*- În urmă cu câţiva ani,

admiratorii dvs. şi întreaga

lume a teatrului românesc
au intrat în panică că
sunteţi foarte bolnav de o
suferinţă, cel mai adesea,
fatală. Peste câtva timp,
când zâmbetul dvs. a
apărut din nou pe micul
ecran şi pe scena
Teatrului Naţional din Cluj,
toată lumea a respirat
uşurată. Acum, când norii
negri au trecut şi sunteţi
mai în formă ca niciodată,
ne gândim că minunea pe
care aţi trăit-o le-ar putea
fi de folos şi altora. Cum
s-a întâmplat?*
Acum câţiva ani am avut o
infecţie la o coardă vocală
şi am făcut o operaţie. La
analizele necesare s-a
descoperit şi “bucuria”
asta la ficat: hepatită
cronică virală! N-am ştiut
până atunci de ea,
duceam boala pe picioare,
cum se spune. A fost un
semnal de alarmă foarte
dur, pe care a trebuit să-l
gestionez cât mai repede,
căci boala aceasta este
foarte vicleană. Primul
impuls a fost că e cuţitul
la os şi că trebuie făcut
ceva de urgenţă, că altfel
mă găt din lumea asta.
Aşa că am început rapid
cu tratamentul alopat,
prescris de medic. Dar n-a
fost suficient şi atunci am
început tratamentul cu
interferon, care este un
medicament extraordinar,
dar are nişte reacţii
secundare teribile, care
pot mai degrabă să strice,
decât să repare în
organism. Poţi să-l iei, să
te chinui degeaba şi să n-
aibă nici un efect.
Eu am avut noroc, la mine
a avut efect, într-o
oarecare măsură, dar tot
nu am fost restabilit şi
vindecat total. În perioada
aceea, întâmplarea, care
niciodată nu e întâm-
plătoare, a făcut să cunosc
un medic mai tânăr, care
m-a ajutat mult, pentru că
m-a orientat spre medicina
naturistă şi spre alte
metode de tratament, care
ţin de medicina
complementară. Aşa am
ajuns să-mi planific singur
vindecarea şi iată că acum
sunt un om vindecat.
*- Să le luăm pe rând, aţi
înţeles, la un moment dat,
că medicina alopată nu
este suficientă pentru a
trata boala dumneavoastră
sau că este incapabilă să
rezolve toate problemele
medicale pe care le
aveaţi…*
*
Da, am înţeles şi am
simţit că medicina
alopată a acoperit doar o
parte a vindecării.
Atunci m-am hotărât să
caut şi alte metode de
tratament. Eu citisem
înainte câte ceva despre
medicina
complementară şi
despre cea orientală, dar
nu am folosit până
atunci ceea ce ştiam,
dar dacă am văzut că e
bai mare, am reluat
lecturile, învăţăturile şi
notele mai vechi şi am
început să practic unele
dintre aceste metode.
Primul pas a fost că am
învăţat să-mi cunosc
corpul, “să vorbesc” cu
el.
Pe orice organ poţi să-l
setezi, să-l scoţi afară
(imaginar), să vorbeşti cu
el, să-l cureţi, să-l ştergi,
să-l mângâi, să râzi cu el.
Aşadar, am urmat mai
departe sfaturile medicinii
alopate, dar, în paralel, am
aplicat tehnici orientale de
echilibrare, de energizare,
de setare a ficatului. Se
spune că există o ierarhie a
organelor. De exemplu,
stomacului poţi să-i ordoni
să se alinieze la un stan-
dard, dar ficatul este un
nobil cu care trebuie să te
porţi frumos. Inima este
regele, plămânii – statul
major, vezica biliară este
tribunalul, ficatul e consiliul
de miniştri, stomacul este
ariergarda, aprovizionarea,
intestinele şi rinichii sunt
servitorii, debarasează,
rinichii filtrează sângele, au
o muncă de salahor. Poate
nu le-am spus pe toate, dar
cam aşa este organizată
armata trupului.
