Învățarea cerului

Vladimir Ștefănescu
Astroclubul București

Este interzisă reproducerea, distribuirea sau publicarea sub orice formă a conținutului acestui material
 Ce vom afla astăzi
 Ce este astronomia? De ce a apărut ea? Care sunt beneficiile astronomiei?

 Care sunt primii pași? Ce presupune învățarea cerului?

 Cum deosebim stelele de planete pe cer cu ochiul liber?

 Ce sunt constelațiile și la ce ne folosesc?

 Cum descifrăm și utilizăm o hartă stelară?

 Cum utilizăm un program de planetariu?

 Ce este astronomia?

• Știința care se ocupă cu studiul obiectelor cerești, cu evoluția lor și cu evenimentele ce au loc
dincolo de atmosfera terestră; cei care o studiază se numesc astronomi

• O întâlnim la primele civilizații din istorie (babilonieni, egipteni, chinezi, greci, mayași)

• Invenția telescopului a transformat astronomia într-o știință modernă

• Una dintre puținele științe unde amatorii pot aduce contribuții, jucând un rol important în
descoperirea și observarea diverselor fenomene
 Astronomia a adus multe  Aflarea orei exacte (in
beneficii practice pentru funcție de poziția
primele civilizații De ce este importantă Soarelui)

 Determinarea astronomia?  Aplicații în navigație

anotimpurilor – lucru
important in agricultură  În antichitate, se credea
că astrele erau zeități,
 Stabilirea unităților de astronomia avea și o
timp (anul, ziua) latură ceremonială
 Beneficii practice pentru societatea modernă, pentru
viața de zi cu zi
 Tehnologia necesară în astronomie și descoperirile
realizate se materializează în alte domenii de activitate
 Îmbunătățiri și inovație în alte sectoare: industrie,
energie, medicină, colaborare internațională
De ce este importantă astronomia?

 Cunoașterea naturii, înțelegerea fenomenelor naturale

 Formarea unei concepții corecte despre lumea înconjurătoare

 Înțelegerea locului nostru în Univers

Astronomia, transformată de invenția telescopului

 Instrument care ajută la observarea obiectelor cerești

 Inventat în Olanda în secolul al XVII-lea (1608, Hans

Lippershey)

 Galileo Galilei – primul care folosește telescopul pentru

observarea obiectelor cerești

 Telescopul face ca obiectele aflate la mare departare să

apară mult mai apropiate

 Obiectivul telescopului colectează lumina de la obiectele

îndepărtate care apoi este focalizată și mărită de un ocular

 Există telescoape de mai multe feluri și de dimensiuni diferite

 Cum învățăm cerul?

 A învăța cerul înseamnă să înveți constelațiile, stelele strălucitoarea și

planetele
 Cerul este în mișcare iar anumite constelații nu se văd decât în anumite
perioade
 Nu avem nevoie de instrumente astronomice
 Avem nevoie de răbdare și o hartă a cerului care ne arată ce vedem la
momentul observațiilor
 Odată învățate, constelațiile și stelele strălucitoare sunt un reper foarte
bun de orientare și devin adevărați companioni
 Cerul se învață cel mai bine singur
• Cu ochiul liber putem vedea aprox. 8700 stele

• După ce am învățat cerul cu ochiul liber, putem începe să utilizăm

binoclul și telescopul

• Binoclul este un instrument ușor și portabil - poți observa craterele de

pe Lună, planetele, Calea Lactee, comete și aproximativ 220.000 stele

• Cu un telescop mediu putem vedea aprox. 5 milioane de stele

 Ce sunt stelele?

 Stelele sunt corpuri cerești masive și

strălucitoare
 Au forma sferică și sunt alcătuite din plasmă
(gaz ionizat)
 Stelele strălucesc datorită reacțiilor de fuziune
nucleară ce au loc în nucleu
 Elibereaza energie care radiază în spațiu
 Soarele este o stea
 Stelele se vad ca niște puncte strălucitoare
pe bolta cerească

