistemologii şi muzica. IV. Concluzii-
recomandări.

The highest musicality in the sphere o f thought...


(Niels Bohr)

Introduction nition.1*On the one hand, music con­


tains these principles in itself due to
Any issue should be consid­ its nature, on the other hand they are
ered in the context o f a definite sys­ engendered by the musical arrange­
tem o f coordinates. The given system ment of the world: the music laws lie
can be different if correlated with in the basis of the entire existence
some sphere o f knowledge (for in­ and, vice versa, the entire existence is
stance, music in the context o f phi­ contained in music. “The world is
losophy), with the degree o f gener­ music”, “life is music”, “everything
alization or level of the given system is music” - the wise men of all times
(for instance, music in the context of asserted.
the modern culture paradigm and Music due to its existential
modem education) etc. meaning for a human being should be
In the given paper we offer to reconsidered from the point of view
consider music in the context of
modern epistemology, since it (mu­ 1 Further we state these principles, draw­
sic) absolutely correlates with the ing parallel with the principles (laws) of
principles of the new theory o f cog­ music.
if the modem scientific approach to ing, psychology. The modernism ep­
the world. Emil Cioran, touching och was replaced by the post-mod­
upon the issue of music in its phi­ ernism epoch that literally overturns
losophic context, claimed: if the hu­ the main principles of traditional
manity has something to lose after culture.3 Everything has undergone
the Renaissance, then it’s music, fundamental changes, including per­
since in the sphere o f philosophy son’s consciousness, as well as
everything actually has been said by his/her behavior, the essence o f many
the ancient people - what can’t be kinds of his/her activity.
said about music.2 Music isn’t mere The theory of relativity and
an art, it’s a great manifestation of the quantum theory undermined the
human spirit, it’s the greatest o f what notion about Decartes’ and New ton’s
a human being has been able to cre­ world.4 The main foundation of clas­
ate. In case it is considered and mas­ sic physics has been destroyed - ob­
tered only on the level of esthetics (as jectivity. The first discoveries o f the
something beautiful/enjoyable) the new physics were connected mainly
music may lose its age-old grandeur, with the crisis of perception o f the
its universality, i.e. what it represents new world, and with the existential
for a person as spiritual being.

The new scientific paradigm 3 The epistemology of postmodernism


(J.-L. Moigne) includes three elements:
gnoseology ~ what is the status of
The modern world developed
knowledge? (is it absolute or relative,
new views on the scientific theories, internal or externa] in relation to a per­
including on the structure of their son; is it something given or “built” by a
paradigm. Science postulates grounded person), methodology - how is knowl­
on the Cartesianity and classic phys­ edge acquired by a person (is it trans­
ics have been fundamentally reinter­ mitted or generated by him) and ethics -
preted. The object of scientific inter­ what is the purport, the value of knowl­
est essentially has become micro­ edge (why do people need knowledge?).
universe that replaced macro-uni- 4 The quantum physics has discovered a
new level of reality with its new laws
verse. The new, quantum physics was
which deny (or at least restrict) the laws
bom (called also wave physics, i.e.
of traditional mechanistic theory - dis­
“musical”), that gave rise to the continuity, local causality, determinism,
quantum interpretation o f the world, objectivism etc., which w'ere replaced by:
nature, life, consciousness, evolution. continuity, global causality, indetermi­
Many laws that were considered to nism, the necessity (and acceptance) of
lie immovably in the basis of the ob­ intuitive thinking (quantum physicists
jective macro-universe proved to be use such notions/methods as 'metaphor’
ineffective in the quantum world. etc. - B.Nicolescu. Transdisciplinari-
The human (social) world itself has tarea, Iaşi, 1999), feeling (the research
become different. The new laws of experience), non-linear thinking, merg­
ing of subject and object, real and unreal,
the wave theory' resulted in the revi­
time and space, the transition from disci-
sion of some laws o f person’s think- plinarity / inter-disciplinarity / poly-dis-
ciplinarity to trans-disciplinarity, holistic
2 Cioran şi muzica. Bucureşti, Editura approach, synergy and other. Science op­
Humanitas, 1997. erates today with these notions.
crisis as a whole. The discovery of Cognition on the quantum
subatomic reality required a new level includes in itself as inalien-
system o f world view for its under­ able/determining element a person-
standing. It turned out that there isn’t observer, his consciousness. The
one single reality: there exist several new physics established that the main
realities (or different levels o f real­ structures of the material world are
ity). Different level o f reality presup­ determined by the method we use to
poses different, adequate to it, look at them: the observed matter
method (level) o f perception. At pre­ models are the reflection o f mental
sent when even physicists left behind models. The Cartesian duality of
the traditional model, it’s time for body (matter) and soul (conscious­
other sciences to review (enlarge) ness) disappears, We can never speak
their philosophy (methodological ba­ about nature (objective reality/thing)
sis). It also has direct connection to without speaking simultaneously
the music science: musicology, musi­ about ourselves. No research can
cal esthetics, musical psychology etc. keep aloof from the impact of sub­
Musical science may not lag behind jective values. This is the main prin­
or keep aloof from taking part in the ciple in music: the content of musical
new global scientific process. It composition isn’t “objective entity”.
would result in its further marginali­ it is engendered by the consciousness
zation, while it may get priority in (of a composer, performer, listener):
revealing the hidden laws o f world, hence the polysemy o f its contents,
human being, his/her consciousness. plurality of performance variants etc.
Subatomic particles are not
The principles of new epistemology objects but correlations among ob­
and music jects. The transition from objects to
correlations has great effect for sci­
The transition from Cartesian- ence as a whole.5 Any object should
ity and principles of classic physics, be defined in correlation with other
from the mechanistic concept to the objects rather than by itself. On the
systemic (dynamic) interpretation of subatomic level interrelations and
nature, life, thinking, consciousness, interactions among the parts of the
evolution resulted in the understand­ whole are more important than these
ing that the world isn’t a machine parts themselves. “There’s move­
consisting of separate elements, it is a ment, but eventually there aren’t ob­
single harmonious, “living” organ­ jects in movement; there’s action but
ism. The properties o f the main mat­ there aren’t its actors; there’re no
ter models, subatomic particles can dancers, there’s only the dance.”6 We
be comprehended only in the notions would add: there’s music, there’s
o f motion, interaction and transfor­
mation. All said is also characteristic
o f music: it’s a dynamic phenome­ 5 Gregory Bateson considers that
correlations must make the basis for all
non. The essence of music as is
definitions and this must be explained to
known consists in numerous and het­ children from school desk (Quote from:
erogeneous forms o f sounds move­ Capra F. Momentul adevărului. Bucu­
ment rather than in sounds them- reşti, Editura Tehnică, p.81).
selves. 6 Capra F. The quoted ed., p.95.
performance - but there isn’t a per­ Reductionism9 has been re­
former. The musical composition placed by holism,101*which considers
also is a dynamic network o f interre­ the world as a single whole, and
lated events (“musical/sound ones”-).7 singled out by us phenomena and
In music one should perceive rela­ objects as having meaning only in the
tions among sounds rather than composition of the whole. Holism is
sounds themselves since they (rela­ the attempt of using the experience
tions) are meaningful units here. This of the right hemisphere in cogni­
is what is called intonation hearing tion, completing o f the rational func­
(and performing) of music. Intona­ tions o f the left thinking by non-lin­
tion in concentrated form contains in ear and intuitive functions o f the
itself relations o f different kinds: right thinking. The sphere o f music
sound-pitch, meter-rhythm, stop/fret- (musical thinking) - the right hemi­
harmony, dynamic, timbre etc. Hence sphere which grasps a phenomenon
its “impalpable”, super-physical na­ (object) in its entirety and indivisi­
ture.8 bility, it thinks in a polysemous, vo­
luminous, systematic and polyphonic
wav. If the left hemisphere “speaks”
then the right one “sings”, if the left
7 In “The Musical Dictionary” published one “looks/sees” (in convex direction
by me (Gagim I. Dicţionar de muzică. - outside) then the right one “listens
Chişinău, „Ştiinţa”, 2008, p.73) we in­ to/hears” (in concave direction - in­
cluded the notion of “sound event”,
side) and so on."
having defined it as metaphoric expres­
sion used in relation to the artistic image Subatomic elements of mat­
of the composition. Smooth or energetic ter are “polysemous” due to their
flowing of melody, in ascending or de­ nature, being perceived by a hu­
scending direction, bright movements in man being in dual aspect: as parti­
middle voices or in bass, arising of dis­ cles or as waves (depending on how
sonances and their transition in conso­ we interpret them). On the subatomic
nances, specific rhythmic figures (syn­
cope, and other), change of measure or
tempo, timbre contrasts, modulations, 9 The notion that all aspects of complex
articulation nuances etc., are peculiar phenomena can be understood through
“sound events”, which in their develop­ their reduction to component elements.
ment make the contents of composition, 10 From old Greek oXoç, - “whole, inte­
its dramaturgy. gral”. The founder of modem holism J.
8 Namely in connection with this prop­ Smats said sacramental phrases that the
erty of musical intonation Dimitr Hristov whole is more than the sum of its parts;
in his monograph “The Theoretical and that the highest fonn of organic
Foundations of Melodics” («Теоретиче­ wholeness is a human personality. But
ские основы мелодики», Moscow, much earlier Hippocrates said that a hu­
1980) points out that serious difficulties man being is “microcosm in macro­
arise “at the attempt to penetrate into the cosm”, and still earlier Lao-Tszy asserted
melody world by means of scientific that one can cognize the world without
methods”, which (melody) “conceals its leaving one’s own yard and so on.
regularities [...], stubbornly escaping 11 We examine this issue in the work
from the nets of professional analysis” “Psychological dimension of music”
(p. 11-12). On the level of intonation (Gagim I. Dimensiunea psihologică a
“hidden laws” operate. muzicii, laşi. Timpul, 2003), p.99-103.
level hard elements/objects are trans­ sciousness its content.15 (this is
formed into vibrating models. In essentially constructivism - another
quantum mechanics phenomena are thesis o f the modern science). “An
represented as probabilities and asso­ electron has no objective properties
ciated with values taking the form of outside my consciousness”, the quan­
waves and are identical to math­ tum physics postulates. The same oc­
ematic formulas used for describing curs with musical image.
of, for instance, vibrating cord o f a Subatomic particles (dy­
guitar or of a sound wave.12 In music namic models) are presented at the
the tone also has a dual form: as ma­ same time as energetic “packets”.
terial particle and as “super-material In music sound, motive, grain-into­
ether”, as spiritual vibration. Music is nation etc, are “energy packets”.16
simultaneously “nature” and - “su­ Dynamic models build definite stable
per-nature” . The form o f musical structures which form material sub­
composition is also dual: form- stance on the macroscopic level. By
scheme and form-process, also - analogy in music the given macro­
form-text and form sounding13, also - scopic substance is a composition
theoretic form and psychological form.17
form14 and so on. The forces of attraction and
Establishing by the modern repulsion interact among sub­
science of the identity between atomic particles. The given process
matter structure and thinking is difficult to visualize as physicists
structure is accounted for by the fact say but it is utterly necessary for un­
that our consciousness plays funda­ derstanding subatomic phenomena.
mental role in the process o f cogni­ The analogy in music is stop/fret
tion (observation). The crucial fea­ (with its internal-sound gravitation
ture o f the quantum theory' is under­ processes: stable and unstable sounds),
standing that a person is needed for which cannot be depicted-visualized
generating the properties o f sub­ in text (as scales for example), it only
atomic processes rather than for mere can be sung, played, sounded. In
observing these properties. In music general, stop/fret is presented as mi­
there’s analogical phenomenon: a cro-model o f the Universe: in the
human being not only observes from
outside the movement of musical dis­ 13 We draw' your attention to the linguis­
course. but also creates in his con- tic similarity of the notions “image” and
“imagination” (=entering the image). The
image appears and is created in imagina­
tion and only there.
12 Capra Fr. Momentul adevărului (The 16 Though musical tone in itself is “ener­
Turning Point). Bucureşti, Editura getic unit”. Tone from Gr. “tonos” and Lat.
Tehnică, 2004. “tendo” means straining, tension. In other
13 We explain these two kinds of musical words tone is “energy”, physical-physio­
form in “The Introduction into Dynamic logical and psycho-spiritual. Hence intona­
Musicology”, Balti State University, tion = in + tone - “entering tone”. To in­
2007, Scientific library (in manuscript). tone means to enter tone energy.
14 We examine these two kinds of musi­ 17 We remind that interpretation of music
cal form in the work “Psychological di­ as sound-psychic energy was the object
mension of music” (see above). of study by Ernst Kurth in the 1920s.
center there’s tonic (the sun) around structure to rhythm occurs in the
which the rest o f its elements (“plan­ new science. The notion of rhythm
ets”) “are turning” (by the gravitation plays a fundamental role in the de­
laws). velopment of a new holistic view of
Another principle of world the world. Processes and stability are
arrangement is holographic: the compatible only in case they produce
whole is coded in each of its parts. rhythmic models - fluctuations, os­
Sound is a hologram o f the universe.18 cillations, vibrations, waves. The ex­
A musical sound is a hologram of mu­ pression of a person’s individuality
sic; it comprises (in a hidden and con­ also has in its basis rhythmic formu­
centrated form) music’s main ele­ las: speech, body movements, ges­
ments: melody (sound-pitch), harmony tures, breathing etc.21 Different rhyth­
(overtones), stop/fret (gravitation field mic models are the expression o f the
between overtones), rhythm (move­ same main rhythm: internal hidden
ment-pulsation), form (stretch-length pulse.22 The fundamental role of
of sound), timbre (sound color), dy­ rhythm covers both perception and
namics (sound power) etc. sensor communication: when we
In order to express dynamic look at some object our brain trans­
nature of reality David Bohm for­ forms light vibrations into rhythmic
mulated (by analogy with hologram) pulsations o f neurons. Analogical
the notion of Holom ovement19 to transformations occur also at audi­
study movement structures rather tor}' perception. 23 The surrounding
than object structures. The well- reality represents an uninterrupted
known fundamental thesis in musi­ dance, and our sensations transform
cology: the essence of music is some o f its vibrations into frequency
movement. The essential in music models which are processed by brain.
isn’t “structures” but their movement Rhythm is the fundamental element
in time,20 Hence the main notions of
musical content (image): “forma­
tion”, “development”, “dramaturgy”. 21 It is established that human organism
Modem physics characterizes functions on the basis of over 300
matter as “uninterrupted energy rhythms (Volkov Iu., Polikarpov V. A
human being. Encyclopedic dictionary.
dance” with certain rhythmic models
(Человек. Энциклопедический сло­
rather than something passive and in­ варь.) Moscow, Gardariki, 1999).
ert. A conceptual transition from 22 Leonard George. The Silent Pulse.
New York: Bantam, 1981.
18 The world is the matter in movement. 2j Rhythm also plays an important role in
And each movement produces vibration different kinds of interpersonal commu­
(sounding). Hence, without vibration nication. Each conversation is a subtle
(without sound) there’s no matter, Sound rhythm (mostly invisible) based on syn­
as fundamental phenomenon is an inte­ chronizing of the partners’ micro-move­
gral element of the universe containing ments. A complex synchronization oc­
in itself the main properties of the latter. curs between a baby and mother (we re­
19 Bohm David, Quantum Theory. New mind also of the role of a lullaby) and
York: Prentice Hall, 1951. also between lovers. On the other hand,
20 In this sense E. Hanslick is right claim­ antipathy, opposition and lack of har­
ing that music is “sound forms in move­ mony appear when the partners’ rhythms
ment”. aren’t synchronized.
of m usic. Here it is manifested in dif­ nature of psychics. Psychics isn’t “a
ferent forms and on a different level mechanism”, “an apparatus”, “a sche­
o f the musical tissue structure (of a me”, “a structure” (Cartesianity), but it
composition): from the rhythm of is “a living system”, “an organism”, “a
initial tune to compositional rhythm phenomenon in time movement”, it
(on the level o f the whole composi­ isn’t “a fact”, it’s “an act” (“process-
tion).24 event”), it isn’t “a moment” “outcome/
The new (systemic) biology conclusion”, it’s “movement-forma­
proves that fluctuations are crucial tion” (Heidegger, Bergson),26 psychic
for the dynamics o f organisms’ self­ processes are “as melody”, Merleau-
organization. They constitute the Ponty states.27 The psychics fun­
base o f order in the living world: or­ ctions in the basis of “rhythmic-
ganized structures are born from dynamic principle”. There’s direct
rhythmic models. Denis Noble in evidence of similarity o f psychics
his book “The Music of Life. Biology and music.28 In connection with the
beyond the Genome” compares an necessity of understanding new
organism with “an orchestra without phenomena, an increased interest
a conductor” .25 An organism grows, for the studying of the right
develops, is formed in time, the same hemisphere of brain arose which
as musical composition. Music and a possesses characteristics necessary
living organism have the same prin­ for understanding these phenomena.
ciples o f forming and functioning. Musical thinking is also thinking-
Following the example of process, it isn’t thinking-screen, it’s
quantum physics and systemic biol­ thinking-movement, but it isn’t
ogy modern psychology switches its thinking-“outcome/ conclusion”.29 It is
attention on the transition from the thinking of the right hemisphere
psychological structures to proc­ whose characteristic properties are
esses which lie in their basis. Many syncretism, synchrony, parallelism,
psychologists and psycho-therapeut­ continuity, polysemy, non-linearity,
ists proceed from mental dynamics in
the notions o f energy stream (from
feelings, experience rather than rea­
sonable thinking). Movement, dy­
namics, constant transition of one 26 Bergson Henri. Eseu despre datele
states (processes) into other is the mediate ale conştiinţei. Iaşi, Polirom,
1998.
24 See for example: Nazaykinskyi E. The 27 Merleau-Ponty Maurice. Phénoménolo­
logic o f musical composition. (Логика gie de la perception. Paris, Gallimard,
музыкальной композиции.) Moscow, 1971.
Muzyka, 1982. 28 Hence its priority role in making im­
25 Noble Denis. The Music of Life. Biol­ pact on a person (among other arts and
ogy beyond the Genome. 2006. Earlier phenomena).
(1993) Noble wrote a book entitled 29 Listening to a symphony for example
“Logic of life” but in the new book he we are not interested in its ending (“final
replaced the word “logic” by the word conclusion/outcome”), we are interested
“music” as he thought that an organism in the flowing-movement of its dis­
functions and develops according to mu­ course, in the perception of living proc­
sic laws rather than logic ones. ess-content.
holism, heuristics, holography, poly­ • Musicological, in the sense of
phony e tc /0- '1 developing new directions: 1)
Dynamic (or functional) musi­
Conclusion cology (where aspects and ele­
ments of music will be revealed
The above said brings about in their “living” form, in their nu­
the necessity o f studying music from merous and various interrela­
the positions o f the modem episte­ tions, interconnections and mu­
mology at least in the following per­ tual influences with their
spective directions: role/function of communicating a
• Philosophic, in the sense of certain message; in music each
interpreting music as a special element “speaks”, addresses to
sounding philosophy, as auditory the listener, invites him to a pe­
(and temporal) hermeneutics, as culiar “dialogue” (in the sense
sound (auditory) semantics, as that music is directed to percep­
specific musical cognition.3
0312* tion) and so o n / 3 2) Sound (audi­
tory) musicology, with emphasis

30 We study this issue in the work “Psy­


chological Dimension o f Music" (see in 1988-1989 during discussion of the
above), p.244-252. problem “Musical science: What kind of
31 Why can we sing polyphonic but can’t science must it be nowadays?” Partici­
speak polyphonic? Because singing (mu­ pants of the discussion came to the con­
sic) is the right-side thinking, and speech clusion that the future music science will
is the left-side thinking (diachronic, be philosophy o f music. “Musicology po­
monosemantic) etc. sitions itself today not only as science.
32 In this sense the scientific conference Philosophic notes are obviously heard in
entitled ’‘Sounding philosophy” («Зву­ it.” (V.Medushevskyi). For musicology
чащая философия») is symbolic (The today “philosophy is especially impor­
collection of materials. SPb.: Saint-Pe­ tant. I’d even predict the actuality of de­
tersburg philosophic society', 2003), veloping philosophy o f musical analysis "
where the similar problem has been (I.Zemtsovskyi). (Quote by: Kluiev A,S.
raised, (see some reports: M.P.Zobova. The Future o f Musicology (Будущее му­
Does philosophy sound today? (Звучит зыкознания). In: Methodology of hu­
ли сегодня философия?) р.88-91; manitarian knowledge in the perspective
T.A.Akindinova. “Sounding philoso­ of 21st century. The materials of the in­
phy": about movement tendencies in ternational scientific conference. 18
historical time («Звучащая филосо­ May, 2001. Saint-Petersburg. Series
фия»: о тенденциях движения в исто­ “Symposium”. Issue No. 12. SPb.: Saint-
рическом времени), р.5-8; A.S.Kluiev, Petersburg philosophic society, 2001,
Music as sounding philosophy (Музыка p.294-296).
как звучащая философия), р.99-100; 33 See the works of B.Asafiev “About
A.K.Sekatskyi. The score o f inaudible directionality of forms in Chaikovskyi’s
music (Партитура неслышимой му­ compositions” («О направленности
зыки), p.160-178 etc. But this is only one форм у Чайковского») (Selected works
of attempts. It’s necessary to move fur­ - M: AS USSR, 1954, v.2, p.64-70),
ther in this direction. The necessity of “Composer-playwright P.I.Chaikovskyi”
studying music in philosophic perspec­ («Композитор-драматург
tive has been mentioned in the magazine П.И,Чайковский» (Ibid., p.57-63) and
“Soviet music” («Советская музыка») other.

I
on “auditory” (besides visual, by ence of education).36 It is also
score) research o f music. One possible to renew (to further de­
method of this direction can be­ velop) principles and methods of
come an auditory analysis of a musical education formulating
composition.34 The necessity o f the main task (theme) of its re­
further development of musicol­ search where the main object
ogy in its new directions remains isn’t “Music” but “I and Music”.
topical/actual,35 This fundamentally changes the
• Pedagogical, in the sense of de­ methodology o f its teaching and
veloping new direction - peda­ learning.
gogics o f hearing (besides peda­ • General scientific, in the sense of
gogics o f eye whose vector tra­ inter-, poly-, trans-disciplinary
ditionally is followed by the sci- perspective and mutually advan­
tageous research - on the border
(in union) with other sciences:
34 In my work mentioned above “Musical philosophy (theory o f cognition,
dictionary” we’ve included the given no­ metaphysics etc.), psychology
tion offering one of several variants of its (study of psychics/consciousness/
definition (p.20). In this connection we’d properties o f the right hemi­
mention the notions of B.Asafiev “ob­ sphere etc.), pedagogics (deve­
serving music” and “finding music”. lopment o f “the right-side
j5 Though the issue has been raised be­
thinking” : intuitive, non-linear,
fore. “The problem of perspective of the
musicology development was raised in holistic, heuristic, holographic,
national science about music long ago, polyphonic etc. which is neces­
A.S.Kluiev writes, but it was brought sary today as has been mentioned
into the limelight in 1988-1989 in con­ already;37 using the possibilities
nection with discussion in the magazine of music/child’s musical experi­
“Soviet music” of the issue: “Musical ence in developing o f a person’s
science: What kind of science must it be general qualities through his
today?” (“Soviet music”, 1988 - No.11, “musicalization” in broad and not
p.83-91; 1989 - No.l p.71-77; No.2 only specific word meaning).
p.38-43; No.5 p.82-89; No.8 p.48-54).
The participants of discussion agreed that
the future musicology must become a 36 We study the issue of “pedagogics of
kind of generalized theory of music hearing” and its essence in: Gagim I.
comprising theoretical, historical, psy­ Music as great pedagogics (Музыка как
chological and other knowledge about великая педагогика) И Musical-peda­
musical art. V.Medushevskyi: In science gogic education on the boundary of 20th
“the interest has appeared now not so and 21st centuries”. Materials of VIII In­
much to separate disciplines but to the ternational conference. Moscow, MPGU,
whole picUire of music arrangement and 2004, p. 146-153.
its role in modem situation”. °7 Nowadays the necessity of develop­
M.Mughinshtein: “On the threshold of ment of non-traditional thinking means,
the 21st century the contours of some of new logics is increasingly emphasized
synthetic musicology are looming in the (see for example the works of Eduard de
horizon, where science wonderfully Bono where the author offers different
merges with art, and art element merges means of developing “parallel”, “non­
with the element of life itself!” (Kluiev standard”, “lateral” thinking, “water
A.S. The quoted edition). logic” etc.), (http://www.debono.ru)
The given approach to music will for a modern person in the matter
place the musical science in the o f cognition and transformation
line o f advanced sciences and by him/her of the objective world
music will acquire its real role and finally of himself/herself.

B ib liograph y

1. Bergson Henri. Eseu despre datele imediate ale conştiinţei / Bergson H. - Iaşi:
Polirom, 1998.
2. Bohm David. Quantum Theory / Bohm D. - New York: Prentice Hali, 1951.
3. Capra Fritjof. Momentul adevărului / Capra F, - Bucureşti: Tehnică, 2004.
4. Gagim Ion. Dicţionar de muzică /Gagirn I. - Chişinău: Ştiinţa, 2008.
5. Gagim Ion. Dimensiunea psihologică a muzicii / Gagim I. - laşi: Timpul, 2003.
6. Leonard George. The Silent Puise / Leonard G. - New York: Bantam, 1981.
7. Merleu-Ponty Maurice. Phenomenologie de la perception / Merleu-Ponty M. - Pa­
ris: Gallimard, 1971.
8. Nicolescu Basarab. Transdisciplmaritatea / Nicolescu B. - Iaşi: Polirom, 1999.
9. Звучащая философия. Сборник материалов. СПб.: Санкт-Петербургское
философское общество, 2003.
10. Клюев А.С. Будущее музыкознания И Методология гуманитарного знания в
перспективе XXI века. Материалы международной научной конференции.
Серия “Symposium”, Выпуск № 12. СПб.: Санкт-Петербургское философское
общество, 2001. с. 294-296.
11. Медушевский В.В. Интонационная форма музыки / Медушевский В.В. - Мо­
сква: Композитор, 1993.
12. Назайкинский Евгений. Логика музыкальной композиции / Назайкинский Е.
-Москва: Музыка, 1982.
13. Христов Димитр. Теоретические основы мелодики / Христов Д. - Москва:
Музыка. 1980.

Srigătul
Anastasia RACIUC
MUSICAL EDUCATION
IN DIMITRIE CANTEMIR S FAMILY
TRADIŢIA MUZICALĂ ÎN FAMILIA
L UI DIMITRIE CANTEMIR

Victor GHILAŞ,
PhD
A rt S tudies C entre of the C ultu ral H eritag e In stitu te
Science A cadem y of M oldova, C h işin ău
Artele frumoase, muzica în primul rând, au ocupat un loc de cinste în viaţa familiei
Cantemir. Studiul de faţă încearcă să urmărească tradiţia muzicală a acestei faimoase
dinastii, vizibilă pe parcursul a cel puţin trei secole. Primele informaţii cu privire la
aptitudinile artistice ale neamului cantemiresc sunt atestate la Constantin Cantemir, domn
al Ţării Moldovei (1685-1693) care, în pofida culturii sale modeste, avea toată
consideraţia pentru arte, poseda arta improvizaţiei, manifestăndu-se ca interpret, doinind
cu multă măiestrie la caval. Fiul său, Dimitrie (1673-1723) a fost un muzician de vast
orizont artistic —compozitor de prestigiu, teoretician erudit, instrumentist de excepţie şi
pedagog de vocaţie, afirmăndu-se, în primul rând, pe făgaşul muzicii turceştii, dar şi în
sânul familiei. Talentul şi predilecţiile muzicale, atmosfera din familia lui D. Cantemir au
avut reflexe benefice asupra copiilor săi - Maria, Antioh şi Ecaterina. Astfel, conform
unor surse documentare, Maria a practicat la un bun nivel arta vocală şi pe cea
instrumentală (poseda clavicordul). Preocupări muzicale serioase a avut şi Ecaterina,
care, aidoma surorii sale pe linie paternă, poseda şi ea clavicordul, dragostea pentru
muzicăfiindu-i altoită, bineînţeles, în familie de tatăl ei. O activitate prolifică în perimetrul
artei sunetelor a avut-o fiul mai mic al lui D. Cantemir - Antioh. Concomitent cu studiile
muzicale particulare făcute în străinătate, relaţia acestuia cu muzica s-a desfăşurat şi pe
alte itinerare. în spectrul preocupărilor lui Antioh s-a aflat nu doar simpla admiraţie
pentru această artă (era bine familiarizat cu creaţia lui N. Pörpora, G. B. Pescetti, G. Fr.
Händel), ci şi componistica şi lexicologia muzicală, fapt ce relevă intersul sporit pentru
domeniid de referinţă. Prezentul demers doreşte să sublinieze faptul că muzica a făcut
parte organică din hrana spirituală a familiei Cantemir pe parcursul a câtorva generaţii,
servind ca un mijloc puternic de educaţia estetică şi de formare culturală în spiritul
iluminismului european.

Liberai Arts, music in par- pieces o f art under various forms.


ticularly, occupied a major place in Musical predilection was highlighted
Dimitrie C antem irs family. The fa- firstly.
mous dynasty’s artistic traditions can Constantin Cantemir (1612-
be tracked over several (at least 1693), the head of the state of
three) generations. The contribution Moldova (1685-1693) was an adept
of special D. Cantemir’s descent to of knowledge and science, having
spread and promote cultural and ar­ predilection for the arts. His youngest
tistic values stimulated the old life son, the biggest Antioh (1670-1724),
and artistic emancipation at the na­ twice prince of Moldova (1696-1700,
tional and international levels. 1705-1707), made great efforts to
Dimitrie Cantemir’s family created support written culture by encourag-
ing the edition o f books. Educated in The skill of the art interpre­
a special atmosphere Dimitrie tation on caval by Constantin
Cantemir continues the tradition of Cantemir had been acquired before
his descent. His children were part of his reigning. The most likely that
a particular complex education, being happened when he was in direct
favoured by family cultural environ­ contact with the traditional environ­
ment and accurate education o f the ment of his country. Based on Sul-
artistic development. zer's study we can state that Con­
His father had a crucial role stantin Cantemir had an apparent mu­
in the development and the emer­ sical talent, since doina as a type of
gence of artistic skills of Dimitrie lyrical musical genres, requires skills
Cantemir’s descents. The wise prince and special interpretive art. Indeed,
enrolled Greek, German and Russian the creative and interpretive versions
teachers, who taught classical and occur simultaneously through the
modem languages, history and other improvisation act. The improvisa-
disciplines for guiding children. tional music is a way to exploit a
Those had beneficial effects on their creative fantasy of a performer,
intellectual perspective. which generates rich, various and
A special interest for the arts, complex melodic forms. It calls on
Maria, the daughter of the greatest both a moment of performer's inspi­
Dimitrie Cantemir, manifested a ration and imagination during his in­
strong interest in painting, architec­ terpretative act. Therefore, Constan­
ture and jewellery. He portrayed his tin Cantemir's musical skills appear
brother Antioh, both being fond of to be obvious, he being presented in a
art. Ecaterina, Dimitrie Cantemir’s double hypostasis: as a creator and as
daughter, from the second marriage, a performer. Unfortunately these are
was a fervent admirer o f beautiful the only documents that we have on
arts, preferring, particularly, the col­ this matter which could describe the
lection of pictures. Other D. degree of his relationship with native
Cantemir’s descendants got the taste music o f that period - the second half
for painting. Music had a special of the XVIIth century.
place in family life. Consequently, More is known about
we can pursue to the discussion and Dimitrie Cantemir's musical con­
analysis of the role o f art in D. cerns, particularly about his occupa­
Cantemir’s family. tions with Turkish music. His proper
The information that helps us musical education was started rela­
to investigate this issue is provided tively late, at the age of 18 years,
by the work o f Franz Joseph Sulzer when his father called him to Iaşi to
(? - 1791) The History o f the Trans­ Jeremiah Cacavelas - one o f the most
alpine Dacia (1781). A passage taken outstanding personalities of neohel-
from the paper reads (referring to the lenic culture during that period. For
life and order o f the court of two years (1691-1693) the young
Moldova), that Constantin Cantemir prince Dimitrie studies Byzantine
used to skilfully interpret on caval and Gregorian music under the di­
traditional songs such as doina [1]. rection o f J. Cacavelas. Later, in the
This story is significant from several capital of the Ottoman Empire, his
points of view. musical knowledge is extended at the
Orthodox Patriarchate Academy, mental performing arts. Moreover, he
studying such instruments as dealt with music pedagogy. Wishing
kemdnce and tanbour with two fa­ to express himself in artistic level,
mous music teachers - Kiemane Ah­ Dimitrie Cantemir generalised the
med and Tanburi Angel i. Also, in experience of his predecessors that he
Constantinople, Dimitrie Cantemir combined with his own knowledge
studies the ancient Greek music with and personal practice. Through work
Iacomi and Meletie de Arta. Musical and talent he obtained notoriousness
education continues in Turkey for the of virtuoso of the tanbour raising
period o f 15 years, during which he musical culture of his time at excep­
studies the East artistic culture, the tional greatness, a performance for
religion o f Islam and theoretical and which he is considered one of the
practical rules o f musical arts from most famous musicians from the
the Turko-Persian area. Dimitrie capital of Turkey. As a big performer
Cantemir spends nearly 22 years in o f the instrumental art, he was invited
the Islamic Oriental center marked by to give music lessons. The work The
the confluence o f the XVIIth and History o f the Growth and Decay o f
XVIIIth centuries - a historically the Ottoman or The History o f the
prosperous period of Ottoman arts. Ottomam Empire (1714-1716, post­
The sultans were protectors of music. humous) reports that Dimitrie
Accepted, cultivated and encouraged Cantemir had six disciples, among
by dignitaries and stayed-officials, them: Tastci Oglî, Mehmed Senik,
the art of sound is honoured and Bardakci Mehmed Célebi, Ralaki
privileged, and those who practice it, Eupragiote (noble Greek from Con­
are especially promoted. Dimitrie stantinople), and two w'ell-known
Cantemir also benefited of a favour­ Turkish officials - Davoul Ismail Ef-
able spiritual environment of musical fendi (the greatest treasurer of the
education. Under such circumstances Empire) and Latif Célebi (treasury
he managed to manifest himself en­ cashier) [2].
tirely. He fulfilled his musical talent In his practice, Dimitrie
in several areas o f music. We refer to Cantemir proceeds from idea of con­
his achievements in the field of mu­ tinuity. The tradition of classical
sic theory. He developed the famous Muslim education was teaching the
Turkish music treatise, known in the principles of classification o f knowl­
Turkish historiography as The Book edge, skills and science from an en­
o f the Science o f Music through Let­ cyclopaedic perspective. This con­
ters (Kitab-u'ilm-the-musiki'cild vedjh cept was carried by the previous Ori­
it hurufdt or Edvar-Kantemir-oglu; ental thinkers al-Kindi (about 801 -
1695-1700?). Another theoretical m.873?), a 1-Farabi (872 - 950), Ibn
treatise on Turkish music - Introduc­ Sina (980 - 1037), Ibn Rusd (1126 -
tion to Turkish Music Written in 1198).
Moldovian (Introductione in musica Music was one the main
turcica idiomati moldavi, 1711-1720) components o f the educational proc­
is considered lost. ess. In the Ottoman Empire they
Dimitrie Cantemir also had made the most o f music as a subject
exceptional achievements in the field of study in schools, particularly, its
of musical composition and instru­ special elements in the civic - moral

Universitatea de Sta*
„Alecu Russo"
o -< * 2 0 2 - Bibtioteca $iimiiiic§
formation o f the personality, his/her Setting the objectives of mu­
spiritual culture. The contribution of sical art, D. Cantemir formulates
music was also noticed in the forma­ some elements of methodology, ex­
tion o f a harmonious state, designed pressed in theoretical studies with
to promote the ideas o f social time. musical-didactic purpose. The prin­
Therefore, music was considered an ciples of artistic training (systemic,
exceptionally educational art. unity between theory and practice,
First of all, Dimitrie Cantemir conscious o f skills training, etc.) are
points out that everyone who wants also pointed out consistently and
to have a good musical education convincingly by D. Cantemir.
must possess the theoretical and As a form o f music educa­
practical rules o f this art. On this tional organization, along with inde­
basis, his teaching principles in­ pendent achievements, two other
cluded two constituent sides of one educational activities are effectively
and the same teaching process - addressed by the musician: the envi­
theoretical aiid applied. Otherwise, ronmental and the one organized un­
the potential musician needs a com­ der the teacher's guidance. They
plex training. Dimitrie Cantemir complete each other, making a strong
makes the methodological concept cohesion between these chains o f ar­
laconic in Mahomedane Religion tistic musical training. Certainly,
System (1722, anthumous), focusing Dimitrie Cantemir’s talent, his musi­
particularly on the performer's need cal predilections and the artistic at­
for music tonality, rhythms, the pros­ mosphere of his family influenced his
ody of Oriental art and the modal or­ children. The art of sound was in o f
ganisation o f the melody (called D. Cantemir and his successors’ at­
Usui). tention even after 1711, when he was
A methodological hint can be forced to take refuge in Russia. We
considered the following assertion: can realize this continuous passion
that who will perfectly know the so- for music by studying his works, for
called Usui, may perform a piece of example, The Description of
music without a mistake and without Moldova (1714-1716, posthumous),
the aid o f those notes, by hearing it The history o f the Ottoman Empire or
two or three times carried out by the Mahomedane Religion system and, of
author or his teacher [3], Among the course, by researching other docu­
methods proposed and used by D. mentary sources. Family environ­
Cantemir in teaching music the fol­ ment was permanently maintained by
lowing are emphasized: explanation, various forms o f artistic musical edu­
demonstration, exercise, individual cation, thus they could develop skills,
work, etc. These ideas constitute a hobbies, and musical tastes, stimu­
direct, indirect or deductive forms his lated since early childhood. In the
of works, having a historic, ethno­ twenties of the XVIIIth century, mu­
graphic, philosophical and artistic sical soirée, with musicians o f the
character. The role of music was seen tsar Peter the Great Court were often
as a complex art, an aesthetic educa­ organized in the family apartments of
tion, a cultivation o f high status, or D. Cantemir in the Russian capital
human feelings. where “fashionable” dances were
shown. Russian tsar often partici­ Maria, her sister, Ecaterina had a
pated in these events [4]. clavichord. A remarkable illustration
As for Dimitrie Cantemir’s was published by the French por­
heirs, music meant a constant con­ traitist Louis-Michel Vanloo (1707-
cern and a clear choice in their artis­ 1771). As it seems, music accompa­
tic and cultural interests. nied her throughout lifetime. Subse­
According to documentary quently, she solemnized the religious
sources, Maria Cantemir (1700-1754) marriage with Dmitri M. Golitzyn
excellently practiced the vocal and (1721-1793), who would hold the
instrumental arts. She mastered the position o f Russia’s ambassador in
clavichord and she had the necessary Vienna. Passionate by music and
skills to interpret complex concerts, being a great fan of W. A. Mozart’s
to accompany from the first musical talent (1756-1791), Golitzyn attended
reading songs with harmonic aid of the concert o f the young musician, in
general bass and to sing difficult 1762, who showed up for the first
arias. Her interest for music results time (with his family) in the Austrian
from the correspondence with An- capital. Mozart and D. M. Golitzyn’s
tioh. In one o f the letters, dated from meetings continued later, including
September 1736, when he served as the residence o f the ambassador, a
Russia’s ambassador in England, fact constantly reported by the Mas­
Maria asked her brother to purchase ter of Salzburg in his correspondence
from West a “clavichord with a good with his father, Leopold Mozart (let­
tone” [5]. ters o f 17 and 24 March 1781; 21-
In another message to her December 1782; 3 and 20 March
brother, she regretted the fact she had 1784). Unfortunately at the time of
no acquaintances among musicians those concerts, Ecaterina Golitzyn-
who could compose music for her Cantemir was no longer alive.
lyrics, with the hope that the problem
would be solved. That was brief, but
convincing information from differ­
ent points of view. Maria Cantemir
possessed exceptional musical skills.
She had certain preferences for the
art of sound, knowledge of the music
world of Western Europe, being able
to distinguish, to select and to accept
Western values, she was opened to
new elements in music - this was
confirmed by her belonging to a cul­ Ecaterina Cantemir-Golifan next the
clavichord. Portrait by Louis-Michel
tured dynasty, with old artistic and
Vanloo (1759).
irrefutable musical traditions.
The continuity o f predilec­ Antioh, his youngest son,
tion for music is maintained by the had the most productive activity in
interests o f Ecaterina Cantemir- the arts, including music among
Golitzyn (1720-1761). Love for mu­ Dimitrie Cantemir’s succesors. Due
sic and knowledge was inspired by to various existing sources we are
her father, Dimitrie Cantemir. Just as aware about the broad spectrum of
his concerns, sources that appeared of Russia during the first decades of
either in his adoptive homeland or the XVIIIth century'. Young prince
abroad. Five years after his prema­ grew and was educated in a spiritu­
ture death, Satires by Prince Antioh ally beneficial atmosphere o f music
Cantemir (Satires by Mr le prince in general, and particularly with
Cantémir. Avec l'histoire de sa vie, Western music.
1749) were published in London. His Antioh Cantemir’s (1708?-
biographer, O. Guasco remarked that 1744) relationship with music con­
Antioh Cantemir’s affection towards tinues throughout his life. The scien­
music was much more than mere tific and literary culture, the illumi­
deep attachment towards this art. In nist spread and the deep European
fact, he performed music most likely thought led Antioh to translate from
at practical level and composition French into Russian the Conversa­
levels the work “ Piece o f Its Wayu tions on the Plurality o f Worlds by
(“des pièces de sa façon”). philosopher Fontenelle (1657-1757).
It must be emphasized that The importance o f this cultural event
his passion for composition was en­ is remarkable.
tirely possible, especially if we take
into account the following argu­ p.A3TOBO{)W
ments. Antioh Cantemir’s musical
M HQAÉcfM M1POB 13 -
horizons were formed, primarily, due
to the education obtained in the fam­
ily, but also by the spiritual atmos­
phere o f the period, marked by the
reforming work of Peter the Great, in Ktoish AirviovB iairroimnO.
the field o f culture. The illuminist .

