Mr.dr.

GHEORGHE MINCULETE

Mr. GABRIEL-TIBERIU BUCEAC

PLANIFICAREA
MATERIALĂ ŞI FINANCIARĂ
A APROVIZIONĂRII ÎN UNITATEA
MILITARĂ LA PACE

●Teorie şi aplicaţii specifice logisticii,

contabilităţii şi finanţelor

1
 CUPRINS
INTRODUCERE

CAPITOLUL I
Corelaţia management logistic - management financiar în
unitatea militară în timp de pace.

CAPITOLUL II
Planificarea materială şi financiară - condiţie esenţială
pentru funcţionarea unităţii militare bugetare.
2.1. Relaţia aprovizionare - contabilitate între nou şi rezistenţă
la schimbare.
2.1.1. Schimbări şi responsabilităţi în structura
aprovizionării.
2.1.2. Mutaţii în sistemul intern de relaţii ale
compartimentelor de aprovizionare
2.2. Structurarea cheltuielilor pe articole şi alineatele
clasificaţiei economice bugetare.
2.3. Fundamentarea cheltuielilor bugetare pe baza proiectelor,
planurilor de aprovizionare (similar).
2.4. Necesitatea întocmirii notelor cuprinzând indicatori şi
calcule de fundamentare.
2.5. Justificarea cheltuielilor cu salarizarea personalului.

CAPITOLUL III
Titlurile de credit şi de plată. Utilitatea lor în domeniu
militar.
3.1. Funcţiile titlurilor de credit şi de plată.
3.2. Cambia.
3.2.1. Clasificarea generală a cambiei.
3.2.2. Modul de utilizare şi de circulaţie a cambiei.
3.2.3. Funcţia de instrument de încasare şi de credit a
cambiei.
3.2.4. Funcţia de instrument de plată a cambiei.
3.3. Biletul la ordin.

2
 3.3.1. Generalităţi privind biletul la ordin. Elemente
componente.
3.3.2. Circulaţia biletului la ordin.
3.4. Metodologia scontării cambiei şi a biletului la ordin.
3.5. Varantul.
3.6. Cecul.
3.6.1. Generalităţi privind utilizarea cecului.
3.6.2. Transmiterea cecului.
3.6.3. Plata cecului.
3.6.4. Tipuri de cecuri.
3.6.5. Circulaţia cecului.
3.7. Ordinul de plată.
3.7.1. Generalităţi privind ordinul de plată.
3.7.2. Participanţii implicaţi de ordinul de plată.
3.7.3. Operaţiuni necesare executării ordinului de plată.
3.7.4. Drepturile şi obligaţiile participanţilor.
3.7.5. Circulaţia ordinului de plată.

CAPITOLUL IV
Contabilitatea cantitativ - valorică - mijloc de evidenţă şi
realizare a cheltuielilor materiale
4.1. Formulare pentru ţinerea contabilităţii sintetice a
bunurilor materiale.
4.2. Formulare pentru ţinerea evidenţei cantitativ - valorice a
mijloacelor fixe.
4.3. Aspecte privind ţinerea evidenţei cantitativ - valorice a
obiectelor de inventar şi a materialelor.

CAPITOLUL V
Controlul operaţiilor patrimoniale şi a realizării
planificării cheltuielilor de către unitatea militară
bugetară.
5.1. Controlul – funcţie a managementului logistic şi financiar.
5.2. Organizarea activităţilor de control asupra operaţiilor
patrimoniale în unitatea militară bugetară.
5.3. Valorificarea rezultatelor controlului planificării şi
evidenţei realizării cheltuielilor de către unitatea militară
bugetară.

3
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE
Nr.1. Planificarea cheltuielilor bugetare specifice intendenţei
pe anul 2001.
Nr.2. Nota cuprinzând indicatorii şi calculele de fundamentare
pentru anul 2000.
Nr.3. Exerciţiu practic privind utilizarea cambiei în
operaţiunile comerciale.
Nr.4. Exerciţiu practic privind completarea ordinului de plată
şi a cecului utilizate de către unitatea militară.
Nr.5. Modalitatea completării ordinului de plată pe suport
hârtie (OPHT) pentru trezoreria statului.
Nr.6. Aplicaţie privind mişcarea obiectelor de inventar în
evidenţa operativă şi contabilă.
Nr.7. Model ″Act de constatare″ pentru controlul executat în
unitatea militară.
Nr.8. Forme ale controlului asupra operaţiilor patrimoniale
organizat în unitatea militară.
Nr.9. Metode specifice de control.

4
 CUVÂNT ÎNAINTE

Actualmente, planificarea şi programarea cheltuielilor funcţionale ale

unei unităţi militare, ca organizaţie nonprofit, sunt apanajul compartimentului
financiar şi ale tuturor compartimentelor de aprovizionare - înzestrare din
structura logisticii militare. De modul cum sunt solicitate şi aprobate fondurile
necesare, pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice a cheltuielilor,
depinde desfăşurarea în condiţii de eficienţă a procesului pregătirii pentru
luptă. Obiectivele acestui proces sunt legate nemijlocit în primul rând de
parametrii de performanţă ai aprovizionării şi consumului (utilizării) resurselor
materiale procurate pe baza existenţei în cuantumul necesar a celor financiare.
Secretul concretizării unei planificări financiare adecvate depinde,
într-o măsură hotărâtoare, de analiza minuţioasă a scopurilor fiecărei funcţiuni
din organica unei unităţi militare, astfel încât personalul militar angajat şi
suportul material aferent să asigure, la un moment dat, posibilităţile maxime
(intelectuale şi logistice) pentru obţinerea succesului scontat.
Datorită situaţiei economice actuale, criza generală de lichidităţi are
un impact nedorit şi asupra suficienţei finanţării cheltuielilor structurilor
militare bugetare. În aceste condiţii se impune o corelare permanentă a
managementului logistic cu cel financiar atât în privinţa determinării şi
solicitării periodice a fondurilor, cât şi pentru cheltuirea oportună şi
economicoasă a acestora. Finalitatea oricărei cheltuieli implică consumul sau
utilizarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate în condiţii bugetare restrictive.
Toate obiectivele specifice planificărilor materiale şi financiare
necesită adoptarea unui comportament managerial adecvat din partea fiecărui
factor responsabil, care trebuie să aibă în permanenţă capacitatea de a lua
iniţiative şi a-şi asuma responsabilităţi în cheltuirea mijloacelor băneşti la
dispoziţie.
5
 CAPITOLUL I

CORELAŢIA
MANAGEMENT LOGISTIC - MANAGEMENT FINANCIAR
ÎN UNITATEA MILITARĂ BUGETARĂ
ÎN TIMP DE PACE

Restructurările de natură conceptuală şi organizatorică produse în

sistemul logistic militar au determinat ca asigurarea financiară să reprezinte
una din componentele importante ale logisticii. Răspunderea pentru
organizarea activităţii de asigurare financiară revine şefilor compartimentelor
financiar-contabile.
Dacă sub aspect conceptual, organele de conducere financiară fac
parte din forţele de logistică ale oricărei structuri militare, realmente şefii
compartimentelor de specialitate se subordonează nemijlocit comandanţilor
unităţilor respective. Ca specialişti, ofiţerii financiari au ca atribuţii
fundamentale, stabilirea, cererea, obţinerea, utilizarea şi justificarea resursei
financiare destinate unităţilor militare bugetare, în vederea stabilirii gradului
de suport logistic planificat de către şeful logisticii cu şefii compartimentelor
de aprovizionare - înzestrare subordonaţi.
Managementul logisticii unităţii militare bugetare la pace reprezintă
procesul complex prin care se urmăreşte realizarea misiunilor acesteia
utilizând, la modul cel mai eficient, potenţialul uman, material şi financiar la
dispoziţie. Managementul financiar se subordonează, din punct de vedere
conceptual, celui logistic şi reprezintă arta şi ştiinţa de a planifica, obţine şi
utiliza resursele financiare şi de a conduce personalul specializat pentru
desfăşurarea activităţilor financiare şi contabile din unitatea militară
respectivă.
Procesul de management logistic, ca şi cel financiar, se explică prin
acţiunea subsistemului conducător asupra subsistemului condus pentru
îndeplinirea misiunilor compartimentului logistic al unităţii, corelate cu cele
ale compartimentului financiar. Procesul presupune următoarele etape:
[ Faza previzională se caracterizează prin preponderenţa previziunii
pentru anticiparea de modalităţi, metode, soluţii organizatorice,
motivaţionale şi de evaluare superioare corespunzător evoluţiei
6
 predeterminate a sistemului logistic pe de o parte şi a celui
financiar - pe de altă parte;
[ Faza de operaţionalizare este determinată de fundamentarea şi
realizarea deciziei, organizării, comenzii şi coordonării
personalului implicat în realizarea cotidiană a obiectivelor
cuprinse în prognozele şi planurile cu activităţile logistice;
[ Faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor se
caracterizează prin preponderenţa exercitării funcţiei de control -
evaluare pe baza obiectivelor şi criteriilor stabilite în prima fază;
Pe baza celor evidenţiate anterior rezultă funcţiile generale, dar cu
conţinut specific pentru managementul logistic şi pentru cel financiar:
previziunea, organizarea, comanda (decizia), coordonarea şi control-
evaluarea.
Dintre funcţiile menţionate, prezentăm în general câteva aspecte
despre previziune, pentru a putea dezvolta în continuare unele aspecte ale
planificării logistice şi financiare.
Previziunea constă în stabilirea din timp a misiunilor
compartimentului logistic şi ale celui financiar precum şi a resurselor (umane
şi materiale - pe de o parte şi financiare - pe de altă parte) necesare realizării
lor.
Funcţia de previziune din cadrul procesului de management (logistic,
financiar) are următoarele finalităţi: prognoza, planificarea, planurile şi
programele.
• Prognoza reprezintă evaluarea efectuată pe baze ştiinţifice a
evoluţiei viitoare a componentelor calitative şi cantitative ale sistemului de
referinţă (logistic, financiar) pentru o perioadă de timp determinată (exemplu:
determinarea necesarului de aprovizionat, estimarea cheltuielilor etc.).
• Planificarea reprezintă componenta fundamentală a
managementului (logistic, financiar), care are la bază datele prognozate şi
reprezintă un proces de explorare a tuturor oportunităţilor de alocare a timpului
şi resurselor (umane, materiale şi financiare) în vederea realizării suportului şi
sprijinului logistic în timp de pace.
• Planurile reprezintă concretizarea planificării, adică sunt o
rezultantă a analizelor efectuate pe baza obiectivelor şi a sarcinilor ce trebuie
îndeplinite în perioade determinate (lunar, trimestrial, anual).
În continuare,vom prezenta atât particularităţi ale planificării
aprovizionării cu produse şi materiale de intendenţă,dar şi aspecte specifice
contabilităţii cantitativ-valorice,finanţelor şi controlului operaţiilor
patrimoniale.
7
 CAPITOLUL II

PLANIFICAREA MATERIALĂ ŞI FINANCIARĂ

- CONDIŢIE ESENŢIALĂ PENTRU FUNCŢIONAREA
UNITĂŢII MILITARE BUGETARE

2.1. Relaţia aprovizionare – contabilitate

între nou şi rezistenţă la schimbare

Derularea acţiunilor de concretizare a sistemului specific contabilităţii

cantitativ – valorice, evidenţiază, în opinia noastră, producerea unor modificări
importante în sistemul intern de aprovizionare al unităţii (marii unităţi)
militare şi în subsistemul de relaţii aferent acestuia, dar şi o anumită rezistenţă
la schimbare.

2.1.1. Schimbări şi responsabilităţi în structura aprovizionării

Până la trecerea la noua contabilitate a bunurilor materiale,
aprovizionarea integra şi evidenţa contabilă, ca funcţiune importantă în
conducerea fiecărui compartiment de aprovizionare tehnico – materială. În
acest mod exista o legătură nemijlocită între fazele cunoscute ale
aprovizionării (stabilirea necesarului, cererea, solicitarea fondurilor, selectarea
ofertelor competitive, cumpărarea, depozitarea, conservarea şi manipularea
bunurilor, gestiunea stocurilor, distribuţia interioară) şi contabilitatea
cantitativă.
Ca şi în cazul firmei sau al unei instituţii publice, contabilitatea
cantitativ – valorică (a mijloacelor fixe, obiectelor de inventar şi materialelor)
este subordonată funcţional compartimentului financiar – contabil al oricărei
organizaţii militare. În aceste condiţii, şefii compartimentelor subordonate
logisticii au responsabilitatea de a prognoza, planifica, programa şi realiza
toate activităţile specifice proceselor complexe de aprovizionare.
Ca manageri în domeniul aprovizionării tehnico – materiale
considerăm că, ofiţerii de logistică au obligaţia de a realiza asigurarea
completă şi complexă a unităţii (marii unităţi) militare cu resursele materiale şi
tehnice corespunzătoare calitativ, la locul şi la termenele solicitate, cu un cost
8
minim. Pentru aceasta ei au de îndeplinit atribuţii şi responsabilităţi privind:
managementul achiziţiilor; marketingul cumpărării, managementul stocurilor,
managementul distribuţiei etc.