 Stelele sunt de culori diferite – culoarea

depinde de temperatura acestora

 Cele mai reci stele au culoarea roșie iar cele

mai fierbinți au culoarea albastră
 Numele stelelor
 Stelele cele mai strălucitoare au nume proprii
 Acestea au fost denumite de mesopotamieni, greci (Sirius), romani
(Castor) și arabi (Aldebaran)
 Numerotarea Bayer (Johann Bayer – primul atlas stelar în 1603) -
stelele dintr-o constelație se numerotează utilizând alfabetul grecesc
(24 literele)
 Numerotarea Flamsteed (John Flamsteed) – fiecare stea vizibilă cu
ochiul liber dintr-o constelație are o cifră, în ordine crescătoare de la V
la E, urmată de prescurtarea sau genitivul constelației în care se află
(total 2554 stele)
 Există și cazuri speciale de nume (Polaris)
 Există numeroase cataloage stelare (liste de stele) – stelele au coduri în
toate cataloagele în care apar (ex: Sirius în catalogul Tycho 2 – TYC5949-
2777-1)
 Magnitudini stelare
 Strălucirea unei stele se numește magnitudine stelară
 Aceasta poate fi aparentă sau absolută
 Magnitudinea aparentă = strălucirea unei stele atunci când este observată de pe Pământ (cu ajustări care să anuleze
interferența atmosferei Pământului)
 Magnitudinea absolută = strălucirea stelelor ca și cum acestea s-ar afla la aceeași distanță de Pământ (10 parseci sau 32,6
ani lumină)
 În magnitudinea aparentă, valoarea depinde de strălucirea obiectului coroborată cu distanța dintre obiect și observator.
Pentru caracterizarea strălucirii independent de distanță, se folosește magnitudinea absolută
 Termenul de magnitudine se folosește pentru orice obiect astronomic observat pe cer
 Prima persoană care a clasificat stelele după magnitudine a fost astronomul grec Hipparchus
 El a folosit o scară de la 1 la 6 (1 - cele mai strălucitoare stele, 6 - cele care abia se puteau vedea cu ochiul liber)
 Sistemul se folosește și astăzi, dar a fost ajustat și extins
 Strălucirea stelelor se determină în funție de un etalon (steaua Vega, magnitudine 0)
 Scara folosită este logaritmică, fiecare magnitudine este de aprox. 2,5 ori mai strălucitoare decât cea precedentă
 O stea de magnitudinea 1 este de 100 ori mai strălucitoare decât o stea de magnitudinea 6
 Pentru că unii aștrii sunt mai strălucitori decât Vega, se consideră că au magnitudine negativă (Sirius -1,46)

1
2 2,51
3 6,31
4 15,8
5 39,8
6 100

Hipparchus of Nicaea
  Din orice punct de pe Pământ putem vedea aproximativ jumătate
din cer
Cerul schimbător  Mișcarea stelelor pe bolta cerească este o iluzie cauzată de
mișcarea de rotație a Pământului în jurul propriei axe (la fel ca
mișcarea Soarelui pe timpul zilei)
 Cerul se schimbă vizibil de la un anotimp la altul
 Această schimbare se datorează diferenței dintre ziua solară (24 h)
și ziua siderală (23 h 56 min 4 sec)
 Această diferență face ca răsăritul/apusul stelelor să se producă cu
3 min 56 sec mai devreme în fiecare zi
 Zenitul și Meridianul

 Zenitul este punctul de deasupra capului (90 grade față de

orizont)
 Meridianul este linia imaginară care unește nordul cu
zenitul și cu sudul
 Dacă urmărim mișcarea unei stele vom observa că aceasta
răsare la est, se ridică pe cer, ajunge la cea mai înaltă
poziție, apoi coboară și apune la vest
 Stelele au cea mai mare înălțime față de orizont atunci
când se află la meridian
 Direcția opusă zenitului se numește nadir (sateliți)
Ce sunt planetele?
 Uniunea Astronomică Internațională a stabilit în
2006 care sunt cerințele pentru ca un corp să fie
considerat planetă:
1. Corpuri cerești care orbitează în jurul unei stele
2. Au masa necesară astfel încât forța
gravitațională să le confere o formă sferică
3. Au curățat spațiul cosmic din vecinătatea
orbitei lor

 Corpurile cerești care îndeplinesc primele două

condiții dar nu și pe a treia sunt denumite
planete pitice
 Ce planete vedem cu ochiul liber pe cer