movement was aimed at inserting Bf- *ft *1


music in the aristocratic Russia even -- -------

by legislated constraints o f the Tsar.
Thus, the art o f sound was present at Headline in Russian, Conversations on
the Plurality o f Worlds (1686) by
the royal court, at aristocracy salons,
Bernard le Bovier de Fontenelle,
at various concerts, recitals, perform­ translated by Antioh Cantemir.
ances, and musical soirées. At the
balls, along with the music o f local When presenting the volume
composers, such foreign dances as to readers, Antioh Cantemir makes a
minuet, gavotte, allemande, and Ital­ number o f valuable explanations
ian instrumental music, composed by concerning the text for the comple­
A. Vivaldi (1678-1741), A. Corelli tion of the study and also for a better
(1653-1713), etc were interpreted. level of understanding. In this way,
Foreign artists were attending the words, concepts, definitions and
Court too. Gradually, the music cuts other new useful elements are intro­
into the everyday lives o f Russian duced in the vocabulary o f Russian
nobility as a way o f spending leisure language. Along with philosophical
time. Concerts are often performed in and scientific terminology, in notes
the families. These were new forms nr. 26, 28 and 30, A. Cantemir in­
of manifestation o f modem music, cludes some elements of spiritual
depicting the cultural and artistic life culture vocabulary, adding annota­
tions, including those with artistic Francesco Bemardi (16807-1750),
connotation: décor, elegy, dray, op­ His high appreciation for the Italian
era, stalls, poem , theater, and foreign music and art in general, is mani­
terms at that time in Russian lan­ fested by the fact that Antioh under­
guage. For instance, the word opera took diplomatic efforts in order to
means “a vivid representation o f a organize a tour of those soloists to
certain action which differs from Petersburg. Antioh Cantemir’s re­
comedy by the fa c t that in the comedy spect for Italian music didn’t prevent
artists are simply talking, while in the him from admiring the creation of
opera, speaking is accomplished by other composers, for example, that of
singing” [6] or the foreign word dé­ the German G. Fr. Händel. On sev­
cor expresses “everything in an op­ eral occasions, the young diplomat
era or a comedy that serves to em­ and poet asked through letters to his
bellishing the theatre by which the old acquaintances Amiconi, Zam-
place is presented to the audience as boni, Ossorio, to send notes of the
the story requires, that is sometimes musical works of Händel - the over­
plain, sometimes city, sea etc. ” [7]. tures in seven parts, the new concerts
The humanist action of for organ. Later, he also asked them
Antioh Cantemir is obvious if we for a good teacher to take music les­
take into account that his explana­ sons [8].
tions are preceding the appearance of Antioh’s training as a musi­
the Russian national opera, an event cian is shown very convincingly in
that was to occur much later, in the his Satires. Music appears there ei­
last quarter of the XVIIIth century. ther as an object o f comparison, ei­
The humanist, linguistic and cultural ther to reveal the deep senses of mu­
desideratum o f the young prince is sic and its cognitive-formative role,
presented as an important and inno­ either as a rhetorical element or as a
vative contribution to Russian spiri­ social phenomenon of the human
tuality. Besides this pioneer’s work, spirit modelling.
he prepares the music fans o f Russia, In The First Satire. To My
for receipting the opera, awaking in­ Mind: On Those Who Blame Educa­
terest to this new and complex kind tion (1729) the musical vocabulary is
o f composition. used as a method o f depicting the
From the period of his dip­ manners and characters. It intended
lomatic missions in England (1732- to highlight the author’s option
1738) and France (1738-1744) there choosing advancing on the path of
are several stories that inform us that culture. The following verses illus­
Antioh Cantemir was often present in trate his judgement: One may inter­
concert halls, he was personally ac­ pret 3 or 4 songs on flutejalready
quainted with the famous composers wants to step on the highest social
Nicolo Pôrpora (1686-1768), Gio­ level... [9].
vanni Pescetti (1704-1766), Georg Following the idea of The
‘ Friedrich Handel (1685-1759), but fourth Satire. Towards Muse. About
also with the great opera singers of Satirists poetry (1731), we can find
the time Francesca Cuzzoni (1700- interesting biographical data about
1770), Gaetano Majorano (1710- the poet’s activities, including those
1783), Carlo Broschi (1705-1782), relating to his musical concerns. The
poet wrote about his composed songs ily’s wealth. “ Old organs with
in his youth which he subsequently wooden body” (possibly clavicine),
destroyed, because he considered “old gusles”, “two bandures of
them unsuccessful. wood“ (probably tanboure) [11] were
The entire content of The found among the inventoried goods,
fifth Satire. Satyr and Perierg (1731) after Constantine’s death, Dimitrie
contained different musical phrases Cantemir’s eldest son, A gusla of
such as wonderful song”, “songs to English origin, a largely popular in­
God", “playing psalm reader”, and strument in the middle of the XVIlIth
others. The musical vocabulary was century [12], was found in Antioh’s
used in other satires as well. dinning-room.
Antioh translated the poetry Music was an organic part of
of Horace and Anacreon into Rus­ D. Cantemir’s family spiritual life for
sian. In the Russian version o f The several generations, serving as a
Song by Anacreon (Анакреонтовых powerful mean o f aesthetic education
песен, 1736), the translator explains and training in an European cultur­
musical words, extracted from the ally enlightened spirit. The musical
Hellenic poet’s lyrics such as: gusla genres practiced by the D. Cantemir’s
(monocord archaic tool with bow), dynasty were diverse - from the music
lauta (ancient musical instrument of oral tradition to Oriental and
and others [10]. European academic music.
Music activities of this fam­
ily can be included in two major
categories specific to the art of
sound: on the practical level, music
was manifested in different hyposta­
ses: creation, interpretation and re­
ception, while its theoretical category
found its expression in the musico-
logical work made by Dimitrie
Cantemir. Music education was in­
troduced in D. Cantemir’s family as
Headline o f the first edition o f Satires by part of an education with humanist
Antioh Cantemir's (1762) in Russian function.
The analyzed documentary
Summarising, we may say materials are different in terms of
that pleading for the beauty of the their importance for the study. They
sound art and practicing music (in its have, however, a common element,
various forms) had continuity during namely: the majority of them certify
years in the D. Cantemir’s family. consistent old musical roots and tra­
Music was always present in this dy­ ditions o f the famous dynasty. They
nasty life. From the available sources reflect only a part o f the musical con­
we found that arts were highly appre­ cerns of D. Cantemir’s dynasty in the
ciated in D. Cantemir’s family, and homeland and abroad. A more com­
the honorific status o f music of the prehensive study of archival materi­
noble heredity could be confirmed als, which fail to attract the attention
also by the inventory Act o f the fam­ of researchers, would supplement the
information and arguments on erations, which succeeded in time. In
diversification of the debated matter fact, music education was designed
and would allow a disclosure of other to correspond to requirements o f a
aspects o f the investigated topic. society in which cultural values gov­
History takes into account the ern the educational activity. The
irrefutable merits o f D. Cantemir’s model o f this dynasty remains viable
family in creating and promoting today as a way of promoting the
spiritual values in the country and beauty at the junction between music,
abroad, music being a necessity in Arts, Humanities and civic, moral
the education o f D. Cantemir’s gen­ culture education.

B ibliography

1. Sulzer, Franz Joseph. 1781. Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist: der
Walachey, Moldau und Bessarabiens, in Zusammenhänge mit der Geschichte des übrigen
Daciens als ein Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte. Voi. I. Wien, Rudolf
Gräffer, 395-399 after Dimitrie Cantemir şi muzica orientală in Alexandra, Tiberiu. 1980.
Folcloristică. Organologie. Muzicologie. Studii. Bucureşti, Ed muzicală, 236 and Idem,
1973 in Revista de Etnografie şi Folclor, tom. 18, nr.5, Bucureşti, 336.
2. Cantemir, Dimitrie. 1886, Istoria Imperiului Otoman. Creşterea şi scăderea lui.
Translation in romanian by dr. Iosif Hodoşiu. Bucureşti, Ed. Societăţii Academice, 217.
3. Ibidem, 128.
4. Ливанова, T. 1952. Русская музыкальная культура XVIII века в ее связях с
литературой, театром и бытом. Исследования и материалы. Том 1. Москва,
Государственное музыкальное издательство, 392.
5. Cf. Штелин, Якоб. 1935. Известия о музыке в России in * * * Музыкальное
наследство. Вып. I. Москва, Музгиз, 12 after Ливанова, Т. Русская музыкальная
культура XVIII века ..., quoted work, 392, 394; Фомин, С. 1984. Кантемир, сын
Кантемира in Музыкальная жизнь, №10. Москва, 17.
6. 1761. Разговоры о множестве миров господина Фонтенелла. С французского
перевел и с потребными примечаниями изъяснил князь Антиох Кантемир в Москве
1730 году. СПБ, 10 after Ливанова, Т. Русская музыкальная культура XVIII века ...,
quoted work, 394.
7. Ibidem.
8. Cf. Cârstea, Cornelia. 1984. Antioh Cantemir. Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 28;
Майкова, Л.Н. 1903. Материалы для биографии князя А.Д.Кантемира, СПБ, 209-210
after Ливанова, Т. Русская музыкальная культура XVIII века ..., quoted work, 395.
9. Antioh Cantemir. Translation by Alexandra Donici and Constantin Negruzzi in
Donici, Alexandra. 1975. Opere. Chişinău, Ed. Cartea Moldovenească, 99. Further
fragments will be reproduced after this edition quotes.
10. See vol: 1867. Кантемиръ, князъ Ант1охъ Дмитр1евичъ. Сочинен1я, письма
и избранные переводы. С портретомъ автора, со статьею о Кантемире и съ
примечан1ями В.Я. Стоюнина (ред. П.А.Ефимова). [Т.] 1 (CXIV + 560 + 50 с. + 1
портр.), СПБ, Изд-во Н.Н.Глазунова, 343. Apud Ливанова, Т. Русская музыкальная
культура XVIII века ..., quoted work, 401-402.
11. Фомин, С. 1984. Кантемир, сын Кантемира..., quoted work, in Музыкальная
жизнь, N°10. Москва, 17.
12. Ливанова, Т. 1952. Русская музыкальная культура XVIII века ..., quoted
work, 402.
LITERATURA CONCERTANTĂ
DEDICATĂ ORCHESTREI ÎN CREAŢIA
MUZICALĂ ROMÂNEASCĂ
DIN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XX
LITERATURE FOR ORGANISING CONCERTS DEDICATED
TO ORCHESTRA IN THE CREATION OF ROMANIAN MUSIC
OF THE SECOND HALF OF THE XXth CENTURY

A n i-R a fa e la C A R A B E N C IO V ,
lector u n iv ersitar, doctor
_________ U n iv ersitatea de V est d in T im işoara, R om ânia
In the time o f changes and renewals, the synthesis o f the concert genre with the
cameral genre and with the symphonic one and the wish to obtain distinguished
instrumental sonorities are more and more elaborated. The Romanian composers looked
for new attack methods, new types o f emission, new colour combinations, things which led
to new musical notation frequent in many of the contemporary scores. Unfortunately, in the
last three decades the concert genre for orchestra was mostly abandoned in Romania. The
composers focus their attention towards other genres and possibilities o f organizing the
sonorous material. This might be possible due to the fact that the orchestras today are not
fond of promoting first auditions or including in their repertoires the new music. The
future, hopefully, will offer more chance to the orchestral concert genre because o f
orchestral skilfulness works, which comply as well with the composers' interests as with the
music lovers

In literatura concertantă - atât „un mentor de renume“1, apărut şi în


de bogată - dedicată diferitelor in­ muzica românească la finele deceni­
strumente soliste, genul concertant ului al treilea al secolului XX, va fi
care face apel numai la aparatul or­ însă mai des abordat în cea de a doua
chestral, a căpătat un loc aparte şi în jumătate a secolului sub cel puţin
creaţia românească. Este genul ce două modalităţi:
propune o desfăşurare a discursului A - Concertul pentru or­
sonor în care orchestra însăşi devine chestră de coarde (care porneşte
un instrument al cărui spirit concer­ uneori şi de la ideea amplificării vo­
tant se impune, fie prin dialogurile cilor aparţinând discursului cameral,
între două sau mai multe instrumente cvartetul de coarde, bunăoară, deve­
care capătă episodice roluri solistice, nind concert pentru orchestră de
de cele mai multe ori cu timbruri di­ coarde), fiind frecventă şi recurgerea
ferite, fie între diferitele partide in­ la structura genului baroc al con-
strumentale. certo-ului grosso, exprimată prin di­
Concertul contemporan pen­ alogul între concertino şi tutti;
tru orchestră, care pe plan universal
şi-a găsit în creaţia lui Bêla Bartok,
cum precizează M ihaela Marinescu
1 Mihaela Marinescu, Concertul româ­
nesc contemporan, Editura Muzicală,
Bucureşti, 1983, p. 83.
B - Concertul pentru orche­ coarde de deosebită vigoare expresi­
stră, în componenţe instrumentale vă, în care au intuit necesitatea
variabile, fie în configuraţia unei des­ utilizării bogatului izvor de inspiraţie
făşurări orchestrale ample - a orche­ sugerat de cântecul popular, precum
strei simfonice, fie mai reduse - a şi găsirii unor noi procedee şi
orchestrei de cameră. maniere tehnice de armonizare şi de
Diferitele modalităţi în care prelucrare, încorporate în sfera mo­
concertul pentru orchestră a fost dalului, conducând la păstrarea unui
abordat scot în evidenţă imensele climat specific naţional, înscris însă
valenţe de care poate dispune un an­ în spiritul tradiţiilor neoclasice ale
samblu instrumental în a realiza dis­ epocii. Este prezentă tot mai frecvent
cursuri sonore de mare virtuozitate tendinţa polifonizării discursului or­
sau de o deosebită expresivitate, chestral, formelor omofone alătu-
comparabile cu cele demonstrate de rându-li-se, în acest proces deschis,
un solist, utilizând toate elementele formele polifone ca passacaglia şi fu­
limbajului muzical: melodice, ritmi­ ga. Contrapunctul armonic, practicat
ce, dinamice, agogice, timbrale. pe larg înainte, este înlocuit treptat
A. Concertul pentru orchestră de prin contrapunctul modem, cu linii
coarde independente şi, în consecinţă, expre­
a) etapa 1950 - 1960 siv conturate. „Pe de altă parte, opi­
în muzica românească a celei nează Wilhelm Berger, se amplific­
de-a doua jumătăţi a secolului XX, ase tot mai mult tendinţa de sinteti­
unii dintre compozitorii români au zare a elementelor deduse din marele
abordat în genul concertant dedicat rezervor al muzicii modale. Drept
orchestrei şi un stil cu tendinţe came­ rezultat, se face simţită participarea
rale, cel al concertului pentru orche­ structurilor gregoriene, bizantine, ar-
stră de coarde, în care se resimt certe haic-populare şi neomodale, îmbinate
influenţe neoclasice, autorii respec­ într-un concept armonic de motivaţie
tivi recurgând frecvent la structura modal-cromatică, ce ocoleşte neajun­
genului baroc, exprimată prin dialo­ surile armoniei tonale hipertrofice,
gul între solişti şi tutti. însă ponderea vădindu-se deschis explorărilor de
acestui gen în creaţia compozitorilor ordin contrapunctic“2.
români din cea de-a doua jumătate a Unul dintre compozitorii care
secolului XX este diferită, astfel încât şi-a modelat în acest sens nu numai
se impune prezentarea evoluţiei sale un limbaj propriu, ci se poate afirma
stilistice pe parcursul mai multor că a făurit şi o adevărată şcoală cu
etape: 1950-1960; 1960-1980; 1980- coordonate stilistice particulare, a
2000 . fost clujeanul Sigismund Toduţă,
în deceniul 1950-1960, per­ seria concertelor româneşti pentru
sonalităţi marcante ale şcolii muzi­ orchestră debutând la mijlocul se­
cale româneşti, precum Sigismund colului XX, în anul 1951, cu Con­
Toduţă (în 1951), Paul Constanti- certul său pentru orchestră de
nescu (în 1955), Ion Dumitrescu (în
1956), Aurel Stroe (în 1951/1956), 2 Wilhelm Georg Berger, Muzica
Ovidiu Varga (1957), Tudor Ciortea simfonică contemporană, 1950 - 1970,
(în 1958), Lucian Meţianu (1959) au Voi V, Ghid, Editura Muzicală, Bucu­
creat concerte pentru orchestră de reşti, 1977, p. 148.
-

coarde nr. 1. Sigismud Toduţă ina­ blului cameral, demonstrează faptul


ugurează acest gen cu un opus în care că de la început lucrarea a fost
orientarea spre folclorul autohton se concepută ca un concert.
înscrie în spiritul tradiţiilor neo­ La rândul său, în 1956 Ion
clasice ale epocii în sensul regândirii Dumitrescu reeditează experienţa
cu mijloace muzicale modeme a spi­ compozitorului Paul Constantinescu
ritului concertant din concerto-ul în Concertul pentru orchestră de
grosso al secolului al XVIII-lea. coarde, ce reprezintă transpunerea
Două decenii mai târziu, în 1973, orchestrală a Cvartetului nr. 1 în Do
Toduţă va da la iveală Concertul nr. major (compus în anul 1949), autorul
2 pentru orchestră de coarde ce relevând intenţia de a amplifica re­
poate fi considerat o replică realizată sursele expresive conţinute iniţial de
pe o treaptă superioară a sintezei cvartetul de coarde, potenţându-le
între elementele de inspiraţie folclo­ coloristic, nuanţând paleta timbrală şi
rică şi procedeele de scriitură neo- amplificând mijloacele sonore, care
barocă, topite într - 0 viziune con­ solicită o manifestă virtuozitate a
certantă originală. ansamblului de interpreţi. Şi Tudor
La rândul său, Concertul Ciortea în Concertul pentru or­
pentru orchestră de coarde (1955) chestră de coarde (1958) reflectă
de Paul Constantinescu a deschis faptul că este un adept consecvent al
perspectivele altor lucrări de valoare, muzicii de cameră. Concepţia concer­
de o mare varietate de stiluri, create tului, tributară gândirii polifonice,
în deceniul şase de Tudor Ciortea, este mult mai apropiată cvartetului de
Ion Dumitrescu sau Zeno Vancea, coarde, în care se remarcă discursul
Abordând acest gen, Paul Constan­ muzical de esenţă modală, totodată,
tinescu a păşit pe un nou drum al fuziunea între elemente caracteristice
evoluţiei creaţiei, lucrarea sa distin- stilului neobaroc pe de o parte şi ale
gându-se prin originalitatea inspi­ folclorului stilizat pe de alta. Toto­
raţiei, prin viabilitatea şi măiestria dată, împletirea sugestiilor modale şi
componistică, autorul recurgând la a climatului specific românesc, cu
reconsiderarea unor soluţii sugerate tehnica polifonică şi de prelucrare
de limbajele arhaice ca modalităţi de motivică de sorginte apuseană, situ­
acces la esenţa limbajelor modeme, ează lucrarea la confluenţa spiritului
tară a fi complet eliberat de cântecul neoclasic cu expresivitatea, clasică în
popular autentic. Cu toate că acest felul ei, a cântecului popular,
concert provine din transpunerea b) Etapa 1960 - 1980
orchestrală a Cvartetului de coarde, Sfârşitul anilor ’50 şi înce­
compus în 1947J, procedeu pe care îl putul anilor ’60 reflectă tot mai pre­
vor mai adopta, de-a lungul timpului, gnant afirmarea unor noi orientări
şi alţi compozitori, caracterul con­ estetice. Se impune un spirit modem
certant în care ţesătura instrumentală radical, promovat de compozitori
tinde mai degrabă spre sonoritatea tineri ai epocii, interesaţi în primul
orchestrală decât spre cea fin deta­ rând de muzica nouă a secolului XX,
liată şi diferenţiată specifică ansam-3 de avangardă, de înnoirile radicale la
nivelul gândirii şi al limbajului mu­
3 Lucrarea creată în 1947 are titlul zical. în paralel, alţi compozitori de
Concert pentru cvartet de coarde. aceeaşi vârstă, preferă altă linie
estetică, în sensul unei moderaţii culare a spiritului concertant în trei
între vechi şi nou, al echilibrului între modalităţi: evidenţierea soliştilor din
tradiţia simfonică universală (mai cu masa orchestrală în partea a 0-a;
seamă franceză) şi experienţa compo­ modalităţile de dialog ale instru­
nistică bazată pe valorificarea fol­ mentelor soliste, în partea a IlI-a; sti­
clorului românesc. lul concertant al ansamblului însuşi,
în spiritul acestor noi con­ investit cu rol predominant în econo­
cepţii componistice în deceniul 1960- mia generală a lucrării.
1970 creaţia concertantă dedicată or­ Seria lucrărilor create în
chestrei de coarde este destul de re­ etapa 1960 - 1970 se încheie printr-o
strânsă. Doar compozitorii Wilhelm reuşită a genului, Concertul pentru
Georg Berger (în 1961) şi Adalbert orchestră de coarde de Mircea
Winkler (în 1962), dau la iveală, Chiriac. Caracteristica acestui com-
fiecare câte un Concerto grosso cert, al cărui material sonor folosit se
pentru orchestră de coarde, iar revendică din modal şi cromatic, pe
Mircea Chiriac (în 1966) şi Remus lângă dezvoltările succesive în care
Georgescu (în 1965), Concerte pen­ se caută puncte de sprijin pe anumiţi
tru orchestră de coarde, partituri ce centri tonali, este minuţiozitatea cu
atestă o firească evoluţie stilistică a care autorul a elaborat materialul
genului. tematic, în majoritate cu iz folcloric,
Dacă Concerto-ul grosso pe care l-a distribuit cât mai pe larg
pentru coarde de Wilhelm Berger tuturor compartimentelor orchestrei,
exprimă, dorinţa autorului de întoar­ cărora li s-au încredinţat frecvente
cere la formele şi genurile Barocului, roluri solistice.
realizată în special prin ample şi în deceniul următor, 1970—
continue tratări polifonice, factura 1980, genul concertului pentru or­
generală a Concerto-ului grosso chestră de coarde este şi mai puţin
pentru orchestră de coarde creat de reprezentat. Apar doar cele două
Adalbert W inkler este însă cea Concerte pentru orchestră de coarde
armonică, nedistingându-se printr-o nr. 2 şi Concertul nr. 3 de Sigis-
tratare simfonică laborioasă, astfel mund Toduţă, în care fondul melo­
încât forma de concerto grosso mu se dic este modal, cromatizat, iar apara­
justifică decât doar prin existenţa tul orchestral, chiar dacă este redus
grupului de instrumente soliste. în doar la timbrul instrumentelor de
schimb, în Concertul său pentru coarde, este tratat polifon cu deo­
orchestră de coarde, Remus Geor- sebită inventivitate, ceea ce comferă
geseu a căutat să se adapteze exi­ o expresivitate deosebit de diversifi­
genţelor unui limbaj contemporan cată, de sugestivă discursului muzi­
epocii, lucrarea sa putând fi consi­ cal .
derată un fericit exemplu al moda­ în 1974, Irina Odăgescu-
lităţilor de transpunere în forme cla­ Ţuţuianu dă la iveală ,.JMomente“ -
sice, precum forma de sonată, de lied Concertino pentru orchestră de
sau de fugă, în numeroase şi diferite coarde destinat iniţial cvartetului de
ipostaze, ale unui serii dodecafonice coarde, apoi redimensionat pentru o
în scopul realizării unui tot unitar. orchestră de mici proporţii, iar în
Caracteristica aparte a acestei parti­ 1978 apare Concertul pentru or­
turi constă şi în propunerea de arti­
chestră de coarde compus de Vasile într-o remarcabilă unitate de
Herman. stil şi limbaj, Ulpiu V'lad realizează o
Abordat după 1980, genul uriaşă clasă de compoziţii, începută
concertului pentru orchestră de coar­ cu Vise 7(1972) şi continuată cu Vise
de înregistrează câteva contribuţii I I , Bucuria viselor, Taina viselor I,
importante la edificarea acestuia, II, III, Din bucuria viselor, Jocul
construite cu elemente de limbaj în viselor, Deodată visele, Legenda
concordanţă cu cerinţele epocii. viselor şi împletirea viselor 7 77, III,
Dacă în Concertul pentru scrise pentru diverse combinaţii
orchestră de coarde “Dyaphonies” timbrale, în care improvizaţia de
(1990), de Vasile Timiş, se constată sorginte folclorică se întâlneşte cu
o apetenţă permanentă de înnoire a savantul aleatorism controlat, res­
limbajului componistic prin orien­ pectiva osmoză contribuind şi la
tarea spre mijloace modeme de inovaţii în planul semiografiei muzi­
exprimare, concertul putând fi asociat cale. Concertul pentru orchestră de
„neoclasicismului cromatic în genul coarde „Din bucuria viselor“
lui Hindemith , Concertul pentru (1991), pe care îl raportăm la sursa
orchestră de coarde (1991) de Liana generatoare, cvintetul Bucuria vise­
Alexandra, o lucrare gândită pentru lor, este o remodelare contemporană
ansamblu solistic de coarde în două a genului de concerto grosso realiza­
mişcări: Moderato şi Allegro, se tă, după cum remarcă Valentina
bazează pe un spaţiu modal de Sandu-Dediu „prin cizelarea, filigra-
factură consonantă. narea unor formule, fraze, structuri
Compus tot la începutul sonore adoptate iniţial, aşa cum - în
anilor ’90, Concerto-ul per archi de istoria muzicii - se întâmplă cu
Viorel Munteanu, reeditând expe­ finalizarea stilistică a unui compo­
rienţe ale unor compozitori înaintaşi zitor ce porneşte de la gramatica
(Paul Constantinescu, Ion Dumitres- dată într-o anume perioadă“5. în
cu etc.), reprezintă varianta orches­ schimb, Concertul pentru orchestră
trală a Cvartetului de coarde nr. 2, de cameră „Jocul viselor 1“ (1992),
lucrare a anului 1988, în care autorul alcătuit tot din 3 părţi distincte, con­
a pus în valoare resursele aparatului struite în forme libere, „se bazează pe
instrumental al celor cinci partide ale transfigurări succesive ale unor sono­
orchestrei într-un discurs muzical a rităţi specifice melosului popular. în
cărui menire este de a evidenţia, cu acest fel se asigură unitatea între­
un ethos particular, intenţiile sale gului, chiar dacă, în mare, se percep
expresive, însumând şi împlinind în­ cu claritate secţiuni tehnic contra­
treaga experienţă componistică ante­ stante“6, rezultate din Jo c u l unor
rioară. Trebuie remarcat faptul că, fragmente tratate ca entităţi în con­
raportul care se stabileşte între lim­ tinuă <<vălurire>>“7.
bajul contemporan adoptat de autor şi
formele construite pe tipare tradiţi­
5Valentina Sandu-Dediu, Ulpiu Vlad -
onale, în care este turnat discursul
„ Din bucuria viselor ", în Revista
sonor al orchestrei de coarde, conferă Muzica, nr. 2/1992, p. 40.
concertului atribute neoclasice. 6După programul S. I. M. N., ediţia 1992,
p. 91.
4 Valentina Sandu-Dediu, op. cit., p. 32. 7ibidem.
B. Concertul pentru orchestră (cu Un alt pas îl face Anatol
sau fără instrument-instrumente Vieru, în anul 1954, cu Concertul
obligate) pentru orchestră. Cu toate că este
Odată cu trecerea pragului considerat a fi o lucrare „de şcoală“,
celei de a doua jumătăţi a secolului în care se pot întrezări şi unele
XX, alături de Concertul pentru influenţe, în special ale lui Bartok (în
orchestră de coarde, Concertul fuga din dezvoltarea finalului),
pentru orchestră în componenţe Prokofiev sau Şostakovici (în ceea ce
instrumentale variabile este unul priveşte pulsaţia ritmică) Concertul
dintre genurile care în muzica româ­ pentru orchestră de Anatol Vieru,
nească a prins contur mai pregnant. rămâne însă o pagină importantă în
Multe dintre condeiele avizate ale creaţia românească a genului,
componisticii româneşti, precum distingându-se prin măiestria cu care
Anatol Vieru, Zeno Vancea, Ovidiu autorul s-a plasat în contextul epocii,
Varga, Theodor Grigoriu, Ludovic utilizând un limbaj modern, în care
Feldman, Doru Popovici, Marţian îmbină diatonicul cu cromaticul, fără
Negrea, Sigismund Toduţă, Ştefan a evada însă total din tonalitate. In
Niculescu, Pascal Bentoiu, Dumitru cadrul ansamblului simfonic autorul
Bughici, Dan Buciu, Walter Mihai oferă frecvent roluri concertante (cu
Klepper, Aurel Popa şi alţii, îşi vor veritabile virtuţi solistice), în special
îndrepta atenţia spre acel gen muzical instrumentelor de suflat, cărora le
în care orchestra este tratată ca pune în valoare timbrul, utilizând,
instrument concertant. Acest fapt totodată, şi instrumente cu un aport
presupune îmbinarea unor forme şi coloristic deosebit: clopoţeii, celesta,
modalităţi de scriitură în care ideile harpa, pianul.
muzicale sunt dezvoltate în forme La rândul său, în Concertul
ample, cu o orchestraţie specifică, pentru orchestră, compus în anul
apropiată particularităţilor simfonice, 1957, Ovidiu Varga utilizează com­
dar care are în vedere şi emanciparea binaţia între grupul instrumentelor de
în cadrul ansamblului orchestral a coarde şi cel de percuţie, configurând
unor instrumente a căror învestire cu un discurs muzica! în care se remarcă
rol solistic şi relevarea unor tehnici tendinţa de esenţializare a gândirii
de virtuozitate, contribuie la modale, preocuparea de a contempo-
realizarea spiritului concertant în raneiza forme vechi polifonice şi
toate componentele sale: melodic, căutarea unor soluţii timbrale, metro-
ritmic, dinamic şi coloristic-timbral. ritmice, agogice şi dinamice inedite.
Concertul pentru orchestră - în Un caz aparte îl constituie
deceniu! 1950 - 1960 Concertul pentru două orchestre de
în 1951 apare Concertul coarde, celestă, pian şi percuţie
românesc de Gyorgy Ligeti, scris compus în 1957 de Ludovic
pentru formaţie de cameră standard, Feldman, lucrare considerată de Dan
căreia i se adaugă un corn plasat în Dediu „piatră de hotar în evoluţia
depărtare, cu un discurs sonor intens muzicii româneşti“8, al cărei limbaj
folclorizat, în cele patru părţi ale
lucrării alternând sistemul ritmic Dan Dediu, Centenar Ludovic
parlando-rubato (I şi III) cu momente Feldman. Glossă la o monografie,
în giusto-silabic (II şi IV). Revista Muzica, nr. 2/1993, p. 86.
muzical se constituie, cum precizează ale Barocului în structura arhi­
tot Dan Dediu, „pe fundamentul teh­ tectonică a lucrărilor. Citatul folcloric
nicii atonal-seriale ce se împleteşte nu mai este folosit în creaţiile
cu ritmica cvasi-barocă (pulsaţia concertante orchestrale, dar tematica
continuă, egală)“9. Autorul utilizează de rezonanţă folclorică, transfigurată
structuri formale clasice, fără a se este adesea folosită.
cantona în scheme rigide, aşa încât Un exemplu este Concertul
elemente considerate până în acel pentru orchestră de Doru Popovici,
moment incompatibile - sistemul compus în anul 1960, lucrare ce
serial şi forme tradiţionale - se împle­ relevă preocuparea autorului pentru
tesc sub semnul unui neoclasicism ce conturarea unui stil propriu, în care
înglobează cele mai diverse tendinţe influenţe ale tradiţiei se îmbină cu
ale gândirii muzicale contemporane. elemente de construcţie noi (formele
Compus, tot în anul 1957, tradiţionale de sonată, lied, scherzo
Concertul pentru două orchestre de sunt tratate în mod liber) şi cu valo­
cameră şi oboi reprezintă unul dintre rificarea valorilor cântecului popular.
opus-urile de rezonanţă ale celei de a Chiar dacă temele utilizate de autor
doua perioade din creaţia compozito­ sunt intens cromatizate, ele dezvoltă,
rului Theodor Grigoriu, o perioadă însă, un contur melodic cantabil, într-
în care ideile şi sugestiile sunt ali­ o polifonie realizată, de cele mai
mentate, aşa cum susţine autorul multe ori, prin împletirea doar a două
însuşi, de un „folclor imaginar“ . sau trei voci reale. Formaţia orches­
Concertul prezintă o structură me­ trală de mici dimensiuni practicată de
lodică bazată pe ritmuri şi intonaţii Doru Popovici i-a favorizat folosirea
inspirate din folclor, dar trecute prin unor combinaţii eficiente de timbruri,
filtrul unui elaborat proces de într-o orchestraţie suplă şi expresivă,
abstractizare, structură supusă unui în ceea ce priveşte form a10, compo­
travaliu tematic minuţios realizat prin zitorul a ales o succesiune mai puţin
elemente formale de factură clasică, obişnuită a celor trei părţi tradiţionale
aplicate într-o manieră liberă. De ale concertului, în variante libere,
remarcat faptul că aranjamentul pe desigur, în sensul că partea I este
podiumul de concert al celor două compusă în formă de lied, partea a II-
orchestre, propus de autor, are şi a în formă de scherzo, iar finalul în
rolul de a crea efecte de stereofonie. fomă de sonată.
Concertul pentru orchestră La rândul său, Zeno Vancea
în deceniul 1960 - 1970 în Concertul pentru orchestră ,
Trecând pragul deceniului compus în anul 1961, cumulează
şapte în creaţia concertantă dedicată progresiv structuri polifonice din ce
orchestrei se remarcă tot mai intens în ce mai evoluate: Invenţiunea,
utilizarea unor elemente de limbaj Ricercarul (îmbinat cu forma de
din ce în ce mai avansate, chiar avan­ sonată), Passacaglia, Fuga, autorul
gardiste. Se remarcă în continuare şi utilizând un limbaj polifonic care se
predilecţia pentru tratările şi dezvol­ plasează pe linia tendinţelor de
tările ample contrapunctice, ca şi
pentru abordarea formelor polifonice 10 La începutul partiturii, autorul expune
precis şi schema formei Concertului
9 Dan Dediu, op. cit., p. 48. pentru orchestră.
reiterare a unor procedee caracte­ mânuiască cu ştiinţă mijloacele
ristice care au condus la etapa de moderne ale limbajului, într-o con­
maturitate a neoclasicismului con­ tinuă împletire cu jocul liber al
temporan românesc. Remarcabil este fanteziei, rezultând o muzică larg
şi faptul că autorul a izbutit să rea­ accesibilă, străbătută în permanenţă
lizeze în acest concert o sinteză între de un filon specific românesc. Chiar
două domenii ale creaţiei sale, cel dacă temele tuturor celor trei părţi ale
simfonic şi cel cameral prin tratarea concertului sunt construite pe baza
tematicii cu acea subtilitate şi, uneori, unei serii, nu se poate, totuşi, vorbi
transparenţă a facturii, conforme aici de o muzică strict serială, iar din
cerinţelor stilului cameral, precum şi punct de vedere arhitectonic, formele
cu o anume strălucire caracteristică abordate sunt cele clasice: passa-
stilului concertant. caglie, formă tripartită, fugă .
O altă pagină concertantă de­ Compus în anul 1966, desti­
dicată orchestrei, ce trebuie remar­ nat unui aparat orchestral mare, com­
cată, este Concertul pentru orchestră pletat cu „unde Martenot“, Concerti-
(1962) de Marţian Negrea, o lucrare no-ul pentru orchestră de Aurel
amplă, în care elementele concertante Popa îşi justifică denumirea prin
se îmbină cu o scriitură acordică, iar valorificarea virtuoză a tehnicii in­
modalul cu armonia postromantică. strumentale, într-o manieră proprie,
Doru Popovici opinează însă că aici vădită şi prin prezentarea grafică a
autorul „încearcă să îmbine tehnica partiturii în ceea ce priveşte moda­
de compoziţie post-impresionistă, cu litatea de prezentare a instrumentelor
cea de tip post-expresionist“11, nu care concură la desfăşurarea dis­
însă într-un stil deosebit de unitar. Cu cursului muzical. Alcătuit din trei
toate acestea, prin scriitura intere­ mişcări intitulate: Perpetuum mobile,
santă, cu teme pregnante şi într-un fel Culori şi Cavalcadă, Concertino-ul
caracteristice pentru schimbările inte­ pentru orchestră conţine un discurs
rvenite în modul de exprimare melo­ muzical departe de orice modalitate
dică a lui Marţian Negrea, când teme preconcepută, ce poate fi „comparat,
de factură heptatonic-tradiţională stau apreciază Ştefan Mangoianu, cu
alături de teme cuprinzând cele 12 « d i c t e - u l » suprarealist, frizând
semitonuri ale gamei cromatice, prin oniricul practicat adesea cu atâta fan­
virtuozitatea formei şi a orchestraţiei, tezie de avangarda literară“ 13. Ţesătu­
Concertul pentru orchestră se nu­ ra muzicală concretă prezintă carac­
mără printre lucrările de valoare ale teristicile unui agregat ce înglobează
creaţiei contemporane româneşti12. tară prejudecăţi atât diatonismul
Micul concert pentru suflă­ tonal, modal, cât şi cromatismul tratat
tori, pian şi baterie, op. 7 (1965), îl în mod liber.
dezvăluie pe Walter Mihai Klepper Compusă în anii 1967-1968,
ca pe un compozitor care ştie să lucrarea Scene pentru orchestră şi