2.1.2. Mutaţii în sistemul intern de relaţii ale compartimentelor de

aprovizionare
Schimbarea operată în structura aprovizionării tehnico – materială
determină mutaţii şi în sistemul intern de relaţii ale compartimentelor de
specialitate cu cel financiar - contabil. Astfel, dacă înainte ofiţerii cu
aprovizionarea colaborau cu şeful compartimentului financiar - contabil în
problemele specifice planificării, solicitării şi justificării resurselor financiare,
precum şi în cele privind achiziţia şi contractarea bunurilor materiale de resort,
acum conlucrarea este dezvoltată şi pe linia contabilităţii cantitativ – valorice.
Documentele justificative privind intrarea / ieşirea în / din patrimoniu
sau mişcarea în interiorul unităţii a bunurilor aprovizionate sunt emise de către
şefii de compartimente, de aceea considerăm că aceştia trebuie să dispună de
cunoştinţe de contabilitate necesare. Aceasta se justifică, cu atât mai mult,
atunci când ofiţerii de specialitate execută controale sau inventarieri la
subunităţilor gestionare subordonate (singuri sau ca membrii în comisii numite
de către comandanţi în acest scop ) şi constată nepotriviri între datele din
evidenţa contabilă şi cea operativă şi trebuie, ca ulterior, să soluţioneze
neconcordanţele prin urmărirea înregistrării sistematice a operaţiunilor în
contabilitatea analitică.
Totodată, opinăm că, pentru conducerea activităţilor de gestionare,
consum şi utilizare a bunurilor materiale, şeful logisticii şi ofiţerii subordonaţi
trebuie să colaboreze cu şeful compartimentului financiar - contabil pentru
pregătirea periodică a gestionarilor (subofiţeri, s.c.) şi a comandanţilor de
subunităţi gestionare în domeniul contabilităţii cantitativ - valorice.
Pe fondul modernizării procesului logistic de aprovizionare, contabilitatea
trebuie să conducă, în opinia noastră, la diminuarea riscurilor de a greşi în derularea
fluxurilor logistice normale de intrări – ieşiri de produse, tehnică şi materiale. În acest
fel, pot fi atinse mai bine obiectivele de aprovizionare şi consum pentru asigurarea
optimului necesar, dacă se creează echilibru între achiziţie – depozitare – distribuţie –
consum pe de o parte şi contabilitate – control – inventariere pe de altă parte.
Rezistenţa la schimbare, care se poate manifesta în această etapă de
restructurare a aprovizionării şi de concretizare a contabilităţii cantitativ -
valorice, poate determina perturbaţii cu implicaţii nedorite în sistemul logistic
al unei structuri militare. Potrivit aprecierii noastre, acestea pot viza
următoarele aspecte: preluarea evidenţei contabile în noul sistem de către
9
salariaţii civili cu pregătire în domeniu, dar care nu sunt instruiţi suficient
potrivit exigenţelor noilor posturi; neînregistrarea la zi a documentelor
justificative în evidenţă, mai ales la compartimentele unde sunt consumuri
zilnice de produse şi materiale; neefectuarea confruntărilor între evidenţa
contabilă şi cea operativă; neîntocmirea la timp a balanţelor analitice ale
valorilor materiale, a celor sintetice şi neexecutarea confruntărilor lunare
dintre ele; colaborarea deficitară dintre contabili şi ofiţerii cu aprovizionarea
etc. Aceste disfuncţionalităţi pot genera la rândul lor altele, care pot afecta:
relaţiile cu furnizorii – datorită sincopelor create în aprovizionare; distribuţiile
interioare; consumul şi utilizarea de bunuri materiale; planificările de resurse
materiale şi financiare.
Pentru existenţa unui raport normal între aprovizionare şi contabilitate,
considerăm că este bine să existe o corelare continuă între reglementările care
vor fi elaborate în cele două domenii.
Apreciem, totodată, că în funcţie de situaţie, se poate realiza pregătirea
adecvată a personalului din organizaţiile militare, implicat în conducerea şi
execuţia aprovizionării şi contabilităţii bunurilor materiale, prin cursuri
desfăşurate la Şcoala de Aplicaţie pentru Logistică sau prin convocări
periodice la nivelul fiecărei mari unităţi (garnizoane) în parte.

2.2. Structurarea cheltuielilor

pe articolele şi alineatele clasificaţiei
economice bugetare

În stabilirea structurii cheltuielilor unităţii militare, compartimentul

financiar - contabil în colaborare cu celelalte compartimente de aprovizionare
tehnico - materială va trebuie să stabilească mărimea şi definiţia acestor
cheltuieli, să definească obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor
categorii de cheltuieli, să precizeze căile, metodele şi instrumentele ce trebuie
utilizate pentru ca obiectivele respective să fie realizate cu eforturi financiare
minime şi cu rezultate economice maxime1.
Procesul de consum şi utilizare a bunurilor materiale necesită achiziţii
şi plăţi, care sunt efectuate cu regularitate de către fiecare unitate militară.
Aceste cheltuieli nu sunt însă singurele fiindcă ele mai cuprind, pe
lângă consumurile de bunuri materiale şi altele cum ar fi plata lucrărilor

1
Finanţe publice, prof.univ.dr. Iulian Văcărel, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1992.
10
executate şi serviciilor prestate de terţi; cheltuielile cu personalul angajat; plata
unor obligaţii legale sau contractuale şi alte cheltuieli. Toate aceste cheltuieli
reprezintă operaţiuni economice care afectează patrimoniul unei structuri
militare prin diminuarea activului cum ar fi, de exemplu consumul de
materiale sau prin mărirea pasivului ca de exemplu, contabilizarea facturii
pentru utilităţile primite (apă, gaze, curent electric) dacă în prealabil se
înregistrează obligaţia de plată.
Câmpul operatoriu al cheltuielilor cuprinde sumele sau valorile de
vărsat şi pentru a se întâmpla aceasta ele trebuie mai întâi planificate. În
vederea fundamentării şi planificării resurselor financiare atât organele de
aprovizionare cât şi cele financiare ale unităţilor militare au ca bază de plecare
articolele şi alineatele clasificaţiei economice a cheltuielilor2, după cum se
remarcă în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1
Alineat
Articol

Detalii asupra naturilor de cheltuieli Obs.

1 2 3 4
A. CHELTUIELI DE PERSONAL
10 Cheltuieli cu salariile
Salarii de bază - pentru cadrele militare
10.01
- pentru salariaţi civili
10.02 Salarii de merit
10.03 Indemnizaţii de conducere (comandă)
10.04 Spor vechime
10.05 Spor pentru condiţii de muncă grele (vătămătoare)
10.06 Plăţi pentru ore suplimentare
10.07 Fond de premii
Alte drepturi salariale acordate personalului încadrat
10.08
cu contract de muncă
Drepturi salariale acordate personalului încadrat pe
10.09
bază de convenţii civile
11 - Contribuţii pentru asigurări sociale de stat

2
Îndrumar nr.A2715/30.06.97 privind încadrarea cheltuielilor Ministerului Apărării
Naţionale pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice.
11
 Cheltuieli pentru constituirea Fondului pentru plata
12 -
ajutorului de şomaj
Deplasări, detaşări, transferări
13 13.01 Deplasări, detaşări, transferări în ţară
13.02 Deplasări în străinătate
Contribuţia pentru constituirea Fondului de asigurări
14 -
sociale de stat
B. CHELTUIELI MATERIALE ŞI SERVICII
21 Drepturi cu caracter social
21.01 Manuale şi rechizite şcolare
Transport elevi, studenţi, asistaţi, bolnavi, invalizi şi
21.02
însoţitorii lor
Drepturi pentru elevi şi studenţi pe perioada
21.03
concursurilor şi campionatelor
21.05 Alte drepturi stabilite de dispoziţiile legale
22 Hrană
22.01 Hrană pentru oameni
22.02 Hrană pentru animale
23 Medicamente şi materiale sanitare
23.01 Medicamente
23.02 Materiale sanitare
24 Cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărie
24.01 Încălzit
24.02 Iluminat şi forţă motrice
24.03 Apă, canal, salubritate
24.04 Poştă, telefon, telex, radio, televizor, telefax
24.05 Furnituri de birou
24.06 Materiale pentru curăţenie
24.07 Alte materiale şi prestări de servicii
25 Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional
25.00.01 Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional
Întreţinerea şi repararea tehnicii din înzestrare, piese
25.00.02
de schimb, materiale şi alte cheltuieli
Carburanţi - lubrifianţi necesari funcţionării tehnicii
25.00.03
din înzestrare şi materiale specifice
Obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată
26
şi echipament
26.01 Lenjerie şi accesorii de pat
12
 26.02 Echipament
Alte obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă
26.03
durată
27 Reparaţii curente
28 Reparaţii capitale
29 Cărţi şi publicaţii
30 Alte cheltuieli
Clasificarea, perfecţionarea şi specializarea
30.01
profesională a salariaţilor
30.02 Protocol
30.03 Protecţia muncii
30.07 Alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale
34 C. SUBVENŢII
35 Subvenţii
35.01 Subvenţii pentru instituţii publice
38 D. TRANSFERURI
40 Transferuri neconsolidabile
40.02 Burse
40.03 Alocaţii şi alte ajutoare pentru copii
40.04 Pensii şi ajutoare IOVR, militari şi alte persoane
40.09 Alte ajutoare, alocaţii şi indemnizaţii
40.11 Contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale
40.20 Alte transferuri (expertize contabile)
E. CHELTUIELI DE CAPITAL
Stocuri pentru rezerve materiale naţionale şi de
71
mobilizare
72 Investiţii ale instituţiilor publice
72.00.01 Investiţii din producţia internă
72.00.02 Investiţii din import
72.00.03 Investiţii construcţii montaj
F. RAMBURSĂRI DE CREDITE, PLĂŢI DE DOBÂNZI
ŞI COMISIOANE LA CREDITE
Rambursări de credite externe şi plăţi de dobânzi şi
85 comisioane la creditele externe contactate de
ordonatorii de credite
85.01 Rambursări de credite externe
85.02 Plăţi de dobânzi şi comisioane

13
 Înscrierea cheltuielilor în ordinea clasificaţiei bugetare este importanta
întrucât permite stabilirea unitară şi legală a tuturor acestor cheltuieli începând
cu faza de analiză şi prognoză, planificare, centralizare şi alocare. De
asemenea, permite executarea unui control eficient asupra schimbului de
informaţii (datelor raportate) şi a modului de execuţie a exerciţiului bugetar.
La fiecare din articolele şi alineatele menţionate anterior cheltuielile se
stabilesc în funcţie de calculele realizate de către fiecare compartiment de
asigurare materială ori financiară pentru o perioadă mai scurtă (lună) sau mai
îndelungată de timp (trimestru, an). Rezultă, astfel, estimări cantitative şi
valorice care fac obiectul unor planificări (programări) materiale şi financiare
foarte riguroase. Un model se poate remarca în anexa nr.1.

2.3. Fundamentarea cheltuielilor bugetare

pe baza proiectelor planurilor de aprovizionare (similar)

Fiind o componentă a managementului aprovizionării cu produse,

tehnică şi materiale de logistică, planificarea resurselor materiale presupune o
coordonare sistematică a resurselor necesare în planuri şi programe de
aprovizionare ale compartimentelor de specialitate.
Pentru a satisface exigenţele consumului şi utilizării interne, în urma
stabilirii cantităţilor de produse şi materiale ce trebuie achiziţionate nemijlocit
sau primite în sistem centralizate, organele de logistică întocmesc planul de
aprovizionare tehnico - materială.
Generic, formula care reflectă, din punct de vedere cantitativ - valoric,
esenţa unui plan de aprovizionare o prezentăm astfel:

Q T( n ,m ) plandeapro vizionare = ∑ Q xp
i j

în care:
QT(n, m) - totalitatea produselor şi materialelor (n) şi a cantităţilor (m)
ce trebuie aprovizionate într-un an calendaristic (defalcat pe
trimestre);
Qi - totalitatea produselor şi a cantităţilor care se aprovizionează
(unde i = 1…………n);
pj - preţurile specifice fiecărui tip de produs (material) planificat
pentru achiziţie (preţuri previzionate).
14
 Proiectul planului de aprovizionare se întocmeşte la sfârşitul anului în
curs pentru anul următor. El cuprinde două părţi:
a) planificarea cheltuielilor pe articolele şi alineatele clasificaţiei
economice (conform tabelului nr.1.), în funcţie de specificul
fiecărui compartiment de aprovizionare (asigurare, asistenţă,
învăţământ ş.a.);
b) baza de calcul pentru stabilirea necesarului fizic de aprovizionat.
În continuare, în tabelul nr.2, prezentăm un exemplu de planificare a
cheltuielilor specifice pentru compartimentele: alimente, echipament,
carburanţi - lubrifianţi şi asigurarea tehnică cu armament şi muniţie.

Tabelul nr.2.
- mii lei -
Defalcare pe trimestre

Compartimentul

necesarului de
Denumirea

Valoarea
Nr. crt.

aprov.
articolului Natura
(alineatului) cheltuielilor I II III IV
bugetar

Compensaţia
bănească a 8.000 2.000 2.000 2.000 2.000
normei nr.1
22.01 HRANĂ

Compensaţia
ALIMENTE
OAMENI

bănească a
1. normei nr.13 200 50 50 50 50
(asigurarea cu
ţigări a m.t.)
Alimente de
4.800.000 1.300.000 1.200.000 1.140.000 1.160.000
achiziţionat
TOTAL 4.808.200 1.302.050 1.202.050 1.142.050 1.162.050
Procurarea
rechizitelor şi
24.05 FURNITURI

500 100 200 100 100

ECHIPAMENT

a furniturilor
DE BIROU

de birou
Fotografii
2.
militari în
termen pentru 160 40 40 40 40
carnetele de
serviciu
TOTAL 660 140 240 140 140

15
 Procurarea
C.L. necesari

FUNCŢIONĂRII TEHNICII DIN

CARBURANŢI - LUBRIFIANŢI
ÎNZESTRARE ŞI MATERIALE
funcţionării 3.000 1.000 700 500 800

LUBRIFIANŢI NECESARI
25.00.03 CARBURANŢI ŞI
tehnicii din
dotare
Procurarea

SPECIFICE
pieselor de
700 200 200 200 100
schimb de
3.
resortul C.L.
Procurarea
materialelor
necesare
120 40 40 40 40
pentru PSI şi
pentru
păstrarea C.L.
TOTAL 3.720 1.240 940 740 940

Procurarea de
DE INVENTAR DE
MICĂ VALOARE 150 40 40 40 30
ALTE OBIECTE

lacăte
SAU SCURTĂ
DURATĂ

ATAM
26.03

4. Procurarea de
unelte pentru 80 20 20 20 20
săpat şanţuri
TOTAL 230 60 60 60 50

În vederea justificării sumelor care figurează în planificarea

cheltuielilor, considerăm că planul de aprovizionare trebuie să cuprindă anexe
reprezentând baze de calcul aferente fiecărui articol (alineat) bugetar. În acest
sens, în continuare vom prezenta câteva exemple edificatoare.

1. Determinarea valorii alimentelor aprovizionate şi contractate de

către unitatea militară (art.22.01)
Tabelul nr.3
Trimestre
valoarea în mii lei
Cantitatea

(mii lei)
Nr. crt.