Dar să revin la boala mea,
eu am vorbit cu ficatul, l-
am scos (imaginar), l-am
luat în braţe şi l-am
mângâiat şi i-am făcut o
carapace de apărare, ca
aceea a unei broaşte
ţestoase. Mental, în jurul
ficatului, am pus o plasă,
care să-i permită res-
piraţia, dar prin care
viruşii, care îl înconjurau
să nu mai poată ajunge la
el. Pe viruşi mi i-am
imaginat ca pe nişte căluţi
de mare ce încercau să-şi
bage nasurile alungite prin
plasa de care v-am vorbit.
Ori acolo, în interiorul
ficatului, lângă plasa
aceea, mai aveam eu nişte
“oameni” ai mei, aliaţii
mei, care mă slujeau şi
care veneau cu nişte săbii
şi tăiau nasurile căluţilor,
adică ale viruşilor. Pare
copilăresc ceea ce vă
spun, pare un joc de copil.
E ca o poveste. Şi căluţii
răniţi mergeau la ceilalţi şi
le spuneau, măi, nu mai
veniţi şi voi, că acolo vă
taie nasul şi eu vedeam
mental, îmi imaginam că
nu mai vin alţii, că nu se
mai apropie. Şi chiar
simţeam că nu mai vin. Eu
aşa am procedat, şi mi-am
planificat ca în 3
săptămâni să scap de
viruşii care mi-au atacat
ficatul şi aşa a fost, în 3
săptămâni n-a mai fost
nici un virus.
După alte 3 săptămâni au
venit din Scoţia rezultatele
analizelor făcute la un
laborator specializat în
asemenea boli, şi scria
negru pe alb: “Virus
hepatic nedetectabil”.
Doctoriţa alopată care mă
îngrijea m-a întrebat ce am
făcut şi i-am spus că mi-
am planificat vindecarea.
Am spus că vreau ca
atunci aşa să fie şi aşa a
fost. Asta înseamnă să pla-
nifici mental: vreau ca
atunci să fie aşa şi aşa va
fi. Aşadar, dacă-ţi impui şi
bagi un program în
creier, programul acela
chiar funcţionează. Asta
este ceea ce nu înţeleg
occidentalii şi medicina
alopată, din păcate. Ei râd
de chestia asta, dar eu am
mai vorbit şi cu alţi oameni
care mi-au spus că
instinctiv au procedat aşa,
adică şi-au imaginat
vindecarea şi chiar s-au
vindecat. Şi eu m-am trezit
cu ficatul vindecat.
*- Spusă aşa, sub forma
unei poveşti, vindecarea
pare foarte simplă. Chiar
aşa să fie?*
Dacă crezi în puterea
minţii tale, în puterea
gândului, chiar aşa este.
Numai că trebuie să fii
perseverent în aplicarea
acestor metode şi să nu
le întrerupi total
niciodată. Chiar şi după
ce ai primele semne de
vindecare,
trebuie să le mai practici.
În cazul meu, lucrurile s-au
complicat în sensul că
tratamentul cu interferon a
avut nişte efecte
secundare extrem de ne-
plăcute. Mi-a distrus un
genunchi total, piciorul s-a
umflat şi s-a format ceea
ce medicii numesc chist
Baker, care a ajuns la o
mărime de 12 cm. Medicii
alopaţi care m-au văzut
mi-au spus că soluţiile în
cazul meu erau puncţia,
operaţia şi un genunchi de
plastic. I-am spus unui
profesor de la Bucureşti că
aş vrea să încerc nişte
metode complementare de
tratament, care se bazează
pe concentrare, meditaţie,
vizualizare a locului
bolnav, planificare a
vindecării, dar profesorul
mi-a spus că acelea sunt
nişte prostii în care el n-
are încredere.