11 Doru Popovici, op. cit., p. 138.


12 Orchestra la care apelează Marţian
Negrea conţine, fapt inedit, şi 4 buccine 13 Ştefan Mangoianu, Concertino pentru
în La (ad libitum), utilizate în partea a orchestră de Aurel Popa, în Revista
IlI-a Bocet. Muzica nr. 7/1968, p. 12.
pian N de Dan Buciu este structurată grupuri şi a anumitor instrumente ce
în patru părţi cu funcţii şi dimensiuni dobândesc uneori rol solistic, lucra­
diferite, în care „instrumentul solist rea având, totodată, certe legături cu
nu este evidenţiat concertistic, prin melosul folcloric românesc, chiar
elemente de virtuozitate, materia dacă din cele cinci mişcări (Intrada,
sonoră fiind dispersată parcă într-o Caccia, Recitativo, Ostinato şi Fina­
acţiune scenică (de aici poate şi le) se degajă, aşa cum precizează
motivaţia titlului)“ 1415, într-o scriitură Vasile Herman, „un iz antic prin
cu „rafinamente de tip bartokian şi ambianţa modală, dar ... şi un parfum
debussyst“1 , dar şi cu influenţe ale autohton obţinut din relieful modal al
„stilului viguros al lui S. Proko- melodiei“19. Având evidente înrudiri
fiev“17, în partea a Il-a. cu Concertul pentru instrumente de
Concertul reprezintă o sin­ suflat şi baterie, nu numai în privinţa
teză a diferitelor tipuri atât la nivelul numărului de mişcări, ci mai ales prin
arhitecturii sonore (de ex. combinaţia folosirea melosului folclorului româ­
de fugă - sonată din P. a Il-a, temă cu nesc, Concertul nr. 4 pentru coarde
variaţiuni - sonată din P. a IlI-a, dar şi orgă , compus de Sigismund To­
şi prin caracterul ciclic datorită duţă în 1980, se remarcă, la rândul
temelor şi motivelor care circulă în său, prin puternicul suflu renascentist
cele patru mişcări), cât şi în privinţa care străbate în special partea 1,
conţinutului, elementul dodecafonic alcătuită din „incatenarea a cinci
fiind „mariat cu trăsăturile unui mo- Ricercari de factură diferită: coralic,
dalism de origine folclorică“18 imitativ, de tip fantezie avînd
Concertul pentru orchestră după menirea de a se incrusta în melodica
1970 tuturor mişcărilor concertului“20.
în preajma anilor ’70 se După 1970, modalităţi din ce
remarcă o tot mai evidentă cercetare în ce mai deosebite de diversificare
a universului sonor pentru aflarea de stilistică, investigarea unor infra­
noi timbruri, care să slujească unor structuri sonore ce conduc la utili­
noi modalităţi expresive, dar şi liber­ zarea intonaţiilor de sferturi de ton
tatea de a alege forme arhitectonice sau a unor procedee utilizate în
care să corespundă celor mai diverse practica folclorică, precum etero*
intenţii sau sintezele între diferite for­ fonia, isonul, cât şi alte variate tipuri
me. în Concertul pentru instrumente de scriitură muzicală, conduc spre
de suflat şi baterie (1970) de Sigis- accederea în universalitate a creaţiei
mund Toduţă, bunăoară, caracterul de acest gen. Un prim pas a fost
concertant rezultă din reliefarea unor făcut, în acest sens, de Ştefan
Niculescu, una dintre personalităţile
artistice de prim rang ale culturii
14 Dan Buciu, Scene pentru orchestră şi româneşti contemporane, cu lucrări
pian, partitură în manuscris. Scenele au care l-au impus nu numai în primele
constituit lucrarea de diplomă la absol­
rânduri ale componisticii româneşti
venţa clasei de compoziţie.
15Ruxandra Arzoiu, Portret Dan Buciu,
în Revista Muzica, nr. 3/1994, pp. 28-29. 19 Vasile Herman în prezentarea LP-ului
16idem, p. 28. ST-ECE 02587, editat de Casa de discuri
17ibidem. Electrecord, Bucureşti.
18 idem, p. 28. 20 idem.
de avangardă, ci şi peste hotarele concertante constituind în continuare,
ţării, contribuind plenar la formarea şi în cea de a doua jumătate a se­
şi afirmarea şcolii româneşti de colului XX, preocupări ale unor
compoziţie actuale, atât prin propriile compozitori, care vor încerca să răs­
creaţii cât şi prin cele ale discipolilor pundă necesităţilor mereu crescânde
săi. Cu o dublă formaţie, tehnică şi de înnoire a limbajului muzical poate
artistică, cercetătorul de riguroasă nu în aceeaşi măsură ca în epocile
investigaţie a formelor, a limbajelor precedente.
sonore, a curentelor estetice şi ideilor In acest perimetru al schim­
de avangardă ale secolului XX, este, bărilor şi înnoirilor, sintezele genului
totodată, creatorul de partituri concertant cu cel cameral şi cu cel
complexe în care elementele de bază simfonic sunt din ce în ce mai ela­
în făurirea unui limbaj propriu, borate, iar în dorinţa obţinerii unor
original, sunt inspiraţia din folclorul sonorităţi instrumentale inedite com­
românesc, din muzica europeană sau pozitorii români au căutat noi moda­
extraeuropeană, cât şi din muzica lităţi de atac, de emisie, noi com­
sacră de inspiraţie bizatină. Un binaţii timbrale, ceea ce a condus şi
exemplu remarcabil este şi Concertul spre apariţia unor noi elemente de
pentru orchestră Ison II (1973), notaţie muzicală, frecvente în multe
alcătuit din trei structuri muzicale, partituri contemporane. Din păcate,
trei blocuri muzicale care se schimbă în ultimele trei decenii, genul con­
şi care, reînnoite la fiecare apariţie, certului pentru orchestră a fost, în
se succed sau se suprapun, o lucrare general, părăsit în România, compo­
diatonică ce se apropie de muzica zitorii îndreptându-şi atenţia, cu
spectrală, în care spectrul armo­ precădere, spre alte genuri şi moda­
nicelor este lărgit cu sunete diatonice. lităţi de organizare a materialului
Concertul pentru orchestră sonor. Fenomenul se datorează poate
Eminesciana III (1976) de Pascal şi faptului că orchestrele simfonice
Bentoiu propune o compoziţie cu un manifestă în prezent o mare reţinere
profil special, care o situează între în promovarea unor prime audiţii sau
poem, simfonie şi concert pentru în includerea în repertorii a muzicii
orchestră. noi. Viitorul, însă, sperăm că va da
Literatura concertantă a se­ câştig de cauză genului concertant, în
colului XX, deosebit de bogată şi speţă concertului pentru orchestră,
variată, s-a integrat efervescentelor întrucât virtuţile expresive ale unor
căutări ale creatorilor de diversificare măiestrite alcătuiri orchestrale cores­
a formelor, a scriiturii muzicale, a pund atât interesului compozitorilor,
culorilor orchestrale şi a instrumenta­ cât şi gustului iubitorilor de muzică.
ţiei, implicit a expresivităţii, căutările
şi determinările pe terenul muzicii
LITERATURA MODERNĂ
DESPRE ALTERAREA EU-LUI
(E. Ionesco, J. P. Sartre, C. Aitmatov, I. Druţă)
M ODERN LITTERA TURECONCERNING THE EGO CHANGES
(E. Ionesco, ]. P. Sartre, C. Aitmatov, I. Druţă)

Ludmila BEJENARU,
lector u n iv ersitar, doctor
U n iv ersitatea Alexandru loan Cuza, Iaşi, R om ânia
Un nou păcat originar al omului:
acela de a nu exista.
(Pierre Boisdeffre)

Oricine poate ajunge un monstru,


latura monstruoasă din noi ne
poate răzbi.
(Eugen lonesco)

Invazia datorată progresului, nesco se află într-o tensionată căutare


în solitudinea vieţii umane a barbariei a existenţei, găsirea căreia presupune,
civilizatorii, când orice demonic spar­ în accepţia scriitorului, revelaţia
ge limitele personalităţii, subju- dăinuirii raiului. Pătrunzând în cele
gându-i conştiinţa, ne îndeamnă să mai tainice zone ale fiinţei umane,
gândim asupra categoriilor morale şi creatorul farsei metafizice prezintă
valorilor etice ale vieţii. Sentimentele oamenii îr. adevărata lor identitate,
general-umane, însăşi lumea, se pră­ dedublându-le personalitatea, şi
buşesc în prăpastie, deoarece cultura accentuând tragismul şi adevărul
moare, făcând loc civilizaţiei, care-şi existenţei lor.
intră în rol. Pornind de la afirmaţia Refuzând un singur gen de
lui Paul Tillich despre existenţa a di­ revoltă, spiritul ionescian manifestă
verse demonii care confirmă raportul spirit de frondă faţă de tot ce îngră­
dintre demonic şi istoria spiritului deşte libertatea omului. Personajele
omenesc, vom încerca să demons­ lui lonesco reprezintă drama sufle­
tram prezenţa, după părerea noastră, tului, dar şi a omului, care rătăceşte,
în acest timp luciferic, a unor demo­ o mare parte din viaţă, pe căile ne­
nii precum rinocerita şi mancurtis- numărate şi încâlcite ale existenţei.
mul. Prin personajele sale, plasate
In teatrul lui Eugen lonesco într-o epocă plină de tulburări, iluzii,
nimeni nu mai moare de dragoste. conflicte în care totalitarismul a ata­
Mesajul de iubire al genialului dra­ cat fibra literaturii, Eugen lonesco
maturg francez de origine română prezintă un lucru pe cât de paradoxal,
este expresia suferinţei şi tragismul pe atât de straniu, monstruos şi chiar
dialectic al vieţii. Considerând lumea diabolic: pierderea calităţilor umane.
o “minune îngemănata cu orori” lo- “Nimeni n-a tradus mai bine absurdul
ironic şi crud al lumii în mijlocul că­ antierou, care a auzit doar vorbindu-
reia trăim” (Jean d’Armesson), lo- se de piesele lui Ionesco, un personaj
nesco apărând în opera sa libertatea timid şi singuratic, tot timpul bolnav
şi demnitatea umană, dar şi ironizând şi mahmur de băutura ce face răul
angoasele existenţiale. fără să vrea sau îl lasă să se răspân­
Coana Pipa din Ucigaş fără dească, crezând că greşeşte mai puţin
simbrie, cea care “creşte gâşte pu­ decât alţii - începe de la sentimentul
blice” şi are “o lungă experienţă po­ culpabilităţii, care este în concepţia
litică”, este un alter ego al gândirii primului autor de farse tragice, şi
sale: semnul lipsei de puritate. Intr-un
“Vom face paşi înapoi, deci “univers de monştri” Beranger îşi
vom fi în avangarda istoriei! ... Nu doreşte şi el un corn de rinocer “ca
vom mai coloniza popoare, ci le vom să-şi rafineze chipul” plat, o “nudi­
ocupa ca să le eliberăm. Nu-i vom tate decentă” precum goliciunea ri­
mai exploata pe oameni, ci îi vom nocerilor, “o piele groasa” şi o cu­
face să producă. M unca silnică se va loare atât de magnifică precum acest
numi muncă patriotică... Totul se va verde întunecat”,2 a! rinoceritei. Cu
schimba, vă promit. Ca totul să se părerea de rău că niciodată nu va fi
schimbe, nu trebuie să se schimbe rinocer, Berang “Ei da, sunt un mon­
nimic. Numai numele se schimbă, nu stru. Un monstru! niciodată nu voi f i
şi lucrurile... Nu vor mai exista neîn­ rinocer, niciodată,niciodată. Nu mă
ţelegeri. Vom ultraperfecţiona minci­ mai pot schimba. Aş vrea atât de
una”.1 mult aş vrea ... dar nu p o t (...)Sunt
Eugen Ionesco, conştienti­ ultimul om şi voi rămâne aşa până la
zând ridicolul şi absurdul relaţiilor cea din urmă suflare ”.3
“caragializate” dintre semeni, ape­ Un monstru este mai pericu­
lează la “ionescizarea” evoluţiei los decât un rinocer, iar “ultimul om”
umane, facându-ne cunoştinţă cu o este un om cumplit. Eugen Ionesco
diabolică şi respingătoare specie sacrificând, astfel, un om golit de
umană - rinocerii. Prezentă, mai ales, orice valenţa axiologică. Moartea
în Rinocerii (1960) această categorie sugestivă a personajelor ionesciene
de oameni - simbol al forţei brutale şi nu provoacă milă, pentru că viermii
al animalităţii, al dezumanizării şi cu chip uman nu merită să trăiască.
abrutizării societăţii - este metaforă “Omul fiind deja mort el nu mai este
simbolică a dictaturii şi a consecin­ în stare nici de a trăi, nici de a muri”,
ţelor ei asupra minţii omului, care afirma Beckett.
denotă despersonalizarea fiinţei uma­ Contaminaţi de demonul
ne sub impactul fanatismului ideolo­ simptomatic al degradării umane,
gic. Rinocerii reprezintă expresia ieşiţi din burta caracatiţei dictatoriale,
esenţializată a rinoceritei o maladie ameninţaţi şi agresaţi sistematic, lo­
morală şi socială a secolului al XX- cuitorii părăsesc calmul plictisitor al
lea - o demonie postmodernă bântuită oraşului de provincie, transformându-
- de demonul epidemic al dezumani­ se în rinoceri, metamorfozându-se în
zării şi al alienării. monştri. Este o lume nemachiată şi
Rinocerizarea, întruchipată neîndulcită, adevărată şi tragică, pa­
în toate ipostazele sale de funcţiona­ ralizată de sentimentul răului şi inva­
rul mic burghez Beranger - un erou dată de rinocerită, o lume care se naş­
te în inconştienţa nebunuiui: autorul Şi Antoine Roquentin, eroul
materializează o “adevărata angoasă sartrian din Greaţa are sentimentul că
colectiva” (Romul Munteanul), un oamenii din oraşul imaginar Bouville
univers paradoxal, obsedant, plin de cu existenţa lor anostă sunt nişte fi­
coşmaruri şi de violenţe, ce repre­ inţe de prisos. “Ei există, dar exis­
zintă umanitatea degradată. Rinoceri- tenţa lor nu este o necesitate” .4
zarea duce la răsturnarea valorilor şi Asumându-şi răul în toate ipostazele
la degradarea normelor existenţiale, sale, eroul unuia dintre cei mai con­
întâlnim, la Ionesco, cel de-al doilea troversaţi autori ai acestui sfârşit de
pol al existenţei umane - polul răului secol se fixează la început în situaţia
- în care spaţiul şi timpul sunt scăpate de canalie, de salaud.
de sub control şi sub influenţa fricii Eroul lui Sartre este convins
interioare, dar şi a paradoxalului tra­ că el însuşi este un om de prisos, că
gic, are loc devalorizarea personali­ existenţa lui nu are nici o justificare.
tăţii şi descompunerea ei până la de­ Aşa cum în creaţia Ionesciană
zumanizare. rinocerita bântuie întreg oraşul, şi la
Demonicul ionescian, din­ Sartre greaţa este prezentă peste tot,
colo de paradoxul şi de tragismul confirmând starea de vid existenţial a
existenţialului, dă senzaţia de since­ personajului, “nuditatea decentă” be-
ritate absolută a autorului, sinceritate rangeriană. La fel ca şi Beranger,
ce dezvăluie adevăruri grave despre o care-şi dă seama că este un monstru,
societate dezumanizată, predispusă Antoine Roquentin percepe alterita-
spre satanism, unde are loc descom­ tea eului său. Abandonându-şi con­
punerea personalităţii. ştiinţa, eroul sartrian apare şi el într-o
Afirmând că sufletul iones­ ipostaza monstruoasă, satanică, do­
cian păstra intacte toate spaimele ce rind într-un sfârşit să se purifice prin
se zbăteau în el, Radu Beligan se în­ creaţie. Spre deosebire de Beranger,
treabă: “Este Eugen Ionescu un scri­ care se considera “ultimul om” con­
itor al zeflemelei nemăsurate, al glu­ vins că aşa va rămâne“ pînă la cea
mei enorme? Este un iconoclast? Este din urmă suflare”, Antoine
unul dintre exegeţii moderni ai celor Roquentiun reuşeşte să depăşească
mai tragice versete ale bibliei? Este starea de somnolenţă, dar şi cea de
un avangardist? Este un clasic ?” vi­ salaud. încercând o apropiere de re­
brând de admiraţie, că există acel flecţia purificatoare. Eroul sartrian
“ceva iar nu nimicul”. Eugen Iones­ “ajunge la conştiinţa de sine prin ac­
co, “copil al veacului raţional şi pro­ tul de creaţie care traversează absur­
dus al educaţiei materialiste” după dul, înlătură obsesia sinuciderii, anu­
cum se autodefinea, este Uriaşul, care lează greaţa şi conferă un sens
nu a ştiut să facă altceva decât să existenţei” ?
scrie literatură şi să trezească în citi­ Eroul ionescian - prin tragi­
tor sau spectator sentimentul libertă­ cul rău, degradat, vulgar - oglindeşte
ţii, lăsând strigoii sufletului său neo­ decăderea omului, care, deseori, nu
dihnit să palpite de nelinişti, dar şi este decât o larvă a acestei “puter­
încercând să domesticească, prin nice, clocotitoare lumi” . Discredita­
umor, eternul demon al sufletului rea valorilor spirituale prin farsa tra­
său. gică ionesciană, negarea oricărei
semnificaţii a vieţii, a existenţei, dar
mai ales a omului, este o tragedie a umană. Acesta este tipul care nu
infirmilor fizici, morali şi umani, este poate şi nu are nici o şansă sa ajungă
o înfruntare a absurdului, predomi­ personalitate. Autorul îl prezintă ase­
nată de oroare şi abject, care scoate la meni unui câine, care-şi recunoaşte
iveală antivaloarea. doar stăpânul; mancurtul aitmatovian
Caracatiţa dictatoriala a dat este o jigodie mută (besslovesnaia
naştere nu numai rinocerilor ionesci- tvari), veşnic supusă şi nepericuloasă;
eni, ci a stimulat şi apariţia mancurţi- este un sclav care se gândeşte doar la
lor aitmatovieni, mancurtismul, acea propriul stomac şi pentru care dorinţa
“renunţare la rădăcini, la fermenţii stăpânului este lege.
cei mai activi ai conştiinţei de sine şi La Ion Druţă, în drama Ho­
ai conştiinţei participării la întreaga ria, directorul şcolii din Căpriana,
fiinţă a omenirii”6 constituind, după Nicolai Trofimovici, slujeşte şi el
părerea noastră, o ultima demonie a stăpânului - este “omul statului, omul
acestui plumburiu şi mediocru final datoriei”, care nu se mişcă de pe po­
de veac şi de mileniu luciferic. ziţia sa “nici cu lacrima, nici cu
Mancurtismul evocat de gluma” şi raportează sus ori de cate
Cinghiz Aitmatov în O zi mai lungă ori crede că trebuie să facă acest lu­
decât veacul şi Eşafodul, dar şi de cru (s.n.). Căzând şi el în “hăul nea-
Ion Druţă în Clopotniţa şi Horia, este ducerii aminte”, nu-i înţelege pe cei
demolarea tuturor valorilor într-o care urcă “dealul hleios” pentru a
lume desacralizată, satanică, în care aprinde o lumânare la subsolul Clo­
predomină grotescul şi monstruosul, potniţei din sat.
iar “oroarea a devenit cotidiană şi Şi Jolaman, şi Nicolai Tro­
cotidianul - oroare” (Sartre). fimovici sunt împovăraţi de Jugul
Cinghiz Aitmatov, psiholo­ amneziei istoriei, opera lui Satan. La
gul acestei demonii, “pune o chesti­ sfârşitul secolului al XX-lea fiinţa
une considerată (...) definitorie pentru umană schiloadă, bolnavă, apatică şi
filosofia actuală: problema spiritului nepăsătoare, dezumanizată şi dezinte-
rupt de fiinţă şi împotrivit e i’’.1 întâl­ lectuaiizată nu era decât o pseudo-
nim la Ionesco, Aitmatov şi Druţă un valoare cu gusturi mediocre, dar şi cu
homo ideologicus despersonalizat de o gândire mediocră, care-şi uitase tre­
fanatismul ideologiilor, care în per­ cutul şi al cărei zbor spre viitor nu
manenţă a fost educat şi crescut în mai era necesar, pentru ca se pierduse
spiritul supuşeniei şi al execuţiilor sentimentul cosmic.
docile, a trăit cu frica de oricine, Sartre şi Ionesco, aceşti
chiar de nimeni şi de nimic, ajungând “monştri sacri” ai angoaselor exis­
la cea mai gravă culpă - pierderea tenţei, dar şi Aitmatov, rămân, prin
conştiinţei de sine. Omul contempo­ explorarea realităţii derutante şi ori­
ran, dezumanizat “prin uciderea me­ bile, părinţii demoniilor postmodeme
moriei şi a ceea ce este personal în - a rinoceritei şi mancurtismului.
om”,8 îşi pierde conştiinţa de sine, Pe lângă diversele demonii,
transformându-se în mancurt. Jola- cum sunt progresul omenirii, capita­
man - mancurtul din O zi mai lungă lismul, naţionalismul - rinocerita şi
decât veacul - nu ştie cine este, de mancurtismul în cadrul cărora acţio­
unde-şi trage rădăcinile, cine-i sunt nează demonicul distrugător de
părinţii; el nu se considera fiinţă formă constituie, după noi, cele mai
grave, dar şi ultimele demonii ale gare, de pozitiv şi negativ” .!0 în ca­
mileniului XX. în vreme ce capita­ drul rinoceritei şi mancurtismului
lismul “e o sinteză de creaţie şi dis­ întâlnim insondabilul, demonicul dis­
trugere”, iar naţionalismul “un izvor trugător de formă. Chiar dacă omul
de mari valori sufleteşti şi materiale”, din toate timpurile a năzuit spre o
dar şi “de nedreptăţi şi de pofte dis­ evadare din demonism, spre salvare
trugătoare”,9 rinocerita şi man- şi emancipare, de rinocerită şi man-
curtismul, credem, ca forme de viaţă curtism se vor elibera doar acei care
demonice, în care predomină anim­ vor dori să se purifice, deoarece
alitatea (.s.n.) sunt demonii cu o “lumea de acum, care este oribilă, nu
singură valenţă - cea negativă. Prin constituie decât un moment în lunga
această afirmaţie ne îngăduim în­ devenire istorică” (Sartre) după care,
drăzneala de a ne detaşa puţin de no­ homo ideologicus, pornit pe drumul
ţiunea goetheană a demonicului, con­ reînvierii şi al renaşterii, îşi va recă­
form căreia acesta este “o îmbinare păta faţa umană şi conştiinţa de sine.
de plus şi minus, de afirmare şi ne­

R eferinţe bibliografice

1. Blaga, Lucian. Zări şi etape, 283 p.


2. Idem, p.285
3. Cimpoi, Mihai. Duminica valorilor. 272 p.
4. Cotorcea, Livia. în căutarea formei. Iaşi: Editura Universităţii "Al. I. Cuza”,
1995. 335 p.
5. Idem, p. 338
6 . Ionesco, Eugene. Ucigaş fără simbrie. Teatru II. Bucureşti: Editura Univers,
1995.270 p.
7. Ionesco, Eugene. Rinocerii, Teatru III. Bucureşti: Editura Univers, 1996.
lOlp.
8 . Idem, p. 102
9. Munteanu, Romul. Introducere în literatura europeană modernă. Bucureşti:
Editura ALL, 1996 171 p.
10. Idem, p.172

Mihaela VLAS
DIE BESONDERHEITEN DES
PHANTASTISCHEN IN DEN WERKEN
VON E.T.A. HOFFMANN
MANIFESTĂRILE FANTASTICUL UI ÎN CREA ŢIA L UI HOFFMAN

Ecaterina NECULCEA,
D o zen tin am L ehrstuhl fü r D eutsche Philologie
an d e r staatlichen A lecu-R usso-U niversität Balti
The manifestations o f fantasy in the creation o f E.T.A. Hoffmann are very different.
Fantasy is connected with irony, satire and the grotesque, that are variants o f romantic
irony, also with the Christian doctrine about the battle of the Almighty God against his
rival the Satan, and with the typical motives and characters o f fairy tales like sorcerers and
sorceresses, transformations, which help the good to get the better o f the evil. The most
important category o f German late romanticism is the division into the real and the unreal
ones.
The division o f the world, that hurts the main characters, is provoked by the events
in the real world: this is revealed by means of language. This idea leads to the conclusion
that the philosophical, literary and linguistic factors should be studied together in order to
make the reception o f E.T.A. Hoffmann's work easier.