Denumirea Valoarea cantitate

P.U.
(kg)

produselor (mii lei)

I II III IV

100.000 60.000 80.000 60.000

1. Pâine albă 200.000 1,5 300.000 66.667 40.000 53.333 40.000
350.000 300.000 350.000 225.000
2. Carne 35.000 35 1.225.000 10.000 8.571 10.000 6.429
150.000 150.000 150.000 150.000
3. Preparate carne 15.000 42 600.000 3.571 3.571 3.810 4.042
30.000 30.000 30.000 30.000
4. Slănină 6.000 20 120.000 1.500 1.500 1.500 1.500

16
 2. Compensaţia bănească a normei de hrană nr.1 (art.22.01)
Tabelul nr.4
Valoarea pe trimestre (lei)

normă/zi (lei)
Beneficiari

Nr. de zile

Valoarea
Efective

Valoare

totală
(lei)
I II III IV

CADRE
161 1.433.408.760 358.352.190 358.352.190 358.352.190 358.352.190

24.731

360
M.A.C.

57 1.409.671 352.417 352.417 352.417 352.417

TOTAL 1.434.818.431 358.704.607 358.704.607 358.704.607 358.704.607

3. Procurarea materialelor de resortul hrănirii (art.26.03)

Tabelul nr.5
Defalcarea pe trimestre
Existent

Valoare
Necesar
(mii lei)

(mii lei)
(mii lei)
Deficit
P/U
Denumirea bunurilor
U/M

I II III IV
Maşină manuală tocat B 2 - 2 150 300 150 150
carne
Cuţite deschis cutii B 86 40 46 15 690 690
conserve
Funduri lemn B 8 - 8 20 160 160

2.4. Necesitatea întocmirii notelor cuprinzând indicatori

şi calcule de fundamentare

Nota cuprinzând indicatorii şi calculele de fundamentare (N.C.I.C.F.)

se foloseşte de unităţile militare - ordonatori de credite şi Direcţia Financiară.
Se utilizează ca document pentru dimensionarea veniturilor pe surse de
provenienţă şi a necesarului de mijloace financiare pentru efectuarea

17
cheltuielilor. Este document analitic pentru întocmirea planurilor pentru
autofinanţare3.
Prin contextura specifică, documentul se completează în ordinea
articolelor şi alineatelor clasificaţiei economice bugetare, ţinându-se seama de
normele financiare, normele de consum, de înzestrare (dotare) şi normativele
tehnice pentru întreţinere şi reparaţii în vigoare, aplicabile unităţilor
(activităţilor) care se autofinanţează. Un model de notă cuprinzând indicatorii
şi calcule de fundamentare este evidenţiat de anexa nr.2.
Ca urmare a descentralizării aprovizionării, începând cu anul 1994,
cea mai mare parte a produselor şi materialelor destinate pentru consumul
(uzul) curent sunt achiziţionate direct de către unităţile şi marile unităţi
militare. În acest scop, structurile militare (ordonatori de credite) întocmesc
planuri proprii de aprovizionare, care sunt corelate, din punct de vedere
financiar, cu datele prevăzute în notele cuprinzând indicatori şi calcule de
fundamentare întocmite pe compartimente de aprovizionare - înzestrare. În
acelaşi timp, sumele cuprinse în documentele menţionate vor servi la
întocmirea listelor (conform modelului din Normele Metodologice elaborate
de către Ministerul Finanţelor) cu necesarul de produse şi materiale (inclusiv
serviciile aferente) desfăşurate atât fizic cât şi valoric, ce urmează a fi
achiziţionate în anul de plan respectiv4.
Unităţile şi marile unităţi militare au obligativitatea solicitării
creditelor necesare (prin notă cuprinzând indicatorii şi calculele de
fundamentare) pentru achiziţia următoarelor produse şi materiale:
y toate produsele agroalimentare (cu termen scurt şi termen lung de
conservare) de pe plan local, mai puţin cele stabilite a se aproviziona
centralizat;
y materiale de resortul hrănirii, potrivit prevederilor instrucţiunilor
în vigoare;
y furajele şi nutreţurile concentrate necesare hrănirii animalelor (din
statele de organizare sau a celor din evidenţa fermelor ori
gospodăriilor agrozootehnice);
y materiale de resortul echipamentului, în conformitate cu
precizările reglementărilor în vigoare;

3
Instrucţiuni F12 - pentru utilizarea şi completarea documentelor de evidenţă în
activitatea financiar - contabilă din armată, Direcţia Financiară, Bucureşti, 1978,
p.26-27.
4
Gheorghe Minculete, Benone Andronic, Marketing în armată, Editura Academiei de
Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999, p.86-89
18
 y materialele care se aprovizionează descentralizat, specifice
celorlalte compartimente (specialităţi) din subordinea logisticii (C.L.,
cazarmare, A.T.A.M., geniu, chimic, transmisiuni ş.a.), potrivit
precizărilor legale.
Solicitarea mijloacelor băneşti prin nota cuprinzând indicatorii şi
calculele de fundamentare se face şi atunci, când:
y reparaţiile la unele materiale de resortul logisticii (tehnică, utilaje,
echipament ş.a.) nu se pot executa prin unităţile specializate (ateliere,
secţii şi baze de reparat tehnică militară ale Ministerului Apărării
Naţionale);
y intervine necesitatea prestării periodice a unor servicii, în cadrul
unităţilor (marilor unităţi) cum ar fi: deratizări, dezinsecţii şi dezinfecţii
în spaţiile în care se depozitează şi manipulează produse
agroalimentare şi echipamente;
y este necesară curăţirea chimică a echipamentului tip militar în
termen (pentru iarnă) la agenţii economici specializaţi din garnizoană.
Notele cuprinzând indicatori şi calcule de fundamentare se întocmesc
în cadrul unităţilor (marilor unităţi) anual, de regulă, în luna februarie pentru
anul următor şi servesc la întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli al
structurilor militare respective. Pe parcurs, datorită instabilităţii economice,
sumele solicitate iniţial la ordonatorii de credite vor fi suplimentate în funcţie
de creşterea ratei inflaţiei, pentru desfăşurarea normală a activităţilor de
aprovizionare şi consum (utilizare).

2.5. Justificarea cheltuielilor cu salarizarea personalului

În contextul actual, cheltuielile cu salarizarea personalului ocupă un

loc distinct în conţinutul şi structura cheltuielilor unităţii militare bugetare.
Salarizarea personalului militar şi civil, ca subsistem al activităţii
financiar - contabile din armată, este determinată (condiţionată) de cantitatea
resurselor aflate la dispoziţie (aprobate prin legea bugetului de stat), structura,
dimensiunile şi organizarea pe categorii de personal.
Ca şi celelalte cheltuieli ale unităţii militare, cheltuielile cu salarizarea
personalului sunt cuprinse în proiectul "Planului de venituri şi cheltuieli" ce se
întocmeşte la sfârşitul anului în curs pentru anul următor.
Activitatea de planificare şi execuţie a cheltuielilor privind salarizarea
personalului se desfăşoară de către compartimentul financiar - contabil al
unităţii militare sub directa coordonare a contabilului şef.
19
 Cheltuielile de personal sunt reglementate de Legea 138/1999 şi Legea
154/1998, cuprinzând totalul soldelor, salariilor, indemnizaţiilor, sporurilor,
primelor, recompenselor şi altor drepturi stabilite prin lege şi se determină pe
baza indicatorilor şi calculelor de fundamentare prevăzute de metodologia de
planificare în vigoare.
Structura cheltuielilor cu salarizarea personalului se determină pe baza
clasificaţiei bugetare care este prezentată succint în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.6
Articol
Detalii asupra cheltuielilor de
Observaţii
personal

- soldele cadrelor militare

- soldele militarilor în termen şi
militarilor cu termen redus
Cheltuieli de personal
- soldele rezerviştilor concentraţi
10 - salarii (solde) personal militar
- salariile angajaţilor civili
- salarii angajaţi civili
- sporuri, prime
- indemnizaţii de conducere
- alte drepturi salariale
- se stabilesc pe grupe de muncă din
fondul total de salarii şi se suportă de
către unitatea militară (30% pentru
Contribuţii pentru asigurările grupa a III-a, 35% pentru grupa a II-a
11
sociale de stat şi 40% pentru grupa I)
- în calcul se iau salariile angajaţilor
civili şi soldele militarilor angajaţi pe
bază de contract
- se suportă de către angajator
(unitatea militară) în cuantum de 5%
din fondul total de salarii
12 Cheltuieli pentru fondul de şomaj
- în calcul se iau salariile angajaţilor
civili şi soldele militarilor angajaţi pe
bază de contract
- se acordă sub formă de diurnă de
delegare, detaşări sau mutări în interes
Cheltuieli pentru deplasări, detaşări, de serviciu
13
mutări, transferuri - diurna şi cheltuielile de transport
pentru personalul ce se deplasează în
aplicaţii, tabere etc.
20
 - costul transportului militarilor în
termen (încorporări, concedii, treceri în
rezervă)
- drepturile cuvenite personalului
trimis în străinătate în interes de
serviciu
- alte cheltuieli pentru transportul
personalului
- se suportă atât de angajat (7%) cât
Contribuţie pentru constituirea
14 şi de angajator (7% din fondul total de
fondului de sănătate
salarii)
Ajutoare acordate la trecerea în - cuantumul acestora este stabilit
21
rezervă pentru cadrele militare prin dispoziţii legale
- fondul de sănătate pentru militarii
în termen; se suportă de către angajator
(unitatea militară) şi se calculează în
38 Transferuri
funcţie de numărul militarilor în termen
(n x de 2 ori salariul minim pe
economie x7%)
Plăţi compensatorii acordate
40 cadrelor militare trecute în rezervă
în condiţiile ordonanţei nr.7/1999

Solicitarea de fonduri pentru plata drepturilor salariale se înaintează la

ordonatorul principal de credite lunar până pe data de 06 ale lunii în curs
pentru luna următoare.
Stabilirea şi plata drepturilor băneşti se face în strictă concordanţă cu
prevederile actelor normative în vigoare şi ale ştatelor de organizare ţinându-se
cont de valoarea de referinţă universală şi de indicatorul de prioritate
intersectorială.
Documentele pe baza cărora se plătesc drepturile salariale cuvenite
personalului militar (cadre, militari angajaţi şi militari în termen) şi
personalului civil sunt ştatele de plată nominale.
Pentru justificarea cheltuielilor, la ştatele nominale se anexează
următoarele documente5:
a) balanţa de verificare care cuprinde
- totalul ştatului din luna precedentă;
- adăugiri (se vor specifica nominal cadrele, sumele
reprezentând drepturile salariale cuvenite precum şi numărul
5
Fi-1 - Regulamentul activităţii financiar - contabile din armată
21
 ordinului de zi pe unitate în baza căruia s-au operat
adăugirile);
- total;
- scăderi (se vor indica nominal cadrele, sumele cu care se scad
de la drepturi şi numărul ordinului de zi pe unitate);
- total luna curentă.
b) notele de lichidare ale personalului alocat (scos) la (de la) drepturi
c) tabelul centralizator al reţinerilor.
În cadrul sistemelor relaţionale ce se stabilesc în unitatea militară între
diferite compartimente, apreciem că este necesară o conlucrare strânsă între
compartimentul (ofiţerul) cu managementul resurselor umane şi
compartimentul financiar - contabil pentru stabilirea exactă a tuturor
drepturilor salariale cuvenite personalului unităţii militare.
În acest sens, ofiţerul cu managementul resurselor umane va furniza
date şi informaţii referitoare la încadrarea pe funcţii corespunzătoare
coeficienţilor de ierarhizare, încadrarea şi promovarea în funcţii, trepte şi
grade profesionale a salariaţilor civili, precum şi personalul care beneficiază de
anumite drepturi salariale specifice (sporuri pentru condiţii grele sau
periculoase de muncă, prime de zbor, sporuri pentru munca prestată peste
programul normal de lucru etc.).
Pe baza acestor informaţii compartimentul financiar - contabil va
stabili cuantumul drepturilor salariale după ce documentele justificative au fost
avizate de comisiile stabilite prin ordin de zi pe unitate de către comandantul
unităţii militare.

22
 CAPITOLUL III

TITLURILE DE CREDIT ŞI DE PLATĂ.

UTILITATEA LOR ÎN DOMENIUL MILITAR

3.1. Funcţiile titlurilor de credit şi de plată

Instrumentele de credit sau efectele de comerţ sunt înscrisuri care dau

posesorului legitim dreptul la plata unei sume de bani. Intră în această
categorie: cambia, biletul la ordin, varantul, cecul şi ordinul de plată care sunt
considerate instrumente pe baza cărora sunt achitate (plătite) anumite sume de
bani ce le revin creditorilor.
Importanţa instrumentelor de credit şi de plată menţionate este
evidenţiată prin următoarele funcţii pe care acestea le îndeplinesc în procesul
economic, astfel:

• Îndeplinesc funcţia de numerar şi de instrument de plată, întrucât

acestea sunt înscrisuri care exprimă în monedă valoarea pe care o
încorporează;

• Sunt titluri de credit (cambia, biletul la ordin, cecul, varantul),

fiindcă dau dreptul titularului de a încasa suma arătată în scris, iar
până la scadenţă debitorul beneficiază de credit;

• Sunt titluri negociabile (cambia, biletul la ordin, cecul, varantul),

datorită posibilităţii transmiterii lor prin mijloacele dreptului
comercial;

• Cecul şi ordinul de plată sunt mijloace de plată şi mai puţin

instrumente de credit. Cu toate acestea, datorită faptului că îi sunt
aplicabile unele reguli proprii titlurilor de credit, cecul este şi el în
categoria titlurilor menţionate.

23
 3.2. Cambia

3.2.1. Clasificarea generală a cambiei

În cadrul relaţiilor de plăţi efectuate prin intermediul cambiilor se

folosesc mai multe tipuri, astfel:
• Cambia comercială, emisă de trăgătorul vânzător asupra
trasului cumpărător. În cazul în care cambia comercială este însoţită de
documentele de dispoziţie asupra mărfii, atunci cambia devine cambie
documentară;
• Cambia bancară, emisă de vânzător asupra unei bănci;
• Cambia financiară este documentul emis de o bancă
asupra unei alte bănci;
• Cambia nominativă;
• Cambia″la ordin″;
• Cambia domiciliată.

3.2.2. Modul de utilizare şi de circulaţia a cambiei

Cambia este un înscris prin care creditorul (″trăgătorul″) dă ordin

debitorului său (″trasul″) să achite la o anumită dată (″scadenţă″) sau la
prezentare, o sumă de bani determinată, unei a treia persoane (″beneficiarul″)
sau la ordinul acestuia.
Pentru a fi valabilă, cambia trebuie să conţină menţiunile obligatorii
cuprinse în Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată
prin Legea nr.83 din 1994.
Deci, cambia pune în legătură trei persoane:
- persoana (fizică sau juridică) denumită ″trăgător″, care în calitate de
creditor ordonă plata;
- persoana (fizică sau juridică) denumită ″tras″, care în calitate de
debitor va plăti suma înscrisă pe cambie;
- persoana (fizică sau juridică) denumită ″beneficiar″, căreia i se va
plăti suma respectivă.

