Foto: Vedere spre Giumalău – Zăvoianu Cornelia
Turismul și silvicultura
-------------- ZĂVOIANU CORNELIA
În ultima vreme, mânați de un ritm din ce în ce mai alert al
vieții în mod special în mediul urban, dar și ca un efect
secundar al lumii moderne actuale care generează anxietăți
și incertitudini profunde cu privire la realitea de zi cu zi. ,
publicul larg a ajuns să iubească natura în mod special
pădurile. S-a produs o asociere a acestora cu un leagăn al
sufletului, un sentiment natural de ”acasă”care reflectă
emoțiile noastre cele mai profunde legate de identitate,
istorie și spiritualitate,conferindu-le o încărcătură emoțională
puternică și făcând zonele binecuvântate de păduri
destinațiile turistice perfecte.
Există o varietate de elemente ale unei destinații cu care
un turist se poate răsfăța, dar peisajele sunt adesea văzute
ca o imagine sau chiar o reprezentare a unei destinații
turistice. Mai mult, ele sunt mijloacele de contact durabile
între un turist și locul lor de călătorie. Peisajele se vor
transforma apoi în memorie de lungă durată prin intermediul
fotografiilor nelipsite.
Astfel se creează o legătură între silvicultură și turism,
întrucât ambele depind de aceleași resurse și sunt două
dintre cele mai frecvente activități de utilizare a terenurilor
din zonele de munte. Acest lucru ar trebui să creeze o
colaborare mai profundă în abordarea naturii privnd
dezvoltarea și gestionarea durabilă. Silvicultura are o
abordare diferită în comparație cu turismul, astfel în timp ce
turismul vede natura ca o sursă de frumuseți estetice și
stimulare a bunăstării, silvicultura are în schimb o abordare
bazată pe utilizarea terenului, în special pădurile, pe care le
vede ca o resursă multi-uz, care poate aduce beneficii
comunității locale sau societății în general. Silvicultura
exploatează valorile tangibile, turismul urmărește în schimb
valorile intangibile care pot fi înțelese ca experiențe prin
răsfățarea cu frumuseții naturii, de exemplu. Se întâmplă
adesea că silvicultura, prin tratamentele aplicate să poată
diminua valorile estetice căutate de turiști și creând reacții
bazate pe emoții negative.
Emoțiile sunt adesea componenta care tinde să fie
neglijată în ceea ce privește discuțiile despre silvicultură (dat
fiind că vorbim despre o industrie dominată de raționalitate
și gestionare științifică), de aceea și imaginea nefavorabilă
dobândită în interacțiunile cu protestatarii de mediu, care
afectează deopotrivă atât sectorul silvic cât și pe cel de
turism.
Foto: Vedere spre Pietrele Doamnei – Rarău - – Zăvoianu Cornelia
Mai mult, sectorul silvic se confruntă cu o presiune din ce
în ce mai provocatoare din partea societății, precum și cu
așteptările în ceea ce privește gestionarea pădurilor. Există
dilema conform căreia, în timp ce grupurile sociale
construiesc o legătură emoțională cu pădurile, cultura
forestieră nu susține acest lucru. Într-o oarecare măsură,
pădurarii sunt chiar văzuți ca având o legătură emoțională
inexistentă cu pădurile, nimic maio departe de adevăr în
opinia mea, din moment ce în procesele ei de îngrijire și
conducere ajung să cunoască într-un mod mult mai profund
acest sistem. Totuși, înțelegerea rolului componentei
emoționale poate spori conexiunea dintre silvicultură, turism
și societate și poate rezolva posibilele conflicte dintre
acestea, mai ales judecând după importanța lor în economie
și societate.
Emoțiile, folosite într-un mod constructiv pot deveni
instrumente strategice care pot ajuta gestionarea pădurilor
să se conecteze cu indivizii a căror existență depinde în mare
măsură de păduri și cu cei care apreciază și adoră natura.
Astfel turismul gândit ca o formă de „turism integrat” ar
putea da mâna cu silvicultura, valorificând împreună tradiția
prelucrării lemnului.
Turismul se bazează în mod clar pe păduri și copaci, dar
generează, de asemenea, fluxuri financiare semnificative
care pot beneficia zonele rurale și pot fi reinjectate în
gestionarea pădurilor și a spațiilor naturale pentru
conservarea, restaurarea și valorificarea lor pe termen lung.
Cu toate acestea, activitățile turistice exercită presiuni
semnificative asupra pădurilor și ecosistemelor în general,
subliniind dificultatea aparentă de a le combina cu
conservarea pădurilor și necesitatea de a planifica și
reglementa turismul în mod adecvat, precum și de a gestiona
pădurile și locurile de recreere în funcție de utilizarea și
frecventarea lor. Un bun exemplu în acest sens este folosirea
Atv-urilor în zone nepermise, care ar putea fi rectificată
printr-un management mai bun al rețelelor de drumuri unde
poate fi permis acest lucru și dezvoltarea infrastructurii.
Continua creștere a ecoturismului are potențialul de a
salva pădurile pe cale de dispariție, în funcție de cât de
eficient este gestionată expansiunea turismului, putând oferi
comunităților locale motivația de a întreține și proteja
pădurile și viața sălbatică.