Die Literatur jeder Epoche sophische Lehre von J.G. Fichte bil­
und jedes Volkes weist ihre besonde­ det. Die Romantiker verstehen schon
ren Merkmale auf. Sie aufzudecken, früh, dass durch die Vernunft, die
bedeutet, den Schlüssel für das adä­ von den Aufklärern in den Vorder­
quate Verständnis der Texte zu fin­ grund gestellt worden ist, keine Ver­
den. Die literarischen Werke sind ein änderungen zu erzielen sind. Die
Rätsel, das gelöst wird, erst nachdem Unmöglichkeit, etwas zum Besten zu
das Gedankengut der Zeit angeeignet wenden, zwingt sie sich in ihr Inneres
und die Besonderheiten der Sprache zu vertiefen, um dort die in der
und von deren unterschiedlichsten Wirklichkeit verlorengegangene Se­
stilistischen Nuancierungen festge­ ligkeit wiederzugewinnen. In den
stellt worden sind. In dieser Hinsicht Träumen konnten die Romantiker
ist jedes Werk einzigartig und seine ihre innigsten Wünsche, Hoffnungen
Rezeption erschwert sich dadurch. und Bestrebungen leben, ihre Fähig­
Aber das Ergründen des historischen, keiten entfalten. Die Wirklichkeit
kulturellen und gesellschaftlichen bleibt ihnen fremd, sie unterdrückt
Werdegangs eines Volkes beseitigt sie durch die Alltagsroutine, die die
alle Hindernisse und lässt den tiefe­ Menschen in eine Maschine verwan­
ren Sachverhalt erblicken. delt. Daher finden sie Zuflucht in
1. Wurzeln des Phantasti­ ihrer Einbildungskraft, in ihrer
schen in der Romantik Phantasiewelt, die durch das Un­
Die als Protest gegen die heimliche, das Bizarre, das Seltsame,
Aufklärung konzeptualisierte Epoche das Irreale, das Surreale charakteri­
der Romantik entwickelt ihre eigene siert wird, anders gesagt, die den
Ästhetik, deren Grundlage die philo­ Kern des Phantastischen ausmacht.
Aber das Phantastische ist in den, verbindet sich mit einem ande­
der Romantik ohne die Wirklichkeit ren. Die Helden werden zu Außen­
nicht vorstellbar. Sie bilden eine Ein­ seitern und beobachten die Gescheh­
heit, zu der das Reale und das Phan­ nisse von außen. Dabei sind die
tastische verschmelzen. Die Ver­ räumlichen Angaben sehr undeutlich,
flechtung dieser zwei Pole wurde nichtsdestoweniger begrenzen sie das
besonders sichtbar und kunstvoll von Aktionsfeld der Figuren.
den deutschen Romantikern reali­ Der Hauptheld ist in den
siert, obwohl die Erscheinungsfor­ meisten Fällen ein Träumer oder ein
men des Phantastischen oft in der Künstler, der kein vollberechtigtes
antiken und der mittelalterlichen Li­ Gesellschaftsmitglied auf Grund sei­
teratur auftreten, in denen sie aufs ner Veranlagungen sein kann, weil er
Engste mit dem Glauben verbunden seltsame, ungewöhnliche Taten voll­
waren. Erst in der Romantik, dazu bringt, die den Verhaltensnormen
trug die romantische Ästhetik bei, nicht entsprechen. Diese Fähigkeiten
wurde das Phantastische als eine be­ führen den Helden zu einem unver­
sondere Ebene innerhalb eines litera­ meidlichen Konflikt mit dem ihn
rischen Werkes verstanden. Unter umgebenden Milieu der Spießbürger,
dem Einfluss der philosophischen was den Höhepunkt in der Spaltung
Lehren von J.G. Fichte und der theo­ seiner Persönlichkeit bewirkt. Sein
retischen Schriften der Brüder Schle­ Leben verläuft gleichzeitig in zwei
gel erfolgt die Teilung in eine objek­ parallelen Welten, die nur selten mit­
tive und eine subjektive Wirklichkeit, einander in Berührung kommen oder
wobei Letztere die Oberhand in dem sich gar überschneiden. A uf diese
zweischichtigen Weltbild gewinnt. Weise erfolgt die Trennung des
2. Allgemeine CharakteristikPhantastischen von dem Realen, ob­
des Phantastischen im Schaffen von wohl die Anfänge des Subjektiven
E.T.A. Hoffmann tief in der objektiven Wirklichkeit
Die bestimmende Funktion liegen.
des Subjektiven, das in der Literatur Der Übergang von der idea­
die Form des Phantastischen an­ listischen Philosophie J.G. Fichtes
nimmt, konnte sich von den Fesseln (der subjektive Idealismus), die die­
der objektiven Wirklichkeit nicht ser als Wissenschaftslehre bezeich-
loslösen und wirkte auch weiterhin nete, zu dem objektiven Idealismus
wie eine Ganzheit mit ihr zusammen. F. Schellings lässt sich in den Wer­
Unter dem Phantastischen ist die ken der deutschen Früh- und Spätro­
Nichtübereinstimmung mit der mantiker feststellen. Die philosophi­
Wirklichkeit zu verstehen, die Ver­ schen Lehren bestimmen die wich­
schmelzung des Wunderbaren mit tigsten Entwicklungstendenzen der
dem Realen ist zu der wichtigsten Wissenschaften und die charakteristi­
Besonderheit des Schaffens von schen Merkmale der Epoche, wie
E.T.A. Hoffmann geworden. zum Beispiel das Interesse der
In seinen Werken ist der Künstler, Komponisten und Schrift­
Übergang aus einer Welt in die an­ steller für das Phantastische, das oft
dere kaum bemerkbar und erfassbar. die Form des Subjektiven einnimmt.
Der Zustand der Zeitlosigkeit, in dem Der Einfluss von J.G. Fichtes
sich die handelnden Figuren befin­ Thesen über die Einbildungskraft und
das schöpferische Ich und I. Kants fens. Diese Tatsache zeugt von der
Lehre von der Nichterfassbarkeit der Geburt neuer Tendenzen in der
Welt, die im Zentrum „das Ding an Wirklichkeit, die in der Literatur ih­
sich“ hatte, waren für die Entwick­ ren Ausdruck gefunden haben.
lung E.T.A, Hoffmanns zu einem Die Kluft, die zwischen dem
Schriftsteller ausschlaggebend. Er Poeten und seiner Umgebung liegt,
überwindet die Dominanz des Sub­ wird durch die Prioritäten der Gesell­
jektiven und fuhrt in seine Märchen schaft gebildet und diese vertiefen
die von ihm auf eine neue Art aufge­ ihrerseits die Gegensätze. Die Unzu­
fasste Wirklichkeit ein. In seinen frü­ friedenheit und die Hoffnungslosig­
heren Werken, Märchen, Novellen, keit, die die Epoche der Romantik
Erzählungen wird die reale Welt als prägten, waren Fesseln, die von den
ein Hindernis verstanden, das verhin­ Schriftstellern nicht zerrissen werden
dert, dass sich die Fähigkeiten einer konnten. Sie waren weder im Stande,
schöpferischen Persönlichkeit im ihre tiefsten und sehnlichsten Wün­
vollen Maße entfalten. Sein Spätwerk sche zu verwirklichen, noch dazu,
weist eine andere Tendenz auf: Das ihre Fähigkeiten zu entfalten, noch
Phantastische bringt die Helden in gesellschaftliche und politische Miss­
die Wirklichkeit zurück oder es ver­ stände zu beseitigen. Aber all diese
liert seine erhellende Funktion und Faktoren eröffneten vor den Roman­
wird so grausam und furchterregend, tikern neue Horizonte.
dass sich die Realität trotz der in ihr Die Künstler wendeten sich
herrschenden Ungerechtigkeit als dem Inneren des Menschen zu. Dort
anziehender erweist. fanden sie Zuflucht für ihre Träume,
Die Ansichten der Philoso­ dort konnten sie das Gewünschte tun,
phen, die die Romantik prägten, wur­ um nur selten in die Wirklichkeit zu­
den von den Ereignissen in der Rea­ rückzukehren. Für E.T.A. Hoffmanns
lität hervorgerufen, obwohl die Phi­ Werke ist die absolute Trennung der
losophie die wichtigste Stellung dem Realität von der inneren Welt nicht
Subjektiven zuwies. Obwohl die kennzeichnend.
Schriftsteller jener Epoche sich dafür Die Figuren in seinen Texten
einsetzten, die sie mit der überdrüssig sehen die Nichtvollkommenheit ihrer
gewordenen Alltagswelt verbinden­ Umgebung und vertiefen sich in ihr
den Bande zu zerreißen, konnte die­ Gefühlsleben, versuchen dort Kräfte
ser Vorgang nicht vollzogen werden. zu finden, um die geistige Ausgegli­
3. Phantasiewelt und Wirk­ chenheit herzustellen, die immer
lichkeit in den Werken E.T.A. Hoff­ wieder durch die Ungeordnetheit der
manns Außenwelt zerstört wird. Das Un­
Die Unmöglichkeit, sich der gleichgewicht wird desto stärker, je
realen Welt zu entziehen, wird äu­ mehr sich die Helden ihrem Inneren
ßerst eindrucksvoll in den Texten von zuwenden, denn je größer die Macht
E.T.A. Hoffmann geschildert. Die der Phantasie über ihnen ist, desto
Krise der Hauptfigur, die versucht, unerträglicher erscheint die Unge­
sich von der realen Welt zu distanzie­ rechtigkeit des Diesseits, desto ver­
ren und in die subjektive Ebene zu ständlicher wird die Nichtrealisier­
fliehen, um dort Schutz zu finden, barkeit des Erhofften.
steht im Mittelpunkt seines Schaf­
Die Mauer, die das Innere genüber so unbarmherzig ist und viel
vom Äußeren trennt, kommt dem Unglück bringt. Er wird aber aus sei­
Träumer, der von den Gegensätzen nen Tagträumen herausgerissen
gequält wird, unüberwindbar vor. durch die seltsamen Laute, die er
Der seelische Zwiespalt treibt den wahmimmt, und die geheimnisvollen
Studenten Anselmus („Der goldene Wesen, die goldgrünen Schlangen,
T o p f1), den Schauspieler Giglio die um ihn spielen.
(„Prinzessin Brambilla“), den Dichter Stellen wir den Zusammen­
Balthasar („Klein Zaches, genannt hang zwischen der Ursache und der
Zinnober“) und den Kapellmeister Wirkung der beschriebenen Hand­
Johannes Kreisler („Lebensansichten lung fest: Das Rauchen liegt noch auf
des Katers M urr“), die als Außensei­ der realen Ebene, das Erscheinen der
ter in der „normalen“ Welt betrachtet mysteriösen Gestalten ist die Sphäre
werden, in den Wahnsinn. Nur we­ des Imaginären. Daraus lässt sich
nige können dieser Gefahr widerste­ schlussfolgern, dass die goldgrünen
hen und ihr schließlich entrinnen. Schlangen Trugbilder sind, die durch
Durch diese Tatsache lassen den Rausch hervorgerufen wurden,
sich die Ansichten des Autors aufde­ anders gesagt die Visionen seines
cken: Es ist unmöglich, nur in einer, betäubten Verstandes w'aren. Der
in der subjektiven Welt zu leben. Übergang aus einer Wirklichkeit in
E.T.A. Hoffmann lässt die Hauptfi­ die andere ist kaum spürbar, denn
gur in die reale Ebene zurückkehren, alle Handlungen des Studenten wer­
um ihre Bedeutung für den Menschen den aufs Ausführlichste beschrieben.
hervorzuheben, ohne dabei die Rolle Die Detailtreue wird zu einem Ver­
des Surrealen abzulehnen. fahren, mit Hilfe dessen das Phantas­
4. Wechselspiel zwischen tische eingesetzt wird, auch bei der
dem Phantastischen and dem Realen Wiedergabe seiner Gedanken. Wenn
in dem Märchen auch die zeitlichen Parameter des
„Der goldene Topf“ Vorgangs in Betracht gezogen wer­
Eine der ersten literarischen den, wird es klar, dass Anselmus,
Schöpfungen E.T.A. Hoffmanns ist vertieft in seine traurigen Überlegun­
das Märchen „Der goldene Topf“, gen, genug Zeit hatte, damit die Wir­
dem der Autor selbst eine wichtige kung des Tabaks zum Vorschein
Stellung in seinem Schaffen zuge­ kommen konnte. Nach einer Weile
wiesen hat. In diesem Text finden sieht der Hauptheld die im Holunder­
viele Merkmale ihren Ausdruck, die busch spielenden Schlangen, als der
sich im Spätwerk des Verfassers zu Tabakrausch seine Sinne noch bene­
erkennen geben. Im Text des deut­ belt.
schen Romantikers nimmt das kaum Aber die Funktion der Zeit in
erkennbare Verlegen der Handlung dem Märchen ist noch nicht er­
aus der realen Sphäre in die Ebene schöpft. Die Zeitspanne, die das Rau­
des Phantastischen die zentrale Stel­ chen des Tabaks bis zum Erscheinen
lung ein. der Schlangen einschließt, ist relativ
Der Student Anselmus stopft lang, eine Handlung wird folglich
seine Pfeife „von dem Sanitätsknas­ von der anderen fast völlig unabhän­
ter“ [9, 137], zündet sie an und denkt gig, und das Spiel der rätselhaften
an sein böses Schicksal, das ihm ge­ Schlangen gilt aus diesem Grunde als
eine Erscheinungsform des Phantasti­ deln. Die Literatur wird als eine
schen. höchst abstrakte sprachliche Kunst
Die von Anselmus gewahrte aufgefasst, die die Phantasie in noch
Welt wird so beschrieben, dass sie als größerem Maße in Anspruch nimmt,
real gesehen W'ird. Die imaginäre im Vergleich zu den anderen Küns­
Welt wirkt auf verschiedene Sinnes­ ten.
organe des Studenten. Zuerst hört er In der Romantik verschmel­
unbestimmte Laute, „ein sonderbares zen Musik, bildende Kunst und Lite­
Rieseln und Rascheln“ [9, 140], „das ratur zu einer Ganzheit. E.T.A.
Gelispel und Geflüster und Geklin­ Hoffmann, der selbst ein ausgezeich­
gel“ [9, 140], die sein Gehör reizen, neter Karikaturist, begabter Kapell­
dann sieht er Schlänglein, deren Fär­ meister und talentierter Komponist
bung sich stark von dem grauen Um­ war, verbindet sie in seinem Märchen
riss der Stadt abhebt, und bemerkt die „Der goldene T o p f4, was sich auf der
blauen Augen des einen von ihnen. stilistischen Ebene am deutlichsten
Die grellen Nuancen fallen sofort auf veranschaulichen lässt. So stehen die
und werden zu Reizen der Sehorgane Laute, die die Bewegungen der
Anselmus’. Das Tasten und Schme­ Schlänglein hervorrufen, für Musik,
cken wird außer Acht gelassen. Desto Farben deuten auf die Malerei hin im
stärker tritt die Bestimmung der Rahmen eines literarischen Werkes.
Laute und vor allem der Farben im Die Verbindung von Seh-,
Märchen hervor. Hör- und Geruchswahrnehmungen
Wichtig ist ein anderes Ge­ und seelischen Regungen des Haupt­
fühl, dem keiner der Sinne entspricht, helden, der durch sie die ihn umge­
das aber eine entscheidende Rolle für bende Welt empfindet, wird zu einem
den Handlungsablauf spielt. Als der der wichtigsten Merkmale des Phan­
Student das blauäugige Schlänglein tastischen im Schaffen von E.T.A.
erblickt, wird er von ihm angezogen Hoffmann. Der Anstoß aus der
und von plötzlicher Liebe zu ihm Wirklichkeit (das Rauchen der
überwältigt. Die Liebe zu dem ver­ Pfeife) verändert seine traurige
zauberten Mädchen Serpentina hilft Stimmung und macht das Erscheinen
ihm, alle Hindernisse zu überwinden der geheimnisvollen, unheimlichen,
und sein Glück im Reiche Atlantis zu phantastischen Visionen möglich. So
finden. spielen die Sinne des Studenten ihm
Der literarische Text im Un­ einen Streich, sie täuschen ihn und
terschied zum Gemälde oder zum versetzen ihn in die Phantasiewelt.
Musikstück wird mit Hilfe der Ein­ In Anselmus’ Einbildung und
bildungskraft des Lesers verstanden. Weltauffassung wechseln sich die
Die Bilder, die Wirklichkeit wider­ Realität und das Phantastische stän­
spiegelnd, bezaubern die Sehorgane, dig ab, sie bilden dadurch ein Ge­
weil die geschaffenen Gestalten als samtbild von ästhetisch schönen Ta­
Varianten der schon in der Realität ten. Die Farbpalette und die lautliche
existierenden betrachtet werden. Die Vielfalt dringen in die Phantasie des
Musik erzeugt Laute, die zu Reizen Helden und verhelfen zu der Ent­
des Gehörs werden und sich schließ­ wicklung seiner inneren Leiden­
lich in die Vorstellungen von den schaften, starker Gedanken und star­
wirklichen Gegenständen verwan­ ker Gefühlsausbrüche. Dabei hat die
Entwicklung von ungewöhnlichen Sprache, wenn ihn die Liebe entzün­
Gefühlen und Gedanken nicht einen det“ [9, 141]; „der Hauch ist meine
statischen Charakter, wobei die Be­ Sprache, w'enn ihn die Liebe entzün­
schreibung der Natur ihren Beitrag det“ [9, 142]. Bei dem Erscheinen
dazu leistet. Die Gedanken des Stu­ der Schlänglein empfindet Anselmus
denten entsprechen der in der Natur alles viel intensiver, die Gerüche, den
herrschenden Stimmung, die düsteren wehenden Abendwind und die Glut
Farben werden zu den fröhlichen der Sonnenstrahlen. Der durch die
gelbgrünen Tönen, die das gehobene, dunkelblauen Augen Serpentinas
noch unergründete Gefühl der Liebe verzauberte Student spürt einen star­
symbolisieren. ken emotionellen Schwung, der die
Als eines der wuchtigsten Gefühle Anselmus’ zu Serpentina
Mittel zum Ausdruck des Phantasti­ veräußerlicht.
schen bei E.T.A. Hoffmann gilt der Die Liebe hat die Hauptfigur
Übergang von der Realität zur einge­ noch nie vorher überwältigt. Seine
bildeten Wirklichkeit, der durch die innere Begeisterung bildet einen
Einwirkung auf die Sinnesorgane des Kontrast zu dem grauen Dresden.
Haupthelden realisiert wird. Die mit­ Dass seine seligsten Wünsche nicht
einander verbundenen Sinne Gehör in Erfüllung gegangen sind und dass
und Sehkraft machen ein Bündnis der sein Schicksal immer böse zu ihm ist,
Künste aus, das sowohl für die Früh­ hat keine Bedeutung mehr, bereitet
ais auch für die Spätromantiker ihm keine Sorgen mehr, denn nur ein
auschlaggebend war. Die Gründe einziger Blick in Serpentinas Augen
dieses Zusammenwirkens liegen in verändert seinen Gemütszustand und
den philosophischen Lehren des 17. weckt in ihm Liebe. Ihr geheimnis­
und 18. Jahrhunderts, die die Erneue­ volles und unerklärliches Verschwin­
rung der künstlerischen Formen for­ den führt ihn zu einem erneuten Zu-
derten. samrnenprall mit der fremdgeworde­
Außerdem zu nennen ist der nen Wirklichkeit.
Rückgriff des Schriftstellers auf die Die reale Welt wirkt farblos
Laute und Farben. In seiner philoso­ im Vergleich zu der bunten Welt der
phischen Lehre betonte F. Schelling Schlangen. Diese ausgedachte, nur in
nachdrücklich, dass es notwendig ist, der Vorstellung vorhandene Welt
einen neuen Typ des literarischen steht dem traurigen Alltag gegenüber
Werks zu schaffen, in dem die be­ und bringt Leben, Bewegung,
sonderen Merkmale der Musik und Reichtum an Farben und Gerüchen in
der Malerei miteinander verbunden die Seele des träumerischen Studen­
sind. So werden in einem literari­ ten.
schen Text die Merkmale verschie­ Wenn Serpentina in den
dener Künste, die dem Autor des Wellen der Elbe verschwindet, erstar­
Märchens nah waren, vereint. ren Anselmus' Sinne. Die Farben
Die Gerüche und Düfte, die verblassen, die Laute werden leise
vom Studenten wahrgenommen wer­ und verstummen allmählich, der Duft
den, werden dem bildlichen Aus­ wird vom Winde verweht. Es bleibt
druck des Schriftstellers nach zur nur der Schmerz, der den Verlust des
Sprache, wenn sie die Liebe auf­ Glückes andeutet.
flammen lassen: „Der Duft ist meine
Eine besondere Ausdrucks­ verschiedenen Formen des Komi­
kraft verleihen dem Märchen die schen wurde wie durch ein Prisma
iautmalerischen Verben „schwin­ die Wirklichkeit wiedergegeben.
gen“, „schlängeln, „schlingen“, die Eine besondere Rolle spielt
substantivierten Verben „Hinundher- das Komische in dem Märchen von
flattem“, „das Gelispel und Geflüster E.T.A. Hoffmann „Klein Zaches,
und Geklingel“ [9, 140] und Sub­ genannt Zinnober“ . In diesem Werk
stantive mit besonderer lautmaleri­ verbinden sich nach A.V. Karel'skij
scher Konnotation „Dreiklang“, Humor, Ironie, Satire, Sarkasmus und
„Kristallglöckchen“ [9, 141]. Sie ver­ die phantastische Groteske [8,
stärken die Einwirkung des Be­ 30, 32].
schriebenen und veranschaulichen Als Ausgangspunkt bei der
am deutlichsten den Zustand des Stu­ Untersuchung der Erscheinungsfor­
denten. Die Wiederholung der Laute men des Komischen in der Erzählung
gibt die Geräusche wieder, die der des deutschen Schriftstellers dient die
Student im Holunderbusch wahr­ Klassifikation von L.V. Borte [6, 82-
nimmt. 90]. Demzufolge bestimmt die For­
Die graue und freudenlose scherin das Komische als einen Gat­
Realität wird der bunten, an Lauten tungsbegriff, der Humor (mitleidiger
und Gerüchen reichen Phantasieweit Spott), Ironie (Auslachen), Satire
gegenübergestellt. Die Onomatopoe- (Anprangerung), Sarkasmus (höhni­
tik wird zur Differenzierung der sches Auslachen), Parodie (komische
Wirklichkeit und der imaginativen Wiedergabe eines fremden Stils,
Ebene, die durch die Bewegungen seine Übertreibung), Groteske
und die „Sprache“ der mysteriösen (phantastisches übertriebenes Ausla­
Wesen wiedergegeben wird. Das chen) umfasst. Der Inhalt des letzten
starke Gefühl, das durch das Erschei­ Begriffs macht im Wesentlichen das
nen der Schlangen erweckt wird, phantastische Element aus. Daraus
wird durch Symbole angedeutet, die folgt, dass das Komische aufs Engste
seine Sinne völlig in Anspruch neh­ mit dem Phantastischen verbunden
men. Trotz dieser Unterschiede sind ist.
die Grenzen zwischen den Welten Das Phantastische offenbart
verschwommen, undeutlich. Das er­ sich in der für E.T.A. Hoffmann typi­
reicht E.T.A. Hoffmann durch die schen Einführung des Ich-Erzählers,
„Sprünge“ aus einer Wirklichkeit in der als Verfasser des Aufgeschriebe­
die andere. nen fungiert. „Das letzte Kapitel“,
J. Erscheinungsformen des das mit den wehmütigen Bitten des
Komischen in ihrer Relation zum Autors beginnt, ist eine Art „lyri­
Phantastischen sches Intermezzo“, worin der Schrift­
In den Werken der Romanti­ steller mit dem Leser direkt spricht
ker wurde das Phantastische zu der und seine Anmerkungen zu dem Ge­
konstituierenden Komponente, weil schehen gibt. Zu diesem Verfahren
es den verdichteten Ausdruck des greift er auch in dem Märchen „Der
romantischen Ideals ausmachte. Aber goldene T o p f‘ in der abschließenden
es entwickelte sich aus der Realität zwölften Vigilie: „dass ich sie ... auf
und wurde dadurch auch mit dem dem Papier, das auf dem violetten
Komischen verbunden. Durch die Tische lag, recht sauber und äugen-
scheinlich von mir selbst aufge­ dessen Wesen „bizarr“ [8, 431] wirkt.
schrieben fand“ [8, 249], und es wird Die Bitte des Erzählers, das Gelesene
zu einer stilistischen Besonderheit „mit recht heiterem Gemüt [sich] ge­
der Narration. fallen [zu] lassen“ [8, 431], deutet
Im Märchen, einer phantasti­ darauf hin, dass das phantastische
schen Gattung, ist der Einsatz dieses Märchen nicht ernst genommen wer­
Verfahrens gerechtfertigt. Aber in der den muss. Aber aus den verborgenen
schöpferischen Welt E.T.A. Hoff- Zusammenhängen lässt sich schlie­
manns bekommt es einen besonderen ßen, dass der Text auch anders agie­
Inhalt. Der gehobene Stil, wenn sich ren kann.
der Schriftsteller an den Leser wen­ Die Ironie, mit der der
det, wird durch komplexe Satzstruk­ Schriftsteller den Leser behandelt,
turen erreicht, verwandelt sich aber ermöglicht, die Grundidee zu fassen.
unter seiner künstlerischen Hand in Der Leser muss nicht einfach lachen,
sein Gegenteil, in das Komische. er muss das Wunderbare aus dem
Zwischen dem Ich-Erzähler, Märchen mit dem real Stattgefunde­
durch dessen Figur das Komische in nen vergleichen, um die Wirklichkeit
den Text eindringt, und den be­ nüchtern einzuschätzen.
schriebenen Ereignissen besteht eine Die lexikalische Seite des
Distanz, die als „romantische Ironie“ Textes macht Folgendes deutlich: die
bezeichnet wird. Einer der Theoreti­ „romantische Ironie“ tritt nirgendwo
ker der Romantik, Friedrich Schlegel, so deutlich in Erschenung wie im
definiert sie in seinem Aufsatz „Rede letzten Kapitel, das eine Synthese
über die M ythologie“ als ,,diese[n] von allen Formen des Komischen
wunderbare[n] ewige[n] Wechsel von darstellt.
Enthusiasmus und Ironie“ [4, 51], der E.T.A. Hoffmann greift wie­
russische Literaturforscher A.V. Ka- der zu einem ungewöhnlichen Ver­
rel'skij versteht unter diesem Begriff fahren. Er benennt die Kapitel auf
die Einstellung des Autors zu der eine nicht traditionelle Weise, dem
Wirklichkeit und seinem Werk: Der neunten Kapitel folgt nicht das
Künstler ist insofern der Herr und der zehnte, sondern „Das letzte Kapitel“ .
Richter über alles, so dass er mit Iro­ Dieselbe Methode verwendet der
nie nicht nur die Welt, sondern auch Schriftsteller auch im Märchen „Der
die Kunst, seine künstlerische Fähig­ goldene Topf*, in dem das Kapitel
keiten und die W ahrheit des Daseins „Vigilie“ heißt. Das Komische wird
betrachten kann [8, 12]. dadurch zum Ausdruck gebracht,
Der Emst, das Phantastische dass die Benennung „Das letzte Ka­
und das Komische verflechten sich pitel“ dem Leser das heranrückende
besonders bei der Aufzählung aller Ende der Lektüre ankündigt.
möglichen Erscheinungsformen des Der Titel hat aber noch eine
Ungewöhnlichen wie „merkwürdige Funktion, Der Leser wird in Kenntnis
Taten“, „so viel Wunderliches, Tol­ gesetzt, dass sich der Verfasser der
les, der nüchternen Vernunft Wider­ Phantasie „zu sehr“ [8, 431] hingab,
strebendes“, „seltsame Gestaltungen“ wodurch die negative Konnotation
[8, 430]. Ihre Anhäufung wird durch des Satzes verstärkt wird. Das be­
das Auftreten des „spukhaften Geis­ deutet, dass der Schriftsteller sein
tes, Phantasus geheißen“, bedingt, Werk „von der Seite“ betrachtet, und
zwar von der Position des „geliebten Anfang und am Ende des Märchens
Lesers“, und von dort aus, auf die sieht, als die W'irkung der magischen
Besonderheiten seiner Erzählweise Kräfte nachgelassen hat, macht ihn
hinweist. Dieses Prinzip ist die zu der Gestalt, in der das Groteske
Grundlage für die „romantische Iro­ am deutlichsten hervortritt.
nie“. Das Märchen „Klein Zaches,
Das Komische erscheint auf genannt Zinnober“ enthält mehrere
allen Ebenen des Textes und verbin­ Formen des Komischen. Dazu gehö­
det sich mit dem Phantastischen, das ren Ironie, Satire, Groteske, die alle
in dem W erk „Klein Zaches, genannt Schichten des Erzählens durchdrin­
Zinnober“ seltener vorkommt als in gen. Der Gebrauch der expressiv ge­
dem Märchen „Der goldene Topf'. färbten Lexik und der komplexen
Aber auch hier spielt das Zauberhafte Satzstrukturen schafft eine gehobene
eine wichtige Rolle. Die guten Zau­ Aura, die sofort nivelliert wird, weil
berer und Feen mischen sich in die die beschriebenen Figuren niedrige
Handlung ein, sie helfen den Leiden­ Wünsche und kleinliche Bestrebun­
den, belohnen die Hilfsbereiten und gen haben. Der Blick von der Seite,
fuhren alle zum Siege des Guten. der Blick aus der Position des Lesers
Die Fee Rosabelverde hilft auf die Ereignisse, den der Schrift­
dem abscheulichen Wechselbalg Za­ steller aktiv in seinem Werk einsetzt
ches, indem sie ihn mit magischen und der besonders ausdrucksvoll im
Kräften versieht. Die Zentralfigur des letzten Kapitel zum Vorschein
Märchens wird als „der kleine kommt, konzentriert sich in der „ro­
Däumling“ [8, 298], „ein gespalteter mantischen Ironie“. Im Mittelpunkt
Rettich“ [8, 299] „das böse Alräun­ des Textes steht die groteske Figur
chen“ [8, 300] beschrieben. Alle die­ des kleinen Zaches, in der sich die
sen Charakteristiken deuten auf seine phantastischen Züge mit den komi­
Nichtigkeit hin, die durch das Adjek­ schen vereinen, die die Absurdität
tiv „klein“ im Titel verstärkt wird. Er des Lebens widerspiegelt. Die Ver­
wird „klein Zaches“ genannt, nicht schmelzung des Phantastischen mit
nur, weil er klein von Statur ist, son­ dem Realen, die in allen Werken
dern auch, weil seine Kenntnisse ge­ E.T.A. Hoffmanns vorhanden ist,
ring sind, weil er keine Verdienste verwandelt sich im Märchen in die
vor dem Staat hat und weil seine Antithese der Schein und das Wahre.
menschlichen Eigenschaften ihn 6. Christliche Motive und das
nicht als Persönlichkeit auszeichnen. Phantastische im Roman „Die Eli­
Zaches stört das Glück ande­ xiere des Teufels “
rer, eignet sich die fremden Errun­ Die künstlerische Welt
genschaften an. Er ist die Person, E.T.A. Hoffmanns beeindruckt durch
ohne die alle poetischen Naturen, ihre Vielfalt, die oft durch innere Ge­
Schöpfer, Künstler erleichtert aufat- gensätze des Dargestellten bedingt
men würden. Seine Figur steht sym­ wird. Die Handlung, die sich gleich­
bolisch für das Spießbürgertum, das zeitig in zwei Welten abspielt, wird
sich wichtig tut, um dadurch die oft als Zersplitterung, Inkompatibili­
Notwendigkeit seiner Existenz zu tät der Bestrebungen des romanti­
beweisen. Die Beschreibung seines schen Helden, des Dichters oder des
Äußeren, so wie ihn der Leser am
Komponisten mit den Gesetzen des Nach dem Eintritt in die Welt
Alltags verstanden. begegnet der Mönch Medardus dem
Das Dasein, dessen Schilde­ ihm sehr ähnlich aussehenden Grafen
rung im Schaffen des romantischen Viktorin. Er wird zu seinem Doppel­
Schriftstellers einen wichtigen Platz gänger, als die sich einmal über­
einnimmt, ist komplex: In ihm wird kreuzten Wege zu einer Reihe von
der Kam pf geführt zwischen dem Verwechslungen führen. Die Verwir­
Guten, das das Schöne schafft, das rung, die dadurch entsteht, bildet eine
dem Ideal gleichgestellt wird, und phantastische Ebene im Werk.
dem Bösen, das die letzten Licht­ Das Phantastische als solche
strahlen der Hoffnung zu vernichten ist anderer Natur als in den Märchen
sucht, die geheimen Wollüste auf­ „Der goldene Topf“ und „Klein Za­
deckt, die Konventionen bricht, Lüge ches, genannt Zinnober“ . Das Unbe­
und Täuschung verbreitet. Das Inte­ wusste, das in den Vordergrund ge­
resse für die „nächtliche“ Seite der stellt wird, und die Unsicherheit, die
Existenz und die „dunklen“ Seiten von dem Verwirrspiel der Doppel­
der menschlichen Natur lässt sich bei gänger herrührt, verbinden sich mit
den Romantikern der Jenaer und der der christilichen Lehre von Gott und
Heidelberger Schule aufzeigen. Das seinem Antipoden, dem Teufel.
Geheimnis, das von der Nacht ge­ In der Legende, die der ältere
schaffen und gehüttet wird, tritt zu­ Mönch Cyrillus Medardus erzählt,
tage als Leitmotiv des Romans „Die tritt der Widersacher persönlich auf,
Elixiere des Teufels“, des ersten um­ und der Erzähler der Mönch unter­
fangreichen Werks E.T.A. Hoff­ streicht, dass er sich jeden Kom­
manns. mentars enthalten wird, um seinem
Der Roman handelt vom Le­ Glaubensbruder alles zu offenbaren,
ben des Mönchs Medardus, von sei­ was er aus den vorhandenen Doku­
ner Geburt bis zu seinem Tod. Die menten erfahren hat. Dadurch ver­
Aufhellung und die Reinigung der sucht er seine Erzählung glaubwürdig
Kinderseele von den vererbten Las­ wirken zu lassen.
tern wechseln sich mit dem morali­ Aus seinen Worten wird klar,
schen Fall des Mönchs ab, weil er dass der Teufel, der „W idersacher“
infolge einer Mordtat zum Sünder genannt, den heiligen Antonius in der
wird. Wüste versuchte. Der Heilige steht
Ein wichtiges Charakteristi­ dem Satan gegenüber und kann sich
kum des Werkes ist das Doppelgän­ nur durch fromme^ Betrachtungen,
germotiv, das aufs Engste mit dem „strenges Fasten“ und „standhaftes
Spiel zusammenhängt. Jeder Doppel­ Gebet“ [2, 36] gegen seine Macht
gänger wird zu einem Schauspieler, wehren. Der Teufel setzt alles ein,
der sich für einen anderen ausgibt um den Heiligen in seine Gewalt
und der seine Rolle vorzüglich spie­ bringen. Er trägt einen seltsamen zer­
len muss, damit er nicht entlarvt rissenen Mantel, um die Aufmerk­
wird. Dieses Motiv wird im Spätwerk samkeit des Heiligen auf sich zu len­
E.T.A. Hoffmanns besonders pro­ ken, lächelt „höhnisch“, um das Inte­
duktiv, der Titel der Erzählung „Die resse für seine Person zu erwecken,
Doppelgänger“ macht darauf auf­ und zeigt wie zufällig die Flaschen-
merksam.
hälse, damit Neugierde und Lüstern­ dem Werk thematisiert. Das Übel
heit den Einsiedler packen sollen. nimmt die Gestalt des Widersachers
Bruder Cyrillus appelliert an, das Gute verkörpert der heilige
wiederholt an die Autorität des von Antonius. Diese Dichotomie bildet
ihm sorgfältig aufbewahrten Doku­ den Kern des Phantastischen im Ro­
ments, um seine Zuverlässigkeit noch man. Es ist zu unterstreichen, dass es
einmal zu betonen. Daraus folgt, dass zwischen den Gliedern dieser Di­
der mehrmalige Versuch die Vision chotomie eine feste Grenze gibt, was
des Heiligen durch alte Urkunden als dieses Werk grundsätzlich von den
eine reale Tatsache darzustellen, Märchen unterscheidet. Der Wider­
Misstrauen provoziert. Die mysteriö­ sacher oder Teufel setzt die Hand­
sen Ereignisse, die für die meisten lung in Bewegung, nimmt aber an ihr
Kapuziner ein Geheimnis bleiben, unmittelbar nicht teil. Aus den im
können den Glauben weniger erfah­ Roman beschriebenen Ereignissen
rener Mönche erschüttern. Je nach­ lässt sich nicht feststellen, ob es ihn
drücklicher Bruder Cyrillus über die wirklich gibt oder nicht, weil über
Echtheit der Dokumente spricht, seine Tätigkeit die handelnden Figu­
desto stärker wird der Zweifel an sei­ ren aus den Worten anderer Personen
nen Worten und desto tiefer dringt er erfahren. Wahrhaftig und unwahr­
in das Bewusstsein des Bruders Me- scheinlich sind neue Kategorien, die
dardus. Und wenn die Bilder der in diesem Zusammenhang beachtet
Qualen des heiligen Antonius nicht werden müssen. Die Tatsachen, die
so grausam wären, würde er die Fla­ abwechselnd die eine oder die andere
sche mit dem gefährlichen Inhalt so­ These bestätigen, schaffen im Werk
fort öffnen, denn mit den Worten sei­ eine phantastische Aura.
nes Lehrers eignete er sich auch die Die Erscheinungformen des
in ihnen versteckte Duplizität an, ob Phantastischen im Schaffen von
die Legende über die Versuchung des E.T.A, Hoffmann kennzeichnen sich
heiligen Antonius eine wahre oder durch eine bedeutende Mannigfaltig­
eine lügenhafte Begebenheit schil­ keit. Das Phantastische, als Phäno­
dert, anders gesagt, ob sie eine nur in men, verbindet sich mit Ironie, Satire
der Einbildung des Bruders Cyrillus und Groteske, die Variationen der
existierende phantastische Geschi­ romantischen Ironie darstellen, mit
chte ist. der christlichen Lehre über den
Daraus folgt, dass die Be­ Kampf des Allmächtigen mit seinem
weise für die Authentizität der Do­ Gegner, Satan, und nicht zuletzt mit
kumente einerseits und der unheim­ den typischen Motiven der Zauber­
lich-rätselhafte Charakter der Le­ märchen, wie z.B. dem Vorhanden­
gende andererseits die Mittel zum sein von Zauberern und Feen, die
Ausdruck des Phantastischen sind. zahlreiche Verwandlungen vollzie­
Im Roman „Die Elixiere des hen, dem Überwinden der Hinder­
Teufels“ wird ein neuer Typ des nisse und dem Sieg des Guten. Die
Phantastischen eingeführt. Es verbin­ wichtigste Kategorie, die den Werken
det sich mit dem christlichen Glau­ des deutschen Spätromantikers zu
ben, in dessen Zentrum der Kampf Grunde liegt, ist die Duplizität der
des Guten gegen das Böse steht. Welt, die Einteilung des Daseins in
Diese Auseinandersetzung wird in eine reale und eine phantastische
Wirklichkeit. Dabei wird die Vorran­ lichkeit hervorgerufen und fand die
gigkeit keiner der beiden betont, die Widerspiegelung in der Sprache, was
eine geht in die andere über, so dass uns zur Überzeugung führte, dass die
es zu einer gegenseitigen Wechsel­ philosophischen, literarischen und
wirkung kommt. sprachlichen Faktoren als eine Ge­
Die Zersplitterung der Welt, samtheit untersucht werden mussten,
die den Hauptfiguren seelische um die Rezeption der Werke des un­
Schmerzen zufugt, wurde von den vergleichlichen Schriftstellers E.T.A.
Ereignissen in der objektiven Wirk­ Hoffmann zu erleichtern.

L iteraturliste

1. Braun, P. E.T.A. Hoffmann: Dichter, Zeichner, Musiker. Erste Auflage.


Düsseldorf, 2004.
2. Hoffmann, E.T.A. Die Elixiere des Teufels. Digitale Bibliothek Band 1:
Deutsche Literatur. Berlin, 2000.
3. Lachmann, R. Erzählte Phantastik: zu Phantasiegeschichte und Semantik
phantastischer Texte. Erste Auflage. Frankfurt am Main, 2002.
4. Schlegel, Friedrich. Gespräch über die Poesie. Digitale Bibliothek Band 1:
Deutsche Literatur. Berlin, 2000.
5. Wührl, Paul-Wolfgang. E. T. A. Hoffmann: Der goldne Topf. (Erläuterungen
und Dokumente Bd. 101 [2]). Stuttgart, 1982.
6. Бортэ Л.В. Многообразие языковых способов создания комического (на
материале текста из «Мертвых душ»)// «Структурно-семантический
анализ единиц языка»: межвуз. сб. научных трудов — Тула, 1994. —
с.81-94.
7. История немецкой литературы в 5 томах. Под ред. Н.И. Балашова,
Р.М. Самарина, С.В. Тураева. т. 3, М,, Наука, 1966. — 586 с.
8. Немецкая романтическая повесть. Сборник. Сост. А.В Карельский. —
М.: Прогресс, 1977. — 600 с.
9. Немецкая романтическая сказка: Сборник. Сост. А.Б. Ботникова. — М.:
Прогресс, 1980. -— 470 с.
10. Шеллинг Ф. Философия искусства. — М.: Мысль, 1966.—496 с.

Ionela CARP
КОНЦЕРТ ДЛЯ ФОРТЕПИАНО
С ОРКЕСТРОМ ЗЛАТЫ ТКАЧ.
ИСТОРИЯ СОЗДАНИЯ И ОБЩИЕ
КОМПОЗИЦИОННЫЕ ОСОБЕННОСТИ
CONCERTO FOR PIANO AND SYMPHONIC ORCHESTRA WRITTEN
B Y ZLATA TKACH. HISTORY OF CREATION AND GENERAL
FEATURES OF COMPOSITION

Алена ВАРДАНЯН,
старший преподаватель
Академия Музыки, Театра и Изобразительных искусств,
_____________________ Кишинев
The author o f this article offers interesting information about how Z. Tkach’s
famous concerto has been created. She presents a detailed analysis o f the Concerto’s
dramatic nature, its particularities ofform and the variety o f subjects. The author tries to
generalize the features o f Z. Tkach’s musical style, employed in the latest period o f her
artistic work.

В истории развития жанра лением В. Дони, он снова был


фортепианного концерта в Мол­ включён в программу филармони­
дове одним из ярких событий по­ ческого концерта, прошедшего в
следнего десятилетия стало появ­ дни столетия еврейского погрома в
ление Концерта для фортепиано и Кишинёве (апрель 2003 г.). Тогда
симфонического оркестра Златы трактовка его пианисткой Раймон-
Ткач. Оно было продиктовано це­ дой Шейнфельд показала всю
лым рядом причин и, в первую глубину и потенциальное богат­
очередь, не только творческой по­ ство образной палитры Концерта.
требностью автора, но и возник­ Работу над ним композитор
шей удачной исполнительской си­ начала в 2001 году и завершила в
туацией. Концерт сразу нашёл сво­ 2002 г. Это не было первым её об­
его слушателя и был тепло принят ращением к жанру концерта: она
публикой. уже создала произведения, состав­
Концерт для фортепиано с ляющие вершину её инструмен­
симфоническим оркестром Златы тального творчества. Первым из
Ткач - одно из самых значитель­ них стал Концерт для скрипки,
ных её сочинений за последние струнных и литавр, написанный в
годы жизни. Впервые исполнен­ 1971 г. Основой для его создания
ный на ежегодном фестивале со­ послужили традиции националь­
временной музыки («Zilele muzicii ной скрипичной исполнительской
noi») в 2002 году в исполнении школы - как академические, так и
молодого пианиста А. Тимофеева в пришедшие из молдавского
сопровождении симфонического фольклора, из искусства лэутаров.
оркестра национальной филармо­ Произведение было написано по­
нии им. С. Лункевича под управ­ сле трагического события в жизни
Златы Ткач - утраты матери, и кающее внимание слушателей яр­
глубина скорби, драматического кой образностью, запоминаю­
переживания с особой силой во­ щимся разнообразием тем, цельно­
плотились в характере музыки. стью замысла, это произведение и
В 1989 г. Злата Моисеевна сегодня широко используется в
вновь обращается к данному учебной практике, получив одоб­
жанру: пишет «Концерт для двух рение педагогов-скрипачей М ол­
исполнителей на флейтах». Столь довы. Данный Концерт, наряду с
необычное название связано с тем, другими многочисленными сочи­
что автор использует в нём три нениями для разных инструмен­
разновидности инструмента в трёх тов, представляет отдельное на­
его частях - соответственно боль­ правление работ методического
шую, малую и альтовую флейты. характера в творчестве компози­
Это произведение занимает особое тора.
место в творчестве композиторов Фортепианный концерт
Молдовы, представляя собой пер­ продолжает развитие всё той же
вый опыт подобного рода. Уни­ тематики 1п т е п ю п а т , чрезвы­
кальный и неповторимый по за­ чайно важной для З.Ткач и наме­
мыслу, этот Концерт, посвящен­ тившейся в её творчестве уже
ный памяти трагически погибшего давно. Это произведение посвя­
незадолго до этого отца, своим щено памяти жертв еврейского
мемориальным характером несо­ погрома, происшедшего в апреле
мненно перекликается со Скри­ 1903 года в Кишинёве. Воплощая
пичным. Тема смерти, скорбных главную идею сочинения, Злата
размышлений, сложных эмоцио­ Моисеевна, по совету мужа, из­
нальных и психических состояний вестного музыкального критика
разрабатывается в Концерте, про­ Е.М.Ткача, включила в Коду кон­
являясь в звуковой атмосфере мол­ церта тему песни о погроме, в своё
давских дойн, еврейских песен и время входившей в репертуар из­
танцев. вестного еврейского певца Иси­
Перу композитора при­ дора Беларского. Обращение же
надлежит также Концерт для именно к данному жанру было
скрипки и фортепиано, предназна­ инициировано одним из её учени­
ченный для учащихся детских му­ ков, Александром Тимофеевым,
зыкальных школ. Автор ориенти­ теперь уже известным молодым
руется здесь на исполнительские исполнителем, на тот момент вы­
возможности юных скрипачей, пускником Республиканского му­
стремясь удовлетворить практиче­ зыкального лицея им. Ч.Порум-
скую потребность в расширении беску, где он учился в классе ком­
педагогического репертуара за позиции у З.Ткач и специального
счёт современных по музыкаль­ фортепиано у автора этих строк.
ному языку и выполненных на ме­ На наших глазах шёл не только
стном музыкальном материале со­ процесс разучивания и подготов­
чинений крупной формы. Предна­ ки сочинения к показу на фести­
значенное для учебных целей, но вале «Дни новой музыки», но и
обладающее многими художест­ созревание его окончательного за­
венными достоинствами и привле­ мысла. Поначалу он был реали­
зован в варианте двухрояльного го автором в новом, своеобразном
исполнения. Это была редчайшая освещении.
возможность для наблюдения и От романтических поэм
активного участия в редактирова­ унаследована, в первую очередь,
нии музыкального текста. Мы одночастность формы, что автор
словно присутствовали в творче­ специально подчеркнула в подза­
ской лаборатории автора. Конечно, головке «Concert monopartit». Её
серьёзный пианистический и ин­ выбор реализовался в так назы­
теллектуальный потенциал моло­ ваемой «моноциклической» (опре­
дого солиста не могли не учиты­ деление Р.Берберова) структуре,
ваться композитором, стремив­ где, однако, присутствуют все не­
шимся обеспечить стабильность обходимые элементы цикла. В
исполнения и уверенность в реали­ драматургическом плане компози­
зации задуманного. тор демонстрирует в Концерте
С точки зрения композици­ процесс формования произведения
онных особенностей Фортепиан­ как целостного, живого организма,
ный концерт интересен тем, что в от самого его зарождения. Исход­
нём отражены наиболее характер­ ная идея заложена уже в первых
ные черты стиля композитора тактах, в начальном диалоге орке­
позднего периода, где общность с стра и солиста. Конструктивный
ранее созданными инструменталь­ же поиск автор ведёт в области
ными произведениями сказывается микротематизма, тематизма фак­
в характере тематики, в методах турного, в драматургии динами­
разработки материала, в принци­ ческих, тембровых и ритмических
пах организации формы и по­ сопоставлений.
строения фактуры. Этому также Композиция Концерта
способствовала степень сложности трактуется автором творчески. В
избранных автором выразитель­ целом выстраивается следующая
ных средств. На фоне предыдущих конструкция, охватывающая
концертов, где ярко проявились большое число разделов:
тенденции фольклорности, а тан­ А - главная партия (Mode­
цевальное начало соседствовало с rato non troppo);
песенно-речитативными моноло­ А) - связующая партия на
гическими формами интонирова­ материале главной - ц.2;
ния, в данном сочинении во мно­ В - побочная партия (Andan-
гом выявилась роль обобщённых tino Dolce) -ц .5 ;
форм мелодического движения, С - заключительная партия
столь распространённых в совре­ (Meno Mosso, ракоход к побочной
менной музыке. В этом смысле партии) - ц. 11;
Фортепианный концерт знаменует R - разработка (Allegro) -
собой определённый сдвиг в сто­ ц.13;
рону более «абстрактных» тем, N - эпизод в разработке на
несмотря на тяготение к поэмно- материале побочной партии (Росо
сти, проявившееся в общем реше­ meno mosso) - ц. 15;
нии их формы. О влиянии поэмно- А2 - первая реприза, глав­
сти говорит и использование прин­ ная партия (Tempo I) - ц. 16;
ципа монотематизма, претворяемо­
В] - побочная партия разному продолженных разрабо­
(Meno Mosso) - ц. 17; ток (ц. 13 и ц.21) и двух различно
А3 - связующая партия на решённых реприз (ц.16 и ц.23).
материале главной - ц.18, 19; Кода синтезирует весь тематиче­
Ri - вторая разработка ский материал и одновременно
(Allegro) -ц .2 1 ; выполняет функцию третьей раз­
Ni - эпизод в разработке работки. Несмотря на большое
№2 (Meno Mosso) - ц.23; число тем и разделов, включённых
Ci - заключительная пар­ автором в концерт, в нём дейст­
тия - ц.24; вуют и сильные объединяющие
А4 - вторая, сжатая, репри­ факторы. Так, в произведении
за (главная партия у оркестра) - присутствуют признаки рондаль-
Ц.25; ной формы второго плана, где
В2 - символ побочной пар­ рефреном служит неоднократное
тии у рояля - ц.25; проведение темы главной партии
С2 - заключительная пар­ (ц.1, 2, 16, 18, 25, 29). Темы ос­
тия как связка к каденции - ц.27; тальных разделов второго плана
Каденция (Cadenza) - 2 обозначают начало каждого из
такта до ц.29; эпизодов этого «рондо». В этой
А5 - подготовка Коды на макроформе вообще обнаружива­
материале главной партии - ц.29; ется наличие не одного рефрена, а
Кода (Coda) - тема Холо­ развитой, многоуровневой сис­
коста - ц.ЗО. темы рефренов, что подтвержда­
В их последовательности ется также троекратным проведе­
можно усмотреть достаточно чёт­ нием побочной (ц.5, 17, 25) и за­
кую композиционно-тематическую ключительной (ц .11, 24, 27) пар­
схему: тий.
А А, В С R N А2 В, А3 Сквозному развитию во
Ri N] С) А4 В2 С2 Каденция всей композиции способствует,
А5 Кода как уже говорилось, принцип мо-
Своеобразие и необыч­ нотематизма, трактуемый доста­
ность авторского замысла заклю­ точно своеобразно. Здесь напом­
чается в неожиданной, новатор­ ним, что термин «монотематизм»
ской проекции плана сонатного происходит от греческого /л о у о ч
Allegro, что говорит о свободной [монос] - один, единый, и Сгца
трактовке романтической поэмы, [тема] - то, что положено в основу,
При этом возникает неординарная а сам приём выведения различных
- а именно - двойная сонатная музыкальных тем из главного ин­
форма. На наличие обязательных тонационного зерна позволяет до­
атрибутов сонатного Allegro ука­ биться особого единства многооб­
зывает традиционное последова­ разия тем и целостности формы,
тельное проведение всех тем: А - выдвигая примат одной темы или
главной партии (ц.1), В - побочной единого комплекса тем. Как из­
партии (ц.5), С - заключительной вестно, принцип монотематизма
партии (ц. 11). На двойную сонат­ служит мощным фактором объе­
ную форму указывает наличие динения как сонатно-симфониче­
двух сходно начинающихся, но по-
ского цикла, так и крупных одно­ кретно-жанровая фольклорная ос­
частных форм. нова, в Фортепианном концерте
Злата Ткач, в отличие от главную роль играют более «абст­
композиторов-романтиков, опи­ рактные», «острые» и напряжён­
равшихся на идею преобразования ные интонации малой секунды и
и развития индивидуализирован­ малой ноны. Их дополняют часто
ного исходного тезиса, в своём встречающиеся в еврейской му­
Фортепианном концерте ставит на зыке композитора ходы на малую
первое место интонацию ней­ терцию и уменьшенную кварт>'. В
трального характера, а точнее - их сцеплении внимательный
конструктивный интервал или взгляд помогает обнаружить и за­
комплекс лейтинтервалов, что бо­ шифрованные Златой Ткач идеи-
лее соответствует музыкально­ символы.
технологическим принципам XX Так, уже в начальном дву-
века. Опорой для композитора такте исходной темы обнаружива­
служат средства микротем атизма, ется сходство с ракоходным вари­
тематизма фактурного, драматур­ антом монограммы Д.Д.Шостако-
гия динамических, тембровых, вича DEsCH. Композитор воспро­
ритмических сопоставлений. В изводит и другие интонационные
этом смысле исходный интонаци­ формулы, ставшие символами це­
онный материал, изложенный в лых эпох. Поданные в замаскиро­
первых же тактах оркестрового ванном виде, они обретают новое
вступления, служит источником звучание в контексте всего Кон­
для всего основного тематизма. На церта. Среди них важной оказыва­
его базе путём вычленения от­ ется интонация следующего фраг­
дельных элементов с последующей мента начальной темы, напомина­
их трансформацией и развёртыва­ ющая, с одной стороны, о лейтмо­
нием З.Ткач и выстраивает осталь­ тиве судьбы из «Кольца Нибе-
ные темы сочинения. лунга» Р.Вагнера, а с другой - сох­
Следуя своей обычной ма­ раняющая контуры монограммы
нере, она скрупулёзно выводит их BACH, возникающей здесь, одна­
из начального тезиса-импульса, ко, на новом высотном уровне.
основываясь на исчерпывающем Позже, в Коде, она появляется на
толковании мотивно-интерваль- своей исходной, абсолютной высо­
ных конструктивных ячеек, что те, в основном виде, встраиваясь в
позволяет добиться особой ёмко­ процесс общего тематического
сти и лаконизма. Подобное утвер­ развёртывания.
ждение исходного комплекса как Использование различных
своего рода «эмблемы», «за­ вариантов тем указывает на доми­
ставки» ко всему сочинению и од­ нирование вариационно-вариант­
новременно своеобразного «гене­ ного принципа формирования и
тического фонда» довольно харак­ развития тематизма, что придаёт
терно для З.Ткач и представлено в авторскому высказыванию, при
том числе и в крупных её сочине- всём его лаконизме, интонацион­
нях (достаточно вспомнить балет ную насыщенность и концентри­
«Андриеш»), Впрочем, в отличие рованность.
от балета, где господствует кон­
Опора же на лейтинтервал одновременно вносит элементы
в интонационном строе сочинения контраста в тематическую систему
повлекла за собой преобладание сочинения и вновь собирает во­
микротематизма. В важнейшем едино его основной интонацион­
разделе формы - во Вступлении - ный комплекс. Тема эта словно
и затем, после экспонирования на­ концентрирует в себе весь трагизм,
чального тезиса, выделяются две скорбь и потрясение от страшных
главные мотивные составляющие событий вековой давности.
- ходы на малую секунду и малую Символику момента уси­
терцию. В их развитии преобла­ ливают траурно звучащие на фоне
дают ОФЗ («общие формы звуча­ ударных колокола. Создавая эф­
ния», по Е.Ручьевской), на фоне фект эха на pianissimo, morendo,
которых особенно убедительно они словно напоминают о произо­
звучит в дальнейшем интонаци­ шедшей трагедии. В этом аспекте
онно-рельефная тема Коды (ц.ЗО, важнейшее значение приобретает
Allegro) - важнейший драматур­ и то, что национальный колорит
гический акцент всего Концерта. темы Коды - той самой цитаты из
Функция Коды, которая, песни И.Беларского - в концерте
согласно традиции, служит логи­ замаскирован, как бы растворён и
ческим итогом развития главных выходит на первый план лишь в
образных сфер, видится более наиболее важные, узловые драма­
многоплановой. Здесь происходит тургические моменты. Становится,
дальнейшее драматическое нагне­ очевидно, что использование ци­
тание и переосмысление главной таты, пусть и переосмысленной,
партии, обогащается и трактовка для автора не было лишь внешним
остальных тем: побочная партия приёмом, а способствовало обога­
приобретает лирико-драматиче­ щению всей композиции. Оно сви­
ский оттенок, а хорал заключи­ детельствует об оригинальном по­
тельной партии утверждает про­ нимании, ощущении музыкального
светлённый, спокойный и сосредо­ стиля и, в первую очередь, стиля
точенный образ. Однако средото­ собственного, индивидуального. В
чием и кульминацией Коды стано­ итоге данная цитата не только ока­
вится всё же тема И.Беларского, залась созвучной тематизму кон­
трактуемая как тема Холокоста церта, но и собрала воедино все те
(ц.ЗО). Она привносит дополни­ интонации, что послужили от­
тельный тематический контраст в правной точкой для его формиро­
образно-интонационную сферу и вания. Именно поэтому она и не
одновременно знаменует начало воспринимается как «чужая му­
нового этапа в развитии общего зыка». В результате приём введе­
музыкально-драматургического ния «чужого слова» композитор
замысла сочинения. трактует через отсутствие чёткой
Её появление в эпицентре грани между «чужим» и «своим»,
драматического смыслового на­ что особенно остро подчёркивает
пряжения всего произведения свя­ намерения З.Ткач в отношении
зано, в первую очередь, со скры­ выбора выразительных средств и
той программностью концерта. характера интонационной стили­
Звучащая как строгий хорал, она стики сочинения.
Очень важное значение в типичными для композитора ин­
Фортепианном концерте З.Ткач тонациями, то вторая базируется
имеет противоборство, противо­ скорее на общих, фоновых формах
поставление ролей участников ис­ движения - различного рода пас­
полнения. Их диалогическая ак­ сажах, фигурационных построе­
тивность своеобразно преломля­ ниях, оттеняемых введением коло-
ется композитором. И прежде ристически-звукописных момен­
всего диалог солиста и оркестра тов. В развитии обоих образных
реализуется в содержательном начал в равной степени участвуют
плане, в переплетении двух кон­ и фортепиано, и оркестр. Возни­
трастных образных сфер, кающая в итоге поступательность,
Одну из них представляют целеустремлённость движения к
трагические размышления, мучи­ финалу обуславливают, наряду с
тельные раздумья о вечном кон­ принципом монотематизма, цело­
фликте творческой личности с ок­ стность всей композиции. Важной
ружающим миром, приводящие к представляется и ориентация ав­
глубокому осмыслению сущего. тора на диалог со слушателем,
Другая воплощает динамизм открытость и художественную
жизни, доминируя в кульминации коммуникативность - всё то, что
«действия», накопления энергии. составляет самую суть её творче­
Обе они активно взаимодейст­ ства.
вуют, начиная от вступления и за­ В целом оригинальность
канчивая финалом произведения. замысла и художественные досто­
Их индивидуальный облик опре­ инства Фортепианного концерта
делён характером тематизма, со­ Златы Ткач позволяют надеяться
держащего яркие образные кон­ на его долгую жизнь в репертуаре
трасты. Если первую сферу репре­ пианистов и на появление в буду­
зентирует рельефный тематизм с щем высококачественных студий­
его обострёнными и во многом ных его аудиозаписей.