3.2.3. Funcţia de instrument de încasare şi de credit a cambiei

La iniţiativa creditorului (trăgătorului), trăgătorul remite cambia, de

obicei băncii sale care, după ce îi va achita sumele cuvenite (în cadrul operaţiei
24
de scontare), va prezenta efectul comercial trasului, la scadenţă în vederea
încasării.
Din punct de vedere conceptual, scontarea reprezintă operaţiunea prin
care o bancă achiziţionează la vedere, de la unul din clienţii săi, o creanţă la
termen oferind suma înscrisă pe efectul de comerţ respectiv, mai puţin
comisionul şi dobânda.
În vederea concretizării încasării, cambia cuprinde (în formular)
următoarele elemente:
- numele şi semnătura trăgătorului;
- numele trasului;
- adresa, numărul contului şi banca trasului;
- data şi locul emiterii;
- felul cambiei (cambie, , poliţă);
- locul plăţii;
- scadenţa (la vedere sau la prezentare; la termen; la un anumit
număr de zile de la prezentare; la o dată calendaristică fixă; la un
anumit număr de zile de la data emiterii)
- numele beneficiarului;
- adresa, codul fiscal şi ştampila trăgătorului;
- suma în litere şi cifre;
- moneda.
Schema pe care o prezentăm în continuare evidenţiază funcţia de
instrument de încasare a cambiei.
¬ Livrarea de mărfuri + emiterea cambiei
TRĂGĂTORUL TRASUL
(furnizorul) − Remiterea cambiei semnate (clientul)
¯ ® Prezentarea cambiei
spre scontare

Mobilizarea creanţei BANCĂ Prezentarea cambiei la scadenţă

comerciale şi încadrarea acesteia

Fig.nr.1. Funcţionarea cambiei ca instrument de încasare şi de credit

În limbajul financiar, funcţia de instrument de credit al cambiei apare

(concomitent cu încasarea) atunci când trăgătorul, beneficiarul sau purtătorul
scontează cambia (potrivit schemei anterioare) ceea ce presupune ca , odată cu
prezentarea efectului în bancă, să-i fie creditată suma înscrisă în cambie. În
acest caz, creanţa va fi reprezentată de cambia trasă de furnizor asupra
clientului său.
25
 Exemplu: Clientul ″Y″ datorează vărsătorului ″X″ valoarea unei
facturi de 20.000.000 lei emisă la data de 10 ianuarie 2000 şi achitabilă la
sfârşitul lunii februarie 2000. În 12.01.2000 furnizorul trage asupra clientului
său o cambie de 20.000.000 lei pe care acesta din urmă o acceptă pe
14.01.2000. Prin forţa cambiei acceptate, creanţa mobilizată a furnizorului
asupra clientului poate fi vândută unei bănci (prin scontare), operaţie ce
conduce la creşterea disponibilităţilor trăgătorului.

3.2.4 Funcţia de instrument de plată a cambiei

Trăgătorul (beneficiarul sau purtătorul) efectului de comerţ poate

prezenta cambia ca mijloc de decontare (plată) unui creditor al său, operaţie ce
poartă denumirea de andosare.
Andosarea reprezintă înscrierea făcută de purtător (denumit andosant)
pe verso-ul unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin etc), care atestă transferul
creanţei către altă persoană (andosit). Andosantul răspunde solidar pentru plata
sumei înscrisă pe titlul de credit. Andositul comandă aceluia ce trebuie să
plătească suma (trasul). În schema următoare prezentăm mişcarea cambiei în
procesul de andosare.
Livrarea de mărfuri + emiterea cambiei
TRĂGĂTORUL TRASUL
(furnizorul sau Remiterea cambiei semnate (clientul)
andosantul)

Prezentarea cambiei la scadenţă

şi încasarea acesteia

CREDITORUL
Mobilizarea creanţei comerciale
(andositul nr.1)

Prezentarea cambiei spre scontare BANCĂ

Operaţia anterioară
andosării care a
generat datoria lui
″X″

CREDITORUL Andosarea şi
(andositul nr.1) remiterea cambiei

Fig.nr.2. Funcţia de instrument de plată a cambiei

26
 La rândul său creditorul nr.2 (andositul nr.2) poate să aleagă una din
următoarele variante: să andoseze încă o dată cambia; să sconteze acest efect
în bancă; să aştepte scadenţa pentru a i se face plata de către tras (cumpărător).
Exemplu: un comerciant,Ionescu Gheorghe,a vândut o marfă în
valoare de 50.000.000 lei comerciantului Popescu Vasile cu plata peste 3 luni
şi doreşte ca această sumă să fie plătită lui Teodorescu Ioan. Toate cele trei
persoane locuiesc în Bucureşti.
Comerciantul (creditor sau trăgător) va completa un formular de
cambie (trată, poliţă) cu următorul text:

Bucureşti, 20 martie 2000.

Bun pentru 50.000.000(cincizecimilioanelei) la 20 iunie 2000.
La 20 iunie 2000 veţi plăti pentru această cambie/contra acestei
cambii la ordinul lui Teodorescu Ioan suma de 50.000.000 lei
(cincizecimilioanelei)la sediul firmei acestuia din str. M.Bravu
nr.428, bl.V16, sc.3, ap.20, et.3, tel.324.28.22
Trăgător Tras
IONESCU GHEORGHE POPESCU VASILE
S.C. TRANSCOM S.A. S.C. FRICARM S.A. Acceptat
Semnătura
Piaţa Unirii 142 Piaţa Dorobanţi 29 L.S.
Bl.14, ap.8 bl.H4, ap.16
Cod fiscal 0428921234 Banca Turco-Română
L.S. Cont:42283179482
Semnătura Bucureşti

Explicaţii tehnice:
• creditorul remite cambia mai întâi debitorului, care înscrie pe faţa
ei cuvântul ″acceptat″ şi semnează, apoi (după ce o primeşte)
beneficiarul indicat în document. Acesta o va păstra până la scadenţă
când o va prezenta trasului, care va efectua plata.
• Beneficiarul se poate însă prevala de clauza ″la ordin″ şi poate
transfera altei persoane dreptul său de creanţă asupra trasului. Pentru
aceasta, el va înscrie pe dosul tratei cuvintele ″plătiţi la ordinul……″
şi va semna (andosare sau gir).
• Fiecare nou beneficiar va putea proceda la fel până la scadenţa
cambiei. În felul acesta cambia, instrument de credit prin excelenţă,
devine un instrument de plată.
• Cu cât cambia circulă mai mult prin andosare, cu atât achitarea ei
la scadenţă este mai bine asigurată, întrucât fiecare andosator
garantează plata solidar cu trasul.

27
 • În cazul când se consideră necesar plata mai poate fi asigurată prin
avalizare, adică prin înscrierea pe faţa cambiei a cuvintelor ″pentru
aval″ şi semnarea ei de către o persoană sau o bancă. În acest caz
avalizatorul răspunde solidar cu trasul pentru plata sumei la
scadenţă.
Pentru o înţelegere imediată, evidenţiem faptul că noţiunea de aval
reprezintă o menţiune scrisă pe un efect comercial, prin care o persoană
denumită avalist garantează plata la scadenţă a titlului de credit. Avalul poate
fi dat de către un semnatar al cambiei (biletului la ordin, cecului), precum şi de
o altă persoană. În acest scop, se poate avea în vedere întreaga sumă înscrisă
pe efectul comercial sau o sumă mai mică. Avalul este deseori folosit pentru
garantarea plăţilor sub forma documentelor spre acceptare. Efectul comercial
acceptat şi avalizat poate fi scontat constituind astfel o sursă de credit.

3.3. Biletul la ordin

3.3.1. Generalităţi privind biletul la ordin.

Elementele componente

Fiind un instrument de plată, biletul la ordin reprezintă un înscris prin

care o persoană, numită subscriptor sau emitent, se angajează să verse la o
anumită dată o sumă determinată unei alte persoane numită beneficiar. Plata
sumei se poate face şi la ordinul beneficiarului, care este deţinătorul biletului
la ordin.
Spre deosebire de cambie care este creată la iniţiativa creditorului,
biletul la ordin este creat la iniţiativa debitorului. Subscriptorul (debitorul) este
în acelaşi timp trăgător şi tras.
Pentru a fi valabil, biletul la ordin trebuie să conţină menţiunile
obligatorii cuprinse în legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin,
modificată prin legea nr.83/1994.
Un bilet la ordin trebuie să menţioneze următoarele informaţii:
• Denumirea titlului;
• Promisiunea pur şi simplu de a plăti o sumă determinată;
• Indicarea scadenţei (la vedere sau la prezentare; la un anumit
număr de zile de la prezentare; la o dată fixă; la un anumit număr de
zile de la emitere)
• Indicarea locului de plată;

28
 • Numele beneficiarului;
• Locul şi data subscrierii (emiterii);
• Semnătura subscriptorului (emitentului).
Biletul la ordin este o promisiune de a plăti şi un mandat de plată.
Regulile referitoare la plata, scadenţa, girarea, protestul cambiei sunt aplicabile
şi biletului la ordin. Totodată el este al doilea instrument din punct de vedere al
mobilizării de credite.
Experienţa franceză arată că un bilet la ordin nu poate să fie emis din
ordinul furnizorului decât atunci când factura specifică acest lucru. Dacă
furnizorul nu primeşte biletul la ordin în următoarele treizeci de zile (de la data
facturării), acesta poate să emită o cambie pe care debitorul (clientul) trebuie
să o accepte.
În calitate de instrument de plată a datoriilor comerciale, el este aplicat
mai ales de marile întreprinderi. Deoarece biletul la ordin este uneori transmis
cu întârziere în vederea mobilizării creditelor, furnizorii lor preferă să se
deconteze cu clienţii prin intermediul cambiilor.
Biletul la ordin a cărui scadenţă nu este arătată în mod explicit este
socotit plătibil la vedere.

3.3.2. Circulaţia biletului la ordin

În exemplul următor evidenţiem posibilitatea utilizării biletului la

ordin într-o situaţia în care sunt angajate două firme comerciale.
Exemplu: Societatea comercială ″Alfa″ S.A. încheie un contract cu
S.C. ″Romconstruct″ S.A. pentru construirea unei hale de producţie în valoare
de 1.500 milioane lei, urmând ca suma să fie achitată într-un termen de 30 zile
de la recepţia halei. După încheierea contractului, S.C. ″Alfa″ S.A.
completează un bilet la ordin prin care se obligă să plătească suma de 1.500
milioane lei S.C. ″Romconstruct″ S.A.. Din acest moment S.C. ″Alfa″ S.A. se
află în poziţia de emitent, iar S.C. ″Romconstruct″ S.A. este beneficiarul
biletului la ordin. La scadenţă, executantul contractului, prezintă biletul la
ordin pentru încasarea sumei, fie la S.C. ″Alfa″ S.A., fie băncii acesteia. S.C.
″Romconstruct″ S.A i se achită contravaloarea biletului la ordin.
În continuare, prezentăm schema care evidenţiază circulaţia biletului la
ordin cu ocazia executării unei lucrări de construcţii.

29
 Încheie contractul

Emite biletul la ordin

S.C. ″Alfa″ S.A. S.C. ″Romconstruct″ S.A
-emitent- Prezintă la plată biletul la ordin -beneficiar-

La scadenţă achită suma

(se stinge creanţa)

Fig.nr.3 Schema circulaţiei biletului la ordin

Ulterior, în urma circulaţiei biletului la ordin prin girare, scontare,

rescontare apar pe rând şi alţi beneficiari cu care subscriptorul nu a avut nici a
legătură.

3.4. Metodologia scontării cambiei

şi a biletului la ordin

Pentru determinarea valorii scontate a unei cambii, în vederea

mobilizării creanţei sunt utilizate noţiunile ″scont simplu comercial″ şi ″capital
scontat″, care se explică prin următoarele formule:
procent de scont
scont simplu comercial = capital nominal x x durata în ani
100

capital scontat = capital nominal x 1 -( procent de scont

100 x durata în ani)
Diferenţa dintre valoarea nominală (k) şi valoarea scontată (kα) se
numeşte scont şi se notează S. Deci:

Scontulcambiei = valoareanominală – valoareascontată ,adică

S = k - kα

Exemplul nr.1: O poliţă (cambie, bilet la ordin) este scadentă pe data

de 31 decembrie, când valoarea sa nominală k = 100.000 unităţi monetare.
Dacă deţinătorul o vinde unei bănci comerciale cu o lună mai devreme îi
aplică un scont comercial simplu de 12%, atunci valoarea scontată a poliţei
(sau cât primeşte deţinătorul pe ea) va fi:
30
 kaα = 100.000 x (1- 12/100 x 1/12)=99.000 unităţi monetare

S = 100.000 – 99.000 = 1.000 unităţi monetare

exemplul nr.2: O poliţă este scadentă pe 30 iunie, când valoarea sa

nominală este de 720.000 unităţi monetare. Deţinătorul o prezintă la scontare
cu 27 de zile înainte de scadenţă când banca comercială îi prezintă condiţiile
de scont:
1. procent de scont - 9%
2. comision de acceptare - 1,5%
3. comision fix pe efect - 2.000 unităţi monetare
4. taxă pe comision fix - 18%
5. se adaugă 3 zile de bancă
6. se aplică scontul simplu comercial.
În condiţiile de mai sus durata până la scadenţă este tcalc = 27 + 3 = 30
zile, iar sumele reţinute de bancă din valoarea nominală vor fi:
S1=k x 9/100 x 30/360 = 720.000 x 9/100 x 30/360 = 5.400 unităţi monetare
S2=k x 1,5/100 x 30/360 = 720.000 x 1,5/100 x 30/360 = 900 unităţi monetare
S3=k x 18/100 x 30/360 = 720.000 x 18/100 x 30/360 = 2.000 unităţi monetare
S4=2.000 x 18%
Suma totală reţinută se numeşte taxă de scont sau agio.
Deci, agio = s1+s2+s3+s4= 8.660 şi în acest caz

Valoarea scontată(kα) = valoarea nominală (k) – agio(s)

Deci, kα = 720.000 – 8.660 = 711.340 unităţi monetare.

Cu o astfel de explicitare a taxei de scont, definim procentul real de
scont q1 = 100 j1, ca fiind soluţia ecuaţiei.

k x q1 x t capital nominal x procent real x durata reală

Agio - Taxa pe comision fix = =
100 x 360 100x 360
720000 x q2 x 27
8600 - 360 = ⇒ q1 = 15 ,37%
100 x 360
711340 x q2 x 27
8600 - 360 = ⇒ q2 = 15 ,5556%
100 x 360

Procentul q1 = 15,37% arată că în realitate deţinătorul poliţei plăteşte

15,37 unităţi monetare pentru fiecare o sută de unităţi monetare de care
beneficiază şi nu doar 9 unităţi monetare cât prevede procentul de scont.
31
 În anexa nr.3 prezentăm un exerciţiu practic în care evidenţiem:
y Determinarea valorii totale pe care trebuie să o plătească o unitate
militară unei firme furnizoare, pentru livrarea unui produs dat;
y Stabilirea taxei de scont care i se reţine furnizorului (în urma
operaţiunii de scontare) de către o bancă;
y Determinarea cuantumului penalităţilor pe care trebuie să le
plătească o firmă altei firme pentru o plată restantă;
y Determinarea totalului sumei restante pe care trebuie să o
plătească o firmă, până la scadenţă, altei firme.