Dacă am văzut că aşa stau
lucrurile, că toţi îmi spun
de baston şi de cărucior,
am venit aici la ţară, la
mine, la Mărtineşti şi zilnic
mi-am făcut automasaj,
presopunctură,
gimnastică, reglare
energetică şi multe altele
încă. După 6 luni a început
să se stabilizeze situaţia
oarecum, piciorul s-a
dezumflat şi încet, încet şi-
a reluat activitatea. Când
m-am dus la profesor la
Bucureşti, la control, el mi-
a zis: “Ai văzut domnule,
ce bine ţi-au făcut
medicamentele pe care ţi
le-am prescris, îţi mai dau
încă şase luni de
tratament.” Eu nu i-am mai
spus că, de fapt, nu le-am
luat nici pe primele, aşa că
nici n-am mai cumpărat
alte medicamente. Am
revenit acasă şi am reluat
tratamentele
complementare, am făcut
şi masaj în apă sărată la
Turda şi într-un an de zile
puteam deja să merg
normal. Mai rămăsese
doar un chist de 2 cm sub
genunchi, despre care
doctoriţa mi-a spus că nu
se va închide, că aşa e
boala şi că, chiar dacă se
închide, apare apoi în altă
parte.
*
*- Bănuiesc că
dumneavoastră nu v-aţi
mulţumit cu un asemenea
verdict şi că v-aţi pus iar
armata de aliaţi să vă
ajute, nu?*
Să ştii că i-am pus la
lucru şi chistul a
dispărut în 5 zile. I-am
pus însă într-o altă
formă decât în cazul
ficatului, dar nu-mi prea
place să povestesc
despre asta, pentru că
mulţi nu pricep şi
batjocoresc metoda.
Este o vindecare cu
lumină violetă care este
binefăcătoare. Lumina
violetă fiind la marginea
spectrului are nişte
energii speciale.
Linişteşte şi vindecă. De
altfel, eu am practicat şi
metoda Silva de liniştire
şi de ajungere în stadiul
alfa. Concret, am rugat-
o pe doctoriţă să-mi
arate o imagine
interioară a chistului.
“Păi, degeaba vi-l arăt,
că ăsta nu se mai
vindecă, tot o să se mute
de colo, colo şi nu mai
scăpaţi de el.” Am
insistat să mi-l arate.
“Domnişoară, i-am zis,
numa’ arată-mi-l, vorba
ciobanului, că de restul mă
ocup eu.” Mi-a arătat
radiografia genunchiului,
ce avea o formă confuză şi
o linie albă, unde era loca-
lizat chistul. M-am dus
acasă şi mi-am imaginat
că pun la baza
genunchiului deformat o
fantă de lumină violetă, că
aceasta se ridică treptat,
acoperă tot genunchiul şi
nu se mai vede dunga
aceea albă, a chistului. A
doua zi, am făcut acelaşi
exerciţiu, îmi imaginam
genunchiul tot violet, a
treia zi, la fel, a patra, la fel
şi în a cincea zi chistul a
dispărut. Dar cum e
posibil, o să mă întrebaţi şi
vă răspund aşa cum mi-au
spus şi mie alţii, mult mai
specializaţi decât mine în
asemenea metode de
tratare.
Vindecarea s-a făcut prin
minte. În momentul în care
am închis mental boala în
partea aceea a corpului,
(prin imaginarea culorii
violete vindecătoare)
celulele genunchiului au
făcut o întrebare la creier.
“Şefule, aici s-a dat ordin
că-i vindecat, dar în
spatele luminii nu e
vindecat. Ce facem?”
“Vindecaţi!” a zis creierul.
Aşa se vindecă orice parte
a organismului. Mental.
Dar asta presupune să
depăşeşti emoţiile
negative, să te concentrezi
şi să te autocontrolezi în
orice moment. Eu pot
acum să fac aceste
exerciţii de autocontrol
foarte repede, pentru că le
practic de multă vreme.
Nici nu ştiţi cât este de
mare puterea gândului.
Niciodată să nu spui că
eşti bolnav. Niciodată să
nu spui că eşti bătrân, sau
nefericit, sau supărat. Tot
timpul să ai în faţă partea
bună a vieţii, a existenţei.