Литература

1. Кочарова, Галина. Злата Ткач. Судьба и творчество. Кишинэу: Р о т об,


2000. 240 с.
ОБРАЩЕНИЕ ТЕАТРА
к докультурным с т р у к т у р а м
СОЗНАНИЯ
THEATRE APPROACH ТО PRE-CUT TURAL
STRUCTURE OF CONSCIOUSNESS

Николай К АЗ МИН,
с т ар ш и й п реп о д авател ь
А к ад ем и я М узы ки, Т еатра и И зо б р ази тел ьн ы х искусст в,
К и ш и н ев
This article raises the question o f theatre approach to pre-cultural structures o f
consciousness, At present in the world there are theatre directions, which are addressed to
subconsciousness. What is the reason for this phenomenon? Why does this direction
acquire this significant development namely now?
Today such forms o f theater most frequently contain the idea o f refusing some
concrete language, oriented to one or another concrete audience, be it. verbal, ballet or any
other form o f communication, form ed by some concrete culture. The actors o f such theatres
convey to the public most frequently in the free and ambiguous treated plastic. In this case,
accompanying this plastic speech (if it is present), music, sets, costumes, its features and
other elements o f expressiveness, is also maximally abstracted from any concrete
expression, which ties the spectator to one or another cultural tradition. The tendency
towards the appearance o f such theatres is traced both in the West and in the East, which
emphasizes its global nature and serves as an additional confirmation o f the regularity o f
the discussed phenomenon. Used to such theatrical forms the uniting term “plastic theatre ’’
so far, has not found yet strict lucidity classification. But its existence, as an independent
structural unit in the classification o f the forms o f stage, is certain.

Возможно ли представить Возможно ли представить


себе театр (сценическое действо), себе театр, игнорирующий эсте­
игнорирующий логику? Ответом тику, как проявление приобретен­
будет, естественно "нет", ибо даже ного зрителем культурного опыта,
театр абсурда, строящийся на от­ опыта, накопленного под влия­
рицании логики, предполагает ее нием определенной культурной
наличие у зрителя. Потому что не­ традиции? На этот вопрос сложно
возможно отрицать или опровер­ дать однозначный ответ, по­
гать то, чего не предполагается. скольку в последнее время проис­
При этом необходимо отметить, ходит все увеличивающееся раз­
что логика несет в себе элементы, мытие критериев оценки того, что
порожденные тем или иным типом подразумевается под терминами
культуры. Национальные, религи­ "эстетика" и "культура". Традици­
озные, социальные и др. состав­ онные формы сценического искус­
ляющие вносят свои корректи­ ства, искусства, порожденного той
рующие элементы в логическую или иной культурой, в самой ос­
модель мира, через призму кото­ нове своей несут предположение,
рой любой человек воспринимает что те, к кому они обращены, яв­
этот мир. ляются носителями этой культуры
с присущими ей представлениями ществования таких форм сцениче­
об эстетике. ского акта, которые будут обра­
То есть семантическая на­ щаться непосредственно к самой
полненность традиционных сце­ сущности зрительского "Я"; обра­
нических форм (и в интеллекту­ щаться, если не минуя фильтры,
альном, и в эстетическом аспектах) созданные культурой, то хотя бы
расшифровывается с той или иной предполагая их наличие лишь в
степенью адекватности в зависи­ минимальной степени; не отрицая
мости от того, в какой степени их существование, но игнорируя
зритель является носителем кон­ их, таких форм, для которых нали­
кретной культуры, от того, каковы чие культурных фильтров будет
его способности к распознаванию лишь досадным фактом, который
и расшифровке тех кодов, которые необходимо учитывать, мириться с
к нему обращены. А эти способно­ ним, но не опираться на него.
сти формируются по-разному в Иначе говоря, речь идет об ориен­
различных культурах. Зритель, тации не на культурную пара­
воспитанный европейской тради­ дигму, доминирующую в данном
цией, легко воспринимает теат­ обществе, а на ту общечеловече­
ральную символику МХАТа, но скую докультурную зону, на базе
спектакли театра "Кабуки" не мо­ которой эта парадигма формиру­
гут быть в полной мере "раскоди­ ется.
рованы" им в силу неумения вос­ Этот вопрос напрямую свя­
принять соответствующие коды, в зан с другим: насколько возможно,
силу отсутствия у него тех элемен­ насколько зависимо явление ка­
тов культуры, которые дают ключ тарсиса от "объема", "качества" и
к их расшифровке. Даже в рамках даже наличия культурного багажа
одной культуры дисперсия вос­ воспринимающего субъекта? И
приятия может быть весьма значи­ возможно ли достижение катар­
тельна: современный молодой ев­ сиса при частичном или полном
ропеец, воспитанный на "рэпе", игнорировании культуры зрителя?
может уснуть на "Аиде". Культуры, как искусственного им­
Очевидно, что субъекты, плантата, внедренного в психику
воспитанные в разных традициях, этого зрителя. Имплантата, имею­
носители разных культур, воспри­ щего как индивидуальный, так и
нимают одни и те же явления не­ общественный аспекты. Имплан­
одинаково: сквозь различные ло­ тата, однозначно необходимого
гические и эстетические фильтры, для нормального существования в
доминирующие в этих культурах. социуме (с точки зрения самого
Формирование и изменение лич­ этого социума), но мешающего
ности человека коррелированно с неискаженному восприятию мира.
его представлениями об окру­ Справедливости ради необходимо
жающем мире, а это представле­ отметить, что слово "искажение"
ние, в свою очередь, формируется не несет здесь отрицательного
под влиянием культурных фильт­ смысла, а лишь констатирует ва­
ров, навязанных социумом. И, ис­ риативность моделей единого ми­
ходя из этого, возникает вопрос о ра у носителей различных культур,
принципиальной возможности су­ ибо любая культурная парадигма
дает свою интерпретацию реаль­ ты на практике предпринял А.
ного и единого для всех мира. Арто. Он же обосновал свои взгля­
Сведя эти два вопроса во­ ды на универсальный театр в не­
едино, его можно сформулировать скольких теоретических работах
следующим образом: возможно ли ("Манифест доктрины", "Письма о
предположить существование сце­ жестокости" и др. в книге "Театр и
нического действа, приводящего к его двойник"). Подобные экспери­
катарсису, если это действо по­ менты в поисках нового театраль­
строено на принципах обращения к ного языка, новой театральной
докультурным (в основном) струк­ коммуникации были обусловлены
турам психики? неудовлетворенностью тем состо­
Исследованию этой про­ янием культуры в целом и театра в
блемы в свое время было уделено частности, которые сложились к
много внимания Э. Барбой и его этому моменту. Язык и символика
коллегами по International School театра, навязываемые зрителю,
o f Theatre Anthropology (ISTA). В воспринимались как изолгавшиеся
книге Эудженио Барбы и Никколо и неспособные пробиться к истин­
Саварезе "Анатомия актера. Сло­ ному "Я". Предпринятые поиски
варь театральной антропологии" новой символики связывались, по
подводится итог исследованиям выражению Вернана, "с усилием
ISTA в этой области и намечается выражения того, что в интимном
программа: "изучение биологиче­ опыте психического или в коллек­
ского и культурного поведения тивном бессознательном выходит
человека в условиях представле­ за пределы понятия, неподвластно
ния, то есть человека, использую­ понятийным категориям, что, сле­
щего свое физическое и духовное довательно, не может быть, строго
присутствие в соответствии с говоря, показано, но, однако, мо­
принципами, отличными от прин­ жет "мыслиться", узнаваться через
ципов повседневной жизни". формы выражения, в которые впи­
Интерес современных ис­ сывается стремление человека к
следователей театра к этой теме необусловленности, абсолюту, бес­
совершенно закономерен, посколь­ конечности, целостности"(2).
ку еще с первой половины XX в. Если сравнивать различные
началось осознание "недомогания виды искусства, то нужно отме­
цивилизации", как охарактеризо­ тить важный момент: живопись,
вал эту проблему Фрейд, неадек­ литература, архитектура, скульп­
ватности культуры и жизни. "Ощу­ тура воспринимаются зрителем,
щение крушения нашей культуры читателем и др. воспринимающим
и утрата основополагающей сис­ субъектом лишь по результатам
темы отсчета приводят театраль­ творческого процесса. То есть
ных деятелей (Арто, Брук, Гротов- сперва художник осуществляет
ский, Барба) к переоценке старого свою креативную деятельность, а
опыта, пробуждают интерес к эк­ затем, по прошествии времени,
зотическим театральным формам и результаты ее выносятся на суд
заставляют их взглянуть на актера аудитории. Здесь творческий про­
с этнологических позиций"(1). цесс как бы выносится за скобки
Первые масштабные эксперимен­ общественного восприятия, не
подвергается оценке. Вернее, рас­ Характерно, что большин­
смотрение творческого процесса, ство попыток создать театр, обра­
его оценка, анализ, мотивации, щенный к докультурным или ин­
влияние на общество и пр. оста­ теркультурным составляющим
ются уделом гильдии критиков, зрительской психики, основано на
искусствоведов, социологов, то слиянии или взаимообогащении
есть профессиональных оценщи­ европейской и восточной теат­
ков. Непосредственный же потре­ ральных традиций. Это прослежи­
битель искусства осуществляет акт вается и у Арто, и у Гротовского и
потребления результата творче­ у Мин Танаки в его театре Буто.
ства, не испытывая острой необхо­ И на первом месте среди
димости вдаваться в подробности, выразительных средств для такого
связанные с его рождением. театра стоит жест. Именно искус­
Другое дело, когда речь ство жеста является самым первым
идет о восприятии тех видов ис­ по срокам своего появления, са­
кусства, которые относятся к ис­ мым наглядным, самым органич­
полнительским. Как следует из ным, правдивым и свободным от
самого названия этой группы, элементов искусственности, кото­
оценка зрителем результатов твор­ рые были внесены в другие формы
ческого акта осуществляется непо­ культурой. Именно жест можно
средственно в момент его испол­ смело отнести к интеркультурным
нения. При этом зритель невольно и докультурным формам сцениче­
становится соучастником творче­ ской выразительности. Прибли­
ского процесса, в который вовле­ зиться к нему может разве что
чены практически все его способ­ звук. Не речь, но голос или му­
ности восприятия мира. Театраль­ зыка, музыка как инструмент,
ное искусство в этом отношении расширяющий диапазон звука до
задействует максимальное число границ, неподвластных человече­
информационных каналов. Как скому голосу. Живопись или
известно, по типу основной репре­ скульптура уже вторичны в силу
зентативной системы люди де­ того, что они лишь воссоздают,
лятся на визуалов, аудиалов и ки- изображают реальность (тот же
нестетиков. Театр активно воздей­ жест).
ствует на все три типа восприятия. Существующий сегодня
Если музыка или вокальное искус­ термин "пластический театр" по
ство лишь косвенно воздействуют сути своей не является строгим.
на визуальную репрезентацию Так, Пави в "Словаре театра" при­
зрителя (через его воображение), водит следующий текст: "Теат­
то воздействие театра осуществля­ ральная форма, в которой отдается
ется непосредственным образом. предпочтение жесту и экспрессии
Именно эта особенность телодвижения, не исключая, од­
позволяет театру обращаться не­ нако, использования слова, музыки
посредственно к подсознанию зри­ и всех возможных сценических
теля гораздо более активно и эф­ средств a priori. Этот жанр имеет
фективно по сравнению с другими тенденцию избегать не только тек­
видами искусства. стового театра, но и театра ми­
мики, который часто рабски зави­
сит от закодированного и повест­ "свободная пластика", иногда со­
вовательного языка классической держащая элементы танцевального
пантомимы в духе Марселя Марсо. фольклора или бытовой танце­
Цель - превратить тело актера в вальной культуры нашего вре­
исходную точку сцены, и даже мени. Эти разновидности сцениче­
речи в той мере, в которой ритм, ского искусства, в равной мере от­
фразировка, голос воспринима­ личающиеся и от драматического,
ются, как выразительные жес- и от балетного театра, принято (за
ты"(3). Как видим, тут прослежи­ неимением более точного опреде­
вается четкое идеологическое от­ ления) объединять понятием "пла­
граничение пластического театра стический театр" в узком значении
от смежных жанров. Бытующий в этого слова"(4). Видим, что, в от­
русскоязычной театральной лите­ личие от Пави, Морозова относит
ратуре термин "пластический театр" к пластическому театру и танец и
вызывает к себе неоднозначное пантомиму. Однако это не прин­
отношение, спектр которого варь­ ципиально важно. Важнее то об­
ировался долгое время в диапазоне щее, что выделяют оба автора, а
от недоумения до полного непри­ именно - телесная экспрессия, до­
ятия. Причина в том, что под пла­ полненная всеми возможными
стическим театром традиционно другими средствами сценической
было принято понимать театр не­ выразительности. Причем необхо­
вербальный, что создавало пута­ димо отличать пластический театр
ницу в определениях. В книге от того, что Рихард Вагнер провоз­
"Пластическая культура актера. гласил как ПешотА'мш/итт/г, или
Толковый словарь терминов" тотальный театр. Его синтетиче­
Г.В.Морозова пишет: "Пластиче­ ский идеал не столько добивается
ский театр, или театр движения - в слияния различных сценических
буквальном понимании - театр, искусств (тогда каждый из элемен­
сценическое действие в котором тов потерял бы свое качество),
реализуется исключительно сред­ сколько интегрирует каждое ис­
ствами человеческой пластики. В кусство в трансцендентную сово­
этом смысле к пластическому те­ купность, в единый для зрителя
атру относятся такие виды сцени­ опыт, в то время как театр Арто
ческого искусства, как балет, пан­ или Гротовского является, по сути
томима, эстрадный танец. Но в по­ своей, синкретическим. Проксе-
следнее время складываются но­ мика спектакля, архитектоника
вые разновидности, которые всех его составляющих делают
нельзя отнести без оговорок ни к невозможным восприятие их по
балету, ни к пантомиме в точном отдельности.
значении этих терминов. В таких Целью такого зрелища яв­
спектаклях, помимо пластических ляется разрушение привычного,
средств, часто используются логи­ стереотипного, привитого какой-то
ческий текст или пение; при этом определенной культурой способа
пластика исполнителей отличается восприятия реальности. Драма,
и от балетной, и от техники "чис­ пантомима, балет, любые другие
той" пантомимы ("la mime pure") - театральные формы, да и любое
чаще всего, это так называемая исполнительское искусство апел-
лируют к более или менее стан­ рые, как уже было сказано выше, и
дартному набору штампов воспри­ создают искажения в восприятии
ятия. Даже музыка, несмотря на картины мира. Освобожденное™
значительную степень интеркуль­ здесь подразумевается не в евро­
турности, несет в себе предполо­ пейском, а скорее в буддистском
жение, что слушатель обладает или суфийском смысле этого
неким ключом к расшифровке ее слова.
знаковой системы. И ключ этот Характерно, что на каком-
заложен, сформирован каким-то то этапе наивысшие степени про­
определенным типом культуры явлении искусств, совершив некий
(национальные мелодии, классика, цикл, приходят к лаконизму, аске­
рок, джаз, медитативная музыка, тизму, возвращаются к потрясаю­
... ничто не является исключе­ щей простоте, к тому изначаль­
нием). И если этот ключ не подой­ ному, что дало толчок к зарожде­
дет к душе конкретного слуша­ нию самого феномена искусства.
теля, то музыка останется для него На этой стадии "Черный квадрат"
мертва, несмотря на то, как бы вы­ Малевича равен шаманским пля­
соко ни оценивали ее те, к чьей скам каких-нибудь африканских
душе этот ключ подошел. Архи­ племен, джазовый саксофон Чека-
тектура, живопись, скульптура, сина - рублевской "Троице", а ре­
любые произведения искусства шетка Летнего Сада - древнеяпон­
предполагают наличие какого-то ским рисункам в несколько штри­
способа, метода, стандартного сте­ хов туши. Семантический объем
реотипа восприятия, какого-то таких произведений одновременно
паттерна, воспитанного в течение и безграничен, и стремится к
жизни у носителя культуры, вос­ нулю.
принимающего произведение ис­ Это тот случай, когда слова
кусства. И чем более высоким, "все" и "ничто" сливаются вое­
утонченным, изощренным явля­ дино.
ется художественный акт, тем Это тот случай, когда лю­
большую способность к "расшиф­ бые попытки объяснения эстетиче­
ровке" он предполагает, тем боль­ ской природы феномена искусства
ший набор знаков, заложенных в становятся бессмысленными, ко­
памяти воспринимающего субъ­ гда постижение логического или
екта, необходим для адекватной знако-символьного содержания
репрезентации. И обратное: чем становится невозможным или бес­
более примитивно произведение, сильным в том смысле, о котором
чем ближе оно к естеству, тем говорит Гамлет: "Слова, слова,
большему кругу людей оно дос­ слова".
тупно. Причем речь здесь идет не Это тот случай, когда воз­
о примитивности ума художника, можно только медитативное по­
не об убогости его приемов или стижение того, что несет в себе
бедности его внутреннего мира, а о искусство. А вернее, даже не по­
простоте, прозрачности, освобож­ стижение, а растворение его в
денное™ от "слишком человече­ себе, а себя в нем, слияние вос­
ских" элементов, привнесенных принимающей части своего "Я" с
культурой, тех элементов, кото­ воспринимаемым.
Это тот случай, когда "ра­ В заключение можно отме­
ботает" именно воспринимающая тить: тотальное информационное
часть "Я", а осмысливающая не объединение мира, которое мы
имеет никакого значения. Вернее имеем на сегодняшний день и ко­
осмысливание, дискурсивная оцен­ торое продолжает расти, естест­
ка и анализ тут возможны, но они венным образом приводит в сфере
осуществляются настолько "от­ сценического искусства к рожде­
дельно" от восприятия, что это нию и развитию новых театраль­
будто бы оценка другого явления и ных форм. Таких форм, которые
другими людьми по совершенно наиболее адекватно отвечали бы
другим законам. Сама природа та­ глобализации мировой культуры,
кой оценки лежит в плоскости, не- которые были бы в равной мере
пересекающейся с той, в которой понятны любому члену мирового
лежит медитативное восприятие. социума, независимо от его места
Сценическое действо, по­ в этом социуме, от страны его
строенное на таких принципах, проживания, языка или религии.
воспринимается зрителем как не­ То есть речь идет о формах театра,
кий завораживающий магический которые обращены не к тем куль­
ритуал, символика которого непе­ турным феноменам, которые яв­
редаваема словами. А ритуал де­ ляются характерными для отдель­
лает невозможной ситуацию, когда ных социокультурных групп, а о
зритель остается просто зрителем. тех, которые обращены к общече­
Само присутствие делает его со­ ловеческим структурам сознания.
участником. Описывая "коллек­ К структурам, лежащим глубже
тивную эффективность" фашист­ любых культурных парадигм, лю­
ского ритуала и иллюзионного бых лингвистических, националь­
драматического представления, ных, идеологических или религи­
Брехт в "Малом Органоне" писал: озных водоразделов. И естест­
"Оглядевшись по сторонам, можно венно, что эти новые формы теат­
заметить фигуры, почти непод­ рального искусства по сути своей
вижно застывшие в довольно возвращают нас к тому первоздан­
странном состоянии. Кажется, что ному театральному действу, кото­
их мускулы напряжены в необы­ рое зародилось в первобытную
чайном усилии или нее ослабли от эпоху и несло в себе элементы са-
полного изнеможения. Они едва кральности и ритуальности, пости­
замечают друг друга, они собра­ гаемые зрителем не на дискурсив­
лись вместе, но словно спят и к ном, а на интуитивном и медита­
тому7 же видят кошмарные сны. тивном уровне.
Они смотрят на сцену так, словно На сегодняшний день такие
они заколдованы. Смотреть и слу­ формы театра чаще всего несут в
шать - по сути та же деятельность, себе отказ от использования ка­
и подчас довольно увлекательная, кого-то конкретного языка, ориен­
но эти люди, кажется, уж не спо­ тированного на ту или иную кон­
собны ни к какой деятельности, кретную аудиторию, будь то вер­
напротив, с ними самими что-то бальная, балетная или какая-либо
делают другие"(5). другая форма коммуникации,
сформированная конкретной куль­
турой. Актеры таких театров несут ется как на Западе, так и на Вос­
смыслы публике чаще всего в сво­ токе, что подчеркивает ее глобаль­
бодной и неоднозначно трактуе­ ный характер и служит дополни­
мой пластике. При этом сопрово­ тельным подтверждением законо­
ждающие эту пластику речь (если мерности рассматриваемого явле­
она присутствует), музыка, деко­ ния. Причем применяемый к таким
рации, костюмы, реквизит и дру­ театральным формам объединяю­
гие элементы выразительности щий термин "пластический театр"
также предельно абстрагированы пока еще не обрел строгой класси­
от какой-либо конкретики, привя­ фикационной четкости. Но его су­
зывающей зрителя к той или иной ществование как самостоятельной
культурной традиции. Как уже от­ структурной единицы в классифи­
мечалось выше, тенденция к появ­ кации видов сценического искус­
лению таких театров прослежива­ ства уж не вызывает сомнения.

Литература
1. Brecht, В. Petit Organon pour le theatre. Paris: Éd. De L’Arche, 1948.
2. Vemant, J-P. Mythe et société en Grèce ancienne. Paris: Masrépo,
1974, 229 p.
3. Морозова. Г.В. Пластическая культура актера. Толковый словарь
терминов. М.,"ГИТИС", 1999, стр. 55
4. Пави, П. Словарь театра, М, Прогресс, 1987. стр. 19
5. Пави, П. Словарь театра, М, Прогресс, 1987, стр. 356

Mihaela GRAPA
СПОСОБЫ ВОСПРИЯТИЯ
СИМВОЛИЧЕСКИХ СВЯЗЕЙ В СПЕКТАКЛЕ
T H E W AYS O F P E R C E P T IO N SY M B O L IC A L A S S O C IA T IO N S
IN THEA T R E P E R F O R M A N C E

Виктория АЛЕСЕНКОВА,
старший преподаватель
Академия Музыки, Театра и Изобразительных искусств,
______________________ Кишинев________
The present paper is devoted to a process o f spectator’s perception o f different
types o f symbols. Three aspects o f symbolical associations proposed by the author are
traditional, conventional and ideal conforming to intellectual, individual and intuitive ways
о/ perception. Analysis o f the ways is done on the base o f following theatre performances:
“Elizabeth I ” by P.Foster, “Hamlet" by W Shakespeare, “Inspector" by N.V.Gogol,
directed by P.Vutcareu (Theater “E.Ionesco", Chisinau); “The King Lear" by W.
Shakespeare, “The Cherry Orchard” by A.P.Chehov, ".Double-bass” by P.Suskind,
directed by I.Shots (Russian dramatic theatre o f A.Chehov, Chisinau); “The King Lear” by
W. Shakespeare, directed by I.Butusov (Theatre “Satiricon”, Moscow).

Так же, как нельзя говорить о различных вкусов и различных


символе, не рассматривая процесс эстетических запросов». (1., 16 -
символизации, - невозможно гово­ 17). Условное деление символа на
рить о создании символизации, не три аспекта (символ-знак, символ-
затронув встречный процесс - метафору и символ-образ) позво­
восприятие символизации. Если с лило мне различить доминирую­
позиции режиссера символизация щий тип отношений между зна­
рассматривается как процесс по­ ками внутри символизации, вслед­
следовательной шифровки некой ствие чего четко определились три
информации посредством тради­ понятия: традиционного, услов­
ционных, условных или идеальных ного и идеального символа, тесно
объектов-носителей, принимаю­ взаимодействующих друг с другом
щих на себя функцию символа, то в сценической практике. Следует
с позиции зрителя символизация предположить, что зрительское
рождается в процессе дешифровки восприятие по отношению к трем
этой информации из источников, перечисленным аспектам тоже бу­
предложенных режиссером. дет различным.
«Обилие значений в театраль­ Восприятие традиционного
ном искусстве обуславливает, что символа
одну и ту же сцену разные зрители Восприятие традиционного сим­
воспринимают по-разному. Эта вола как некоего визуально-акус­
полисемичность (речь о синтезе тического объекта с устойчивым
искусств) театрального искусства, рядом значений предполагает, что
отличающая его от других ис­ совокупность этих значений уже
кусств, позволяет, чтобы его одно­ существует в сознании зрителя в
временно воспринимали зрители силу сложившихся социально-куль­
турных традиций и требует для взаимосвязь можно наблюдать в
своего выявления рационального спектакле «Гамлет» У.Шекспира,
использования аналогий и ас­ поставленном Петру Вуткарэу в
социаций. «Смысл театрального Японии. Клавдий протягивает Гер­
произведения... обусловлен не труде кубок с отравленным вином
суммой авторских намерений и после минутной борьбы со своей
«находок», но тем, что можно ско­ совестью, и эти руки в момент пе­
рее назвать интеллектуальной сис­ редачи кубка становятся ярко
темой означающих». (2., 225). Эти красными (благодаря световому
значения в большей мере касаются эффекту), отчего возникает ассо­
символики цвета, религиозных тра­ циация с кровью, доказывающей
диций, этнических и культурных вину Клавдия. Красный цвет вос­
особенностей, а также в некоторой принимается как адский огонь или
степени исторических, мифологи­ пекло в спектакле П.Вуткарэу «Ре­
ческих и сказочных (фольклорных) визор» по Н.Гоголю, когда пляска
сюжетов общего порядка. чертей во сне городничего проис­
Выбор того или иного значения ходит на фоне красного света, вы­
в процессе зрительского воспри­ зывая аналогию с возможным мес­
ятия зависит от концептуального том пребывания души. Или в спек­
взаимодействия этого символа с такле «Король Лир» У. Ш експира
другими знаковыми элементами. в постановке Юрия Бутусова, ког­
Например, красный цвет, как пра­ да красное полотно пола, по кото­
вило, имеет несколько символиче­ рому, словно обжигаясь об горя­
ских значений, ассоциируясь с щие угли, пробегает Эдгар, ас­
кровью, страстью, войной, любо­ социируется с царством Реганы и
вью и др. Проследим восприятие Гоиеридъи, ставшим земным адом
этого символа на примерах. Крас­ для праведников. В то же время
ный шлейф Марии Стюарт («Ели­ красное облачение Кента в том же
завета I» П. Фостера в постановке спектакле ассоциируется с нача­
П. Вуткарэу) покрывает трон-пи­ лом наивыешего Служения, ко­
рамиду, с которой она сошла к торое берет на себя верный слуга
месту проведения казни. Во взаи­ Лира, соотносясь в какой-то мере с
мосвязи с самим фактом казни по­ красной мантией служителей като­
крывающий престол красный плану лической христианской церкви в
ассоциируется с кровью, которая значении бескорыстной любви и
принимает смысл не только крови благой активности. Из примеров
казненной Елизаветой сестры, но следует, что сам по себе красный
и расширяется до значения крова­ цвет, как и любой другой, не
вых деяний, сопутствующих лю­ воспринимается как символ, если
бой борьбе за власть. Значение не вступает во взаимодействие с
трона, покрытого кровью, сущест­ другими элементами в спектакле.
вует в представлении зрителя не­ И именно от взаимодействия с
зависимо от спектакля, так же, как теми или иными элементами
уже существует понятие «руки в зависит интерпретация символиче­
крови», которое применяется к че­ ского значения. «Смысловые по­
ловеку, совершившему тяжкие тенции символа всегда шире их
преступления. Такую знаковую данной реализации, в которые
вступает символ с помощью сво­ слепотой не в прямом, а в косвен­
его выражения с тем или иным се­ ном смысле, в значении «темноты»
миотическим окружением, не ис­ или «слепоты» ума, неспособности
черпывает всех его смысловых увидеть будущее, как предпола­
возможностей. Это и образует тот гает И.Шац в финальной сцене
смысловой резерв, с помощью ко­ «Вишневого сада» А.Чехова, за­
торого символ может вступать в фиксировав персонажей с повяз­
неожиданные связи, меняя свою ками на глазах; или неспособности
сущность и деформируя непредви­ осознать свою индивидуальность,
денным образом текстовое окру­ как полагает П.Вуткарэу в фи­
жение». (3., 214). нальной сцене «Ревизора» Н.Гого-
Символы цвета используются в ля, обезличивая человеческую мас­
сценической практике наиболее су темными очками. И надо отме­
часто, занимая доминирующее по­ тить, что объект повязка или очки
ложение по сравнению с другими - начинает работать как символ
традиционными символами, на­ только благодаря вступлению
пример, религиозного, социаль­ объекта во взаимосвязь с общим
ного или другого порядка. Тем не процессом символизации, в приве­
менее, интерпретация значений денных примерах - благодаря
предложенных символов всегда массовому действию, так как одно­
предполагает наличие общих зна­ временное «ослепление» всех пер­
ний в их тематической области. сонажей переносит смысл еди­
Например, крест в руках монахов ничного значения слепоты в область
(«Елизавета I» П. Вуткарэу) - со­ всеобщего понятия, осуществляя
относится с христианской рели­ действенную связь с Образом.
гией, а в перевернутом виде вы­ Восприятие условного сим­
глядит как меч, предлагая ассо­ вола
циацию с битвой, совмещая поня­ Если интерпретация традици­
тия креста и меча, объединяя рели­ онного символа изначально связы­
гию с войной. Разделенное Лиром вает в зрительском восприятии
яблоко («Король Лир» в поста­ объект символизации с его воз­
новке Ильи Ш аца) вызывает ассо­ можными значениями, то в случае
циацию с яблоком раздора только условного символа, объект может
при наличии элементарных знаний быть настолько произвольным, что
библейского сюжета. Знание основ сам по себе не предоставляет зри­
христианской религии также по­ телю никакой сущностной инфор­
может распознать значение окра­ мации, но символ возникает в
шенных кровью вод, которое представлении зрителя в связи с
предложил зрителю в спектакле действиями, производимыми над
«Гамлет» П. Вуткарэу, как знаме­ этим объектом. «Вещь в театре
ние будущей кары за отвержение никогда не играет самостоятель­
Бога. Некоторые символы требуют ной роли, она лишь атрибут игры
от зрителя не глубоких ин­ актера, (...) В кинематографе де­
теллектуальных познаний, а эле­ таль играет, в театре - она обыг­
ментарного сопоставления - тем­ рывается». (3., 418). В процессе
ные очки или черная повязка на восприятия условного символа
глазах вызывают ассоциацию со значение рождается в сознании
зрителя в силу его субъективного ний, зависящих от личного опыта
опыта и требует подключения и индивидуальной способности
творческой фантазии и вообра­ восприятия. Например, Эдгар и
жения. Поскольку условный сим­ Эдмонд в поставленной И. Шацем
вол осуществляет символическую трагедии У. Шекспира «Король
связь с Образом только посредст­ Лир» в начале спектакля предста­
вом знаковых комбинаций, зритель влены режиссером в следующей
воспринимает не отдельно взятый мизансцене: Эдгар стоит на вер­
объект, а совокупность значений, хней ступени стремянки с книгой в
предложенных режиссером или руках, а Эдмонд, сидящий рядом
сценографом в перспективе их со стремянкой на полу, раскла­
развития. Например, в поставлен­ дывает перед собой игральные
ной И. Шацем пьесе «Контрабас» карты. Первичным восприятием
П. Зюскинда символическое зна­ этой сложной знаковой структуры
чение контрабаса открывается зри­ будет разница в пространственном
телю не сразу. Обычный инстру­ положении персонажей, один из
мент, контрабас, является главным которых возвышается над другим,
носителем идеи спектакля, собор­ проецируя видимое положение на
ным отражением всего того, с чем социальное (положение в общес­
отождествляет себя герой и с чем тве) и нравственное (качества
сам отождествляется в судьбе характера), которое подчеркива­
главного героя. Он несет различ­ ется значением предметов в их
ные, часто контрастные смысло­ руках. Книга, даже без связи со
вые нагрузки, принимая на себя своим символическим значением,
функцию друга, тирана, Бога, вызывает ассоциацию с приобрете­
слуги, хозяина, возлюбленной, нием знаний, школой, а игральные
второго «Я». В процессе отноше­ карты, даже без связи с символи­
ний к нему со стороны музыканта кой карт, отсылают ассоциативную
(актер И. Карас), обращенных к память к азартным играм, к игре,
нему слов, оценок и действий, в но особо пытливый зритель может
совокупности с другими символи­ усмотреть в этом и белее глубокую
ческими связями, объект (контра­ связь. Например, книга, ассоци­
бас) возводится в статус условного ируясь со школой и обретением
символа. По ходу спектакля зри­ знаний, может отослать сознание к
тельское отношение к контрабасу всеобщему принципу школы, где
меняется, и развивается отождест­ человек приобретает необходимые
вление музыкального инструмента для жизни знания, мудрость, и чем
с человеческой душой, которая, дольше он учится, тем серьезнее
страдая, ищет свое место в этом относится к жизни и взрослеет; в
несовершенном мире. то же время игра как таковая,
Возникающая в воображении связанная в общем понимании с
зрителя ассоциативная параллель, детством, отсылает к всеобщему
отсылающая мысль в область Идеи принципу детства с его безответст­
Образа, осуществляет процесс венностью к вещам, где принцип
символизации, причем, часто име­ игры, часто применяемый только
ет место разница в определяемой ради удовольствия, без внимания
зрителем для себя области значе­ взрослых может быть смертельно
опасен для самого ребенка и для ство Глостера. Простыня вновь
окружающих. Таким образом, появляется в поле зрительского
Эдгар занимает позицию взросло­ внимания в руках Лира, нашед­
го, несущего ответственность за шего ее в той же яме. Безумный
свои поступки, а Эдмонд занимает Лир, уже познавший все тяготы
позицию ребенка, для которого изгнания и предательства старших
жизнь - не более чем игра, и дочерей, заботливо зашивает дыры
советы взрослых и долг - не более на потрепанной простыне, как
чем препятствие и обуза. Такая будто осознавая ценность этой ма­
параллель с областью означаемого терии. Таким образом, простыня
дает представление не только о как бы возвращает зрительскую
характере отношений между пер­ память к началу спектакля, и про­
сонажами, но и открывает частич­ цесс символизации простыни про­
но сущностную причину всего исходит в сознании зрителя, свя­
происходящего в трагедии Ш екс­ зывая воедино значения правдиво­
пира, где сыновья и дочери деля­ сти, попранной праведности, ис­
тся на «взрослых» и - «детей», тинности, просветления, прозре­
играющих со смертью. ния - то есть тех понятий, которые
Замечательный пример услов­ связаны с действиями над объек­
ного символа можно найти в спек­ том - простыней. Соотносясь друг
такле Ю .Бутусова «Король Лир», с другом, ассоциативные элементы
где объектом условного символа символизации создают в вообра­
становится обычная белая про­ жении зрителя некий спектр зна­
стыня. В начале спектакля, заку­ чений, связанный с простыней,
танная в эту простыню, похожую которая становится условным сим­
на платье, появляется Корделия, волом, действующим исключи­
произнося правдивые слова о тельно в рамках спектакля.
своей любви к отцу, что совер­ Если же зритель в силу тех или
шенно никак не связывается с ка­ иных причин не распознал симво­
кой-либо интерпретацией про­ лическую связь объекта с предпо­
стыни. Почти незамеченным для лагаемым значением, то объект
зрителя остается процесс выбра­ для такого зрителя и вовсе не ста­
сывания простыни в яму на аван­ новится символом. Это может
сцене, где ее топчет Гонерилья. произойти, например, от некото­
Только попав в руки Глостера, рых различий в скорости мысли­
простыня привлекает зрительское тельного процесса, когда время,
внимание, потому что раскрыв­ требуемое для выбора в памяти
шись в его руках она отражает нужной ассоциативной связи для
тень Глостера, напоминающую последующего восприятия, не ус­
распятие, а в совокупности со зна­ певает осуществиться до возник­
чением сына-иуды (преклоненного новения следующей знаковой це­
Эдмонда, клевещущего на своего почки. Так, насыщенное символи­
брата) простыня становится как бы зациями театральное действие тре­
предзнаменованием еще не свер­ бует от зрителя повторного про­
шившихся событий, открывая зри­ смотра, чтобы неусвоенные пер­
телю истинное положение вещей - воначально значения могли нало­
предательство сыном и мучениче­
житься в сознании на предыдущие коей материи на область бессозна­
впечатления и ассоциации. тельного, область ощущений пер­
Процесс усвоения языка симво­ сонажа и зрителя. Условно-иде­
лов действительно напоминает альным символом в драматиче­
процесс изучения речевого языка, ском театре становится такой
когда перевод слов с иностранного объект, знаковые символические
языка на родной осуществляется в надстройки и параллели с которым
сознании сначала в медленном образуют общую символическую
темпе, затем значения постепенно структуру, вызывающую в пред­
накладываются не на слова, а на ставлении зрителя комплекс зна­
сами объекты и понятия и процесс чений, реализующийся как всеоб­
восприятия значительно облегча­ щий Принцип. Такой процесс вос­
ется и ускоряется. Исходя из та­ приятия осуществляет в спектакле
кого восприятия театрального символ-образ.
символа, можно сделать вывод, Прежде всего надо отметить,
что если речевой язык помогает что осуществление процесса вос­
человеку общаться с другими приятия идеальным символом в
людьми устно или письменно, спектакле является итогом гармо­
обогащая кругозор, развивая разум ничного синтеза условного сим­
и другие человеческие качества, то вола с другими элементами, вклю­
язык символов помогает общаться чая традиционный символ и знако­
человеку с собственным внутрен­ вые комбинации. Это значит, что
ним «я» и с внутренним «я» дру­ идеальный символ, являя собой
гих людей, постигая мир души, что венец символической пирамиды,
значительно обогащает свойства демонстрирует вершину режиссер­
души и развивает духовные каче­ ского и коллективного мастерства
ства. создателей спектакля и может
Восприятие идеального сим­ быть реализован далеко не в каж­
вола дом спектакле, даже если в нем
Идеальный символ в перело­ немало традиционных символиза­
жении на речевой язык аналогичен ций. Интерпретация идеального
интонации или ощущению двой­ символа не соотносится с абст­
ного смысла, требующих от вос­ рактным понятием, как, например,
принимающего особой чуткости в случае условного символа, но
или врожденного «чувства языка». воспринимается зрителем как про­
Этот символ, создаваемый нало­ екция некоего процесса, закона
жением на первоначальный объект или универсального принципа,
последовательных символических существующего в природе. На­
связей, может восприниматься пример, принцип марионеточно-
только в эволюции развития зна­ сти, возникающий как символ-об­
чений, когда внезапное озарение в раз, то есть идеальный символ, в
сознании зрителя дает ему ключ к спектакле П. Вуткарэу «Елизавета
восприятию предыдущих и после­ I» включает в себя весь комплекс
дующих значений. Создание иде­ участвующих сторон - как кукло­
ального символа в спектакле дает водов, управляющих нитями, по­
возможность спроецировать ха­ корность и безликость марионе­
рактер и состояние активности не­ ток-манекенов, так и процесс по­
лярности этого явления и смену даже в том случае, когда никакого
полюсов, когда нити, ведущие к осознанного озарения не происхо­
кукловодам, оказываются в руках дит, этот символ все равно отража­
марионетки. Зритель восприни­ ется в подсознании индивидуума и
мает идеальный символ уже не на дает ту или иную форму проявле­
уровне представления, а на уровне ния на сознательном уровне, на­
ощущения этого процесса, вслед­ пример, в форме глубокого впе­
ствие чего оговаривать словами, чатления, которое рано или поздно
что конкретно возникает как ре­ может быть осознано. Идеальный
зультат восприятия символа, не символ, интуитивно найденный
будет достоверным, так как зави­ режиссером, закладывает в зрителя
сит от остроты индивидуальных зерно Идеи, которая, будучи маг­
зрительских ощущений. Важно нитом, просто притягивает из об­
одно - идеальный символ, рож­ ласти непроявленного Образа
денный средствами театра, спосо­ сходную со своим зарядом энер­
бен одновременно отражать как гию, открывая «возможность ка­
концептуальные процессы в рам­ кого-то более широкого, более вы­
ках спектакля, так и всеобщие сокого смысла за пределами нашей
принципы и законы мироздания. сиюминутной способности
«Символ является одновременно восприятия» (5., ПО).
универсальным и специфическим Предлагаемая мною таблица со­
средством выражения». (4., 13) держит сжатое обобщение рас­
Идеальный символ провоцирует смотренного в статье материала.
интуитивное восприятие зрителя, и

Х ар ак тер си м в оли ч еск ой С п особ зр и тел ьск ого восп риятия


связи

Интеллектуальный
Традиционный символ Совокупность значений уже присутствует в сознании зрителя
в силу сложившихся традиций, и выбор того или иного
значения зависит от знаковой комбинации.
Требует и н тел л ек туал ь н ого подхода, задействует
ассоц и ати в н ую пам ять
Индивидуальный
Условный символ Значение рождается в сознании зрителя в силу его
субъективного опыта и мыслительного процесса как синтез
характеристик абстрактного понятия.
Требует и н ди ви дуал ьн ого подхода, задействует твор ч еск ую
ф ан тази ю и воображ ен и е
Интуитивный
Идеальный символ Значение рождается в сознании зрителя как синтез
последовательно зафиксированных значений в виде озарения
или глубокого впечатления, отражаясь на уровне сознания
как процесс или всеобщий принцип.
Требует ин туи ти вн ого подхода, задействует и н туи ти вн ое и
абстр ак тн ое м ы ш л ен и е
Литература

1. Богатырев, II. Г. Знаки в театральном искусстве. Труды по знаковым


системам VII. Сборник статей, 365 вып. Тарту, 1975. 308 с.
2. Барт, Ролан. Как всегда об авангарде. Сборник статей. М., Союзтеатр.
Гиттис, 1992. 288 с.
3. Лотман, Ю. М. Статьи по семиотике искусства. СПб., 2002. 544 с.
4. Керлот, X. Э. Словарь символов. М., REFL - book., 1994. 608 с.
5. Юнг, К. Г. Феномен духа в искусстве и науке. М., Ренессанс. 1992. 320 с.