3.5. Varantul

Varantul este un titlu de creanţă folosit în comerţ. El se foloseşte în

cazul mărfurilor care urmează a fi transportate pe apă, pe timpul depozitării lor
în docuri sau în orice instalaţii de depozitare şi reprezintă o creanţă a
proprietarului mărfii faţă de depozitar, de o valoare egală cu valoarea
mărfurilor predate.
Varantul se eliberează de un antrepozit, doc, port, depunătorului unei
mărfi în acel antrepozit, doc sau port. El se compune dintr-o recipisă care
constituie titlul de proprietate asupra mărfii şi din varantul propriu-zis, care
prin andosare poate circula ca un efect de comerţ, conferind deţinătorului
drepturile care derivă din titlu, garantate prin marfa depusă (mărfuri
industriale, agricole, petroliere etc). Avantajul varantului este acela că
înlocuieşte circulaţia documentelor de credit.

3.6. Cecul

3.6.1. Generalităţi privind utilizarea cecului

Cecul, în afara numerarului şi cărţilor de plată, este cel mai folosit

instrument pentru a face plăţi. Fiind un instrument de plată, cecul este utilizat
de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi.
Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de încasări sau
prin acordarea unui credit.
Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul
creării sale trei persoane: ″trăgătorul″, ″trasul″ şi ″beneficiarul″. Instrumentul
este creat de trăgător, care în baza unui disponibil constituit în prealabil la o
32
societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se află în poziţia de
tras, să plătească la prezentare, o sumă determinată, unei terţe persoane sau
însuşi trăgătorului aflat în poziţia de beneficiar.
Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate
operaţiile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul,
posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte.
Pentru ca trăgătorul să poată emite cecuri, banca îi eliberează
clientului formulare de cecuri în alb, dacă aceasta deţine un disponibil
corespunzător în cont.
Posesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează şi
îl predă beneficiarului care, la rândul său, îl va prezenta băncii sale pentru
încasare.
Pentru a fi valabil, cecul trebuie să conţină menţiunile obligatorii cuprinse în
Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr.83/1994.

3.6.2. Transmiterea cecului

Posibilităţile de circulaţie (transmitere) ale unui cec sunt:

a) simpla remitere – cazul cecului la purtător care în momentul
emiterii, nu indică expres beneficiarul sau poartă menţiunea ″la purtător″.
Acest cec, va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar, fie deţinătorului
cecului;
b) cesiunea de creanţă ordinară – atunci când cecul este emis pe
numele unei anumite persoane şi conţine menţiunea ″nu la ordin″. În acest caz
numai persoana nominalizată poate să-l încaseze.
c) girarea – operaţiune prin care se transmit, odată cu remiterea şi
toate drepturile rezultate din cec. Ea este o menţiune specială făcută pe verso-
ul cecului în favoarea oricui, inclusiv în favoarea ″trăgătorului″. Noul
beneficiar poate, la rândul său, să gireze cecul.

3.6.3. Plata cecului

Cecul este plătit numai la vedere (la prezentare).

Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise şi plătibile în
România sunt:
- 8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea unde a fost emis;
- 15 zile în cazul plăţii cecului în altă localitate decât cea în care a
fost emis;
- 30 zile în cazul cecului circular.
33
 Prezentarea cecului după expirarea termenului legal de acţiune (regres)
împotriva giranţilor are ca efect pierderea acestui drept.
Toate persoanele care în orice calitate s-au obligat prin cec (trăgător,
giranţi), sunt responsabile solidar în ceea ce priveşte plata cecului respectiv, cu
toate că obligaţiile au fost asumate în momente diferite.

3.6.4. Tipuri de cecuri

a) din punct de vedere al modului în care este stipulat beneficiarul

există:
- cec nominativ, care are indicat numele şi nu se transmite prin
girare;
- cec la ordin, care are indicat numele şi menţiunea expresă ″la
ordin″; se transmite prin gir;
- cec nu la ordin, care nu poate fi transmis prin gir;
- cec la purtător, care are menţiunea expresă ″la purtător″ şi este
plătibil oricui prezintă cecul.
b) după modul de încasare:
- cec obişnuit (nebarat), care se poate plăti în numerar sau prin cont
fără restricţii, la dorinţa beneficiarului cu suma indicată;
- cec barat, care intră în acţiunea de compensare şi care este utilizat
pentru plata în cont bancar. Trăgătorul sau posesorul unui cec poate face o
barare prin înscrierea a două linii paralele, orizontale sau oblice pe faţa
cecului; aceasta înseamnă că beneficiarul va trebuie să recurgă la serviciile
unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec, încasarea în numerar direct
de la banca trăgătorului nefiind posibilă.
Bararea poate fi: generală – dacă nu prezintă nici o menţiune între cele
două linii; specială – dacă între cele două linii este menţionată denumirea unei
bănci. Bararea generală poate fi transformată în barare specială. Opţiunea
inversă este interzisă.
- cec certificat, care este certificat în prealabil de bancă privind
existenţa disponibilului în cont;
- cec de călător prin care trăgătorul poate condiţiona plata acestuia
de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul (posesorul) şi
semnătura persoanei care încasează respectivul cec la prezentare. În fapt,
posesorul depune o primă semnătură pe cec în momentul în care îl cumpără; a
doua o face în momentul încasării în prezenţa funcţionarului bancar de la
ghişeul băncii sau în momentul efectuării unei plăţi, în prezenţa beneficiarului.
c) după părţile angajate în derularea plăţilor:
34
 - personal, care este tras de o persoană fizică sau juridică asupra
unei bănci;
- circular, care este tras de o bancă asupra altei bănci.

3.6.5. Circulaţia cecului

Dacă cecul este utilizat şi în domeniul militar, pentru plata

contravalorii produselor, materialelor şi serviciilor către furnizorii contractanţi,
atunci putem considera exemplul menţionat în continuare.
exemplu:
• unitatea militară nr.1010 Bucureşti achiziţionează produse
agroalimentare de la S.C. ″CARNFRIG″S.A., în valoare de 950.000
lei.
• unitatea militară nr.1010 Bucureşti are cont curent deschis la
Banca ″N″, iar S.C. ″CARNFRIG″S.A la banca″M″
• în baza disponibilului din contul curent, banca ″M″ eliberează un
carnet de cecuri unităţii militare nr.1010
• la achiziţionarea mărfii, reprezentantul unităţii militare nr.1010
completează o filă din carnetul de cecuri cu datele necesare, cu
suma reprezentând contravaloarea produselor alimentare
cumpărate, o semnează şi o înmânează reprezentantului
magazinului S.C. ″CARNFRIG″S.A
• din momentul primirii produsului şi predării filei de cec, unitatea
militară nr.1010 se află în postură de trăgător, banca ″M″ are
calitatea de tras şi S.C. ″CARNFRIG″S.A pe aceea de beneficiar.
• S.C. ″CARNFRIG″S.A prezintă cecul la banca ″N″, care îl
transmite băncii ″M″ pentru încasare.
• Banca ″M″ achită cecul băncii″N″.
• Astfel se stinge datoria unităţii militare nr.1010 faţă de S.C.
″CARNFRIG″S.A
În continuare, prezentăm modul de circulaţie a cecului, potrivit
exemplului considerat anterior.

35
 − Încheie contractul de vânzare cumpărare
U.M. 01010 ¯ Remit cecul tras asupra Băncii ″M″ S.C.CARNFRIG S.A.
TRĂGĂTORUL ² Se stinge creanţa BENEFICIAR

® °
Se UM 1010 Prezintă cecul la
eliberează trage un cec Banca ″N″
carnetul de asupra
cecuri Băncii ″M″
¬
± Prezintă cecul la plată
BANCĂ″M″ BANCĂ ″N″
Tras ² Achită cecul Banca beneficiarului

Fig.nr.4. Schema de circulaţie a cecului

În anexa nr.4, prezentăm un exerciţiu practic , care relevă circulaţia
cecului nominativ (obişnuit) utilizat de unitatea militară pentru ridicarea unor
bani din contul deschis la trezoreria locală în vederea procurării unor bunuri
materiale cu plata în numerar.

3.7. Ordinul de plată

3.7.1. Generalităţi privind ordinul de plată

Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de către

emitentul acesteia unei societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia
unui beneficiar o anumită sumă de bani, la o anumită dată.
O astfel de dispoziţie este considerată ordin de plată dacă:
a) societatea bancară receptoare intră în posesia sumei respective, fie
prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea ei de la emitent, şi
b) nu prevede că plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului.
Pe ″drumul″ parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar, se
pot interpune mai multe societăţi bancare, acestea efectuând succesiv
operaţiuni de recepţie, autentificare, acceptare şi executare a ordinului de plată.
Toată această serie de operaţiuni poartă denumirea de transfer – credit.
Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic sau pe suporturi
neconvenţionale (magnetic, electronic).

36
 - Pentru a fi valabil, ordinul de plată trebuie să conţină menţiunile
obligatorii cuprinse în Regulamentul B.N.R. nr.8/19.08.1994
privind ordinul de plată.

3.7.2. Participanţii implicaţi de ordinul de plată

Participanţii într-un transfer - credit sunt următorii:

• Emitentul (non-bancar sau bancar) este persoana care emite un
ordin de plată pe cont propriu;
• Plătitorul (client al societăţii bancare iniţiatoare sau însăşi
societatea bancară iniţiatoare) sau primul emitent;
• Beneficiarul (client al societăţii bancare destinatare sau însăşi
societatea bancară destinatară);
• Societatea bancară iniţiatoare este prima societate bancară
emitentă a unui ordin de plată;
• Societatea bancară destinatară este ultima societate bancară din
lanţul transferului – credit, cea care recepţionează şi acceptă ordinul
de plată pentru a pune la dispoziţia beneficiarului suma de bani
înscrisă în acesta.
În derularea transferului – credit pot interveni şi societăţi bancare
intermediare, altele decât societatea bancară iniţiatoare sau societatea bancară
destinatară.
Aceste trei tipuri de societăţi bancare pot fi emiţătoare, atunci când
emit ordinul de plată sau receptoare, atunci când îl recepţionează.

3.7.3. Operaţiuni necesare executării ordinului de plată

În vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiei plătitorului exprimată

prin emiterea ordinului de plată, societăţile bancare participante în cadrul
transferului – credit respectiv, trebuie să efectueze în ordine următoarele
operaţiuni:
a. recepţia – procedura de recunoaştere a primirii ordinului de
plată;
b. autentificarea – procedura prin care se determină că ordinul de
plată a fost emis de persoana indicată ca emitent pe document;
c. acceptarea – procedura prin care se recunoaşte ca valabil un
ordin de plată recepţionat;
d. refuzul – procedură utilizată în cazul în care o societate bancară
receptoare decide că nu este posibil să execute un ordin de plată dat de
37
 un emitent sau că executarea ar determina costuri excesive ori întârzieri
în finanţarea transferului – credit;
e. executarea – procedura de emitere a unui ordin de plată acceptat
anterior.

3.7.4. Drepturile şi obligaţiile participanţilor

Derularea unui transfer – credit se desfăşoară pe baza unor principii de

procedură din care decurg obligaţii, respectiv drepturi pentru contrapartidă,
riguros stabilite, ale participanţilor astfel:
• emitentul are obligaţii în legătură cu:
- emiterea ordinului de plată;
- plata pentru ordinul de plată emis.
• plătitorul are obligaţia plăţii spezelor bancare aferente procesării
ordinului de plată;
• societatea bancară iniţiatoare are obligaţii privind:
- returnarea sumei în caz de nefinalizare a transferului – credit;
- plata dobânzilor de întârziere (în situaţia în care întârzierea
plăţii i se datorează);
• societatea bancară receptoare are obligaţii cu privire la : recepţia,
autentificarea, acceptarea sau refuzul; executarea ordinului de plată
recepţionat, inclusiv intervalul de timp obligatoriu în care trebuie să
se facă acesta; plata dobânzii de întârziere (în situaţia în care
întârzierea plăţii i se datorează);
• societatea bancară destinatară are obligaţii referitoare la: recepţia,
autentificarea; acceptarea sau refuzul; punerea fondurilor la
dispoziţia beneficiarului;
• plata dobânzii de întârziere (în situaţia în care întârzierea plăţii i se
datorează).
Modalitatea completării ordinului de plată pentru trezoreria statului pe
suport hârtie (OPHT), de către unităţile şi marile unităţi militare ca ordonatori
de credite, este prezentată în anexa nr.5.

3.7.5. Circulaţia ordinului de plată

În exemplul următor prezentăm utilizarea ordinului de plată într-o

situaţie în care este implicată o unitate militară beneficiară a unui serviciu
prestat, în condiţiile legale.

38
 Exemplu: U.M. 01015 recurge legal la serviciile S.C. DELTA S.A., în
vederea efectuării unor reparaţii la tehnica de logistică din dotare.
• U.M. 01015 hotărăşte ca plata serviciilor prestate de societatea
comercială DELTA S.A. să se efectueze printr-un ordin de plată.
• În acest scop S.C. DELTA S.A. este beneficiară a unui ordin de
plată emis de U.M.01015.
• Ordinul de plată este prezentat de către plătitor băncii la care are
deschis cont curent, respectiv cea care este societatea bancară
iniţiatoare.
• Banca ″M″ efectuează succesiv operaţiunile de recepţie,
autentificare, acceptare şi, în final, executarea ordinului de plată
primit de la banca ″N″, la care are deschis cont curent societatea
comercială DELTA S.A. Banca ″N″ are calitatea de societate bancară
destinatară.
• În momentul acceptării ordinului de plată de către banca ″M″,
transferul – credit este finalizat.
• Ulterior, această societate bancară va credita contul clientului
său, societatea comercială DELTA S., cu suma înscrisă pe ordinul de
plată primit.
• În acest fel, societatea comercială DELTA S.A. îşi recuperează
contravaloarea serviciilor prestate.
În figura următoare, evidenţiem modul de circulaţie a ordinului de
plată, potrivit exemplului considerat anterior.

¬ Încheie contractul de prestări servicii

U.M. 01015 S.C. DELTA S.A.
PLĂTITOR ° Se stinge creanţa BENEFICIAR

¯
Creditează
Emite contul
ordinul de beneficiarului
plată

−
BANCĂ ″M″ BANCĂ ″N″
Societate bancară ® Emite ordinul de plată Societate bancară
iniţiatoare destinatară

Fig.nr.5. Schema de circulaţie a ordinului de plată

39
 În anexa nr.4, prezentăm un exerciţiu practic care reflectă utilizarea
ordinului de plată, de către o unitate militară, într-o situaţie reală.

