VERBUL

DEFINIȚIE: Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea, starea sau
existența.

Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a acelui
verb, numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a vedea, a merge.

Conjugările verbelor

În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la infinitiv,
verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a, conjugarea a IV-a.

CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

-a a mânca -ea a tăcea -e a face -i, -î a citi

a lucra a ședea a crede a veni
a alerga a vedea a duce a hotărî
a cânta a plăcea a pune a coborî

! ATENȚIE ! Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a recrea, a agrea, a
veghea, a îngenunchea.
Flexiunea verbului
Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale: diateză, mod, timp,
persoană și număr. Categoriile gramaticale specifice verbului sunt: diateza, modul și timpul.

Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative) și nepersonale (nepredicative).

Cele personale își schimbă forma după persoane și sunt patru la număr: modul
indicativ, modul conjunctiv, modul condițional-optativ, modul imperativ.

Modurile impersonale(nepersonale/nepredicative) nu-și schimbă forma după persoane și sunt

formate din: modul infinitiv, modul participiu, modul gerunziu, modul supin.

Modul-Forma pe care o ia verbul pentru a arata cum consideră vorbitorul acțiunea;

Timpul- Forma pe care o ia verbul pentru a arata când se petrece acțiunea față de momentul
vorbiri;

Modurile personale (predicative):

1.MODUL INDICATIV(modul care prezintă acțiunea reală și sigură):

a)timpul prezent(acțiunea se face în momentul vorbirii):

eu fac

tu faci

el/ea face

noi facem

voi faceți

ei/ele fac

b)timpul trecut:

1.IMPERFECT(acțiune trecută dar neterminată în momentul vorbirii):

eu făceam

tu făceai

el/ea făcea

noi făceam

voi făceați

ei/ele făceau

2.PERFECT SIMPLU(acțiune trecută, terminată de curând):

eu făcui

tu făcuși

el/ea făcu

noi făcurăm
voi făcurăți

ei/ele făcură

3.PERFECT COMPUS (acțiune trecută, terminată într-un timp nedeterminat):

eu am făcut

tu ai făcut

el/ea a făcut

noi am făcut

voi ați făcut

ei/ele au făcut

4.MAI-MULT-CA-PERFECTUL(acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni tot trecute și

terminate):

eu făcusem

tu făcuseși

el/ea făcuse

noi făcuserăm

voi făcuserăți

ei/ele făcuseră

c)timpul viitor(acțiune care se va petrece după momentu vorbirii):

-viitor simplu:

eu voi face

tu vei face

el/ea va face

noi vom face

voi veți face

ei/ele vor face

-viitor anterior(acțiune care se petrece în viitor înaintea altei lucrări viitoare):

eu voi fi făcut

tu vei fi făcut

el/ea va fi făcut

noi vom fi făcut

voi veți fi făcut

ei/ele vor fi făcut

2.MODUL CONJUNCTIV(modul care arată o acțiune posibilă, realizabilă):

a)prezent(acțiune apropiată de momentul vorbirii) :

eu să fac

tu să faci

el/ea să facă

noi să facem

voi să faceți

ei/ele să facă

b)perfect(acțiune care s-ar fi putut realiza în trecut):

eu să fi făcut

tu să fi făcut

el/ea să fi făcut

noi să fi făcut

voi să fi făcut

el/ea să fi făcut

3.CONDIȚIONAL-OPTATIV(modul care arată o acțiune a cărei realizare depinde de o condiție

sau exprimă o acțiune dorită):

a)prezent(o acțiune realizabilă in prezent sau viitor):

eu aș face

tu ai face

el/ea ar face

noi am face

voi ați face

ei/ele ar face

b)perfect(acțiune care s-ar fi putut realiza în trecut):

eu aș fi făcut

tu ai fi făcutî

el/ea ar fi făcut

noi am fi făcut

voi ați fo făcut

el/ea ar fi făcut

4.IMPERATIV(modul care arată o poruncă, o dorință, un îndem, o urare, o rugăminte):

a)pozitiv: auzi!, fă!

b)negativ: nu auzi!, nu face!

Modurile impersonale(nepersonale/nepredicative):

! Deoarece acestea sunt moduri nepersonal, verbele la acest mod nu pot avea funcția
sintactică de predicat verbal.

1.INFINITIVUL(exprimă numele acțiunii sau al stării, verbul din dicționar): a face

2.PARTICIPIU( arată o acțiune trecută și terminată):are terminația de la sfârșit –s, -t: citit,

spus

Forma negativă a participiului se formează cu ajutorul prefixului –ne: neauzit, neîncercat,

neobișnuit, neînchipuit

3.GERUNZIU(primă împrejurarea în care se desfășoară acțiunea sau cum se desfășoară

acțiunea. Se formează prin adăugarea sufixului -ând sau -ind la rădăcina verbului):
cântând, ieșind.