тШШ

Sil© Ii»Ш1ШШ1
Vera CIREŞ
RUŞII-LIPOVENI DIN ROMÂNIA
L IP O V E N IA N -R U S S IA N S F R O M R O M A N IA

Ilie DANILOV,
lector u n iv e rs ita r do cto r
U n iv ersitatea A le x a n d ru loan Cuza, Iaşi
Les Russes lipovains de Roumanie représentent une communauté ethnique
d ’origine russe. La reforme du culte orthodoxe, accomplie en Russie entre 1652 et 1658
par le patriarche Nikon et confirmée par le Grand Synode Orthodoxe de Moscou en 1667
conduit vers la division de l ’Eglise Orthodoxe Russe en deux fractions: les nikoniens
(adeptes et promoteurs des modifications du rite religieux) et les vieux-croyants, les fidèles
adeptes du vieux rite orthodoxe.
Pour se mettre à l ’abri contre les actions fratricides de l ’armée du tsar et pour pouvoir
pratiquer librement la religion de leurs ancêtres, un grand nombre de vieux-croyants s ’est
réfugiés hors frontières de la Russie. Pendant les dernières décennies du XVII-e siècle et au
début du siècle suivant, ils ont fondé de puissantes colonies en Pologne, Prusse, l ’Empire
Otoman et dans les Principautés Roumaines.
Le nom de lipovains (initialement, philippovains) donné aux Russes qui se sont
établis sur le territoire des provinces historiques roumaines à partir de la moitié du XVll-e
siècle, vient du nom d ’un certain moine Philippe, l ’initiateur et le dirigeant de l'exode des
vieux-croyants vers la Bessarabie, Bucovine et Dobroudja.
La langue des Russes lipovains est représentée par des dialectes russes, séparés de
leur tronc - la langue russe - et contaminés d'une couche considérable de mots d ’origine
alloglotte: turco-tatars, allemands, polonais et surtout roumains.
Les coutumes et les traditions des Russes lipovains de Roumanie représentent une
trace vivante, pas du tout négligeable, de la vieille culture russe, si on tient compte du fait
qu’il est très difficile de trouver aujourd’hui les “traces" de cette culture sur le territoire
de la Russie.
Le centre spirituel des vieux-croyants du monde entier se trouve en Roumanie, à
Braila. Les communautés de vieux-croyants d ’Alaska, Oregon, Canada, Australie, ont des
prêtres formés dans les églises roumaines.

Ruşii lipoveni din România re­ chiului rit ortodox rusesc moştenit
prezintă o populaţie etnică de origine încă din vremea creştinării oficiale a
rusă. Reforma cultului ortodox poporului rus, înfăptuită de marele
înfăptuită în Rusia în perioada 1652- cneaz ai Rusiei Kievene - Vladimir
1658 de către patriarhul Nikon şi cel Mare (980-1015).
confirmată de Marele Sinod Ortodox Susţinuţi de autoritatea politică
de la Moscova din anul 1667 a dus la şi ecleziastică, prin participarea di­
scindarea (raskolul) Bisericii Orto­ rectă a aparatului de represiune al
doxe Ruse în două facţiuni: niko- statului ţarist, în special al armatei,
nienii - adepţii şi promotorii modifi­ nikonienii au pornit o prigoană sălba­
cărilor de rit făcute de Nikon - şi tică asupra tuturor adepţilor ritului
credincioşii de rit vechi (starovery vechi, prigoană ce avea să fie legali­
sau staroobreadtsy) - apărătorii ve- zată prin celebrul decret al reginei
Sofia din anul 1685 cu urmări dezas­ Primele atestări documentare ale pre­
truoase pentru întreaga Rusie. Spre a zenţei lipovenilor în Ţările Române,
se pune la adăpost de acţiunile fratri­ în special în Moldova, datează din
cide ale trupelor ţariste şi pentru a-şi anii 1720-1730. Religia este cea care
putea practica nestingheriţi cultul îi individualizează pe ruşii lipoveni;
strămoşesc, mulţi dintre staroveri s- datorită ei, lipovenii şi-au păstrat
au refugiat peste graniţele Rusiei, în­ identitatea etnică şi culturală. Bise­
temeind, în ultimele decenii ale se­ rica a fost factorul cel mai de seamă,
colului al XVII- lea şi la începutul care i-a polarizat şi i-a ajutat să su­
celui următor, colonii puternice atât pravieţuiască peste secole.
din punct de vedere economic, cât şi, Caracteristic pentru ruşii lipo­
mai ales, spiritual în Polonia, Prusia, veni este semnul crucii la care ape­
Imperiul Otoman şi Ţările Române. lează în permanenţă: “Te-ai sculat,
Plecarea strămoşilor ruşilor li­ faci cruce, te-ai spălat, faci cruce, ai
poveni din Rusia a fost determinată de gând să duci paharul la gură, faci
de tratamentul sălbatic la care erau cruce, ai de gând să mănânci, la fel;
supuşi de către autorităţile ţariste ieşi din casă, faci cruce, intri în casă,
credincioşii de rit vechi. Cele mai idem ...”4
frecvente măsuri împotriva lor erau: Un număr mare de ruşi de rit
“tăierea limbii, a mâinilor, a nasului vechi s-au aşezat în prima jum ătate a
şi a urechilor, exilarea pe vecie în secolului al XVIII-lea în Dobrogea,
Siberia” . “Temniţele şi mănăstirile, aflată pe atunci în componenţa Impe­
scrie Mihai Marinescu, erau pline de riului Otoman. Aceştia erau cazaci
rascolnici”12. de pe Don proveniţi din armata ata-
Denumirea de lipoveni (iniţial, manului Ignat Nekrasov, un reduta­
filipoveni) au primit-o acei ruşi de rit bil adversar al lui Petru cel Mare,
vechi care s-au stabilit pe teritoriul participant la marea răscoală căză-
provinciilor istorice româneşti înce­ cească din 1707-1708 condusă de
pând cu mijlocul secolului al XVII- atamanul Kondrat Bulavin. Venind
lea de la numele unui oarecare călu­ din Kuban, unde se retraseră iniţial,
găr Filip, iniţiatorul şi conducătorul după înfrângerea răscoalei, cazacii lui
exodului staroverilor către Basarabia, Nekrasov s-au aşezat, cu învoirea
Bucovina şi Dobrogea. Acest etno­ autorităţilor turceşti, în Dobrogea,
nim nu are nimic în comun cu “ lipa” formând aici importante comunităţi,
(“tei” în limba rusă), aşa cum susţin mai ales pe malul Dunării, în Delta
(în mod eronat, evident) unii autori3. Dunării şi pe ţărmul lacului Razelm,
pe care ei îl numesc Razin în m emo­
ria marelui conducător cazac din se­
colul al XVlI-lea Stepan Timo-
1 Sevastian Fenoghen, Sarichioi. Pagini feevici Razin.
de istorie, Editura Kriterion, Bucureşti,
1998, p .ll 1.
2 Mihai Marinescu, Lirica orală la
lipoveni, teză de doctorat, Bucureşti, russkaja kultura, Editura Didactică şi
1976, p.4. Pedagogică, Bucureşti 1999 ş.a.
3 Cf. Filip Ipatiov, Ruşii lipoveni din 4 Filip Ipatiov, Ruşii lipoveni din
România, Presa Universitară Clujeană, România, Presa Universitară Clujeană,
2001; Feodor Chirilă, Russkij jazyk i 2001 .
Ruşii lipoveni fac parte din di- spirituale: manuscrise şi tipărituri
aspora ruşilor ortodocşi de rit vechi vechi, icoane străvechi în stil bizan­
(staroveri) de peste 10 milioane, tin, mostre de ţesături, artă aplicată,
dintre care cca 8 milioane trăiesc în arhitectura locuinţelor, portul popu­
Rusia, iar restul sunt răspândiţi în lar, tradiţiile şi obiceiurile populare
diferite ţări ale lumii: Ucraina, ş.a. Toate acestea ne îndreptăţesc să
Belorusia, Republica Moldova, Ţările afirmăm că religia ruşilor lipoveni,
Baltice, Polonia, Finlanda, Franţa, obiceiurile şi tradiţiile lor reprezintă
Bulgaria, Canada, S.U.A., America o rămăşiţă vie a culturii ruse vechi,
Latină, Australia etc. Dintre ruşii or­ deloc neglijabilă, ţinându-se seamă
todocşi de rit vechi care locuiesc în de faptul că „urmele” acestei culturi
afara graniţelor Rusiei, cel mai nu­ sunt greu de găsit astăzi pe teritoriul
meros grup (de peste 100.000 de per­ Rusiei.
soane) este stabilit pe actualul terito­ Ruşii lipoveni din România ţin
riu al României. foarte mult la credinţă. De aceea, Bi­
Limba ruşilor lipoveni o repre­ serica Ortodoxă de Rit Vechi păs­
zintă graiurile ruse lipoveneşti, des­ trează intacte toate formele de cult,
prinse de trunchiul lor - limba rusă - tradiţiile religioase şi chiar cărţile şi
cu aproape trei secole în urmă, în icoanele din vremurile de dinaintea
împrejurările istorice amintite mai reformei patriarhului Nikon.
sus. Stabilindu-se pe teritoriul lin­ Biserica de rit vechi a rămas
gvistic străin, limba ruşilor lipoveni a până în zilele noastre cea de dinainte
pierdut treptat legătura cu limba rusă de 1654. Nimic nu s-a schimbat. Ru­
comună. Noul mediu geo-lingvistic şii lipoveni de azi se închină cu două
în care există graiurile ruse lipove­ degete. Crucea are opt extremităţi.
neşti a determinat o evoluţie specifică Slujbele se ţin în slavonă. Normele
a lor, şi, mai ales, a structurii voca­ religioase sunt extrem de severe.
bularului lor: lexicul lor autohton a Cine păşeşte astăzi pragul unei bise­
fost sensibil augmentat prin apariţia rici lipoveneşti se convinge de măre­
unui strat însemnat de cuvinte de ori­ ţia şi frumuseţea ritualului, de frumu­
gine aloglotă. Găsim, astfel, elemente seţea veşmintelor, de un anume mod
lexicale de origine ucraineană, turco- de comportare în lăcaşul sfânt, speci­
tătară, germană, polonă şi, mai cu fic numai enoriaşilor ruşi lipoveni.
seamă, românească. Păstrând cu grijă cărţile de
Ruşii lipoveni ca, de altfel, toţi cult, ruşii lipoveni au transmis, din
ruşii ortodocşi de rit vechi, sunt pur­ generaţie în generaţie, tradiţiile cân­
tătorii tezaurului culturii ruse vechi, tului religios vechi de tip bizantin
care s-a format în perioada de la în­ (kriukovoe penie). Se ştie că marele
temeierea statului Kievean Rus savant român Nicolae lorga, când
(Kievskaja R us’), pe timpul Marelui venea la Brăila, se abătea, de regulă,
cneaz Vladimir ( sec. al X-lea ) şi în satul lipovenesc Pisc (actualmente
până la epoca lui Petru cel Mare ( cartier al oraşului Brăila) pentru a
secolul al XVIII-lea ). asculta slujba religioasă la biserica
Stabilindu-se pe teritoriul Ro­ ruşilor lipoveni.
mâniei, ruşii lipoveni au păstrai cu în România sunt 4 mănăstiri
grijă aceste comori nepreţuite ale ortodoxe de rit vechi: 2 la Slava Rusă
culturii naţionale ruse, materiale şi ■judeţul Tulcea (una de călugări, una
de maici), 2 Ia M andea - judeţul Su­ rală. Cu toate acestea, majoritatea
ceava (una de călugări, una de ma­ ruşilor lipoveni nu se află în Delta
ici). Şi astăzi, centrul spiritual al ru­ Dunării, iar cei mai mulţi dintre ei nu
şilor de rit vechi de pretutindeni este sunt pescari. în afara celor câteva
în România - la Brăila. Comunităţile sate pescăreşti, unele cu adevărat
de staroveri din Alaska, Oregon, Ca­ puternice, comunităţi importante s-au
nada, până în Australia au preoţi şco- stabilit în interiorul Dobrogei, de­
liţi în bisericile de aici. parte de apă, în Brăila, Iaşi, Suceava,
în 1990, imediat după eveni­ Botoşani, Vaslui, Bucureşti, Mano-
mentele din decembrie 1989, ruşii lea, Climâuţi, Târgu Frumos, Gura
lipoveni s-au organizat în Comunita­ Humorului etc. Sunt un neam de
tea Ruşilor Lipoveni din România oameni harnici şi pricepuţi în diverse
(CRLR), organizaţie apolitică, al meşteşuguri.
cărei obiectiv îl constituie apărarea Supravieţuind unui destin isto­
drepturilor şi libertăţilor membrilor ric sângeros, comunitatea ruşilor li­
săi, a intereselor specifice acestei poveni are acum de făcut faţă unor
etnii şi reprezentarea ei la toate ni­ sfidări ale timpurilor moderne care,
velurile în statul român de astăzi. Din chiar dacă vin mai mult din interior,
rândurile acestei organizaţii este ales nu înseamnă că îi pun mai puţin la
un deputat care-i reprezintă pe ruşii încercare capacitatea de adaptare.
lipoveni în Parlamentul României. Mica etnie a ruşilor lipoveni are de
Subiect de literatură şi de film, rezolvat probleme existenţiale care
rusul lipovean cu barca Iui nu lipsesc nu ţin nici de legislaţia europeană a
de pe nici unul dintre pliantele care drepturilor minorităţilor, nici de în­
promovează Delta Dunării ca produs văţământul de toate gradele, nici de
turistic pe piaţa internă sau externă. carta limbilor regionale. Ele sunt
Imaginea este atât de specifică, încât mult mai profunde şi vizează două
până şi reprezentanţii CRLR, ca laturi fundamentale pentru viaţa ori­
formă organizată de păstrare a iden­ cărei comunităţi, inclusiv româneşti:
tităţii etniei, au ales lotca drept em­ cea economică şi cea spirituală.
blemă a Comunităţii şi siglă electo­

Referinţe bibliografice

1. Chirilă Feodor, Russkij jazyk i russkaja kultura, Editura Didactică şi


Pedagogică, Bucureşti 1999.
2. Porfiriu Amos, Botezul cu foc sau ecuaţiile tragismului asumat, Kitej-grad,
nr.l, 1999, pg. 9-10
3. Porfiriu Amos, Credinţa de rit vechi din perspectivă istorică şi politică, Kitej-
grad, nr.l, 1998, pg.9
4. Fenoghen Sevastian, Sarichioi. Pagini de istorie, “Editura Kriterion”,
Bucureşti, 1998.
5. Ipatiov Filip, Ruşii lipoveni din România, “Presa Universitară Clujeană”,
2001 .
6. Marinescu Mihai, Lirica orală la lipoveni, teză de doctorat, Bucureşti, 1976.
ФОРТЕПИАННЫЕ ПРОИЗВЕДЕНИЯ
МОЛДАВСКИХ КОМПОЗИТОРОВ В
КОНКУРСНОЙ ПРАКТИКЕ
MOLD A VIAN COMPOSERS ’ PIANO WORKS
IN THE PRACTICE OF CONTEST

Елена ГуПАЛОВА,
доктор искусствоведения, старший преподаватель
Бэлцкий государственный университет им. А, Руссо
The author considers the piano being a competitive creative work in the Republic
o f Moldova beginning with 60 's o f the XXth century. Some aspects of the creative work of
Zagorsky, Lungu, Rotaru, Ciobanu and many other composers are offered, composers who
created brilliant piano miniatures presented at the Republic, Interzonal and International
contests.
The author points out the winners o f the given competitions the first and the most
prominent, performers o f compulsory national plays (M. Shramko.Y. Mahovtchi, I.
Hatlpova, Y. G ubaidulina, S. Philiogio, etc.).

Конкурс - это высшая самые яркие неопубликованные


форма апробации музыкального сочинения отечественных авторов:
произведения, а также один из В. Загорского, Шт. Няги, Л. Гу­
наиболее эффективных «стимуля­ рова, С. Лобеля [1; с.85].
торов роста» и постоянного со­ Важным и значительным
вершенствования всего накоплен­ событием 60-х в Молдове стал
ного композиторского, педагоги­ Первый республиканский конкурс
ческого и исполнительского опы­ молодых исполнителей (1963). На
та. Определённый синтез авторс­ втором его туре в обязательную
кого и интерпретаторского обоб­ программу пианистов была вклю­
щения взаимно обогащает как чена виртуозная фортепианная Но­
концертно-конкурсную, так и велла Василия Загорского. Не­
учебно-педагогическую практику в сколько позже (1965 г.) эта пьеса
Республике Молдова, которые на была издана кишинёвским изда­
разных этапах своего развития ус­ тельством Картя Молдовеняскэ
пешно дополняют друг друга. тиражом в 700 экземпляров [2],
К одному из самых ранних что дало большую возможность её
фортепианных состязаний в крае широкого использования в отече­
можно отнести конкурс юных му­ ственной практике пианистов.
зыкантов, посвящённый творче­ Межзональные конкурсы
ству советских композиторов, среди пианистов в СССР активи­
проходивший в стенах специали­ зировались к середине 60-х годов
зированной школы-десятилетки XX века. Состязания проводились
им. Е. Коки. Наряду с произведе­ в Москве, Ленинграде, Новоси­
ниями С. Прокофьева, Д. Ш оста­ бирске, в Эстонии, Латвии (Кон­
ковича, А. Хачатуряна, Д. Каба­ курсы им. М. Чюрлёниса, Б. Два-
левского здесь были представлены рионаса), в Белоруссии (Минске),
на Украине (Киев), в Молдавии только на местных состязаниях, но
(Кишинёв) и в других республиках и на межзональном конкурсе им.
бывшего Советского Союза, т.е. М. Чюрлёниса, где победила Инна
везде, где функционировали спе­ Хатипова (класс В. Сечкина), ис­
циализированные музыкальные полнившая данное произведение в
школы-десятилетки, созданные качестве обязательной отечествен­
при Консерваториях. В декабре ной миниатюры в 1986 г. Не­
1966 года очередной Всесоюзный сколько позже, на Первом М еж ду­
Межзональный конкурс проходил народном Исполнительском Кон­
в столице МССР. В обязательную курсе, проходившем в Кишинёве
программу кишинёвского состяза­ 1-14 апреля 1997 г., Ольга Кошель
ния входило достаточно сложное (класс В. Левинзона), кроме обяза­
фортепианное произведение Се­ тельной программы, охватываю­
мёна Лунгула - Каприччио, напи­ щей три сложнейших тура, ус­
санное композитором специально пешно сыграла Бурлеску В.За­
для данного конкурса. Вскоре эта горского, завоевав 4-е место.
миниатюра была опубликована Фортепианная пьеса Г.
московским издательством Совет­ Няги Юмореска, изданная в 1971
ский композитор в сборнике Но­ г, [6], принесла заслуженный успех
вые пьесы советских композито­ на очередном республиканском
ров [3], а спустя два десятилетия юношеском конкурсе, проходив­
(1988) - в авторском сборнике С. шем в Кишинёве 3 марта 1973
Лунгула, выпущенном здесь же года, двум молодым музыкантам -
под рубрикой Педагогический р е ­ Г. Чобану и Л. Папильнюк, разде­
пертуар музыкальных училищ [4]. лившим почётное 1-е место, что во
Эти издания способствовали более многом определило их дальней­
широкому ознакомлению музы­ ший творческий путь. Много лет
кантов с данным произведением и спустя произведение Г. Чобану
его внедрению в пианистическую Still-life with Flowers, M elodies and
практику. Harmonies, написанное специально
Произведения, являвшиеся к Молдавскому Национальному
обязательными для последующих Конкурсу молодых исполнителей
республиканских и межзональных (1994) , вошло в число обязатель­
конкурсов, писались не только не­ ных пьес на последующем между­
посредственно ко времени прове­ народном конкурсе им. Е. Коки
дения последних, но зачастую и (1995) , став его своеобразным
задолго до них. В числе таковых «фортепианным талисманом». Од­
может быть названа виртуозная нако эта блестящая миниатюра
Бурлеска В.Загорского, изданная в была опубликована только в 2004
1966 г. [5]. Гораздо позже она во­ году кишинёвским издательством
шла в число обязательных произ­ Cartea Moldovei [7].
ведений, исполнявшихся на меж­ Премьера фортепианного
дународном конкурсе им. Е.Коки цикла Г. Чобану, состоящего из 3-х
( 2001 ). миниатюр: Прелюдия, Остинато и
Это же произведение в 80-е Финал, - состоялась в 1980 г. в
годы прошлого века принесло ме­ Большом зале Московского Госу­
ждународную славу Молдове не дарственного Музыкально-педаго-
гического института им. Гнесиных. фортепианный цикл в начале 80-х
Пьесы, прозвучавшие в его интер­ годов был успешно исполнен на
претации, были представлены в межзональном конкурсе им. М.
Конкурсе на лучшее исполнение Чюрлёниса талантливым учеником
произведений современных отече­ Виктора Левинзона - Ю рием Ма-
ственных композиторов, а их автор ховичем, что явилось блестящим
был удостоен почётной премии. двойным дебютом: началом кон­
Позже, при подготовке цикла к цертной жизни этих замечатель­
изданию за рубежом, композитор ных пьес, а также творческой ис­
перевел названия этих миниатюр полнительской карьеры молодого
на французский язык: Paysaje, пианиста.
Ostinato, Rondeau. Нотный сборник под ис­
Все данные сочинения полнительской редакцией В. Ле­
пользуются большим успехом в винзона и С. Коваленко [8], выпу­
пианистической практике и в наше щенный в республике в 1988 году,
время, спустя четверть века со дня помимо многих других произведе­
их написания. Например, уже на ний современных молдавских ав­
протяжении многих лет такие про­ торов, входивших в концертный
изведения как Ostinato и Rondeau репертуар первого из составите­
являются обязательными для уча­ лей, включал также Экспромт,
стников международного конкурса Импровизацию и Токкатину В. Ро­
им Е. Коки, который регулярно тару. По традиции интерпретато­
проводится в Кишинёве (начиная с рами многих новых произведений
90-х годов XX века) музыкальным композитора чаще всего был В.
лицеем им. Ч. Порумбеску. Первая Левинзон и его наиболее одарён­
пьеса из этого фортепианного ные студенты. По просьбе пиани­
цикла - Paysaje, недавно была из­ ста были написаны и Д ва молдав­
брана в качестве обязательного ских танца, некоторое время
произведения, исполняемого на спустя (1984) вошедшие в автор­
одном из престижных конкурсов в ский сборник В. Ротару [9]. Эти
итальянском городе Кальяри (Са- пьесы произвели настоящий фурор
gliary). на очередном межзональном со­
Одним из самых отзывчи­ стязании пианистов. В середине
вых к нуждам отечественных пиа­ 70-х годов прошлого века их ус­
нистов во второй половине про­ пешно исполнил ещё один талант­
шлого века был композитор Вла­ ливый воспитанник класса В. Ле­
димир Ротару. В середине 70-х го­ винзона - Михаил Шрамко, завое­
дов им был написан ряд конкурс­ вав второе место на Всесоюзном
ных пьес. Виртуозный Экспромт конкурсе им. М. Чюрлёниса.
приурочен к Республиканскому Исполнение в качестве обя­
юношескому конкурсу (1977). зательных произведений в 2005 г.
Специально к нескольким Прибал­ на 11-м международном конкурсе
тийским конкурсам, по просьбе им. Е. Коки изданных ранее (1975)
доцента В. Левинзона, композито­ под исполнительской редакцией
ром были сочинены известные как профессора Л. В. Ваверко [10]
в Молдове, так и за её рубежами популярных в Молдове произ­
Импровизация и Токкатина. Этот ведений Юмореска В. Ротару и
Остинато А. Муляра также чрез­ Молдова популярными являются
вычайно поспособствовало их два виртуозных произведения, на­
дальнейшему включению в кон­ писанные композитором О. Не-
курсный пианистический репер­ груца в 70-х годах прошлого века -
туар. Импровизация и Скерцо. Обе
Фортепианная пьеса Ceta­ пьесы были впервые опублико­
tea veche Ю лии Цибульской, ко­ ваны в 1979 году в отечественном
торая в течение многих лет яв­ нотном сборнике под редакцией Л.
лялась музыкальным редактором Ваверко [13]. В 1995 г. одна из по­
отечественных нотных изданий, следних фортепианных миниатюр
была названа обязательной авто­ автора - Hora de concert стала обя­
хтонной миниатюрой для самых зательной пьесой в старшей воз­
юных участников этого же кон­ растной категории (Категория
курса (Категория «А»), проходив­ «С») на международном состяза­
шего в Кишинёве в 2005 г. Ранее, в нии им. Е. Коки.
2002 г., эта же пьеса вошла в со­ Фортепианные миниатюры
став объёмного авторского сбор­ молдавского композитора Влади­
ника Piano-Forte. Florilegiu pentru мира Беляева традиционно счита­
micii pianişti [11], который подвёл ются «визитной карточкой» дан­
достойный итог всей её предыду­ ного конкурса. С 1995 года многие
щей творческой деятельности. его пьесы исполнялись как обяза­
Виртуозное произведение тельные для разных возрастных
П. Русу Joc ciobănesc было вклю­ категорий на всех состязаниях по­
чено в число обязательных авто­ следующих лет. Так, в 1995 г. и
хтонных пьес для зрелых пиани­ 2001 г. в самой младшей группе
стов на упомянутом конкурсе (Ка­ (Категория «А») конкурсной ми­
тегория «С»), Эта пьеса исполня­ ниатюрой являлась его пьеса Zâna
лась в Кишинёве на двух послед­ viselor. На последних конкурсах
них состязаниях (2003 и 2005 гг.). (2003 и 2005 гг.) в число обяза­
Его же фортепианная миниатюра тельных молдавских произведений
Baladă (Legendă) была исполнена в были включены сразу две пьесы
качестве обязательного отечест­ В.Беляева Din strămoşi (Категория
венного произведения на одном из «В») и Ostinato (Категория «С»).
первых конкурсов им. Е. Коки Значительные достижения
(1995) в Категории «В». Обе пьесы молдавской фортепианной педаго­
вошли в состав нотного сборника, гики последних лет продемонст­
выпущенного под редакцией В. рировал Первый Международный
Левинзона и С. Коваленко гораздо Исполнительский Конкурс, прохо­
раньше их конкурсной апробации дивший в Кишинёве 1-14 апреля
- в 1988 году [12]. 1997 года. Знаменательно, что все
В концертной, конкурсной основные призовые места доста­
деятельности и в дидактическом лись представителям молдавской
процессе, охватывающем все три школы пианизма, успех которых
звена профессиональных учебных во многом предопределило бле­
заведений (ДМШ, музыкальные стящее исполнение сложнейших
лицеи и колледжи, Академия му­ отечественных виртуозных миниа­
зыки) в наши дни в Республике тюр. Так, О. Кошель (класс В. Ле-
винзон), занявшая 4-е место, кроме ных авторов, созданные полвека
обязательной программы, охваты­ назад. Так, 20 мая 2006 года в мун,
вающей три сложнейших тура, ис­ Бэлць состоялся республиканский
полнила Бурлеску В.Загорского. С. юношеский конкурс им. Дж. Эне-
Филиогло (класс Л. Ваверко), за­ ску, [14] на котором в качестве
нявший 3-е место, сыграл Маски обязательной миниатюры молдав­
С. Лунгула. Первое место на этом ских композиторов предлагались
состязании было присуждено Ю. известные произведения: в катего­
Губайдуллиной (класс Л. Ваверко), рии «А» фортепиано соло -
исполнившей блестящую миниа­ Праздник 3. Ткач, фортепианные
тюру Г. Чобану Natură statică cu ансамбли —четырёхручные фольк­
flori, melodii şi armonii, подтвердив лорные обработки Д. Федова Ма-
тем самым свою предыдущую по­ рица и Молдовеняска; в категории
беду на Национальном конкурсе в «В» фортепиано соло - Юмореска
1994 году, где именно ей удалось В. Ротару и Бэтута С. Лобеля,
показать лучшую интерпретацию фортепианные ансамбли - Хора С.
данного произведения. Лунгула (в 4-хручном переложе­
И в сегодняшние дни в нии Т. Войцеховской) и Бесса-
республиканской концертно-кон­ рабка Шт. Няги (в переложении А.
курсной практике актуальными Дайлиса).
являются миниатюры отечествен­

Литература

1. См. об этом: Reaboşapca, L. Notiţe despre trecutul şi prezentul


învăţământului muzical din Moldova. // învăţământul artistic dimensiuni
culturale: Conferinţa de totalizare a activităţii ştiinţifico-didactice a
pedagogilor şi doctoranzilor AMTAP (30 aprilie 2004) / col. red.
T.Comendant, Ed. a 4-a - Chişinău: Grafema Libris, 2005, P. 85 - 87.
2. Загорский, В. Новелла - Кишинев: Картя Молдовеняска, 1965. - 15 с.
700 экз.
3. Лунгул, С. Каприччио // Новые пьесы советских композиторов. -
Москва: Советский композитор, 1969. С. 18.
4. Лунгул, С. Фортепианные произведения. Педагогический репертуар
музыкальных училищ. / Сост. А. Мирошников. - Москва: Сов.
Композитор, 1988. - 56 с . 680 экз.
5. Загорский, В. Бурлеска. - Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1966. 16 с.
450 экз
6. Сборник фортепианных произведений для учащихся детских
музыкальных школ. (Пьесы, сонатины, вариации, этюды, ансамбли);
Часть 2-я. (Для учащихся 5 - 7 классов). / Сост. и пед. ред. Т.
Войцеховская, А. Дайлис. - Кишинев: Лумина, 1971.232 с. 3 500 экз:
7. Ciobanu, Gh. Piese pentu pian. - Chişinău: Cartea Moldovei, 2004. 48 p. 1
000 ex.
8. Piese pentru pian / Ale. V. Levinzon şi S. Kovalenco, red. Iu. Ţibulschi. -
Chişinău: Literatura artistică, 1988. - 112 p. 350 ex.
9. Rotaru, V. Piese pentru pian / Red. Iu. Ţibulschi. - Chişinău: Literatura
artistică, 1984. - 56 p. 350 ex.
10. Piese pentru pian / Ale. şi ediţie îngrijită L. Vaverco, red. E.Tkaci. - Chişinau:
Cartea Moldovenească, 1975. - 82 p. (cu caract. chir.) 1000 ex.
11. Ţibulschi, Iu. Piano-Forte. Florilegiu pentru micii pianişti. - Chişinau: Pontos,
2002. - 52 p. 1000 ex.
12. Piese pentru pian / Ale. V. Levinzon şi S. Kovalenco, red. Iu.Ţibulschi. -
Chişinau: Literatura artistică, 1988. - 112 p. 350 ex.
13. Piese pentru pian / Ale. şi ediţie îngrijită L.Vaverco, red. Iu.Ţibulschi. -
Chişinau: Literatura artistică, 1979. - 94 p. 400 ex.
14. На данном конкурсе, организованном Деканом Факультета Музыки и
Музыкальной педагогики Бельцкого Государственного Университета
им. А. Руссо М. Тетелей и директором Бельцкой детской музыкальной
школы им. Дж. Энеску В. Тетелей, наряду с приглашёнными ведущими
республиканскими пианистами-педагогами и исполнителями: Ю.
Махович, А. Лапикус, Е. Папсуев, И. Ботнарь, - автор данной статьи
также работала в качестве члена жюри.

Dmitrii ŞEVCIC
ACADEMISM VERSUS AVANGARDISM
(Probleme actuale ale învăţământului artistic)
M A N A C A D E M IS M VERSUS A V A N G A R D IS M
(A ctual P roblem s o f A rtistic U niversity H igher E ducation)

Maia MOREL,
d o c to r în ped ag o g ie, d octor în arte, co n feren ţiar u n iv e rsita r
_______________ U niversitatea P erspectiva , C h işin ău
In the latest discussions about Fine Arts two defining notions related to the artistic
style o f the works o f art constantly mentioned - academism and avant-gardism. These
terms present artistic trends o f the XXth century having a controversial character. Polemics
regarding teaching/learning methods are still preserved, especially in the Republic of
Moldova, where there the inheritances o f soviet etalons are noticed in academic training.
This shows the skillfulness and the virtuosity o f the academic technique combined with the
spirit o f the socialist realism
The present article is an attempt to the reconciliation o f those two artistic concepts
within study process in Fine Arts schools and faculties.