Să spui mereu, chiar dacă
nu e chiar aşa, “sunt
sănătos, sunt tânăr, în
putere, sunt fericit, sunt
mulţumit”.
*”Boala se naşte în minte
şi tot acolo se vindecă”*
*- În literatura, medicina şi
filozofia orientală se
afirmă că este necesar să
existe un echilibru în tot şi
în toate;, credeţi că ceva
din viaţa dumneavoastră a
atras îmbolnăvirea?*
*Mintea mea a atras
boala. Boala se naşte în
minte şi tot acolo se şi
vindecă. Toţi avem
păcate, unele mai mari,
altele mai mici. De la
minciună şi mândrie,
până la invidie, egoism
şi ură, de la lene şi
gelozie, până la
ignoranţă, poftă şi
necunoaştere. Toate
sunt păcate care, într-un
fel sau în altul, sunt
pedepsite. Dar poate că
mai intervin şi păcate
ale înaintaşilor din cine
ştie a câta generaţie.
Totul se plăteşte pe
lumea asta, nimic nu
rămâne nepedepsit, iar
scopul final al acestei
judecăţi supreme este
reinstaurarea echi-
librului între toate şi
aceasta se poate face
prin puterea minţii.
Ceea ce* *gândeşti, spun
orientalii, aia eşti. *
*Boala apare mai întâi în
minte şi tot în puterea
minţii stă şi vindecarea ei,
dar şi salvarea în faţa
provocărilor tot mai
stresante ale timpului în
care trăim.*
*Tibetanii au trei metode
de apărare şi salvare de
stres.  Lăsaţi-mă să vi le
spun pentru că pot ajuta pe
mulţi oameni. *
**  Prima este metoda
antidotului:  dacă cineva se
gândeşte la tine cu ură, tu
trebuie să te gândeşti la el
cu iubire. Este cea mai
simplă formă de apărare.
Dacă ţipă la tine,
răspunde-i liniştit. *
**A doua metodă este
aceea a
conştientizării:  dacă cineva
te urăşte, tu trebuie să
înţelegi că ura este
trecătoare, pentru că totul
este zădărnicie, după cum
spune şi Ecleziastul. Şi-n
momentul în care vin ca o
avalanşă necazurile asupra
ta, tu trebuie să te
gândeşti că toate sunt tre-
cătoare şi că vor lua
sfârşit. *
**  Prin a treia metodă,
foloseşti emoţiile negative
ca şi catalizator. Este ca şi
cum ai cădea în mare şi te-
ai folosi de forţa valurilor
ca să ieşi la mal. Este cea
mai periculoasă din cele
trei, care sunt toate o
cheiţă de deschidere a
minţii şi a sufletului şi de
înţelegere a vieţii. Despre
această metodă, numită a
Păunului, înţeleptul Mila-
repa zice că este ca şi cum
ai lua un giuvaer de pe
capul unei vipere, care se
poate întoarce în orice
moment asupra ta să te
muşte. *
*Astea-s metode de a te
apăra de stres.* Din
păcate, noi nu le cunoaş-
tem şi nici nu le practicăm.
Îţi face unul rău…. “…te-n
cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt
eu cine-s!”, cam aşa zice
românul nostru. Noi nu
răspundem cu dragoste,
răspundem tot cu ură la
ceea ce ni se face. Or,
trebuie să învăţăm că cea
mai puternică formă de
apărare în lumea
periculoasă în care trăim
este Iubirea. O spun şi vă
rog să scrieţi cu literă
mare pentru că alături
de libertate, dreptate şi
pace, Iubirea  este unul
dintre ţelurile şi idealurile
oamenilor de pretutindeni
şi ea stă ca o regină pe
primul loc.
*
*”Mi-am modificat total
viaţa”*
*- Sunteţi un mare actor,
profesor, poet, mărtu-
risirile de acum arată
publicului o altă faţă a
omului Dorel Vişan. Toată
această experienţă
personală de vindecare a
pornit din dorinţa de a trăi.
