Sunteți pe pagina 1din 3

ÎNGRIJIRI NURSING ALE BOLNAVULUI CRITIC CU DISFUNCȚIE

CARDIO-VASCULARĂ

Îngrijirea bolnavului critic cardio-vascular necesită cunoștințe specifice în ce


privește pregătirea asistentelor medicale ce lucrează în această secție.
Mai multe noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului cardiovascular,
recunoașterea manifestărilor de dependență ale afecțiunilor specifice cardiace,
efectuarea explorărilor funcționale și recunoașterea modificărilor majore de ritm și
E.K.G., cunoașterea tehnicilor de monitorizare și de tratament, cunoștințe
farmacologice.
Supravegherea bolnavilor internați în ATI este permanentă și intensivă,
monitorizarea clinică și paraclinică fiind indispensabilă.
Aceasta vizează :
- evaluarea frecvenței și amplitudinii pulsului periferic sau central;
- palparea șocului apexian în spațiul IV- V intercostal stg. pe linia
medioclaviculară;
- auscultația cordului pentru diagnosticarea de sufluri de stenoză, zgomote
cardiace aritmice;
- evaluarea electrocardiogramei obligatorie la orice pacient peste 40 ani și dacă
se suspicionează o interesare cardiovasculară într-o afecțiune;
- observația clinică generală urmarește aspectul tegumentelor, mucoaselor și
unghiilor, existența dispneii, prezența edemelor generalizate sau la membrele
inferioare, temperatura, diureza;
- masurarea tensiunii arteriale;
- abordul vascular în terapie intensivă se realizează prin:
a. abord venos periferic = cateterizarea unei vene periferice în scopul
administrării lichidelor și a drogurilor și recoltarea sângelui pentru examene de
laborator. Se cateterizează în special venele membrului superior, cele antecubitale.
Pentru puncție se folosesc canule venoase.
b. abordul venos central = introducerea unui cateter până la nivelul atriului drept
sau venelor cave.
c.puncția și cateterizarea arterială = introducerea unei canule arteriale la
nivelul arterelor :
*radială;
*femurală;
*brahială.
Puncția se efectuează asemănător cu puncția venoasă dar este efectuată de
către medic.
Asistenta pregătește bolnavul și materialele necesare pentru puncție și ajută
medicul în timpul efectuării puncției.
Servește medicul steril cu instrumentele necesare, efectuează dezinfecția
tegumentelor de la locul puncției, preia materialul recoltat și-l pregătește pentru
laborator, pregătește seringa cu medicamentele indicate de medic.
Menține pacientul în poziția dată și-l supraveghează.
După retragerea acului de puncție, asistenta aplică un tampon compresiv pe care
îl ține cu pensa porttampon 5 min.
Aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeț de nisip ,în funcție de
arteră.
Bolnavul va sta în repaus la pat 4-6 ore, în funcție de artera puncționată.
Se controlează pansamentul și se măsoară pulsul, TA. ,R , se apreciază culoarea
și temperatura locală a tegumentelor.
Pentru analiza gazelor sanguine ,produsul va fi ferit de contactul cu aerul, se
etichetează și se trimit imediat la laborator.
Complicații:
- hemoragii;
- puncționarea altor formațiuni (vase, nervi );
- injectare periarterială;
- hematoame cu compresiunea tesuturilor.
Prin puncția arterială, se poate introduce un cateter în vederea unor explorări ale
parametrilor sângelui arterial.
Cel mai des se cateterizează artera radială și cea femurală.
După introducerea canulei se retrage acul, se adaptează canula la sistemul de
măsurare a presiunii invazive, apoi se fixează canula la piele prin intermediul a două
fire, pentru evitarea ieșirii accidentale a canulei.
Se efectuează pansament local cu comprese sterile.
Schimbarea pansamentului să se facă la 48 ore cu aseptizarea tegumentului.
Prevenirea trombozării cateterelor venoase și arteriale se realizează prin
heparinizarea cateterului în perioadele când nu este folosit.
Se introduce 1ml ser heparinizat pe cateter și închiderea cu un dop steril a
capătului cateterului.
Înainte de utilizare se scoate dopul , se aspiră cu o seringă pentru avedea dacă
este permeabil sau nu.
Dacă nu se aspiră sânge înseamnă ca este trombozat cateterul și se schimbă.
Cateterele intraarteriale pot fi ținute 14 zile, când se recomandă schimbarea
poziției lor.
Cateterizarea arterială trebuie să devină o metodă de rutină în monotorizarea
pacienților critici din unitățile de terapie intensivă, atât din punct de vedere hemodinamic
cât și al echilibrului acido-bazic și a gazelor sanguine.