Vocabularul şi întreaga dra­ tradiţional/modern, dogmatizat/ino-


maturgie a polemicii dintre acade­ vativ etc.
mism şi avangardă (înainte ca ele Aceste dezbateri marchează
să fie adoptate de opinia internaţio­ comportamentul artistului contempo­
nală contemporană in New York şi ran, care, dacă se vrea actual, este
Dusseldorf, după cel de-al doilea nevoit să pretindă la eticheta de
război mondial) a debutat în Franţa - avangardist. Fenomenul influenţează
precum precizează în una din lucră­ incontestabil şi gusturile tinerilor
rile sale J. Laurent - dar mai exact la care studiază artele vizuale: este în
Paris, unde se află, începând cu sec. vogă apetenţa pentru un autor care
XIX, principala scenă artistică (10). practică expresionismul, minimalis-
în discuţiile de ultimă oră, focalizate mul sau alt curent artistic înscris în
asupra artelor plastice, apar constant noţiunea de “avant-garde”. Şi invers
aceste două noţiuni definitorii privind - nu mai poate fi decât demodat sen­
stilul artistic al lucrărilor de creaţie timentul de admiraţie faţă de un artist
(şi - în mod implicit - privind metoda fidel stilului reprezentativ-figurativ.
de studiere a artelor): “academism In aceste condiţii, procesul
sau avangardism?”. Termenii amintiţi de instruire artistică plastică - fie în
caracterizează, de fapt, tendinţele şcoli cu profil artistic, fie la facultăţi
artistice ale sec. XX, comportând un de arte - este scindat de opiniile
caracter de antiteză, exprimat frec­ opuse a două grupări de profesori:
vent prin diverse formule: depă- admiratori ai avangardismului sau,
şit/nou, retrograd/progresiv, conser- din contra, ai academismului. Riva­
vator/avansat, conformist/original, litatea acestora provoacă des colizii şi
dezacorduri violente pe parcursul vi­
zionărilor şi evaluării producţiei ar­ baza procesului de studiu: Academia
tistice a eievilor/studenţilor. Italiană (prima cu statut oficial-
Dorim să credem că o incur­ 1541), Academia dell’Arte del Di-
siune istorică în evoluţia conceptelor segno (1564, Florenţa), Academia di
artistice de bază, care au generat San Luca (1577, Roma), Academia
aceste polemici, ar face lumină asu­ Incamminati (1584, Bologna), Aca­
pra premizelor apariţiei poziţiilor ad­ demiile din Veneţia, Neapole şi altele
verse şi ar facilita găsirea căilor de - pretutindeni executându-se desene
corelare a lor. după forme sculptate din ghips sau
Academ ism ul este atestat în după natură, facându-se copii ale ta­
dicţionarele explicative ca un “curent blourilor de muzeu şi creându-se (în
artistic din sec. al XlX-lea, constând aceeaşi manieră) tablouri cu subiecte
din imitarea necondiţionată a creaţi­ biblice sau mitologice. Prin extensie,
ilor artei antice şi ale Renaşterii” [2, în perioada domniei lui Ludovic
p. 14]; “...imitarea lipsită de origina­ XIV, cu care se identifică clasicis­
litate a modelelor estetice oficiali­ mul (12,23), înfloreşte Academia
zate..., din punctul de vedere al trn- franceză Beaux Arts, urmând fidel
presioniştilor erau academiste tablo­ tradiţia. Adăugăm că clasicismul
urile care respectau la modul îngust “...din punctul de vedere estetico-teo-
tradiţia, apelând la forme învechite retic, desemnează orice creaţie artis­
de artă. Academismul numeşte, prin tică, ajunsă în faza ei de consacrare
extensie, orice tendinţă artistică lip­ definitivă, având caracter de exem­
sită de vigoare şi expresivitate, con­ plaritate, vocaţie de model. în acest
formistă, supusă rutinei, neîndrăznind sens se opune conceptului de moder­
înnoiri” [12, p. 14]. Academismul mai nitate imediată” (5,112).
este considerat şi un mod “de viziune Conform surselor consacrate,
artistică dominată de conformitatea se poate afirma cu certitudine că fer­
faţă de regulile învăţământului artis­ tilitatea Academiilor au fost uneori
tic academic, bazat pe studiul artei invers proporţionale cu durata exis­
clasice” [5, p. 9]. Subiectele lucrări­ tenţei lor sau cu solitudinea lor soci­
lor academice sunt clasice; stilul - ală, garantată de puterile publice. Cel
reprezentaţional, înfăţişând “obiecte mai ilustrativ exemplu este Academia
tangibile într-un mod identificabil” Carracci (1584, Bologna), care nu a
[8, P- 21]. existat decât 20 de ani, dar a fost cea
Aşadar, procesul academic mai inventivă şi mai prodigioasă în
de studiere a artelor este bazat pe mari talente. în acelaşi timp, nu se
imitarea etaloanelor. Adepţii aca­ poate nega nici rolul artistic al Aca­
demismului consideră că tot ceea ce demiilor din Florenţa şi Roma, care
este capodoperă a fost deja creat şi nu aveau statut şi organizare legală ga­
mai rămâne decât să fie reprodus. rantate de gratitudinea Papei, lansând
Acest concept se conturează şi ia modele de capodopere unice.
amploare în epoca Renaşterii târzii, Se ştie că acest sistem de
când drept “idoli” sunt desemnaţi studiere a Artelor plastice a persistat
Rafael, Michelangelo, Correggio şi până în sec. al XX-lea. Deşi în acest
ucenicii lor. La apariţia Academiilor răstimp fenomenele artistice au su­
de Arte Frumoase principiile de portat o considerabilă evoluţie în ra­
imitare a modelelor antice constituie port cu Renaşterea târzie, metodele şi
scopurile instruirii academice au ră­ au afectat arta moldovenească... şi au
mas neschimbate. Care ar fi motivele marcat o pronunţată perioadă de
unei asemenea “statornicii”? Pentru stagnare” [3, p. 38]. “în anii 1970-
a o înţelege, trebuie să nu uităm, că 1985, politica sistemului administra­
Academia constituie un element al tiv de comandă, orientată spre ideolo-
sistemului de stat, fiind finanţată şi, gizarea societăţii şi limitarea dreptu­
în acelaşi timp, “patronată” prin ce­ rilor în creaţie, a dus la substituirea
rinţe faţă de tematica, stilul şi conţi­ indicilor calitativi de către cei canti­
nutul producţiei artistice. In lucrarea tativi,...orice încercare de înnoire a
deja citată J. Laurent (10) remarcă demersului creativ, de schimbare a
măsura considerabilă în care istoria “regulilor jocului plastic” erau strict
administrativă şi politică a statului interzise” [3, p. 38].
influenţează istoria artelor şi a artiş­ Orice perioadă de stagnare
tilor înşişi; solitudinea acestora în are drept consecinţă o izbucnire de
faţa atotputernicei forţe manipula­ mişcări opuse culturii, politicii, eco­
toare a statului, cât şi momentele nomiei oficiale. La fel orice curent
“delicate”, legate de deţinerea puterii artistic modern este succedat de altul
şi influenţei sociale, care determină care neagă, sfidează sau chiar tinde
politicile culturale ale organismelor să nimicească baza conceptuală şi
de administrare oficială. tradiţia mişcării artistice precedente
Sistemul sovietic de instruire (în Moldova această revigorare a fost
academică (în care ţara noastră este condiţionată de politica gorbaciovistă
inclusă după cel de al doilea război din anii !80 ai sec. al XX-lea, când
mondial şi din care moment, evident, începe restructurarea socială şi cad
preia toate caracteristicile acestuia), restricţiile ideologice).
moşteneşte etaloanele “peredvijni- Aceste acţiuni artistice re­
cism”-ului. Aceasta presupune măie­ bele, orientate spre o contradicţie cu
stria şi virtuozitatea tehnicii acade- politica culturală oficială, au fost de­
miste, îmbinată cu spiritul realismu­ numite la fiecare etapa istorică ca
lui socialist, devenit un model de "avangardă". Plasticienii care adoptă
ideologie, care trebuia propagat. acest comportament artistic sunt con­
Astfel, producţia artistică plastică sideraţi un “grup aflat în fruntea unor
oficială este “realistă după formă şi mişcări experimentale sau neconven­
socialistă după conţinut” - acesta ţionale în artă şi în alte domenii ” [8,
fiind sloganul oricărei manifestări p,308],
“artistice” din acea epocă, extinsă Avangardism ul este descris
până în ultimul deceniu al sec. al ca “o direcţie complexă, manifestată
XX-lea. mai ales în primele decenii ale sec. al
Plasticienii autohtoni au fost XX-lea şi caracterizată prin spiritul
obligaţi să respecte normele şi dog­ de frondă, prin negarea violentă a
mele unor concepţii pseudorealiste. formelor de ană consacrate, prin pro­
Lucrările din aceşti ani poartă un ca­ clamarea ostentativă a noului. ...Ma-
racter descriptiv, având puternice nifestele-program sunt adesea mai
afinităţi cu tradiţiile pictorilor ruşi interesante şi mai importante prin
din sec. al XlX-lea. Cercetările de efectele lor decât prin operele pro-
specialitate relevă, că “metastazele” priu-zise. Acţiune de şoc, frenetică,
sistemului politic implantat anterior anarhică, îndrăzneţ-novatoare, avan­
garda are funcţie regeneratoare şi Există opinii care contestă în
deschizătoare de drum'’ [12, p. 14]. general necesitatea acumulării iniţiale
Azi avangardismul este rede- de cunoştinţe care nu se consideră
numit “modernism” [5, p. 289], deşi indispensabile creativităţii: “în ceea
se mai face uz şi termenul alternativ ce priveşte capacitatea de creaţie,
“artă contemporană”, care, intrat în aceasta este o însuşire care nu de­
top, determină opinia publică la pinde fundamental de cantitatea de
capitolul valoare artistică [7, p. 71]. cunoştinţe acumulate. Desigur, cu cât
Studiile publicate la acest un creator va cunoaşte mai multe no­
subiect ne permit să punem semnul ţiuni, cu atât va avea mai multe şanse
de egalitate între: pe de o parte aca­ de a le utiliza în mod creator. Istoria
demism ~ etalon, clasic = realist, şi ştiinţei şi tehnicii, istoria invenţiilor a
pe de alta parte avangardă — trans­ arătat că multe invenţii au fost create
gresiune, contemporan — non-con- de oamenii simpli, de ţărani sau
formist, acestea desemnând caracte­ muncitori, care au avut un pronunţat
risticile celor doua mari tendinţe ar­ simţ al observaţiei şi al analizei şi o
tistice, cât şi limbajul plastic specific deosebită capacitate de a imagina şi
fiecăreia dintre ele. de a combina realitatea într-o altă
Să revenim la problema pre­ formă operaţională, fără să aibă prea
dării artelor plastice, - domeniu în multe cunoştinţe de specialitate. Bu­
care coexistă, precum s-a menţionat năoară, daca ne referim la marele
mai sus, două opinii de forţă: acade- Edisson, nu este foarte sigur că el ar
mistă (clasică) şi avangardistă (mo­ fi avut o pregătire culturală temei­
dernă). Prin structura lor, metodele nică, dar ceea ce este cert se referă Ia
pedagogice academice, moştenite din faptul că a avut o mare capacitate
tradiţionalul sistem academic, sunt inovatoare de analiză şi sinteză. în
limitate în ceea ce priveşte libertatea schimb, se cunosc o mulţime de
de explorări artistice, pe când avan­ exemple de intelectuali cu profunde
gardismul, specific şcolii moderne, cunoştinţe de culturală, care mai sunt
foloseşte cel mai variat limbaj plastic caracterizaţi ca fiind “tobă de carte”
ca pretext pentru autoexprimare. şi care au creat prea puţin sau chiar
Pentru artistul modern, bunăoară, nu deloc” [6, p.72].
mai există ierarhii între elementele Şcoala academică contrapune
lucrării. Noţiunea de reguli şi etape acestor manifestări necesitatea de a
tehnice nu mai contează pentru autor mânui tehnicile clasice, de a cunoaşte
- el inventează spontan instrumente construcţia, compoziţia, anatomia, re­
şi procedee tehnice din simpla gulile clarobscurului etc., pentru că
dorinţă de a inova, de a se îndepărta “obişnuinţa de a desena corect ceea
de tradiţiile existente. Un exemplu ce vedem dezvoltă respectiv capaci­
este Jean Dubuffet - promotorul cu­ tatea de a desena corect ceea ce ne
rentului ,girt Brut’’ [5, p. 39], care imaginăm” [13, p. 36].
renunţă totalmente la cultura artistică După cum s-a putut vedea,
tradiţională, ajungând până la distru­ aceste două curente opuse în artă -
gerea propriilor lucrări; el creează academismul şi avangardismul in­
spontan, bazându-se pe transgresarea tră în deplină contradicţie şi deschisă
tehnicilor şi sfidarea oricăror legităţi confruntare în cadrul sistemului de
artistice [4, p. 39]. instruire artistică. Pe de o parte, prio­
ritate se dă tehnicii, pe de altă parte - nând că artele plastice “dau forma
accentul se pune pe idee. ideilor, actelor şi lucrurilor” şi, deoa­
Astfel, pedagogia acade­ rece asta nu se produce ex-nihilo,
mică se bazează pe scenarii-model: învăţământul artistic include anumite
profesorul, cu discursul şi autoritatea principii, care permit ulterior produ­
sa trebuie urmat. Elementele repre­ cerea formelor originale pe baza
zentate sunt uşor de identificat; în elementelor deja existente [9, p. 10].
alegerea componentelor tablourilor în acelaşi timp, autorul menţionează,
predomină o ierarhie de valori, iar că artele nu se predau doar în scop
imaginile create sunt supuse unei cognitiv sau pentru achiziţionare de
cenzuri estetice. Tehnica de lucru tehnici, - actul artistic este imprevi­
este riguros respectată, materialele zibil.
sunt cele specifice tehnicii. O altă idee similară în raport
Pedagogia modernă este cu revendicările de “independenţă” în
cea a diverselor experimentări. Ea artă, provoacă întrebări de genul: “Sa
este fondată pe tatonări şi este liberă fie oare artistul dotat cu un fel de
în explorări de tehnologii. Aici pen­ “geniu” interior, care necesită ca el sa
tru profesor autoexprimarea valo­ se exprime în afara oricăror re­
rează mai mult decât o sumă de cu­ guli? Dacă e aşa, atunci este absolut
noştinţe acumulate, de aceea se caută inutil să se mai însuşească artele...
mereu forme noi de motivare a ex­ Libertatea în artă nu înseamnă o situ­
presivităţii. are utopistă în afara tuturor regulilor
Ar putea oare coexista aceste şi nici negarea oricăror forme de in­
două concepte în cadrul sistemului struire artistică în numele unei acti­
instructiv artistic? vităţi “spontane” ... Nu se poate crea
Reflecţii pe marginea acestei în haos.,. Arta funcţionează în cadrul
probleme formulează artistul-peda- unor legităţi, care sunt individualizate
gog francez Pierre Baque: “între teh­ prin stilul creatorului, dar compre­
nică ...şi creativitate nu există o dife­ hensibile pentru toţi” [11, p. 5].
renţă a naturii lor, ci o diferenţă în Acelaşi Marc Le Bot susţine că, chiar
etapele de aplicare: în cadrul in­ şi cei mai “originali” sau extrava­
structiv nu vom vorbi despre o crea­ ganţi artişti, care cu greu pot fi în­
tivitate veritabilă, ci mai degrabă de o scrişi într-o structură plastică gene­
însuşire de tehnici... Pe când în ca­ rală (bunăoară, Jackson Pollock), îşi
drul unui parcurs artistic profesionist formulează într-un mod unic anumite
va fi prezent tripticul Creativi- reguli, pe care le urmează relativ
tate/Tehnică/Cultură” [1, p. 7]. în constant, anume asta caracterizându-
acelaşi context, menţionând impor­ îe stilul (“ lipsa de reguli” fiind regula
tanţa acumulării de dexterităţi tehnice principală).
la etapa studiilor, profesorul P. Baque în concluzie, am putea spune
accentuează că chiar într-un cadru că învăţământul artistic este constituit
strict academic trebuie să se facă o din câteva etape care sunt absolut
clară distincţie între “a forma” şi “a indispensabile procesului de formare
formata” discipoli... profesională a unui artist:
Daniel Lagoutte - pedagog şi studierea tehnicilor artistico-plas-
cercetător în domeniu - meditează tice şi a regulilor clasice, academiste,
asupra pedagogiei artelor, concluzio­
conştientizarea faptului că prima eta­ direcţiile de aplicare a tehnicilor
pă este doar un “alfabet”, ce va fi însuşite să fie multiplicate în diferite
utilizat în actul de autoexprimare, domenii ale artelor plastice (în
găsirea propriului stil artistic şi a sistemul instituţiilor de învăţământ
ariei conceptuale de explorări, care artistic sovietic avem exemplul Insti­
vor constitui terenul fertil, necesar tutului de Arte din Estonia Tallinn
pentru creativitate. unde studierea tehnicilor artistice a
O racordare a celor spuse la fost cu adevărat pusă în serviciul cre­
realităţile din Republica Moldova ar ării lucrărilor artistice din diferite ge­
însemna că metodele clasice de stu­ nuri ale artelor),
diere a artelor conform şcolii acade- abilităţile tehnice să fie sub­
miste sovietice (după ce ar fi elibe­ ordonate actului artistic conceptuali-
rate de coloritul ideologic, pe care 1- zat (spre exemplu, un şevalet cu un
au purtat întotdeauna) convin etapei desen academic al figurii umane,
întâi, la care se dezvoltă dexterităţile prezentat într-o instalaţie expusă la o
de observare şi reproducere fidelă a bienală din Veneţia nu mai este doar
naturii sau a modelului. Studiul for­ un simplu desen instructiv. Aici
mei şi a anatomiei, construirea, com­ competenţele tehnice ale autorului
poziţia, legităţile perspectivei etc. - amplifică puterea de expresie şi va­
toate acestea sunt acumulate până la loarea artistică a instalaţiei, care este
nivelul automatizării mâinii şi a de fapt un obiect de arta contempo­
ochiului. Pentru un asemenea studiu rană).
există suficiente surse bibliografice Din exemplele expuse mai
din perioada sovietică (manuale de sus este vădit faptul că dexterităţile
desen, pictura în acuarelă sau ulei; tehnice oferite de şcoala academică
fişe didactice şi planşe metodice), pot fi ajustate la fenomenele, con­
care ar putea servi drept material cepţiile şi curentele artei moderne,
informativ la această etapă. prezente în saloanele de expoziţii şi
Important este ca după faza în viaţa culturală a societăţii din ac­
de însuşire a acestui “alfabet” de lim­ tualul mileniu. Pentru a nu risca să
baj plastic, artistul să progreseze în rămână depăşite, strategiile Instituţi­
sensul valorizării cunoştinţelor aca­ ilor de învăţământ artistic trebuie să
demice, rentabilizîndu-le în contextul aibă o structură flexibilă şi să fie sen­
cultural artistic actual. Aceasta însea­ sibile la fenomenele culturale con­
mnă că: temporane.

R eferinţe b ib liografice

1. Baqué, P. Création, technique, culture et formation artistique des jeunes/


Conférence Internationale "L’éducation artistique - objectifs, principes,
niveaux”, Institutul de Relaţii Internationale Perspectiva, Chisinau, 1999,
p .29.
2. Breban , V. Dicţionar General al Limbii Române, Bucureşti, 1987.
3. Brigalda-Barbas, E. Evoluţia picturii de gen din Republica Moldova, Ştiinta,
Chişinău, 2002.
4. Brunei, N. Le génie de l’Art Brut / Arts Plastiques, Paris, decembre 2001
5. Dicţionar de artă, Bucureşti, Meridiane, 1995.
Dulghem V.; Cantemir, L.; Carcea, M. Manual de creativitate, Tehnica-Info,
Chiçinau, 2000.
7. Fumaroli, M. Académie, académisme et modernité / Patrimoine et arts
contemporains, Mollat, Bordeaux, 1995.
8. Jones, F. Introduction to Art, Harper Collins Publishers, 1992.
9. Lagoutte, D. Enseigner les arts plastiques, Hachette, Paris, 1994.
10. Laurent, J. Arts et pouvoir en France, de 1793 a 1981, histoire d’une
demission artistique, Clermont-Ferrand, 1981.
11. Le Bot, M. Préface / Enseigner les arts plastiques, de Daniel Lagoutte,
Hachette, Paris, 1994, p.5-9.
12. Petras, I. Curente literare. Mic dictionar-antologie, Ed.Demiurg, Bucuresti,
1992.
13. Авсиян, О. A. Натура и рисование по представлению. Изобразительное
искусство, Москва, 1985.

Mihaela GRAPĂ
PRIMII PAŞI ÎN ARTA PIANISTICĂ
FIRST STEPS IN PIANISTIC A R T
/

Ludmila REABOŞAPCA
co nferenţiar un iv ersitar, do cto r în stu d iu l a rte lo r
A cadem ia de M uzică, T eatru şi A rte Plastice, C h işin ău
In the article Ludmila Reabo^apca describes the first steps in getting acquainted o f
pre-school children (4-6 years o f age) with music and the musical instrument (piano) using
the most modern methods o f teaching, suggested by famous musicians.

Mircea - Dan Răducanu în mo­ o fetiţă, Zuchina Iulia, de 4 ani şi 7


nografia sa „Metodica studiului şi luni, pe care bunica a adus-o la mine
predării p ianului’’ constată că: ’’Ap­ în clasă pentru a studia pianul. Iulia
titudinile instrumentale, în afara unor cunoştea alfabetul muzical şi citea
rare excepţii, dacă nu sunt dezvoltate foarte bine notele, deoarece a început
intens şi corect în copilărie, rămîn să înveţe exercitarea la pian, odată cu
destul de limitate şi puţin pasibile de citirea notelor. Eu eram uimit că co­
perfecţionare. Este vorba, în special, pilul de 4 ani şi 7 luni citeşte textul
de aptitudinile mecanice şi chiar de muzical atît de bine, dar şi mai para­
dezvoltarea auzului intern în toate doxal era faptul că, fără note, la auz,
componentele sale. Iulia nu putea să alcătuiască nici o
Aşadar, înzestrarea naturală se melodie. Acest fapt demonstrează că
pune în valoare în activitate şi, toto­ la primă treaptă de studiere şi inter­
dată, activitatea formează aptitudi­ pretare la auz a fost scăpată din ve­
nea, o duce la nivelul care depăşeşte dere de către profesor învăţarea
cu mult predispoziţiile native. O sin­ alfabetului muzical. De aceea eleva
gură aptitudine, oricît de dezvoltată, n-a putut să alcătuiască nici o melo­
nu poate asigura reuşita deplină a die fără textul muzical vizual, din
unei activităţi. Combinarea specifică simplul motiv că a fost obişnuită să
- diferită de la o persoană la alta a cînte numai avînd în faţă notele mu­
diferitelor aptitudini necesare pentru zicale.
îndeplinirea creatoare şi originală a Am început să cîntăm la pian
unei activităţi se numeşte t a l e n t diferite cîntece din filme cu desene
pentru activitatea respectivă. animate. Surprinzător că atunci cînd
Talentul reprezintă o combi­ eu numai îi arătam prima clapă şi
nare originală a aptitudinilor ajunse degetul cu care începem să exersăm
la o deosebită dezvoltare, făeînd po­ la pian, Iulia continua mai departe să
sibilă creaţia de valori noi şi valo­ cînte de sine stătător.
roase”. Fericit este profesorul care, Im presionant răm îne faptul,
pe parcursul practicii sale pedago­ că Iulia parcă era ghidată de cineva
gice, întîlneşte un ele v d o ta t. pe calea studierii m uzicii. Acest
Din experienţa mea de lucru cu cineva era intuiţia intelectuală
copii - dotaţi - începători, vreau să foarte bine dezvoltată, de aceea ea
remarc, în mod special, întîlnirea cu parcă ştia m elodia ce trebuie să fie
cîntată mai departe. Noi am învăţat stabilim metrul şi aplicatura. K.
cîteva cîntece şi apoi am trecut la Martiensen spunea că: „Pentru un
şcoala pentru pian a lui L. Baren- copil - minune cîntarea la un instru­
boim „Calea spre m uzică” . ment muzical este un lucru foarte
A doua dificultate cu care ne­ uşor fiindcă el nu pune întrebarea
am confruntat a fost cîntarea pe de „Cum să fac acest lucru?”. Copilul
rost, din memorie. Aici un mare rol vrea foarte mult să ia cunoştinţă de
joacă auzul lăuntric, care se dezvoltă această activitate şi acest sentiment îl
numai din practică, activitatea muzi­ ghidează prin toate obstacolele, pe
cală. Elevul trebuie să cînte lucrarea care le întîlneşte în calea sa.
în sine cu ajutorul auzului lăuntric, în scurt timp (3 luni), lulia a
îmi era greu să-i explic luliei aceasta, interpretat cu succes „M enuet” în si -
deoarece avea numai 5 ani. Am găsit minor de I. S. Bach şi un cîntec de A.
o ieşire foarte simplă din această si­ Chiriac. „Din neamul lui Păcală”
tuaţie; cu ajutorul căştii am ascultat prelucrat pentru 4 mini, la un concurs
piesa „Către Elize” de L.V.Beetho- al copiilor dotaţi organizat de Uniu­
ven. Ea a urmărit textul şi, totodată, nea Compozitorilor din M oldova şi a
asculta muzica. După audiere, am obţinut Diplomă specială ca cea mai
imitat acest proces în clasă, l-am tînără interpretă.
explicat faptul că atunci cînd te pre­ Cu ajutorai intuiţiei intelectuale,
găteşti pentru a cînta o piesă pe de lulia învăţa şi se dezvolta foarte repede
rost, muzica răsună în urechi, ca şi - programa de studii pentru un an o
cum ai asculta în cască tară a o între­ tăceam în jumătate de an. Sonatinele le
rupe, aşa şi interpretarea muzicală învăţam integral, din Polifonia de I.S.
din memorie trebuie să fie condusă Bach am învăţat multe piese - , Albumul
de auz de la început pînă la sfîrşit. A.M.Bach” apoi am trecut la mici
Lecţiile cu lulia erau foarte in­ preludii şi fugi, din piesele noi am cântat
teresante. Ea descifra noul material „Ambum pentru tineret „de R.Schu-
foarte repede şi cu un mare interes. mann, „Album pentru copii” de P.Ceai-
Odată, eu i-am propus un „Menuet” kovski, „Către Elize” de L.V.Beethoven
de I. S. Bach şi i-am spus să desci­ şi multe studii de C.Czemy, M.Cle-
freze o strofă. La următoarea lecţie menti, A.Lemuan.
lulia a pregătit toată lucrarea, Cînd lulia a studiat mai tîrziu ga­
am întrebat-o de ce a discifrat tot mele şi arpegii, cînd avea deja 6 ani,
textul, ea mi-a răspuns că vroia să din motiv că ea putea să se plictisea­
ştie conţinutul pănă la sfîrşit. Eu am scă de prea multe formule tehnice.
înţeles că lulia citea textul ca pe o Spre regret, la vîrsta de 7 ani
carte, ca pe o poveste interesantă. lulia s-a stabilit cu traiul în SUA.
Uneori avem impresia că aude cu Acolo ea a continuat lecţiile de pian
ajutorul ochilor. lulia se dezvolta la o şcoală specială, dar pentru su­
foarte repede şi din punct de vedere pravieţuire a fost nevoită să-şi aleagă
tehnic. Cînta cu uşurinţă diferite stu­ o altă profesie.
dii de C. Czemy, M. Clemenţi. Spu­ Copiii dotaţi au o mare dife­
nea că ele sunt compuse din gamele renţă între componenţele lor de ap­
care se interpetează cu mişcările pe titudini muzicale. După lulia Zuchina
claviatură în sus şi în jos. înainte de a am mai avut încă un elev foarte ta­
descifra o piesă nouă, trebuia să lentat, care avea 6 ani şi cu care am
făcut primii paşi în muzică. Prima nătoare, la elementele facturii care se
treaptă - cu cîntece pentru copii, care repetă, game, arpegii mici şi mari,
le cînta la auz a trecut cu succes. acorduri, grupeto, triluri şi mordente.
Apoi am început Şcoala lui L. Ba- Elevul învaţă şi memoriza textul mu­
renboim, A. Leahoviţkaia - „Studii, zical raţional şi conştient. Cu ajutorul
Piese, Ansambluri”. Băiatul învăţa acestei metode didactice, am pregătit
foarte repede textul şi la sfîrşitul partea a III - Rondo din concertul
lecţiei deja cînta textul pe de rost soli-major de I. Haydn într-un timp
pentru părinţii săi. foarte scurt (trei săptămîni).
La unii copii aptitudinile au­ Lucru tehnic şi muzical s-a
ditive deosebite se observă deja la 3- desfăşurat paralel cu descifrarea şi
4 ani. Aceste aptitudini apar sub in­ învăţarea textului. Ieşirea în scenă a
fluenţa procesului de educaţie muzi­ elevilor claselor primare este mai
cală. Ei mai întîi învaţă să cînte, să uşor de pregătit. Ei sunt mai bine
danseze, să se mişte în ritmul muzi­ pregătiţi pentru concerte publice.
cii, apoi să cînte la un instrument Pregătirea pentru acest eveniment
muzical. La aceşti copii, datorită pre­ necesită un antrenament de interpre­
dispoziţiilor deosebite, acest proces tare cu public în clasă, de repetiţii în
decurge uşor şi repede. O singură sală, unde se va desfăşura concertul
aptitudine nu poate asigura reuşita sau examenul, la un instrument necu­
deplină a unei activităţi. Combinarea noscut. Copiii dotaţi evoluează cu
specific - diferită de la o persoană la plăcere în concerte publice. Ei se
alta a aptitudinilor pentru îndeplini­ concentrează asupra interpretării cre­
rea creatoare a unei activităţi de­ aţiei muzicale şi aud numai ceia ce
monstrează posibilităţile, potenţialul trebuie să fie executat la pian. Din
unui copil pentru dezvoltarea lui în punct de vedere muzical, copiii dotaţi
această direcţie. Procesul cel mai în­ se dezvoltă în mod diferit. Totul de­
semnat pentru profesor este de a ob­ pinde de sensibilitatea melodiei,
serva la timp şi atent activitatea ele­ acompaniamentului, diferitelor m iş­
vului în domeniul studiat. Sarcina cări ritmice. Muzicalitatea se dez­
profesorului este aceea de a cunoaşte voltă paralel cu alte aptitudini artis­
posibilităţile micului muzician şi a tice. Copilul trebuie să frecventeze
dezvolta cit mai repede deprinderile spectacolele de operă, concerte, să
lui de a cînta la pian. Dacă elevul are audă muzica din filme cu desene
curaj şi voinţă de a trece prin animate, să citească despre viaţa
obstacole repede, atunci ţelul de a compozitorilor, despre creaţiile care
interpreta o piesă muzicală va fi mai le interpretează, să privească filme-
clar, şi rezultatele vor fi obţinute mai balet, opere cu diferite elemente mu­
repede. zicale. Dacă copilul are aptitudini
La băiatul de 6 ani rezultatele muzicale, pentru el nu are importanţă
au fost clare atunci cînd procesul ce muzică ascultă: pentru copii sau
descifrării a fost finisat, dar pentru pentru alte vîrste. El poate să asculte
aceasta a fost nevoie să inventăm muzica clasică sau contemporană a
comparări şi asociaţii,, ca textul să fie diferitor compozitori şi muzică de
mai clar. Cînd am descifrat p. III a diferite genuri. Principalul pentru
Concertului sol-major de I. Haydn, copil este să audă muzică frumoasă.
am repartizat textul pe fraze asemă­ Uneori observăm la concerte simfo­
nice, camerale, vocale copii care as­ artistice, muzicale şi poate fi dez­
cultă muzica foarte atent. Ei sunt voltată la lecţiile de muzică de către
potenţialul nostru, deoarece aptitudi­ profesor, care trebuie să fie, la rîndul
nile muzicale pe care le posedă atrag său, şi el însuşi foarte dotat în dome­
copii, îi fac să asculte muzica com­ niul muzical-didactic.
plicată pentru vîrsta lor. In monografia sa „Despre arta
Profesorul de muzică întot­ pianistică” N. G. Heuhans a stabilit
deauna urmăreşte cum reacţionează următoarele capacităţi pe care profe­
copii care ascultă muzica. Dacă per­ sorul trebuie să le dezvolte Ia copil:
manent ei sunt atenţi în ascultare, 1. înainte de a începe să înveţe
interesaţi de creaţia muzicală - poate a cînta la un instrument, elevul tre­
fi lecţia de muzică ori interpretarea buie să posede simţul muzical,
scenică,- reiese că copilul dispune această muzică trebuie să trăiască în
deja de aptitudini muzicale deosebite. interiorul lui, în suflet şi să fie perce­
Cînd părinţii aduc copiii în clasa de pută de auzul muzical propriu;
pian, întotdeauna îi întreb: „De ce 2. Orice execuţie ori o inter­
vreţi ca să cînte copilul Dvs. la pretare muzicală este alcătuită din
pian?” . Din explicaţiile lor, noi, pro­ trei elemente fundamentale: muzica-
fesorii, putem să tragem concluzii executant - instrument;
asupra îndeletnicirii copiilor acasă, în 3. Cu cît este mai clar scopul
timpul jocului ori distracţiilor. La (conţinutul, muzica), cu atît mai clar
această vîrstă copilul poate să-şi ex­ dictează mijloacele de a-1 atinge. în­
prime foarte sincer impresiile despre ţelegerea limpede a acestui scop îi dă
creaţia muzicală. interpretului posibilitatea să tindă
Ce se întîmplă atunci cînd co­ spre el să-l atingă, să-l întruchipeze
pilul aude compoziţia artistică? El în intepretare şi toate acestea la un
este, în primul rînd impresionat de loc alcătuiesc problema tehnicii.
această creaţie, aratîndu-şi starea lui 4. Măiestria de muncă asiduă
emoţională prin atenţia cu care as­ în învăţarea unei bucăţi muzicale -
cultă muzica. este unul din criteriile pentru aprecie­
Această impresie pe care o rea unui pianist.
manifestă copilului asupra unei lu­ ... şi poate peşte cîţiva ani noi
crări muzical-poetice demonstrează vom găsi o nouă „stea” în domeniul
aptitudinile lui în înţelegerea imaginii artei muzicale interpretative.

Referinţe bibliografice

1. Heuhaus, N.G. Despre arta pianistică. Editura muzicală a Uniunii


compozitorilor din R.P.R., 1960.
2. Rădulescu, M.D. Metodica studiului şi predarea pianului. Conservatorul „G.
Enescu” Iaşi, 1977.
3. Барембойм, JL; Брянская, Ф.; Петрунова, H. Путь к музицированию.
Школа игры на фортепианно. Выпуск 1. Ленинград; «Советский
композитор», 1981 г.
4. Мартинсен, К.А. Индивидуальная фортепианная техника. Москва:
Издательство «Музыка», 1966 г.
5. Элементарное музыкальное воспитание по системе Карла Орфа. Москва:
Всесоюзное издательство «Советский композитор», 1978 г.
DIMENSIUNI ALE CULTURII
ÎN FORMAREA PROFESIONALĂ INIŢIALĂ
A CONTABILULUI
CULTURAL DIMENSIONS IN BOOKKEEPER INITIAL
PROFESSIONAL TRAINING

Sofia CĂPĂŢÎNĂ,
lector su p erio r
U n iv ersitatea C o o p eratist C om ercială d in M oldova, C h işin ău
La formation professionnelle initiale du comptable dépend de la culture générale
et de la culture de spécialité du comptable qui s ’inscrit dans la situation pro réforme de la
Moldova. Dans cet article sont abordées les fonctions que le jeune spécialiste doit
posséder, le place et le rôle dans la société contemporaine.

Orice contact al profesorului fondul culturii generale, prin specia­


cu fenomenul educaţional îl deter­ lizarea şi adaptarea componentelor
mină să se realizeze simultan, recep­ acesteia la specificul unei profesiuni,
tiv şi activ, manifestându-se expresiv, concomitent cu transmiterea unor
în stilul activităţii didactice, în con­ cunoştinţe de specialitate şi formarea
textul acesta se prefigurează şi di­ unor priceperi, deprinderi şi capaci­
mensiunile culturii generale şi profe­ tăţi adecvate contabilului. Cultura
sionale. profesională nu poare fi ceva supra­
Spre deosebire de cultura pus la ceea ce s-a asimilat şi s-a for­
generală, cultura profesională a ca­ mat până în acel moment. In al doilea
drului didactic universitar include în rând, logica formării culturii profesi­
sfera sa o cultură de specialitate, ra­ onale impune evitarea tendinţei de
portată la un anumit domeniu din concentrare exclusivă asupra unei
natură sau societate, o cultură psiho­ specializări înguste (2, p. 135).
logică, pedagogică şi metodologică - Cultura profesională a cadru­
toate constituind condiţia indispensa­ lui didactic universitar în devenire
bilă a unei eficiente certe pentru acti­ este de o complexitate aparte, deter­
vitatea lui cotidiană. minată de funcţiile ce decurg din
Cultura profesională cu­ statu tul său în societatea noastră:
prinde sistemul de cunoştinţe, price­ funcţia de specialist într-un anu­
peri, deprinderi, capacităţi şi atitudini mit domeniu - asigură studenţilor un
necesare pentru exercitarea unei pro­ sistem de cunoştinţe fundamentale,
fesiuni sau a unui grup de profesiuni deprinderi şi priceperi, care să le per­
înrudite. Ea asigură condiţii obligato­ mită cunoaşterea domeniului conta­
rii integrării în societate prin inter­ bilitate: din punct de vedere teoretic
mediul profesiunii. Altfel spus, pro­ şi aplicativ. Această funcţie necesită
fesiunea devine un mijloc al sociali­ de la profesor o cultură de speciali­
zării umane, oferind condiţii prielnice tate temeinică realizată parţial în în­
pentru afirmarea tonalităţii [1, p.22]. văţământul superior economic şi
Cultura profesională se constituie pe
completată ulterior prin diferite ghid al comportamentului adoptat
forme de perfecţionare; într-o lume a schimbării, reducând
funcţia de modelator, contabil al astfel timpul de adaptare, evitând si­
personalităţii - poate fi îndeplinită de tuaţiile de blocaj şi depăşind cu mai
contabilul care posedă o profundă multă uşurinţă problemele dificile de
pregătire metodologică. Aceasta per­ negociere. Metodele/paradigmele
mite contabilului să acţioneze în dezvoltate în teoria şi practica de for­
direcţia realizării obiectivelor avînd mare iniţială a viitorului specialist
la bază cunoştinţele profesionale, trebuie să constituie adevărate hărţi
aptitudinile profesionale şi valorile de orientare pentru activitatea şi viaţa
profesionale, etica şi atitudinile ce­ lor. Oricare model adoptat trebuie să
rute pentru a demonstra competenţa dezvolte la studenţi capacităţi şi
contabilă. Contabilul este capabil să competenţe de valorificare maximală
presteze o activitate la un standard a propriului potenţial, astfel încât la
definit, cu referire la mediile reale de sfârşitul studiilor aceştia ar fi capa­
activitate. Abilităţile profesionale re­ bili:
prezintă diferite tipuri de abilităţi ce­ să ordoneze şi să generalizeze
rute pentru aplicarea cunoştinţelor şi realitatea (funcţie constatativă);
a valorilor profesionale, etice şi ati­ să înţeleagă legăturile între feno­
tudinilor în mod adecvat şi eficient mene, să distingă ceea ce este im­
într-un context profesional al conta­ portant de ceea ce nu este important
bilului; (funcţie diagnostică);
funcţia de mediator şi copartener să anticipeze corect dezvoltările
- pentru a stabili relaţii de cooperare, viitoare, să identifice drumul corect
a cărei exercitare depăşeşte limitele pentru îndeplinirea scopurilor (func­
instituţiei de învăţământ, extinzându- ţie prognostică).
se asupra părinţilor, organismelor de Calitatea instituţiei de învă­
stat, mass-media etc. ţăm ânt superior - ansamblul însuşi­
Din cele expuse reiese că în rilor, caracteristicilor instituţiei (în a
mod principial cultura generală şi cărei formare sunt implicate toate
cultura profesională interacţionează, resursele disponibile şi factorii de
avînd o serie de puncte de tangenţă, mediu), care îi conferă capacitatea de
O cultură profesională nu poate fi a satisface anumite necesităţi/cerinţe
formată, dacă nu are la bază o cultură curente şi viitoare ale clienţilor di­
generală adecvată. recţi şi indirecţi de servicii de educa­
Reţeaua internaţională pri­ ţie, precum şi prevederile standarde­
vind transmiterea informaţiilor - co­ lor de calitate.
merţ, industrie, turism, investiţii - are Putem astfel defini două
efecte multiple în globalizarea re­ laturi ale calităţii:
centă: circulaţia rapidă şi uşoară a cea obiectivă - exprimată prin
ideilor, a imaginilor, a cunoştinţelor, standarde care reprezintă respectarea
dar şi a banilor, a bunurilor şi, mai de către instituţiile de învăţământ su­
ales, a oamenilor generează o cultură perior a unor specificaţii ce se referă
globală/mondială comună. In acest la proces, sistem, rezultate;
context al realităţii contemporane, şi cea subiectivă - exprimată prin
apelul la unele teorii sau paradigme satisfacţia nevoilor clienţilor faţă de
explicite sau implicite ar servi drept serviciile educaţionale prestate, care
reprezintă atractivitatea respectivelor felul cum este organizată viaţa lui
servicii. sub aspect material şi ambianţa îti
Produsul este rezultatul ori­ care trăieşte;
cărui proces. Acest rezultat poate fi o dezvoltarea la care a ajuns viaţa
marfa, un serviciu sau o informaţie. lui internă, spirituală;
Când vorbim despre un produs, nu ne formele înseşi ale vieţii sociale.
referim doar la un bun tangibil, ci şi Din conţinutul primului do­
la servicii sau informaţii care sunt re­ meniu se dezvoltă cultura exterioară,
zultatele proceselor obişnuite şi fur­ din cel de-al doilea —cea interioară şi
nizate de instituţia de învăţământ su­ din cel de al treilea - cea mixtă, adică
perior economic. aceea în care spiritul şi corpul se in-
Pe segmentul învăţământ, terpâtrund.
produsul final ai instituţiei superioare Cultura exterioară vizează felul
nu este absolventul, ci dezvoltarea lui în care studenţii fac faţă nevoilor fi­
umană ca valoare adăugată, compe­ zice: cum se hrănesc, se îmbracă,
tenţa dobândită de acesta la finisarea mediul ambiant, adică obiceiurile şi
studiilor. Adică sunt rezultatele învă­ regulile de viaţă.
ţării, rezultate exprimate în termeni Cultura vestimentară ţine de
de: bunul gust, susţine V. Mândâcanu, şi
cunoştinţe acumulate; constă în alegerea vestimentaţiei care
capacităţi intelectuale formate; îi stă mai bine omului, nu neapărat a
nivel de dezvoltare a acestor ca­ celei care este la modă [6]; îmbrăcă­
pacităţi (de a te documenta, de a mintea, coafura este cartea de vizită a
prelucra informaţia, de a sistematiza, omului. Ţinuta şi expresivitatea sunt
de a o închega în structuri cognitive, strâns legate de starea psihică a
de a opera raţionamente inductive şi omului, de regimul de relaxare şi în­
deductive); cordare a muşchilor corpului, de dis­
capacităţi de aplicare, de utilizare poziţia de lucru, de cultura exte­
a cunoştinţelor însuşite în aprofunda­ rioară.
rea, dobândirea unor noi informaţii, Cultura comunicării, sub aspect
în rezolvarea unor noi probleme teo­ pedagogic, se bazează pe relaţiile
retice şi acţiuni practice; dintre profesor şi student, învăţător şi
trăsături de personalitate: atitu­ elev. Este izvor de informaţie, de
dini, conduite; cunoaştere a altei persoane şi factor
nivelul de cultură, formarea profe­ de interacţiune umană [7, 8]. în acest
sională, calitatea pregătirii contabi­ sens, comunicarea se realizează prin
lilor. cuvânt, gest, mimică, pantomimii.
Dacă raportăm noţiunea de Aceste atribute ţin atât de cultura
cultură la studentul economist, atunci exterioară, cât şi de cea interioară şi
acesta nu poate fi conceput izolat, ci constituie mijloacele principale în
încadrat în societate. Privit ca in­ profesia de învăţător.
divid, despre el se zice că este erudit, Cultura comportării include ma­
educat: cultura lui cuprinde atâtea nierele elevate, de graţie şi destinde­
domenii principale, câte cercuri sau re, de transmitere a gândurilor, senti­
sfere de activitate practică acesta. mentelor şi emoţiilor prin acţiuni fi­
Din acest punct de vedere, deosebim zice [3]. Nonnele comportării civili­
trei domenii principale: zate sunt legate de manierele fru-
moaşe, ţinută, gest şi mimică exte­ Actualmente, cerinţele pe
rioară acceptabile. care principiul educaţiei conform
Cultura interioară se raportează culturii le formulează faţă de speci­
la gradul de dezvoltare a forţei pro­ alişti au sporit, deoarece cultura în
ductive şi la direcţia forţelor intelec­ prezent s-a ridicat la o treaptă superi­
tuale, la procesul de cunoaştere, la oară. Astfel, cultura exterioară şi cul­
calităţile afective şi voluţionale ale tura interioară se încadrează în
omului. cultura generală şi în cea de speciali­
Cultura intelectuală constă în tate şi pot fi dezvoltate prin studiul
gradul de cunoaştere a adevărului, unor discipline opţionale care core­
grad determinat de nivelul la care se lează cu aptitudinile, interesele tineri­
află ştiinţa şi propagarea cunoştinţe­ lor studioşi, cum ar fi Cultura şi etica
lor generale. profesională.
Cultura estetică (a sentimentelor, Principala deosebire a noii
a sufletului, a inimii) se conţine în economii este fundamentarea ei pe
gradul de receptivitate pentru frumos, cunoştinţe şi pe tehnologii informaţi­
nobil, sublim. Lipsa de receptivitate onale, care sunt un factor important
pentru bucurie se răsfrânge asupra în dezvoltarea socio-economică. Este
culturii, manifestându-se prin bruta­ vorba de posibilităţile utilizării infor­
litate, cruzime, indiferenţă. maţiei pe plan mondial, dobândirea
Cultura morală (a voinţei) constă abilităţii de a se orienta în avalanşa
în orientarea voinţei către ce este bun de informaţii, a necesităţii de perfec­
şi moral şi forţa de a realiza. Cultura ţionare profesionale, de ridicare a
morală este considerată supremă da­ nivelului intelectual şi de dezvoltare
torită faptului că măsura culturii unei a spiritului creativ. în ţările avansate,
personalităţi ne-o dă, în primul rând, în care eficienţa economică este o
moralitatea lui, ce încheie setul de valoare supremă, competiţia profesi­
culturi (figura 1). onală a stimulat responsabilitatea în
Educaţia conform culturii cuprin­ faţa propriei evoluţii.
de toate aspectele culturii, privită în în lumea contemporană, vo­
ansamblu. Tineretul trebuie educat în caţia omului nu mai este asociată cu
conformitate eu treapta de cultură la desăvârşirea prin contemplare, ci este
care s-a ridicat în orice aspect popo­ înlocuită cu activism social şi cu
rul respectiv, în latura interioară, ex­ creativitate profesională.
terioară şi socială [1].
Referinţe bibliografice

1. Cristea S., Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Chişinău-Bucur-


eşti, 2000.
2. Ghidul calităţii în învăţământ superior. Editura Universităţii din Bucureşti,
2004.
3. Grigoraş L., Personalitatea morală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1982.
4. Habermas J., Conştiinţa morală şi acţiune comunicativă, Editura ALL,
Bucureşti, 2000.
5. Kneller G.F., Logica şi limbajul educaţiei, EDP, Bucureşti, 1973.
6. Mândâcanu V., Dimensiunea spirituală a comportamentului civilizat.
Concepte. Repere treoretice şi practice. Opinii, Editura Lyceum, Chişinău,
2002 .
7. Rădulescu-Motu C.., Personalismul energetic şi alte scrieri, Bucureşti, 1984.
8. Şoitu L., (coord.), Comunicare şi educaţie, Editura Spira Haret, laşi, 1996.
METODOLOGIA ELABORĂRII
COMPLEXULUI DIDACTIC
LA DISCIPLINA „TEHNOLOGII
INFORMAŢIONALE ŞI
COMUNICAŢIONALE” PENTRU SPECIALITĂŢILE
UNIVERSITARE NEINFORMATICE
M E T H O D O L O G Y O F A D ID A C T IC C O M P L E X E L A B O R A T IO N TO T H E
D IS C IP L IN E „ IN F O R M A T IO N A L A N D C O M M U N IC A T IO N
T E C H N O L O G IE S ’' F O R U N IV E R SIT Y N O N -C O M P U T E R S C IE N C E
S P E C IA L IT IE S

Lidia POPOV,
lector su p erio r u n iv ersitar
___________ U n iv ersitatea de Stat A le c u R usso d in Bălţi

The present work deals with the methodological problem o f a didactic complex
elaboration to the discipline „Informational and communication technologies" for
University non-computer science specialities, aiming at improving the teaching-learning-
evaluaiion process in computer science and the quality o f training in this field. The paper
also presents the main elaborated principles, requirements and the possible results.