40
 CAPITOLUL IV

CONTABILITATEA CANTITATIV – VALORICĂ

- MIJLOC DE EVIDENŢĂ ŞI REALIZARE
A CHELTUIELILOR MATERIALE

Restructurarea sistemului logistic militar, pentru atingerea

standardelor de interoperabilitate, a determinat trecerea, în perioada actuală, la
sistemul de contabilitate cantitativ – valorică. Acest tip de contabilitate,
compatibilă cu cea din instituţiile publice, constă în ţinerea evidenţei
cantitative la magazie (depozit, subunităţi, ateliere, laboratoare etc), a
evidenţei cantitativ – valorice (analitice) pe gestiunile specialităţilor logistice
existente, şi numai valorice (sintetice) de către compartimentul financiar -
contabil (biroul contabilitate) al structurii militare respective.
Metoda de contabilitate cantitativ - valorică implică însă
subordonarea, în cadrul logisticii, a tuturor gestiunilor unei structuri militare
(de la constituirea până la desfiinţarea lor) compartimentului financiar -
contabil. Aceasta nu înseamnă că şeful logisticii (ca responsabil de inventar pe
unitate), şefii compartimentelor de specialitate subordonaţi (ca subresponsabili
principali de inventar), responsabilii de inventar pe locuri de folosinţă
(comandanţii de subunităţi, şefii de secţii, laboratoare, ateliere etc.) şi
gestionarii (magazionerii) nu au responsabilităţi bine definite prin
reglementările în vigoare elaborate în domeniu.
Având în vedere utilitatea pe care o are, obligaţiile şi responsabilităţile
pe care le impune, considerăm că noua contabilitate (a valorilor materiale),
integrată celei financiare, constituie pentru domeniul militar un obiectiv
important ce se materializează datorită eforturilor meritorii ale colectivului
Direcţiei Financiare.
Utililitatea contabilităţii cantitativ – valorice, ca parte a sistemului
informaţional logistic este dată, din punctul nostru de vedere, de următoarele
argumente:
- Prin reflectarea cantitativ – valorică, în orice moment, a existenţei,
dispersării şi stării elementelor de patrimoniu (mijloace fixe, obiecte
de inventar, materiale consumabile) ale unei organizaţii (structuri)
militare, contabilitatea răspunde cerinţelor financiare şi manageriale,
41
 care trebuie să fie reflectate de simbioza ″evidenţă – conducere -
eficienţă″;
- Datorită importanţei pe care o are, contabilitatea reprezintă pentru
organele de analiză şi decizie, un instrument de informare, control,
previziune şi planificare (financiară, a aprovizionării, consumului şi
utilizării), care nu poate fi înlocuit;
- Deoarece serveşte la evaluarea modului de administrare a
patrimoniului unităţii (formaţiunii, marii unităţi etc.) permite, în
funcţie de specificul său, luarea deciziilor privind realizarea
achiziţiilor convenabile (eficiente) de bunuri materiale şi servicii,
redimensionarea cheltuielilor (dacă fondurile alocate sunt restrictive),
executarea unor obiective de investiţii etc.
Obligaţiile şi responsabilităţile pe care le impune contabilitatea
cantitativ - valorică, în condiţii de eficienţă strict determinate, se reflectă, în
primul rând, asupra modului de ţinere a evidenţei contabile şi operative.
Legislaţia în vigoare (Instrucţiunile M73/10.09.1997; M8/27.01.1999;
M93/05.08.1999; M103/28.08.1999; Normele Metodologice ale Ministerului
Finanţelor pentru întocmirea şi utilizarea formularelor comune privind
activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora) evidenţiază principiile,
regulile şi formularele necesare funcţionării contabilităţii cantitativ – valorice.
Cu toate acestea, apreciem că, sunt evidente şi unele aspecte mai puţin
detaliate de actele normative menţionate sau situaţii care permit folosirea şi a
altor formulare pentru ţinerea evidenţelor contabilă şi operativă şi completarea
celor de bază (fişa de cont analitic pentru valori materiale, fişe de magazie
ş.a.).
Pentru trecerea la noul sistem de contabilitate, considerăm că este
important să fie înţelese cu claritate formularele adecvate evidenţei cantitativ –
valorice, în funcţie de nominalizarea valorilor (bunurilor): mijloace fixe,
obiecte de inventar, materiale.

4.1. Formulare pentru ţinerea contabilităţii sintetice

a bunurilor materiale

Înregistrarea operaţiilor economico – financiare în contabilitatea

unităţilor şi a marilor unităţi militare se execută utilizând formula ″maestru –

42
şah simplificat″. În acest caz, contabilitatea sintetică se ţine pe ″Fişe de cont
operaţii diverse″.
Principalele registre ce se folosesc în contabilitatea sintetică sunt :
registrul jurnal general, registrul inventar şi cartea mare.
Pentru o imagine întregită asupra sistemului contabilităţii cantitativ –
valorice, considerăm util să abordăm registrele menţionate anterior.
• Registrul jurnal este un document obligatoriu în care se înregistrează în
mod cronologic, operaţiile patrimoniale prin respectarea succesiunii
documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate.
Operaţiile de aceeaşi natură, privind acelaşi loc de activitate, pot fi
recapitulate într-un document centralizator, care stă la baza înregistrărilor în
registrul jurnal.
Registrul jurnal poate fi prezentat sub forma unui registru jurnal general sau
sub forma unor registre jurnal auxiliare pentru operaţii patrimoniale de
aceeaşi natură. Periodic, de regulă lunar, totalurile jurnalelor auxiliare se
centralizează în registrul jurnal general. Totalurile realizate, lunar, în
registrul jurnal se reportează în luna următoare. Suma totală astfel stabilită
trebuie să fie egală cu totalul rulajelor debitoare şi creditoare, respectiv
totalul sumelor debitoare şi creditoare din balanţa de verificare sintetică a
lunii respective.
• Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se
înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv, grupate în
funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil, inventariate
potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în registrul
inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică
conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil.
• Registrul ″cartea mare″ este un document contabil obligatoriu în care se
înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente,
înregistrările efectuate în registrul jurnal general. Acest registru este suplinit
de ″Fişa de cont pentru operaţii diverse″ în condiţiile formei de înregistrare
în contabilitate ″maestru – şah simplificat″.
• Fişa de cont pentru operaţii diverse serveşte la ţinerea contabilităţii
sintetice şi analitice a operaţiilor economice şi financiare la toate unităţile
militare. Se întocmeşte într-un exemplar, manual sau cu ajutorul tehnicii de
calcul, de compartimentul financiar – contabil, pentru fiecare cont sintetic şi
se dezvoltă pe conturi analitice.
Se completează conform contexturii formularlui, la începutul anului pe baza
notei de contabilitate de preluare a soldurilor de la sfârşitul anului

43
 precedent, iar în cursul anului pe baza documentelor justificative referitoare
la operaţiile intervenite.
Înainte de înregistrare în ″fişele de cont pentru operaţii diverse″,
documentele justificative, jurnalele auxiliare şi notele de contabilitate se
înscriu în ″registrul jurnal″, fiecărui document atribuindu-i-se un număr de
înregistrare, în ordinea cronologică de înscriere.
La sfârşitul lunii, în ″fişele de cont pentru operaţii diverse″ se stabilesc
totalurile rulajelor debitoare şi creditoare, care trebuie să fie egale cu totalul
rulajelor debitoare şi creditoare din registrul jurnal. Pe baza fişelor sintetice
se întocmesc balanţe de verificare lunare, ale căror date se verifică cu totalul
din registrul jurnal.

4.2. Formulare pentru ţinerea evidenţei cantitativ – valorice

a mijloacelor fixe

Astfel, pentru ţinerea evidenţei cantitativ - valorică a mijloacelor fixe

sunt necesare formulare specifice.
1. pentru evidenţa contabilă: registrul numerelor de inventar
(M8/1999, art.61); fişa mijlocului fix (M8/1999, art.72). În urma investigaţiilor
făcute am constatat că, alături de cele două formulare menţionate, mai este
necesar un document (formular) pentru evidenţa cantitativă şi valorică a
mijloacelor fixe repartizate în unitate pe locuri de folosinţă. Acest formular,
adică, ″fişa de evidenţă a mijloacelor fixe pe locuri de folosinţă″, poate fi
obţinut doar prin adaptarea, cu denumire, a ″fişei de evidenţă a stocurilor şi
obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă″ (M93/05.09.1999; pct.13, al.7 şi
Norme Metodologice ale Ministerului Finanţelor, pag.126 – 129). Prin
utilizarea acestui formular (adaptat) ar putea fi obţinute următoarele avantaje:
- cunoaşterea nivelului soldului şi al stocului pe unitate pentru
fiecare mijloc fix, dacă în fişă este inclus şi existentul în depozit
(magazie);
- fişa mijlocului fix ar fi, astfel, utilizată numai pentru înregistrarea
iniţială a mijlocului fix, executarea operaţiilor privind creşterea sau
diminuarea valorii acestuia şi ulterior, scăderea lui (prin casare,
transfer, valorificare etc.);
- utilizarea lui pentru evidenţierea mişcărilor mijlocului fix în cadrul
unităţii s-au în relaţiile cu terţi (transfer, valorificare ş.a.). Rezultă,

44
 deci, că nu mai trebuie refăcut (recompletat) formularul ″fişa
mijlocului fix″, decât în situaţia când este utilizat şi pentru mişcări
interioare, când prin ieşirea bunului (mijlocului fix) din depozit soldul
ar deveni ″zero″ pe fişă.
Pentru materializarea reală a stării de uzură a mijlocului fix în evidenţa
contabilă, considerăm util ca în fişa de evidenţă a mijloacelor fixe pe locuri de
folosinţă, pentru depozit, să fie trecute în coloanele 9-20 rubricile: ″noi″,
″utilizate″, ″pentru reparat″, ″pentru declasat şi casat″.
2. pentru ţinerea evidenţei operative a mijloacelor fixe la depozitele de
unitate, considerăm că este necesar acelaşi formular, care trebuie completat la
modul prezentat anterior, numai pentru bunurile (mijloacele fixe) aflate în
gestiunea acestora.
Dacă se organizează în acest fel evidenţa contabilă şi operativă, pot fi
operate mişcările (interioare sau cele care majorează sau diminuează
patrimoniul) în funcţie de starea reală de uzură a mijloacelor fixe respective
(care este evaluată în fişa fiecărui mijloc fix).
Tot pentru ţinerea evidenţei operative, a mijloacelor fixe de către
subunităţile gestionare, este necesară ″lista de evidenţă şi inventariere a
mijloacelor fixe″ (M8/1999, art.57 şi 75). Acest formular nu este pevăzut în
Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor precizate anterior.
Am constatat, însă, că formularul respectiv se comercializează pe piaţă, deci
poate fi procurat. În acest document (după completare), comisia de
inventariere va menţiona starea reală de uzură a mijlocului fix (″nou″,
″utilizat″, ″pentru reparat″, ″pentru declsat şi casat″).
De remarcat este şi faptul că, la subunitate (la gestiune în folosinţă)
evidenţa operativă mai presupune utilizarea, unui alt document pe care îl
propunem, adică a ″fişei de evidenţă a mijloacelor fixe în folosinţă″, formular
ce poate fi obţinut prin adaptarea denumirii ″fişei de evidenţă a obiectelor de
inventar în folosinţă″ (Norme Metodologice ale Ministerului Finanţelor
pag.123-125). Mijlocul fix poate fi dat în primire (dacă situaţia impune) de
către responsabilul de inventar pe loc de folosinţă salariatului care îl utilizează
(spre exemplu comandantul de subunitate predă spre folosinţă un autovehicul
unui şofer).
Mişcarea mijloacelor fixe în cadrul unităţii, de la depozit (magazie) la
locul de folosinţă şi invers sau de la un loc de folosinţă la altul (subunităţi,
ateliere, laboratoare etc.) se consemnează în bonul de mişcare a mijloacelor
fixe, aprobat de conducerea unităţii (structurii) militare respective (M8/1999,
art.56). Celelalte documente justificative pentru intrări/ieşiri de mijloace fixe
45
în/din contabilitate sunt prevăzute în aceleaşi Instrucţiuni – M8 din
27.01.1999, art.52-54, completate cu prevederile Ordinului M103 din
28.08.1999.

4.3. Aspecte privind ţinerea evidenţei cantitativ – valorice

a obiectelor de inventar şi a materialelor

Obiectele de inventar şi bunurile materiale (altele decât mijloacele

fixe) sunt detaliate (cu noţiuni şi enumerate) în instrucţiunile M8/27.01.1999
privind organizarea şi conducerea evidenţei cantitativ – valorice a bunurilor
aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale (art.77-79; 89-91).
1. Pentru ţinerea evidenţei cantitativ – valorice a obiectelor de inventar
se utilizează formularele specifice contabilităţii analitice a acestora. Astfel, la
evidenţa contabilă care se ţine de către compartimentul financiar - contabil pe
specialităţile logistice (gestiunile) existente, se întocmesc ″fişele de cont
analitic″ şi se grupează separat pentru obiectele de inventar aflate ″în magazie″
(în depozitul de unitate), de cele aflate ″în folosinţă″ (la subunităţile gestionare
pentru utilizare, funcţionare). Mai mult, această departajare a fişelor de
evidenţă analitică se explică datorită clasificării obiectelor de inventar, în
funcţie de locul unde se găsesc, respectiv: obiecte de inventar în magazie
(contul sintetic 602), care pot fi ″noi″, ″utilizate″, ″pentru reparat″, ″pentru
declasat sau casat″, obiecte de inventar în folosinţă (contul sintetic 603);
obiecte de inventar la terţi (contul sintetic 604). Această ultimă grupă se
explică prin acele obiecte de inventar care au fost predate, la unităţile militare
specializate sau la agenţi economici de profil, pentru reparare sau
recondiţionare. Rezultă, deci, că atunci când există asemenea cazuri trebuie
întocmite, potrivit opiniei noastre, fişe de cont analitic distincte.
La sfârşitul fiecărei luni, la nivelul fiecărui compartiment de
aprovizionare – înzestrare, se întocmesc pe baza fişelor de cont analitic
specificate ″balanţele analitice ale valorilor materiale″ pe grupele de obiecte de
inventar specificate. Datele din aceste balanţe se centralizează şi se confruntă
cu cele din ″fişele de cont pentru operaţii diverse″ întocmite la nivelul
compartimentului financiar - contabil, pentru conturile menţionate anterior. În
acest fel se verifică exactitatea efectuării operaţiunilor în evidenţa contabilă
specifică fiecărei funcţiuni logistice (gestiuni). În mod asemănător, în funcţie