 Pe cer vedem cu ochiul  Mercur

liber 5 planete, cunoscute
din Antichitate  Venus (Luceafărul)

 Marte (Planeta Roșie)

 În rest, toate punctele
luminoase sunt stele  Jupiter

 Saturn
 Unde găsim
planetele pe cer

• Planetele nu se pot afla

decât pe ecliptică

• Ecliptica este traseul

aparent al Soarelui pe cer
 Cum deosebim planetele de stele pe cer
 Datorită faptului că Pământul se rotește, stelele par să se
deplaseze pe cer în decursul unei nopți

 Totuși, poziția lor relativă (unele față de altele), rămâne

neschimbată pe durata vieții unui om

 Planetele parcurg pe cer mișcări întortocheate,

independente de mișcarea în bloc a stelelor

 Acest lucru se datorează apropierii lor de Pământ și

mișcării cu viteze diferite în cadrul orbitelor lor în jurul
Soarelui
 Stelele se află foarte departe de noi - le vedem ca pe niște
puncte pe cer

 Sursa punctiformă de lumină - perturbată de trecerea prin

atmosfera Pământului

 Atmosfera funcționează ca o lentilă

 Stelele sclipesc – fenomenul se numește scintilație

 Planetele sunt obiecte astronomice apropiate de noi

 În cazul lor, sursa luminii este compusă din multe puncte -

planetele nu sclipesc

 Efectul de scintilație este cel mai pronunțat la orizont

 Pareidolia
 O trăsătură importantă din punct de vedere al
supraviețuirii o reprezintă abilitatea de a
detecta tipare
 Fenomenul de a vedea tipare acolo unde nu
există se numește pareidolie
 Poate duce la interpretarea eronată a unor
imagini aleatoare, modele de lumină și umbre
 Constelațiile

 Sunt linii imaginare trasate

din stea în stea care creează o
formă cunoscută nouă

 Au apărut în Antichitate din nevoia oamenilor de a se orienta pe timpul nopții (navigație)

 Aveau utilitate în agricultură și erau folosite pe post de divertisment (mituri și folclor)

 Aceștia și-au imaginat că văd pe cer diferite

animale, obiecte sau eroi din povești
 În timpurile moderne, termenul de constelație
se referă la o anumită porțiune delimitată pe
cer care conține și una dintre figurile
imaginate în antichitate
 Constelațiile sunt delimitări
subiective ale cerului, nu
trebuie luate foarte în serios

 Reprezintă repere prin care

putem localiza unde se află
un obiect pe cer

 Văzute de pe Pământ, toate

stelele par la aceeași
depărtare

 În realitate, unele sunt mai

apropiate, altele mai
depărtate de noi

 Unele stele strălucitoare pot

fi mai departe decât unele
stele mai puțin strălucitoare
 În total există 88 constelații delimitate prin granițe
(adoptate de Uniunea Astronomică Internațională în
1922)

 64 se pot observa de pe teritoriul țării noastre

 În ziua de azi, nu mai există posibilitatea de a forma o

nouă constelație

 Denumirile constelațiilor sunt în limba latină, fiecare

având și o prescurtare din 3 litere

 Constelațiile se modifică în timp (sesizabil în mii de

ani)
 Tipuri de constelații
 Constelațiile pot fi împărțite în mai multe categorii
 Constelațiile pe anotimpuri – cele care trec la meridian
la ora 22 – 23 în anotimpul respectiv
 Constelații circumpolare – se învârt în jurul polului nord
ceresc (nu apun niciodată)
 Constelațiile zodiacale (prin care trec Soarele, planetele,
Luna)
 Constelațiile prin care trece Calea Lactee
 Primăvara Vara
• Aquila (Aql)
• Bootes (Boo) • Cygnus (Cyg)
• Delphinus (Del)
• Canes Venatici (CVn) • Hercules (Her)
• Corvus (Crv) • Libra (Lib)
• Lyra (Lyr)
• Hydra (Hya)
• Ophiucus (Oph)
• Leo (Leo) • Sagittarius (Sgr)
• Virgo (Vir) • Scorpius (Sco)
• Serpens (Ser)
• Vulpecula (Vul)
 Toamna Iarna

• Andromeda (And) • Auriga (Aur)

• Aquarius (Aqr) • Cancer (Cnc)
• Aries (Ari) • Canis Major (CMa)
• Capricornus (Cap) • Eridanus (Eri)
• Cetus (Cet) • Gemeni (Gem)
• Pisces (Psc) • Orion (Ori)
• Sculptor (Scl) • Perseus (Per)
• Triangulum (Tri) • Taurus (Tau)
• Pegasus (Peg)
C
O Z
N O
S D
T I
E A
L C
A A
Ț L
I E
I

sonkab.files.wordpress.com
 Ce este poluarea luminoasă?