Dincolo de faptul că v-aţi
recâştigat sănătatea, ce
altceva aţi mai învăţat în
aceşti ani?*
Am ajuns la concluzia că
poţi muri din lumea asta,
fără să ştii cine eşti,
adică fără să ştii unde-i
popa cu crucea. Or, se
ştie că omul care
trăieşte în confuzie nu
poate fi un om sănătos,
pentru că nu judecă bi-
ne. Primul câştig este că
am ajuns să mă cunosc
foarte bine şi că am
înţeles că poţi să te ajuţi
singur, dacă-ţi
disciplinezi mintea.
Am fost în lumea întreagă
pentru a învăţa din înţelep-
ciunea medicinii
tradiţionale de pretu-
tindeni. Am călătorit în
Noua Zeelandă, Australia,
China, Congo, India,
Vietnam, Mexic, Uruguay,
Paraguay, Argentina, Tibet,
Thailanda, Peru,
Cambodgia, Japonia,
Canada, nici nu mai ştiu pe
unde n-am fost şi peste tot
pe unde am umblat, am
văzut cât de mult preţuiesc
oamenii simplitatea,
naturalul, traiul în aer liber,
aproape de pământ, în
concordanţă cu ciclurile
mari ale anotimpurilor.
Eu mi-am modificat total
viaţa. Trăiesc acum într-o
casă ţărănească, lângă
Cluj, lucrez zilnic în
grădină, am plantat pomi,
viţă-de-vie, am stupi, flori,
straturi de castraveţi, cea-
pă şi morcovi, usturoi; fac
zilnic exerciţii fizice, am
ajuns la câte 100
abdomene pe zi, fac
automasaj, gimnastică, de
la o oră şi jumătate, până
la trei ore pe zi. Ninge,
plouă, picură de rouă,
numai asta am de făcut şi
asta fac. Când a fost baiul
mare, am respectat o dietă
severă, acuma e mai
relaxată, am adoptat o cale
de mijloc. E drept însă,
câteodată, tot într-o parte
mă trage şi mai mănânc şi
ce nu-i potrivit.
Altfel, n-am încetat să
învăţ să trăiesc cât mai
simplu şi învăţ cât de
multe pot despre corpul
meu. Cunosc, de exemplu,
cele 5 forme de respiraţie,
înţeleg cum se poate con-
duce energia în corp, unde
sunt meridianele, unde
locurile de blocare a
energiei, cum se poate
educa şi stăpâni voinţa,
cum să scap de cele trei
otrăvuri mari ale lumii: ura,
pofta şi iluzia. Oi, Doamne,
câtă zoală, câte exerciţii,
cât studiu, până am ajuns
să înţeleg, cât de cât, ce-i
cu mine pe lumea asta!
Până am înţeles că trupul
singur are tot ce-i trebuie
ca să se vindece şi să se
refacă. Alopatia, medicina
clasică, vindecă partea,
dar omul trebuie să
vindece întregul. Un corp
uzat nu trebuie reparat pe
ici, pe colo, ci “refăcut” în
totalitate prin hrănirea cu
energie naturală, aceea pe
care o primeşte şi copilul
la naştere. Această forţă
de refacere a sănătăţii au
intuit-o şi popoarele
primitive care au folosit
însă şi puterea poveştilor
şi a miturilor, a artei, în
general, pentru întoarcerea
la lucrurile ancestrale şi,
mai ales, la Lumina dintâi
sub care Dumnezeu i-a
dăruit omului din energia
Lui vie şi vindecătoare.
*
*Fotografii din arhiva
actorului*
Cine priveste in exterior
viseaza;  cine priveste in
interior se trezeste.
*Carl   Gustav Jung*
Multumim Dorel Visan
pentru ca ai impartasit cu
noi experianta ta care nu e
doar una de vindecare
fizica ci este aceea de
Trezire a Constiintei de
Sine !
Sa traiesti multi ani fericiti
maestre !
https://bodynsoul-
therapy.com/2021/01/07/
dorel-visan-autovindecat-
de-o-boala-fatala-am-
invatat-sa-vorbesc-cu-
corpul-meu/