46
de fişele şi conturile utilizate, se procedează pentru mijloacele fixe şi
materiale.
Revenind la fişele de cont analitic, care se întocmesc pentru obiectele
de inventar aflate în folosinţă, considerăm că acestea pot fi înlocuite cu ″fişa
de evidenţă a stocurilor şi a obietelor de inventar pe locuri de folosinţă″. Prin
înlocuirea propusă sunt evidente următoarele avantaje: se economiseşte timpul
specific necesar efectuării operaţiunilor contabile, în urma mişcării obiectelor
de inventar în interiorul unităţii (de la depozit la subunităţi şi invers, între
subunităţi); în permanenţă există o imagine de ansamblu asupra repartizării
obiectelor de inventar pe subunităţi gestionare; se centralizează datele
necesare, sub aspect cantitativ şi valoric, pentru întocmirea balanţelor analitice
lunare.
Fiindcă instrucţiunile prevăd necesitatea ţinerii evidenţei cantitativ –
valorice a obiectelor de inventar pe stări calitative (noi, utilizate, pentru
reparat, pentru declasat şi casat), suntem de părere că atât la evidenţa
contabilă, cât şi la cea operativă trebuie să existe, pe fişe, această evidenţiere
pentru existentul ″în depozit″. Dacă s-ar întocmi fişe de cont analitic, pentru
fiecare obiect de inventar aflat în evidenţă, pe stări calitative (de uzură)
menţionate, atunci efortul contabil ar fi suplimentar. În acest scop, considerăm
trei variante de ţinere a evidenţei contabile pentru fiecare obiect de inventar.
Astfel, pentru prima sunt necesare următoarele formulare:
(a) fişa de cont analitic, pentru existentul de obiecte de inventar ″în
depozit″;
(b) fişa de evidenţă a stocurilor şi a obiectelor de inventar pe locuri de
folosinţă, pentru evidenţierea mişcărilor la şi de la subunităţile
gestionare;
(c) acelaşi formular de la punctul (b), afectat pentru ţinerea evidenţei
contabile a obiectelor de inventar ″în depozit″ pe stările calitative
precizate anterior.
Potrivit prevederilor art.13, al.7 (ultimul) din M93/05.09.1999, poate fi
întocmită ″fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de
folosinţă″ în locul ″fişei de cont analitic″ (în cazul unităţilor cu mai multe
gestiuni distincte), ceea ce ar permite să se întocmească o astfel de fişă pentru
depozit (cu stările de uzură distincte) şi o a doua fişă (de acelaşi fel) pentru
subunităţile gestionare.
Se poate utiliza şi o singură fişă, pentru depozit (pe stări de uzură) şi
subunităţi, la un loc (dacă aceasta permite), dar, în acest caz, va fi îngreunat
procesul de întocmire a balanţei analitice lunare. Din cele trei variante de
47
ţinere a evidenţei contabile, prezentate, apreciem că cea de-a doua ar putea fi
cea mai practică şi mai puţin costisitoare.
Pentru evidenţa operativă a fiecărui obiect de inventar, la depozite şi
subunităţi gestionare de unitate, considerăm că sunt necesare următoarele
formulare:
- fişa de magazie dacă acelaşi obiect de inventar este depozitat în
mai multe magazii şi are mai multe stări calitative (de uzură);
- fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de
folosinţă, în care obiectul de inventar va fi evidenţiat, centralizat, pe
stările tehnice arătate (noi, utilizate, pentru reparat, pentru declasat şi
casat) şi pe mai multe magazii (dacă este cazul). Acest document
poate înlocui (dacă bunurile sunt depozitate în aceiaşi încăpere) fişa de
magazie.
Din cele prezentate, rezultă că atunci când trebuie distribuit din
depozit un obiect de inventar, pe bonul de predare – transfer –restituire
(documentul justificativ de distribuţie) trebuie trecută starea de uzură a bunului
respectiv.
2. La subunitatea gestionară (pentru folosinţă), apreciem că, obiectul
de inventar va fi evidenţiat, mai întâi, în ″fişa de magazie″ şi apoi în ″fişa de
evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă″, la una
din stările tehnice (de uzură) trecute în document. Dacă bunul respectiv (să
zicem o pereche de bocanci) trebuie distribuit la un militar (salariat civil),
opinăm că plutonierul de subunitate are obligativitatea de a materializa
operaţiunea de ieşire, din ″fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de
inventar″, de la starea de calitativă la care s-a făcut intrarea la rubrica ″pe
militari în folosinţă″ deschisă în acelaşi document. Practic, în această partidă
(rubrică) sunt centralizate toate obiectele de inventar de acelaşi fel, (de
exemplu – bocanci) existente pe militari în orice moment, care au fost
distribuit individual, pe baza ″inventarului materialelor aflate asupra …″.
Deci, atât intrarea cât şi ieşirea în /din folosinţă la/de la militari se face
pe baza acestui formular.
Ţinerea evidenţei operative, potrivit modalităţii prezentate, permite
desfăşurarea în condiţii normale a următoarelor activităţi:
- depozitarea obiectelor de inventar, în depozitele de unitate şi
magaziile subunităţilor gestionare, pe stările reale de uzură ale
acestora;
- schimbarea stării calitative a bunurilor la intrarea lor în magazie
(de la militari) şi în depozit (de la subunităţile gestionare);

48
 - executarea cu uşurinţă a controalelor de către organele abilitate
(ale unităţii, formaţiunii, marii unităţi, cele ierarhic superioare sau de
control financiar de gestiune) la termenele planificate;
- recuperarea valorii bunurilor depreciate sau constatate lipsă şi
sancţionarea corespunzătoare a persoanelor responsabile de
producerea pagubelor.
Pentru ţinerea evidenţei contabile şi operative a materialelor
consumabile, care se înregistrează în evidenţa subunităţii (similare), conform
prevederilor art.129 din instrucţiunile M8/27.01.1999, se utilizează ″fişa de
cont analitic pentru valori materiale″; ″fişa de evidenţă a stocurilor şi
obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă″ şi ″fişa de magazie″.
3. Pentru materialele consumabile evidenţa contabilă se ţine numai pe
fişa de cont analitic, iar evidenţa operativă la depozitul de unitate numai pe
fişa de magazie. Considerăm că se poate, totuşi, întocmi la depozit şi fişa de
evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă (ca şi în
cazul obiectelor de inventar) dacă materialele consumabile de acelaşi fel sunt
depozitate în mai multe încăperi ale aceluiaşi depozit. În acest document sunt
centralizate datele din fişele de magazie întocmite, la fiecare magazie în parte,
pentru acelaşi material. La subunităţile gestionare nu se ţine evidenţă operativă
pentru materialele consumabile (altele decât cele prevăzute la art.129, M8). În
situaţia când acestea funcţionează ca subunităţi izolate (temporare sau
permanente), atunci, evidenţa materialelor consumabile de resortul intendenţei
primite pentru o perioadă de timp (îndelungată sau scurtă – potrivit misiunii de
îndeplinit) se va ţine pe ″fişa de evidenţă a hrănirii oamenilor şi animalelor″
la subunităţile izolate.
Distribuirea bunurilor materiale consumabile pentru consumul intern
al unităţii (formaţiunii, etc) se face pe baza bonului de consum (colectiv)
(M8/art.116-121, N.M. ale M.F. pag.100-103).
În funcţie de sursa de provenienţă (achiziţii, transferuri de la alte
unităţi etc.) materialele consumabile se trec pe cheltuieli prin conturile 13
(materialele procurate cu bani ″cash″), 234 (materialele achiziţionate de la
furnizori cu factură) şi 480 (materialele primite prin transfer de la alte unităţi)
conform ″Îndrumătorului privind încadrarea cheltuielilor pe articolele şi
alineatele clasificaţiei bugetare″. Materialele consumabile care nu fac obiectul
depozitării (rechizite de birou, imprimate etc) nu se mai predau în depozitele
unităţii ci se include direct în cheltuieli, pe bază de bon de consum. Distribuţia
la subunităţi a materialelor consumabile prevăzute în norme (materiale de
igienă personală, materiale de întreţinere etc) precum şi a celor necesare
49
întreţinerii, exploatării şi reparării tehnicii militare se face, în baza cererii de
materiale, pe documente centralizatoare (borderouri de repartiţie distribuţie,
centralizatorul foilor de parcurs prelucrate etc).
Întrucât instrucţiunile nu prevăd în mod expres scăderea drepturilor de
echipament ce se cuvin cadrelor militare conform normelor sau cele care se
primesc contra cost, suntem de părere că acestea se pot distribui şi scădea pe
baza borderoului de repartiţie distribuţie centralizator, potrivit prevederilor
Instrucţiunilor M93 din 05.09.1999, pag.49.
În situaţia mutării militarilor în termen dintr-o unitate militară în alta,
apreciem că este necesar să fie întocmite fişe de cont analitic separate pentru
fiecare articol de echipament (care face obiectul predării – primirii pe baza
actului de primire), în vederea evidenţierii contabile separate a acestei mişcări
până la primirea documentului de scădere (acte de primire exemplarul nr.1).
În contabilitatea sintetică operaţiunea se înregistrează la contul 604
(obiecte de inventar aflate la terţi). Pentru uşurarea operaţiunii de predare -
primire a echipamentului (tip militar în termen), considerăm că se impune să
fie utilizat ″actul de alocare – scoatere la (de la) drepturi ″ (M93/05.08.1999,
pag. 51-54).
Pe baza studiului legat nemijlocit de practică, am căutat să detaliem
câteva aspecte semnificative pentru ţinerea evidenţei cantitativ – valorice a
bunurilor materiale, de orice fel, la nivelul compartimentelor de aprovizionare
tehnico – materială din structurile militare, în timp de pace.
Considerentele arătate ţin cont, în egală măsură, de prevederile
legislaţiei în vigoare şi de obligaţiile organelor de specialitate de a organiza şi
conduce contabilitatea cantitativ - valorică a tuturor bunurilor materiale în
condiţii de utilitate şi eficienţă.

50
 CAPITOLUL V

CONTROLUL OPERAŢIILOR PATRIMONIALE

ŞI A REALIZĂRII PLANIFICĂRII CHELTUIELILOR
DE CĂTRE UNITATEA MILITARĂ BUGETARĂ

5.1. Controlul - funcţie a managemetului logistic şi financiar

În cadrul oricărei organizaţii, controlul constituie o componentă

principală a activităţii manageriale, având rolul de a furniza conducătorului
organizaţiei informaţii şi date cu privire la modul de organizare, conducere şi
desfăşurare a acţiunilor, de îndeplinire a deciziilor şi de respectare a
prevederilor legale care reglementează activitatea sistemului condus. De
asemenea, prin aplicarea principiului conexiunii inverse (feedback) prin
intermediul controlului, conducătorul poate fundamenta, cu o rată de risc
minimă, proiectele de viitor.

Compararea Măsurarea
performanţelor reale cu performanţelor reale
Identificarea devierilor standardele stabilite
de la obiectivele Performanţelor reale
previzionate obţinute

Analiza cauzelor Întocmirea planurilor

acestor devieri de acţiune şi aplicarea
acestora

Întocmirea Performanţe
programului de acţiuni previzionate
corective

Aplicarea măsurilor Stabilirea standardelor

corective necesare pentru activităţile
planificate

Fig.nr.6. Modul de acţiune a principiului conexiunii inverse (feedback)

51
 Cunoaşterea mediului economic şi financiar în care evoluează sistemul
militar şi, deci, şi unitatea militară ca parte a acestui sistem, reprezintă o
cerinţă de bază a asigurării unei conduceri eficiente.
Cunoaşterea situaţiei patrimoniale a unităţii militare în orice moment,
a capacităţii de a reacţiona eficient şi oportun la stimulii externi şi interni, este
asigurată atât cu ajutorul contabilităţii cât şi al controlului operaţiilor
economico – financiare, organizat şi exercitat în conformitate cu prevederile
actelor normative în vigoare.
În acest context, apreciem că activitatea de control, ca funcţie a
conducerii, asigură compararea rezultatelor obţinute în procesul de planificare
şi realizare a cheltuielilor unităţii militare, cu misiunile, obiectivele şi
standardele stabilite în perioada de prognoză şi planificare şi permite evaluarea
eficienţei realizării cheltuielilor, eliminarea unor disfuncţionalităţi şi
optimizarea funcţionării sistemului logistic în ansamblu.
Controlul planificării şi evidenţei realizării cheltuielilor unităţii
militare bugetare presupune procesarea unei mai mari cantităţi de informaţii şi
deci utilizarea unei game largi de activităţi ″mixte″ prin care cel ce
organizează şi desfăşoară controlul trebuie să execute atât muncă fizică dar şi
să fie capabil să manevreze informaţii.
Prin control, organele de conducere logistică îşi asigură informarea
dinamică, reală şi preventivă ceea ce reprezintă suportul real pentru
îmbunătăţirea calităţii deciziilor pe baza valorii concluziilor. Controlul
pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la asigurarea unei
conduceri ştiinţifice şi eficiente prin sesizarea aspectelor deviante, anterior sau
în momentul în care acestea se manifestă, pentru a se interveni oportun şi
eficient în vederea prevenirii şi lichidării cauzelor generatoare de
disfuncţionalităţi.
Acest lucru determină, în opinia noastră, necesitatea practicării unui
control orientat către viitor.
De regulă se apreciază că planificarea este orientată spre viitor, iar
controlul spre trecut6, lucru care nu este valabil în toate situaţiile. Controlul
orientat spre viitor permite obţinere unor informaţii şi date pe baza cărora
programele stabilite anterior pot fi corectate pentru a se obţine concordanţa
între previziuni şi performanţele urmărite în activitatea logistică din cadrul
unităţii militare. Controlul nu trebuie să se rezume doar la a constata o anumită
stare a sistemului ci trebuie să poată fi folosit ca instrument de intervenţie

6
Corneliu Russu, Management, Editura Expert, Bucureşti, 1993
52
pentru corectarea şi lichidarea cauzelor care au determinat devierea sistemului
de la obiectivele previzionate.
Considerăm că, în principal, activitatea de control trebuie să
urmărească:
• respectarea legalităţii, oportunităţii şi necesităţii administrării şi
utilizării fondurilor bugetare puse la dispoziţia unităţii militare;
• modul cum sunt utilizate şi întocmite documentele justificative;
• prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor şi asigurarea
păstrării integrităţii patrimoniului unităţii militare.