4.SUPIN(care arată scopul sau numele unei acțiuni. Este format din forma invariabilă a
participiului, precedat de una din prepozițiile: de, la, pentru, spre, după): de făcut, la
șofat, pentru calculat, la cules
Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care îndeplinesc împreună rolul unui verb şi care
conțin neapărat un verb. Locuţiunile verbale pot fi înlocuite cu un verb.

Verbul din locuțiunea verbală precizează persoana, timpul și modul acțiunii, iar celelalte
cuvinte precizează sensul locuțiunii.

LOCUȚIUNE VERBALĂ VERB

a băga de seamă a observa

a o lua la fugă a fugi

a face demascări a demasca

a da comenzi a comanda

a arunca ocheade a privi

Funcțiile sintactice ale verbului

 predicat

Funcțiile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale

! La modurile nepersonal verbele nu pot avea funcția sintactică de predicat.

Schimbarea valorii gramaticale a verbului

Prin schimbarea valorii gramaticale, verbul poate deveni:

 infinitiv lung – substantiv

 participiu – valoare adjectivală

 participiu – valoare substantivală

 participiu – valoare adverbială

 gerunziu – adjectiv

 gerunziu – substantiv

 supin – valoare adverbială

 Diatezele verbelor
Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acțiunea pe
care o exprimă și subiectul gramatical.

În limba română verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.

Diateza activă arată că acțiunea este făcută de subiectul

gramatical. Subiectul gramatical poate fi sau nu exprimat în
propoziție.
 Copiii merg la școală. (subiectul copiii efectuează acțiunea – “merg”)
 Ai cumpărat cartea pe care ți-o doreai. (subiectul neexprimat -“tu”
efectuează acțiunea – “cumpără”)

Diateza reflexivă arată că acțiunea este făcută de subiectul

gramatical, dar este și suferită de acesta. Verbul aflat în
conjugare este însoțit întotdeauna de pronume
reflexive sau pronume personale neaccentuate – folosite ca
pronume reflexive. Pronumele folosite astfel nu au funcție
sintactică, ele sunt semne gramaticale ale diatezei reflexive.
 Te-ai supărat ca măgaru pe sat. (“tu” – face și suferă acțiunea “a
supăra”)
 Mă gândesc și acum la filmul pe care l-am văzut ieri. (“eu” fac
acțiunea de a gândi și tot “eu” o sufăr)
Nu orice verb însoțit de un pronume reflexiv este la diateza
reflexivă. Atunci când pronumele reflexiv are funcție sintactică
proprie, verbele sunt la diateza activă pronominală. Ca mijloc
de control se verifică dacă pronumele reflexiv poate fi înlocuit
cu un pronume personal sau dacă poate fi reluat printr-o formă
de pronume personal accentuat. În această situație pronumele
nu face parte din structura verbului.

 Şi–au mâncat mâncarea în pauză. (au mâncat – verb la diateza

activă pronominală, și (lor) – complement indirect)
 Diateza pasivă arată că subiectul gramatical suferă acțiunea
făcută de altcineva. Subiectul gramatical – autorul acțiunii
poate fi exprimat sau poate fi neexprimat. Diateza pasivă se
formează dintr-un verb auxiliar și participiul verbului
de conjugat.
 Vei fi judecat săptămâna viitoare. (vei fi – viitorul auxiliarului
“a fi” + judecat – participiul verbului “a judeca”)
 Profesorii trebuie să fie respectați. (subiectul profesorii suferă
acțiunea de a fi respectați de terți)
Verbul auxiliar a fi își modifică forma după mod, timp,
persoană, număr. Participiul se acordă în număr și gen cu
subiectul. (eu să fiu respectat, ea să fie respectată,
noi să fim respectați)
În majoritatea cazurilor verbele la diateza pasivă sunt însoțite
de un complement de agent, care arată cine face acțiunea.
Existența unui complement de agent alături de verb (sau
adăugarea unuia dacă nu există) este o formă de a distinge
între un verb la diateza pasivă și un verb copulativ + nume
predicativ.

 Copiii sunt plecați la școală. (a fi – verb copulativ + nume predicativ)

 Copiii sunt văzuți la școală. (verb la diateza pasivă poate primi
complementul de agent “de către părinți”)
CLASIFICAREA VERBELOR:

-VERBELE AUXILIARE-ajută la formarea timprilor și modurilor compuse, dar și a diatezei

pasive:

-sunt VERBE AUXILIARE: a fi, a avea, a vrea(a voi).

-a vrea pentru - modul indicativ, timpul perfect compus,

-modul indicativ, timpul viitor (forma populară), viitor literar

-modul condițional-optativ, timpu prezent, perfect