 Poluarea luminoasă este produsă de iluminarea ineficientă din orașe

 O mare parte din lumină se împrăștie pe cer
 De aceea, din oraș putem vedea mult mai puține stele decât din afara orașului
 Avantajul este că putem învăța mai ușor cerul
Observații din
afara orașului
 Adaptarea la întuneric
 Când ieșim în afara orașului ochii noștrii au nevoie
de timp pentru a se adapta la întuneric (30 minute)
 Orice lumină albă strică această adaptare imediat
 La observații astronomice se folosește lumina roșie
 Atunci când observăm obiecte slabe în strălucire, o
tehnică bună este să privim cu vederea periferică
(utilizăm bastonașele)
Adaptarea la diferențele de
temperatură
 Cum începem ?
 Cea mai ușor de găsit formațiune pe
cer este Carul Mare (grup de 7 stele,
arată ca un polonic)
 Se vede tot timpul anului înspre Nord
 Dacă trasăm o linie imaginară de la
ultimele 2 stele din patrulater până
când întâlnim o stea de strălucire
asemănătoare vom identifica Steaua
Polară.
 Steaua Polară indică nordul ceresc.
Punctul cardinal N este linia
perpendiculară de la stea spre
orizont.
 După ce am identificat Nordul,
putem orienta o hartă a cerului
corect și putem începe să căutăm
stele strălucitoare, verificând cerul cu
harta.
 Cum utilizăm o hartă ?

 După ce s-a întunecat, ieșim afară cu harta

care corespunde lunii respective
 Identificăm punctele cardinale
 Ținem harta ridicată în fața noastră,
orientată după punctele cardinale
 Centrul hărții este zenitul, marginile
orizontul
 Orice hartă are o legendă – aici sunt
explicate obiectele care sunt trecute pe
hartă
 De asemenea, este trecută magnitudinea
stelară limită
 Unele stele sunt unite cu linii (linii
imaginare – dau forma constelațiilor)
 Cerul se învață din stea în stea
 Alte forme care se văd ușor pe cer sunt: Pleiadele (Tau), W-ul din
Cassiopeia (Cas), Centura lui Orion (Ori), Triunghiul de Vară
(Vega, Altair, Deneb), Triunghiul de Iarnă (Sirius, Procyon,
Betelgeuse)
 Pe hărți vom întâlni obiecte notate cu M (Charles Messier – 110
obiecte)

 De asemenea, vom întâlni NGC (7840 obiecte deep-sky) sau IC

(5386 obiecte deep-sky)
 Atlasele stelare specializate sunt mult mai complexe și ne arată
și stele mult mai puțin strălucitoare (care nu se văd cu ochiul
liber nici măcar din afara orașului)
 Atlasele stelare
 După ce ai învățat cerul și ai un instrument astronomic poți folosi un atlas stelar

 Atlasele stelare sunt mult mai detaliate decât hărțile cu întreg cerul

 Ne arată în detaliu anumite regiuni de cer

 Conțin stele până la o anumită magnitudine (9, 11, 13, etc.)

 Atlasele conțin constelații, granițele lor, stele, stele duble, stele variabile, obiecte deep-sky

 Nu conțin asteroizi, comete și planete

Atlase stelare
Programe de planetariu
 Ce am aflat astăzi
 Importanța și beneficiile astronomiei

 Stele: ce sunt, cum se văd, numele stelelor, magnitudini stelare

 Planete: ce sunt, unde le putem vedea pe cer, cum deosebim o planetă de o stea

 Constelații: ce sunt, cum au apărut, caracteristici, tipuri de constelații

 Cerul văzut din oraș vs cerul văzut din afara orașului

 Cum utilizăm o hartă a cerului

 Atlasele stelare și programele de planetariu