Introducere lează modalităţile de evaluare for­


Sistemul de învăţământ su­ mativă şi sumativă;
perior din Republica Moldova se află ♦ readucerea în câmpul universitar al
pe calea integrării în spaţiul educaţi­ noţiunii de „complex didactic”,
onal european. Integrarea presupune care a fost implementat (fără suc­
multiple activităţi de reformare a în­ ces) în anii ’70 ai secolului trecut.
văţământului, toate fiind axate pe no­ 1. Noţiunea d a situaţie de
ţiunea de calitate. Un învăţământ su­ învăţare
perior calitativ presupune, în primul Situaţia de învăţare este un
rând, schimbarea modalităţilor de or­ concept integrator care permite a axa
ganizare a procesului de învăţământ: efectiv procesul de învăţământ pe
♦ trecerea de la un învăţământ student. Noţiunea respectivă a fost
transmisiv ia unul axat pe foimarea propusă în 1992 de către pedagogul
de competenţe; american Jonn Dewey [1]. Despre
♦ schimbarea rolului profesorului: importanţa acestui concept în peda­
din sursa principală de informaţie gogie ne vorbeşte acel fapt că didac­
el se transformă în organizatorul şi tica este deseori definită ca „studiul
facilitatorul situaţiilor de învăţare; ştiinţific al organizării situaţiilor de
♦ schimbarea modalităţilor de evalu­ învăţare” [2].
are: de la e va lu are a final ă/s u in at ivă în continuare, prin situaţii de
la o evaluare continuă, care cumu­ învăţare vom înţelege situaţiile create
în mod special, cu intenţii educaţio­
nale, în organizaţiile sociale cu ca­ prin crearea situaţiei educaţionale co­
racter pedagogic (în primul rând, în respunzătoare.
instituţiile de învăţământ). Studentul In didactica generală este
„pus în situaţie” este determinat să delimitată activitatea celui ce învaţă
desfăşoare o activitate prin care să în procesul de învăţământ (activitatea
dobândească însuşirile şi capacităţile de învăţare), activitatea profesorului
formulate în obiectivele lecţiei. For­ {activitatea de predare) şi activitatea
marea studentului, în acest sens, este lor comună {predare-învăţare). Orele
rezultatul parcurgerii şi trăirii unui şir de informatică se deosebesc de alte
de situaţii de învăţare concepute şi lecţii prin aceea că un volum mai
organizate de profesor. mare îl ocupă activitatea de sine stă­
In vorbirea curentă noţiunea tătoare a studentului (învăţarea), acti­
„situaţie de problemă” are semnifi­ vitatea de predare a profesorului şi un
caţii multiple. Sensul propriu, speci­ volum mai mic îl ocupă activitatea
fic al termenului „situaţie de învă­ lor comună. Studentul care lucrează
ţare” poate fi dezvăluit prin accepţiu­ la calculator este mai independent, el
nea situaţiei de învăţare ca poziţie. are obiective locale proprii. Sarcina
Intr-o asemenea accepţiune, studentul profesorului constă în crearea situaţi­
este „pus în situaţie”, devenind sub­ ilor de învăţare şi dirijarea activităţii
iectul situaţiei; el caută ieşirea din studentului în această situaţie.
situaţie printr-o activitate care ar tre­ 2. Noţiunea de informatizare
bui să fie tocmai aceea pe care o con­ Evoluţia societăţii modeme
sideră necesară profesorul întru atin­ nu poate fi concepută fără dezvolta­
gerea obiectivelor preconizate. „Cre­ rea corespunzătoare a tehnologiilor
area situaţiei de problemă” este informaţionale. Folosirea mijloacelor
considerată de mai mulţi specialişti informaţionale, inclusiv a calculatoa­
drept un principiu universal al edu­ relor personale a devenit o parte in­
caţiei [3]. dispensabilă pentru majoritatea do­
Situaţiile de învăţare sunt meniilor activităţii umane. Actual­
concepute de profesor spre a dirija mente, serviciile Internet, alte reţele
acele tipuri de activitate ale studen­ informaţionale, inclusiv şi cele lo­
tului şi sînt necesare pentru atingerea cale, capătă o răspândire din ce în ce
obiectivelor educaţionale. De aici mai largă. Sînt publicate multiple
rezultă funcţia de bază a situaţiei de surse de informaţie (cărţi, reviste,
învăţare: ea este concepută şi reali­ ziare), inclusiv în formă electronică,
zată pentru ca, sub influenţa ei, stu­ în societatea modernă, utilizarea in­
dentul să desfăşoare o anumită acti­ formaţiilor a atins un asemenea grad
vitate psihică, precum şi comporta­ de dezvoltare, încât resursele infor­
ment corespunzător, cu scopul de a maţionale, alături de materiile prime
rezolva situaţia creată. Altfel spus, şi energie, devin resurse hotărâtoare
situaţia de învăţare reprezintă deter­ de prosperare. Respectiv, domeniul
minantul activităţii studentului. activităţilor informaţionale a devenit
Această activitate este determinată de aşa de important că, până la urmă, a
natura situaţiei. fost distins aparte atât ca direcţie în
Pentru a obţine efectele scon­ ştiinţă, cât şi ca ramură în economie.
tate, profesorul trebuie să inducă ac­ Prelucrarea automatizată presupune
tivitatea necesară, care se manifestă efectuarea operaţiilor în cauză, utili­
zând mijloace şi tehnologii speciale, şi informaţionale care are drept scop
pe care le putem numi, mijloace şi optimizarea procesului de predare-
tehnologii informaţionale. Procesul învăţare-evaluare la informatică.
de dezvoltare şi implementare a mij­ Complexul didactic trebuie
loacelor şi tehnologiilor informaţio­ să conţină:
nale în practică este numit informati­ ♦ curriculumul la disciplina „Tehno­
zare [4]. logii informaţionale şi comunicaţi­
De aici rezultă necesitatea onale” pentru specializările nein­
studierii disciplinei „Tehnologii in­ formatice;
formaţionale şi comunicaţionale” ♦ notele de curs la disciplina „Teh­
pentru specialiştii din diferite dome­ nologii informaţionale şi comuni­
nii. caţionale”;
Raportată la sistemul de în­ ♦ ghidul pentru studenţi privind înde­
văţământ, informatizarea implică în plinirea lucrărilor de laborator.
mod obligatoriu modificarea meto­ Conform [5], curriculumul
delor şi tehnologiilor de studiere a disciplinar conţine următoarele com­
disciplinelor, care constituie baza partimente:
pregătirii viitorului specialist în do­ 1. Cadrul conceptual;
meniul respectiv. Activitatea de pre­ 2. Obiectivele generale ale discipli­
dare a disciplinei „Tehnologii infor­ nei;
maţionale şi comunicaţionale” la 3. Administrarea disciplinei;
specialităţile neinformatice pe par­
4. Tematica şi repartizarea orienta­
cursul mai multor ani ne-a permis
tivă a orelor;
evidenţierea unor bariere cu care se
5. Conţinuturi, obiective de refe­
confruntă studentul în cadrul proce­
rinţă, evaluare curentă;
sului de asimilare, consolidare a cu­
noştinţelor şi de formare a deprin­ 6. Evaluare finală;
derilor practice. Aceste bariere vi­ 7. Bibliografie.
zează dificultatea de asimilare a ter­ La determinarea obiectivelor
minologiei informaţionale (în majo­ şi conţinutului disciplinei “Tehnolo­
ritatea cazurilor, aceasta fiind expusă gii informaţionale şi comunicaţio­
în limba engleză), lipsa unui îndru­ nale” s-a ţinut cont de prevederile
mar metodic care ar ghida activitatea Paşaportului European de Compe­
studentului pe parcursul întregii acti­ tenţe Informatice [6], care reprezintă
vităţi şi ar conţine atât explicaţiile de standardul de competenţe la nivel de
rigoare la fiecare temă de bază, cât şi utilizator. Conform acestui standard
seturi de însărcinări practice. pregătirea informatică a oricărui uti­
3. Noţiunea de complex lizator trebuie să fie axată pe 7 mo­
didactic dule:
Dificultăţile sesizate în pre­ ♦ Noţiuni generale despre postul de
darea informaticii la specializările muncă în societatea informaţio­
neinformatice ne-a condus la ideea nală;
elaborării unui complex didactic la ♦ Gestiunea datelor (elemente de
disciplina „Tehnologii informaţionale sisteme de operare, în caz particu­
şi comunicaţionale” . lar - sistemul de operare W in­
Complexul didactic repre­ dows);
zintă un set de documente reglatoare
♦ Procesarea textelor (în caz particu­ ♦ să obţină informaţiile potri­
lar - editorul de texte Microsoft vite scopului, prin selectarea
Word); surselor adecvate, rafinarea
♦ Calculul tabelar (în caz particular - metodelor de căutare şi apre­
Microsoft Excel); cierea valorii şi veridicităţii
♦ Gestionarea bazelor de date informaţiilor găsite.
(Microsoft Access),
♦ Prezentări electronice (PowerPo­ c) Dezvoltarea de idei şi aplicarea
int); lor (modelarea);
♦ Navigare Web şi mesagerie elec­ Studentul va fi capabil:
tronică. ♦ să cerceteze şi să înţeleagă
Obiectivele generale ale dis­ fenomenele specifice fiecărui
ciplinei “Tehnologii informaţionale domeniu, utilizând simulări
şi comunicaţionale” pot fi divizate în şi jocuri;
4 tipuri după cum urmează: ♦ să creeze modele pentru situ­
aţii bine definite (de exem­
a) Comunicare şi colaborare; plu, prin utilizarea unei foi
Studentul va fi capabil: de calcul), astfel încât să se
♦ să selecteze şi să utilizeze in­ confirme schemele şi realiile
strumentele adecvate pentru din cadrul fenomenului ana­
a explora şi a comunica dife­ lizat;
rite subiecte (cunoştinţe) din ♦ să conştientizeze limitele
cadrul sarcinilor de învăţare unor modele şi simulări sim­
(studiu); ple;
♦ să comunice cu ceilalţi utili­ ♦ să folosească instrumentele
zând un limbaj autentic pen­ multimedia în mod creativ
tru subiectul şi procesul pentru a explora, spre exem­
abordat; plu, muzica, arta, imaginea.
♦ să recunoască informaţiile şi
să le prezinte diferit, în func­ d) Practici de lucru şi atitudini;
ţie de audienţă şi mediu; Studentul va fi capabil:
♦ să utilizeze o gamă largă de ♦ să conştientizeze continuita­
instrumente pentru a schiţa, a tea schimbărilor tehnologice
acumula şi a rafina informaţii şi felul în care acestea modi­
şi pentru a crea prezentări de fică modul de viaţă;
calitate, într-o formă atrac­ ♦ să folosească în îndeplinirea
tivă pentru audienţi şi să se sarcinilor (didactice, dar şi
potrivească conţinutului in­ acelor profesionale) avanta­
formaţional. jele tehnologiilor moderne,
dar şi de a recunoaşte dez­
b) Obţinerea rezultatelor (cercetarea); avantajele acestor tehnologii;
Studentul va fi capabil: ♦ să înţeleagă contextul necesi­
♦ să abordeze sistematic infor­ tăţii utilizării tehnologiilor
maţiile necesare şi să le informaţionale pentru anu­
poată aplica în practică; mite sarcini, dar şi de a înţe­
lege dificultatea de utilizare
şi limitările de utilizare în Disciplina „Tehnologii in­
anumite circumstanţe; formaţionale şi comunicaţionale” se
♦ să conştientizeze faptul că studiază pe parcursul anului I sau II,
unele persoane nu au acces două semestre. La învăţământul cu
la tehnologiile informaţio­ frecvenţă la zi, se promovează prele­
nale, iar sistemele şi organi­ geri (16 ore), lucrări de laborator (64
zaţiile trebuie să rezolve de ore), la învăţământul tară frec­
această problemă; venţă cursul include 26 de ore (prof.
♦ să recunoască felul în care uman.) şi 46 de ore (prof. real) de
tehnologia modelează şi este laborator.
modelată de influenţele soci­ In cadrul specializărilor nein­
ale, politice şi economie. formatice, disciplina „Tehnologii
Obiectivele generale formu­ informaţionale şi comunicaţionale”
late mai sus urmează a fi operaţiona- reprezintă o disciplină de cultură ge­
lizate la nivel de obiective de refe­ nerală.
rinţă, apoi la nivel de fiecare oră. De Studierea disciplinei în ca­
exemplu, obiectivele generale, gru­ drul specialităţilor neinformatice în­
pate în clasa „Obţinerea rezultatelor” cepe cu un curs de iniţiere, deoarece
(cercetarea), pot fi precizate sub studenţii veniţi din şcoli medii nu au
forma următoarelor obiective de refe­ o pregătire corespunzătoare progra­
rinţă: mei, fiind şi lipsiţi de posibilitatea de
Studentul va fi capabil: a lucra la un calculator personal.
♦ să înţeleagă ce informaţie îi Prezenţa notelor de curs per­
este solicitată; mite să se excludă necesitatea dictă­
♦ să fie capabil să acceseze in­ rilor interminabile cu referire la sub­
formaţia rapid şi eficient; iect din cadrul lecţiilor practice. Pre­
♦ să utilizeze manualele şi zenţa ghidului pentru lucrările de la­
funcţia Help; borator, care conţine, de fapt, diferite
♦ în cazul Internetului, bazelor situaţii de învăţare, permite de a re­
de date, resurselor aflate pe zolva mai multe probleme. în prim ul
CD, să conştientizeze exis­ rând, creşte autonomia studenţilor,
tenţa unor metode de căutare care pot lucra în ritm propriu. în a!
precum „cuvintele cheie”, doilea rând, profesorul se poate con­
„condiţii logice” etc.; centra asupra funcţiei de consultant al
♦ să ştie cum să adune, să in­ studenţilor. După fiecare temă, stu­
troducă, sa analizeze şi să dentul susţine un test de evaluare. în
evalueze cantitativ informa­ cazul în care studentul absentează de
ţiile, verificând corectitudi­ la ore pe motiv de boală sau frec­
nea lor în cadrul programelor venţă liberă, el poate să folosească
de calcul. acest set de lucrări de laborator, exer­
In viziunea mea, studierea sând de sine stătător. Ar fi de dorit ca
disciplinei mai prevede însuşirea cu­ acest set să fie în sălile de calcula­
noştinţelor şi formarea unor deprin­ toare şi la solicitarea studentului să
deri în ceea ce priveşte arhitectura, fie aplicate în practică în timpul liber.
componentele şi principiile de func­ Executarea lucrărilor de la­
ţionare a calculatoarelor electronice. borator de către studenţi, în timpul
liber, mai depinde şi de atitudinea
conştiincioasă a inginerului-progra- zare a procesului de învăţământ şi
mator din sala de calculatoare, care anume: de a trece de la un învăţământ
adesea preia funcţiile profesorului şi transmisiv ia unul axat pe formarea
dirijează activitatea studenţilor în de competenţe, de schimbare a rolu­
afara orelor de curs. lui profesorului, de schimbare a mo­
Lucrările pot fi executate şi dalităţilor de evaluare şi de a readuce
înainte de ore de către studenţi pentru în câmpul universitar noţiunea de
a le facilita lucrul în timpul orelor. La „complex didactic”, ce ne va îmbu­
ore ei pot veni deja cu întrebări pe nătăţi calitatea instruirii la această
marginea subiectelor nerezolvate ale disciplină. Sunt indicate comparti­
lucrării şi iniţia o cercetare de sine mentele, care ar trebui să le conţină
stătător, ce are drept scop soluţiona­ un complex didactic la disciplina res­
rea problemelor apărute. Criteriile pectivă, curriculum disciplinar, sunt
elaborate vor permite de a îmbunătăţi expuse obiectivele generale ale disci­
atât calitatea predării obiectului, cît şi plinei „Tehnologii informaţionale şi
însuşită. comunicaţionale”. în lucrare este de­
finită noţiunea de situaţie de învăţare,
Concluzii
noţiunea de informatizare, noţiunea
In studiul „Metodologia ela­ de complex didactic, ultimul având
borării complexului didactic la disci­ drept scop optimizării procesului de
plina Tehnologii informaţionale şi predare-învăţare-evaluare la disci­
comunicaţionale pentru specialităţile plina respectivă şi de îmbunătăţire
universitare neinformatice” am încer­ atât a calităţii predării obiectului, cât
cat să scoatem în relief problema şi a însuşitei.
schimbării modalităţilor de organi­

Referinţe bibliografice

1. Dewev, J. Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei. - Bucureşti: Editura


Didactică şi Pedagogică, 1992.
2. Probleme de tehnologie didactică /Coord. £. Noveanu. - Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1977.
3. Ştefan, M. Teoria situaţiilor educative. - Bucureşti: Aramis, 2003.
4. Bolun, I., Covalenco I , Bazele informaticii aplicate, Ediţia a 2-a. Chişinău:
Editura ASEM, 2003.
5. Teoria şi metodologia curxiculumului universitar: Pedagogia universitară în
dezvoltare/ Vladimir Guţu, Nicolae Silistraru, Carolina Platon, coord. VI.
Guţu. - Chişinău: CEP USM, 2003.
6. www.pcie.tm.fr/ Passeport de Compétences Informatique Européen.
\п ПРОЦЕСС РАЗВИТИЯ АКСИОЛОГИЧЕСКИХ
др ОРИЕНТАЦИЙ СТУДЕНТОВ
' ПЕДАГОГИЧЕСКИХ ВУЗОВ
D E V E L O P M E N T O F TH E A X IO L O G IC A L O R IE N T A T IO N S
O F T H E P E D A G O G IC A L U N IV E R SIT IE S S T U D E N T S

Николае СИЛИСТРАРУ,
доктор хабилитат, профессор,
Анна ИКИЗЛИ,
преподаватель, докторанд
Научный Институт Просвещения, Кишинев

The article illustrates the problem o f axiological orientations development


concerning the students o f pedagogical universities. The authors consider it being a major
component o f the formation o f teacher's personality. After analysing the essence, the
structure and the substantial characteristics the axiological orientations development o f
students, it was easy to establish its phases o f development. The applied theoretical model
of axiological orientations development, including the phase of assigning the person’s
values, the phase o f transformation o f the image "I" and the phase o f the future image
forecast (designing) are approached here.

Ценностные ориентации честве установки личности, регу­


относятся к важнейшим компонен­ лирующей ее поведение.
там структуры личности, по сте­ Проблеме ценностных ори­
пени сформированное™ которых ентаций посвящено немало иссле­
можно судить об уровне развития дований (Б.Г. Ананьев, В.И. Гине-
личности. Формирование ценност­ цинский, А.Г. Здравомыслов, М.Г.
ных ориентаций - это длительный Казакина, А.В. Кирьякова, Т.Н.
и сложный процесс, происходящий Мальковская, В.П. Тугаринов, Н.
под воздействием непосредствен­ Силистрару, В. Пыслару).
ного социального окружения и Под аксиологическими ори­
общих социальных условий. Дос­ ентациями М.Г. Казакина по­
тижение психологической зрело­ нимает ценностное отношение к
сти означает, что у человека сло­ объективным ценностям общества,
жилась иерархия мотивов, созна­ выражающееся в их осознании и
тельная регуляция собственного переживании как потребностей,
поведения, система ценностных которые мотивируют настоящее
критериев и ориентаций. поведение и программируют бу­
Понятие «ценностная ори­ дущее [7]. В данном определении
ентация» личности было введено в категория «ценностная ориента­
социологию в 20-е годы XX века ция» определяется через понятие
американским социологом У. То­ «ценностное отношение», которое
масом и польским социологом Ф. отражает единство нужды или по­
Знанецким, которые рассматри­ требности субъекта и свойств объ­
вали ценностные ориентации в ка­ екта. Оно характеризует связь
внешнего и внутреннего, объек­ ское выражение согласия без ин-
тивного и субъективного и фикси­ териоризации или идентификации
рует направленность личности на с данной системой норм и ценно­
объекты ценности. С их помощью стей;
личность реализует свои ценност­ индифферентность - без­
ные отношения, объективирует различие, безучастность, пассив­
свои потребности. ность, отсутствие интереса к дан­
В цикле философско-со­ ной ценностной системе;
циологических дисциплин понятие несогласие с ценностной
«ценностные ориентации» соотно­ системой, её критика, стремление
сятся с категориями «норм и цен­ к её изменению, её осуждение или
ностей», нормативно-ценностных отрицательная оценка;
систем социального действия. В активное противодействие
цикле конкретно-социологических ценностной системе основываю­
дисциплин - с категориями моти­ щейся на внутренней и внешней
вации и управления деятельностью ориентации.
людей и их объединений. В цикле В своем исследовании Л.Х.
социально-психологических дис­ Магамадова выделяет профессио­
циплин - с категориями, описы­ нально-ценностные ориентации,
вающими механизмы и регуляцию которые рассматриваются ею как
поведения и деятельности людей. система установок и отношений
В.И. Гинецинский под личности к особенностям профес­
ценностными ориентациями пони­ сии, отражающим содержательную
мает «вербализованные и осознан­ сторону, основу и сущность про­
ные субъектом идеологические, фессиональной деятельности, ко­
политические, моральные, эстети­ торые определяют её цели и сред­
ческие основания оценивания объ­ ства и регулируют поведение лич­
ектов, дифференциации их по ности в профессиональной дея­
субъективной значимости» [4]. тельности [1 ]].
Аксиологические ориентации об­ Современная ситуация раз­
разуют направленность человека вития вузовского педагогического
на систему ценностей и формиру­ образования характеризуется кар­
ются как особый когнитивно-кона- динальным противоречием между
тивный комплекс в структуре ме­ сформировавшимся в обществе
ханизмов регуляции деятельности. запросом на свободную, социально
Существует многообразие ответственную, демократическую,
подходов различных исследовате­ эффективную личность педагога и
лей к вопросу отношения личности несоответствием части педагогов
к системе ценностей, функциони­ необходимому уровню профес­
рующих в обществе. Я. Гудечек сиональной деятельности.
разделяет эту шкалу на пять ос­ Исследователи Б. С. Гер-
новных типов [5]: шунский, Р.Соколова, А.А.Вер-
активное отношение - вы­ бицкий, В.В. Тумалев отмечают,
ражение высокой степени интер­ что кризис традиционной системы
нализации ценностной системы; образования есть отражение гло­
конформное отношение - бального кризиса цивилизации и
только внешнее, приспособленче­ системы образования как соци­
ального института. Кризис выра­ В основе гуманистической
жается в разрыве между обра­ парадигмы образования лежат
зованием и культурой, образова­ ценности педагога инновацион­
нием и наукой, образованием и ного движения.
обществом. Педагоги сталкива­ Процессуальный аспект
ются с такими новыми сложными проблемы развития аксиологиче­
проблемами, как: 1) обучение не ских ориентаций студентов дол­
только знаниям, но и общечелове­ жен раскрыть характер данного
ческим ценностям и нормам; 2) процесса, его стадии, фазы, меха­
необходимость адаптации моло­ низмы.
дёжи к реалиям противоречивой Поскольку в основе ценно­
действительности и культивирова­ стных ориентаций лежат ценност­
ние этических норм как главенст­ ные отношения, то процесс разви­
вующих в любой сфере человече­ тия аксиологических ориентаций
ской деятельности. должен начинаться с выработки у
Педагогическая аксиология студентов отношения к ценностям
является относительно самостоя­ образования. Однако, для того
тельным разделом философии об­ чтобы выработать у студентов
разования, который выделился в ценностные отношения к ним, не­
90-е годы XX века. В.И. Гинецин- обходимо, прежде всего, привне­
ский определяет педагогическую сти эти ценности в содержание
аксиологию «как тот раздел педа­ курса педагогики.
гогического знания, где воспита­ По мнению А.Н. Леонть­
ние, образование, обучение, педа­ ева, ценности, сложившиеся в
гогическая деятельность рассмат­ культуре, являются только тогда
риваются как ценности человече­ действенными для человека, когда
ской жизни» [4]. обретут для него «личностный
В настоящее время на пе­ смысл». Только преобразовав цен­
реломе эпох, общественных отно­ ности на личностном уровне, че­
шений, культур особо ярко прояв­ ловек способен проектировать бу­
ляется переоценка ценностей во­ дущее [10].
обще и ценностей образования в Основой дальнейшего ис­
частности. За последние десятиле­ следования являются разработки
тия педагогическая парадигма А.В. Кирьяковой, согласно кото­
сменилась с индивидуалистиче­ рым процесс ориентации имеет
ской на гуманистическую, с тра­ следующие стадии [8]:
диционной - на инновационную. В Познание мира - ценностей
педагогике появились специаль­ общества;
ные исследования, позволяющие Осознание себя в этом ми­
очертить педагогическую аксиоло­ ре (самосознание), осуществляе­
гию как систему новых ценностей мое на основе освоенных лич­
образования. ностью ценностей;
В представленной таблице Построение своей жизнен­
приводится сравнение ценностей ной перспективы в освоенной сис­
педагога традиционной школы и теме. Ориентация всегда подразу­
педагога инновационного движе­ мевает будущее. Ориентация не­
ния (таблица 1). обходима для установки цели и
построения линии ее достижения. Мир педагогических идей в
Ориентация всегда устремлена исследовании процесса ориента­
вперед. Поэтому процесс ориента­ ции студентов представлен педа­
ции реализуется в выборе, а крите­ гогическим тезаурусом, который
рием того, что процесс состоялся, раскрывает педагогический образ
является определение перспек­ мышления.
тивы, постановка цели и выбор Согласно когнитивной пси­
путей и средств её достижения. хологии (Miller G.A., Galanter Е.,
Процесс ориентации пред­ Neisser U., Wright J.) в диффе­
полагает наличие трех взаимосвя­ ренциации образа мира и его под­
занных фаз, обеспечивающих раз­ структур, центральное место зани­
витие. мает развитие языка и степень ов­
Фаза присвоения лично­ ладения им; а образ действитель­
стью ценностей продуцирует цен­ ности коммуницируется посредст­
ностные отношения, ориентации и вом понятий. Следовательно, уро­
их иерархическую систему. Про­ вень и качественные особенности
дуктом этой фазы является образ понятийного мышления личности
мира. отражают адекватность и диффе­
Фаза преобразования, ба­ ренцированность ее внутреннего
зируясь на присвоенных лично­ представления о мире.
стью ценностях, обеспечивает из­ Исходя из данной концеп­
менение образа «Я»,который раз­ ции, полагаем, что ознакомление
вивается во взаимодействии «Я - студентов с основными педагоги­
реальный» - «Я - идеальный» - ческими понятиями будет способ­
«жизненный идеал».Фаза преобра­ ствовать дальнейшему расшире­
зования является центральным нию, дополнению и дифференциа­
компонентом ориентации.На дан­ ции того образа мира педагогиче­
ной фазе ориентации формируется ских идей, который сложился у
образ «Я». них в курсе «философии и истории
Фаза прогноза (проектиро­ образования».
вания) - завершающая. Она обес­ На второй фазе ориента­
печивает формирование жизнен­ ции, как было отмечено выше,
ной перспективы личности как формируется образ Я-педагога.
критерий ориентации; результатом При этом принципиальное значе­
здесь является образ будущего. ние имеет гуманистический под­
Под образом мира понима­ ход к пониманию места личности в
ется мир педагогических идей, обществе и совокупности ее инди­
взаимосвязь аксиологии и иннова­ видуальных проявлений, в частно­
тики, новые ценности образования, сти.
новая педагогическая парадигма. Основные положения гу­
Под образом «Я» рассмат­ манистического подхода к лично­
ривается образ „Я” - педагога и сти определены в выделяющем
процесс самоактуализации. исследовании Е.В. Андриенко [2],
Фаза проектирования, пред­ следующие основные моменты:
ставляется, должна реализоваться в уникальность и целост­
образе школы будущего. ность личности:
личность как открытая сис­ деятельности. Эту точку зрения
тема; разделяет А.Н. Леонтьев [11], ко­
личность как активная сис­ торый считает, что личность фор­
тема: мируется в жизненных условиях
понимание личности в ее индивида в ходе его деятельности.
актуальном опыте. Третья фаза ориентации -
В настоящее время полу­ образ будущего - у педагога
чены научные данные о том, что включает два момента его дея­
человек функционирует как от­ тельности:
крытая система, взаимодействую­ проектирование собствен­
щая с миром и им детерминиро­ ного творческого процесса;
ванная. Центром этой открытой предвидение успехов уче­
системы являются свойства лично­ ника.
сти. Однако для понимания лично­ Возможности познания бу­
сти как неповторимой целостной дущего, по мнению Л.А. Регуш
индивидуальности необходимо [13], заключены в активной, пре­
представить человека не только образующей сущности человече­
как открытую систему, но и как ского сознания. Это свойство соз­
систему закрытую [3]. В соответ­ нания теснейшим образом связано
ствие с данным противоречием с познанием будущего, а связую­
сознание личности является одно­ щим звеном выступает целепола-
временно и субъективным отраже­ гание. Прогнозирование и целепо-
нием объективной реальности, и лагание имеют общую основу -
внутренним ее миром [1]. трудовую деятельность человека.
Важной характерологиче­ Именно благодаря активному, це­
ской особенностью личности явля­ ленаправленному преобразованию
ется ее активность [11, 14]. По оп­ знаний о прошлом возможно по­
ределению С.Л. Рубинштейна [14], лучить новое знание - знание бу­
личность представляет «совокуп­ дущего. Особенно значимой ока­
ность внутренних условий, через зывается преобразующая сила че­
которые преломляются внешние ловеческого сознания в моделиро­
воздействия». В настоящее время вании образов будущего, по­
именно на основе данного опреде­ скольку будущее конструируется,
ления личности оформился особый проектируется, создается самим
подход к становлению вузовской субъектохМ на основе преобразова­
педагогики творчества, который ния [13].
ориентирует на личность: она рас­ Под педагогическим твор­
сматривается в качестве «суверен­ чеством, вслед за А.К. Марковой
ного источника творчества». Вся­ [12], понимается «процесс, начи­
кое внешнее воздействие на лич­ нающийся с усвоения того, что
ность опосредуется ее состоянием, уже было накоплено (адаптация,
т.е. личность активно взаимодей­ репродукция, воспроизведение зна­
ствует с объективной действи­ ний и опыта), и заканчивающийся
тельностью. изменением и преобразованию су­
Активный характер лично­ ществующего опыта. Это путь от
сти заключается в том, что отно­ приспособления к педагогической
шения личности реализуются в ее ситуации до ее преобразования,
что составляет суть и динамику терием эффективности процесса
творчества педагога». ориентации.
Представляется, что исходя Особым моментом дея­
из данных исследования Л.А. Ре- тельности педагога, включенным в
гуш [13], проектирование творче­ образ будущего, по мнению ряда
ского процесса педагога включает авторов [9, 11, 13], выделяется
в себя следующие составляющие: «предвидение успехов студента».
целеполагание, профессиональные Фаза образа будущего в единстве
знания, педагогическое творче­ двух указанных параметров пред­
ство, умение решать прогностиче­ ставляется наиболее важной в пе­
ские задачи. дагогической деятельности.
Важность прогностических Таким образом, рассмотре­
задач отмечают в своих работах ние сущности, структуры и содер­
Ю.Н. Кулюткин и Г.С.Сухобская, жательных характеристик аксио­
по мнению которых решение обя­ логических ориентаций позволило
зательно предполагает самостоя­ определить фазы процесса разви­
тельное конструирование некото­ тия аксиологических ориентаций
рых «проектов будущего» [9]. На студентов педагогических вузов и
наш взгляд, хорошо обозначенная разработать его теоретическую
перспектива может служить кри­ модель.

Ценности Ценности педагога


квалифицированного педагога инновационного движения
традиционной школы.
Всегда знает, как ребенок должен Нет ответов правильных и неправиль­
себя вести. Система требования - глав­ ных.
ное в твоей работе. Не проверяй ребенка, а вместе с ним
Умело управлять коллективом - это ищи.
твое оружие. Всегда знай правильный Доверяй ребенку больше, чем себе, на­
ответ на свой вопрос. чальству, написанным правилам.
Ты - хранитель знаний, хранитель Откажись от подозрений - если ребе­
правильных ответов. Не позволяй уче­ нок нарушил правила, у него была при­
нику усомниться в твоей правоте. чина это сделать.
Учеба - главное в жизни ребенка, Право ребенка на ошибку связано с
его работа, его долг. Хороший ученик - риском.
хороший ребенок, плохой ученик - Самостоятельность связана с риском.
плохой ребенок. Доверие и искренность связаны с риском.
На уроке все должны быть внима­ Свобода ребенка связана с риском,
тельны, все должны слушать тебя и признать суверенитет ребенка рискован­
только тебя. Кго отвлекается — нару­ нее, чем контролировать каждый его шаг.
шитель, накажи его. За неправильный Не враги родители ребенку, не застав­
ответ - накажи. За подсказку - накажи, ляй их доносить.
за опоздание - накажи. За крик, бег, Спеши признать незнание свое.
нарушение формы - накажи. Откажись от определений - простое
Не оставляй не раскрытым ни одно сведение не заменит знания. Не требуй
нарушение. Найди виновного, а если не заучивания правил: знание не в них, а в
удается - накажи всех. Родители - твои способности открыть их и воспользоваться
союзники. Добейся от них контроля за ими.
ребенком и информации о его поведе­ Не сравнивай одного с другим, все хо­
нии дома. Пусть он знает, что ты и ро­ роши по-разному. Сравни его сегодняш­
дители - одна сила. него с ним вчерашним.
Хорошо учиться - это значит хо­ Не следуй строго плану - он принад­
рошо выполнять твои задания. Ты - лежит только тебе.
образец, твое решение задачи - образец, Гораздо важнее то, как мы открыли,
твоя грамотность, твои навыки - обра­ чем то, что мы открыли. Знания приходят,
зец. Если ты потеряешь лидерство - ты когда я понимаю, как я понял.
больше не учитель. Не сторож ты ученикам, не следова­
тель, не судья. Не дано тебе право судить,
прав он или нет в ответах своих и поступ­
ках. Не ошибается он, а ищет свой путь.
Таблица 1 - Развитие ценностей образования [ 3 ]

Литература
1. Silistraru N. Valori ale educaţiei modeme. - Ch.: Ins.de Şt. ale Educaţiei, 2006. -
176 p.
2. Ананьев Б.Г. Человек как предмет познания. - Изд-во: Питер, 2001.
3. Андриенко Е.В. Подготовка учителя к самоактуализации в педагогической
деятельности. Автореф. дис.... канд. пед. наук. - М., 1994.
4. Анцыферова Л. И. Психология самоактуализирующей личности в работах
А.Маслоу// Вопросы психологии. 1973, № 4. С. 173-181.
5. Гинецинский В.И. Основы теоретической педагогики: Учеб. Пособие. -
СПб.: Изд- во СПб Ун-та, 1992.- 154 с.
6. Гудечек Я. Ценностные ориентации личности // Психология личности в
социальном обществе: Активность и развитие личности. - М.: Наука, 1989.
С. 102-110.
7. Илюшин Л.С. Ориентация педагога на личностные достижения учащихся в
общеобразовательной школе: Автореф. дис. канд. пед. наук,- СПб., 1995—17с.
8. Казакина М. Г. Ценностные ориентации школьников и их формирование в
коллективе. - Л., 1989. - 85 с.
9. Кирьякова А. В. Теория ориентации личности в мире ценностей. -
Оренбург: Юж. Урал. Ун-т, 1996.-188 с.
10. Кулюткин Ю. Н., Сухобская Г. С. Моделирование педагогических ситуаций.
-М ., 1981.-120 с.
11. Леонтьев А. Н. Деятельности. Сознание. Личность. - М.: Политиздат. 1975. -
304 с.
12. Маркова А. К. Психология труда учителя: Кн. для учителя. - М.:
Просвещение, 1993. - 192 с.
13. Регуш Л. А. Прогностическая способность учителя и ее диагностика. Учеб,
пособие к спецкурсу. - Л., 1989. С. 8-10.
14. Рубинштейн С. Л. Бытие и сознание. - М., 1957.

Bun de tipar 07.09.2009. Garnitura Times New Roman. Comanda nr. 121. Tiraj 150.
Tipografia Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Mun. Bălţi, str. Puşkin, 38.

S-ar putea să vă placă și