Testament -Tudor Arghez

Definitie gen liric

Modernismul- este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care implică ideea de negare a tradiției.

Tudor Arghezi a fost unul dintre cei mai importanti scriitori români, cunoscut pentru contribuția sa la
dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului.

„Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din
perioda interbelică.Este o artă poetică deoarece autorul îşi exprimă propriile convingeri despre arta
literară, despre menirea literaturii, despre rolul artistului în societate.

Titlul poeziei are două sensuri: unul denotativ şi altul conotativ. În propriu (denotativ), titlul desemnează
un act juridic întocmit de o persoană prin care aceasta îşi exprimă dorinţele ce urmează a-i fi îndeplinite
după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale,şi sensul conotativ al termenului pe
care îl întâlnim în poezie. Astfel creaţia devine o moştenire spirituală adresată urmaşilor- cititori

Tema poeziei o reprezintă creaţia literară in ipostaze de meşteşug, creaţie lăsată ca moştenire unui fiu
spiritual

Textul poetic este structurat în şase strofe cu număr inegal de versuri, încălcarea regulilor prozodice fiind
o particularitate a modernismului.

Poezia are trei secvenţe poetice, prima sugerând legătura dintre poet şi urmaşi, a doua prezintă rolul
estetic şi social al poeziei, iar a treia secvenţă conţine definirea operei artistice.

Metafora „carte” are un rol central în această artă poetică.

Incipitul, conceput ca o adresare directă a eului liric către un fiu spiritual, conţine ideea moştenirii
spirituale.

Ideea centrala din cea de-a doua strofă este transformarea poeziei într-o lume obiectuală. Astfel sapa,
unealtă folosită pentru a lucra pământul, devine condei, unealtă de scris, iar brazda devine călimară,
munca poetului fiind numai ca material întrebuinţat, altfel decât a înaintaşilor ţărani.

Strofa a IV-a debutează ca o confesiune lirică. Poetul poate face ca versurile lui să exprime imagini
sensibile.

În strofa a V-a apare ideea transfigurării socialului în estetic, prin faptul că durerea, revolta socială sunt
concentrate în poezie, sombolizată prin vioara universul ţărănesc.

Ultima strofă, evidenţiază faptul că muza, arta contemplativă „Domniţa”, pierde în favoarea meşteşugului
poetic.
Poezia este rezultatul meşteşugului, „al trudei poetice”, „slava făurită”.

În concluzie, opera literară Testament de Tudor Arghezi este o artă poetică modernă pentru că poetul
devine în concepţia lui Arghezi, un născocitor, iar poezia presupune meşteşugul, truda creatorului. Pe de
altă parte, creaţia artistică este atât produsul inspiraţiei divinr cât şi al tehnicii poetice. Un alt argument
în favoarea modernităţii este faptul că Arghezi introduce în literatura română, prin această creaţie
literară, estetica urâtului.