5.2. Organizarea activităţii de control asupra

operaţiilor patrimoniale în unitatea militară bugetară

Controlul se află într-o strânsă interdependenţă şi interacţiune cu

celelalte funcţii ale conducerii, condiţionându-se reciproc.
Obiectul controlului îl constituie relevarea erorilor, devierilor de la
obiectivele previzionate lipsurilor şi deficienţelor şi stabilirea acţiunilor şi
măsurilor concrete pentru eliminarea acestora şi evitarea producerii lor în
viitor.
Controlul reprezintă o necesitate obiectivă şi totodată subiectivă a
procesului planificării logistice şi a realizării cheltuielilor de către unitatea
militară, dar nu este un scop în sine, ci un mijloc de perfecţionare a activităţii
de execuţie, inclusiv a procesului de conducere a acesteia.
În opinia noastră, activitatea de control a operaţiilor patrimoniale şi
evidenţei realizării cheltuielilor de către unitatea militară, privită ca proces
bine structurat şi aflat în interdependenţă cu celelalte activităţi logistice,
presupune parcurgerea unor etape logice care s-ar putea prezenta astfel:
• formularea obiectivelor controlului;
• stabilirea formelor de control şi organelor (persoanelor)
competente să execute controlul în raport cu obiectivele
previzionate;
• identificarea surselor de informare necesare executării controlului
(documente primare, documente de evidenţă contabilă, alte
documente);
• determinarea procedeelor şi metodelor de control necesare a fi
utilizate;

53
 • identificarea abaterilor, lipsurilor şi deficienţelor precum şi
rezervele de perfecţionare ce se pot constata în sfera de cuprindere a
compartimentului (activităţii) controlat;
• stabilirea actelor de control în care se vor înscrie constatările;
• stabilirea măsurilor pentru finalizarea activităţii de control;
• analiza eficienţei controlului pe linia prevenirii pagubelor şi a
perfecţionării activităţii controlate.
Cunoaşterea situaţiei patrimoniale şi financiare a unităţii militare în
orice moment are la bază prelucrarea informaţiilor conţinute în documentele
primare privind intrarea – ieşirea bunurilor materiale în (din) unitate (factura
fiscală, nota de primire, recepţie şi constatare diferenţe, bonul de transfer –
restituire, actul de primire etc), precum şi în verificarea periodică a
documentelor şi formularelor pe baza cărora este ţinută evidenţa operativă,
contabilă şi statistică (fişa de magazie, fişa mijlocului fix, fişa de cont analitic
etc).
Apreciem că asigurarea exactităţii, corectitudinii şi realităţii datelor şi
informaţiilor cuprinse în aceste documente constituie o premisă a
fundamentării proiectelor şi planurilor de aprovizionare şi consum pe baze
reale. Controlul are menirea de a orienta activităţile compartimentului logistic
spre obiectivele majore cuprinse în planurile de aprovizionare tehnico-
materială, asigurându-se abordarea şi ordonarea în funcţie de priorităţile
raţionale şi de perspectivă.
În unitatea militară, ca de altfel în întreaga armată, controlul activităţii
financiare se execută de către organe proprii (control intern) precum şi de către
organe abilitate ale statului (control extern)7.
Controlul intern se exercită atât de organele specializate ale
Ministerului Apărării Naţionale cât şi de către personalul unităţii militare
(comandant, şef al logisticii, contabil şef, şefii de compartimente) şi are de
regulă un caracter preventiv dar şi unul de verificare a activităţii financiar –
contabile desfăşurate în unitatea militară.
Controlul extern se efectuează la diferite niveluri de către organele
abilitate ale statului (Ministerul de Finanţe, Curtea de Conturi) care verifică
modul de utilizare a fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat.
Potrivit prevederilor legale, în Ministerul Apărării Naţionale se
organizează şi funcţionează controlul financiar care se exercită în următoarele
forme:
• controlul ierarhic al unităţii militare;

7
Gândirea militară românească, nr.3/1998, pag.71
54
 • controlul financiar preventiv;
• auditul intern.
După timpul în care se desfăşoară, raportat la momentul efectuării
operaţiilor sau activităţiilor ce se supun controlului, controlul financiar se
manifestă sub trei forme:
• anticipat sau preventiv;
• concomitent sau operativ – curent;
• postoperativ sau ulterior.
Toate aceste forme ale controlul financiar sunt în strânsă
interdependenţă şi se completează reciproc.
Contolul ierarhic financiar preventiv se exercită de către unitatea
militară prin intermediul personalului abilitat şi cuprinde acţiuni de verificare
periodică a modului de planificare şi execuţie a cheltuielilor manifestându-se
înainte, în timpul sau după efectuarea operaţiilor patrimoniale.
Prin intermediul obiectivelor stabilite cât şi al personalului participant,
controlul ierarhic are un pronunţat caracter preventiv şi oferă posibilitatea de a
stopa, înainte de efectuare, operaţiile nelegale (nereale) sau neeconomicoase,
contribuind la utilizarea cu maximum de eficienţă a mijloacelor materiale şi
financiare, la creşterea răspunderii în angajarea şi efectuarea cheltuielilor. De
asemenea, executându-se chiar la locul de efectuare a operaţiilor se poate
constata cu exactitate realitatea şi autenticitatea acestora şi a documentelor
justificative. Totodată survenind la intervale de timp determinate se crează
posibilitatea de a depista operativ eventualele disfuncţionalităţi şi de a
preîntâmpina producerea de pagube.
Conform instrucţiunilor în vigoare8 se supun controlului financiar
preventiv operaţii cum ar fi:
• încheierea contractelor de prestări servicii;
• încheierea contractelor privind achiziţia produselor agroalimentare
sau a altor materiale;
• bugetul de venituri şi cheltuieli;
• deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
• efectuarea de plăţi din fondurile publice (deconturi, state de plată
etc);

8
Ordonanţa nr.119/1999 publicată în Monitorul Oficial nr.430/31.08.99 şi Normele
Metodologice de aplicare nr.332/03.03.00 publicate în Monitorul Oficial
nr.96/03.03.00
55
 • declasarea şi casarea bunurilor materiale , altele decât mijloacele
fixe;
• primirea – predarea în consum a bunurilor materiale, casarea şi
valorificarea materialelor;
• efectuarea de încasări în numerar etc.
În funcţie de necesităţi, aceste operaţii se adaptează şi se completează
de conducerea unităţii militare, depinzând de structura organizatorică şi de
specificul activităţii.
De regulă controlul financiar preventiv se exercită de către contabilul
şef. În funcţie de volumul şi complexitatea operaţiilor ce se supun controlului,
comandantul unităţii, la propunerea contabilului şef, poate împuternicii şi alte
persoane să exercite controlul financiar preventiv. Împuternicirea se face pe
baza ordinului de zi pe unitate, nominalizându-se doar operaţiunile asupra
cărora persoanele împuternicite pot executa controlul, condiţiile şi perioada în
care îşi desfăşoară activitatea.
Persoanele împuternicite să execute controlul finaniar preventiv
(locţiitorii comandantului, şefi de compartimente etc) trebuie să aibă pregătirea
şi experienţa necesară, să îndeplinească condiţiile de cinste şi corectitudine.
Persoanele care exercită controlul financiar preventiv răspund pentru
legalitatea şi eficienţa operaţiilor cuprinse în documentele prezentate de
compartimentele de aprovizionare tehnico – materială.
Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe bază de
documente însoţite de acte justificative corespunzătoare, certificate în privinţa
realităţii şi legalităţii. Documentele se prezintă la controlul financiar preventiv
semnate de şefii compartimentelor de specialitate. Obţinerea vizei de control
financiar preventiv pe documente care se dovedesc ulterior nelegale sau care
cuprind date nereale nu exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de
specialitate care le-au întocmit.
În cazul în care persoanele desemnate să exercite controlul constată că
operaţiile prezentate la control sunt nelegale, nereale sau neeficiente,
informează în scris despre aceasta organele competente care vor lua măsurile
ce se impun. Documentele care nu au fost vizate nu se înregistrează în
contabilitate, pentru aceasta ţinându-se o evidenţă separată.
Pe linia organizării şi exercitării controlului financiar preventiv,
normele legale stabilesc o serie de fapte care constituie contravenţie şi
generează răspunderea contravenţională, astfel:
• neemiterea în termen a normelor de organizare în cadrul unităţii
militare a controlului financiar preventiv;

56
 • întocmirea şi prezentarea pentru obţinerea vizei a unor documente
în care sunt consemnate operaţii fără bază legală sau care cuprind
date nereale;
• vizarea pentru control financiar preventiv a unor documente care
conţin operaţii care încalcă reglementările legale în vigoare;
• refuzul nejustificat al acordării vizei pentru operaţii legale;
• înregistrarea în contabilitate a unor documente fără ca acestea să
poarte viza de control financiar preventiv sau aprobarea organelor
competente.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către
organele de control financiar de gestiune, iar în unele cazuri şi de către
contabilul şef.
Auditul intern se execută de către Direcţia Audit Intern ca organ
central de specialitate al Ministerului Apărării Naţionale şi secţiile de audit
subordonate, care au competenţe teritoriale.
Auditul Intern are un caracter postoperativ sau ulterior şi urmăreşte
respectarea dispoziţiilor şi normelor legale privind gestionarea şi gospodărirea
bunurilor materiale şi băneşti; utilizarea valorilor materiale, declasările şi
casările de bunuri materiale; efectuarea plăţilor şi încasărilor de orice natură;
întocmirea şi circulaţia documentelor justificative primare şi de evidenţă
contabilă. De regulă, auditul intern se exercită cel puţin o dată pe an, dar în
cazul unor unităţi cu volum redus de materiale acesta se poate executa la o
perioadă mai mare fără însă a depăşi doi ani.
Din spectrul formelor de control care se exercită în unitatea militară
face parte şi auditul intern. Conform Ordonanţei Guvernului nr.199/1999
auditul intern reprezintă un ansamblu de activităţi şi acţiuni desfăşurate în
scopul realizării unui diagnostic general al sistemului (unităţii militare) sub
aspect tehnic, managerial şi financiar - contabil.
În cadrul auditului intern, structurile specializate, vor urmări operaţiile
patrimoniale sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lanţul lor
de desfăşurare. Prin însăşi natura sa, auditul intern are pe lângă un caracter
postoperativ şi unul concomitent, urmărindu-se activitatea globală desfăşurată
de sistemul auditat la nivelul unui an calendaristic. Este de remarcat faptul că
între auditul intern şi controlul intern al unităţii militare există un raport de
subordonare, controlul intern urmând să facă el însuşi obiectul auditului intern.
În timp ce controlul intern reprezintă un ansamblu de măsuri la dispoziţia
comandantului unităţii militare pe care acesta le utilizează pentru reglarea
funcţionării sistemului, auditul intern este un control de tip ″evaluare″, un

57
control final, ultimul din seria controalelor efectuate de structurile proprii ale
sistemului militar.
Un model privind formele şi metodele specifice de control este
prezentat în anexa nr.9.
Apreciem că, în general, în cadrul aceleiaşi unităţi militare
următoarele persoane au atribuţii pe linia exercitării controlului planificării şi
evidenţei cheltuielilor şi asigurării legalităţii operaţiilor patrimoniale:
• comandantul unităţii;
• şeful logisticii;
• contabilul şef;
• şefii compartimentelor de asigurare tehnico – materială.
În cadrul activităţii de control fiecare din aceste persoane va urmări
obiective specifice a căror finalitate o va constitui verificarea modului în care
au fost realizate cheltuielile şi asigurarea integrităţii patrimoniului unităţii
militare.

5.3. Valorificarea rezultatelor controlului

planificării şi evidenţei realizării cheltuielilor de către
unitatea militară bugetară

Prin însuşi esenţa sa controlul are menirea nu doar de a constata

lipsurile, deficienţele şi devierile de la obiectivele previzionate cât şi de a
oferii soluţii viabile în vederea eliminării acestora.
Considerăm că pentru a fi eficient şi pentru a da rezultatele scontate
controlul trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
• să fie adaptat corespunzător planurilor la care se referă;
• să asigure obiectivitate şi flexibiliate;
• să fie adecvat climatului organizaţional asupra căruia se exercită;
• să asigure finalitate, adică să fie orientat spre luarea unor măsuri
corective.
În orice situaţie controlul trebuie să acţioneze pentru soluţionarea
concretă, operativă a problememlor, să împiedice apariţia abuzurilor şi
încălcarea normelor legale.
Finalizarea acţiunilor de control, respectiv valorificarea constatărilor
făcute depinde de organul de control, de organele de conducere ale unităţii
militare şi de viabilitatea soluţiilor propuse. Toate controalele se vor finaliza
prin încheierea unor acte constatatoare în care vor fi consemnate toate
58
problemele ivite, precum şi măsurile propuse. Aprecierile şi constatările
cuprinse în aceste acte vor trebuie să evite formulările generale, lipsite de
conţinut şi să prezinte principalele nereguli şi cauzele acestora, argumentate cu
date şi documente concrete, măsurile şi termenele de remediere pe
competenţe.
Datele cuprinse în ″Actul de constatare″ vor fi aduse la cunoştinţa
celor interesaţi pe bază de semnătură, aceştia răspunzând direct de respectarea
termenelor şi măsurilor ordonate(Anexa nr. 7 )
De regulă, constatările făcute atât cu ocazia controlului ierarhic
propriu cât şi cu ocazia auditului intern se vor înscrie şi în ″Registrul unic de
control″ al unităţii militare.
Valorificarea constatărilor făcute cu ocazia controlului financiar
preventiv sau a auditului intern va respecta următoarele etape:
• pe baza actelor de control întocmite şeful comisiei de control va
prezenta comandantului unităţii concluziile controlului efectuat
împreună cu măsurile ce se impun pentru remedierea deficienţelor
sau pentru recuperarea pagubelor;
• pe baza competenţelor legale şi în cadrul termenelor ordonate,
comandantul unităţii va lua măsuri pentru aplicarea integrală a
măsurilor propuse, recuperarea pagubelor etc;
Comandantul unităţii militare este obligat ca atât în cadrul şedinţelor
de lucru cât şi trimestrial să execute o analiză a situaţiei patrimoniului unităţii,
a modului în care sunt gestionate bunurile materiale şi a eficienţei şi
economicităţii realizării cheltuielilor.
Finalizarea şi valorificarea rezultatelor controlului va urmări stabilirea
măsurilor necesare pentru corectarea şi prevenirea abaterilor şi deficienţelor, şi
aplicarea măsurilor de răspundere contravenţională, administrativă sau penală
după caz. Aceste măsuri vor fi luate atât pe timpul desfăşurării controlului cât
şi ulterior, şi vor cuprinde:
• asigurarea depozitării, păstrării, conservării şi distribuţiei
bunurilor materiale în condiţii corepunzătoare;
• corectarea erorilor în evidenţa operativă sau contabilă;
• întocmirea corectă şi la timp a documentelor justificative;
• înregistrarea plusurilor în gestiune;
• stabilirea răspunderii materiale şi recuperarea pagubelor;
• înaintarea la organele competente (Parchetul Militar) a
documentelor încheiate în cazul constatării de fapte cu caracter
penal.
59
 *
* *

Indiferent de forma şi de domeniul de activitate în care se

execută, considerăm că este important, ca acţiunile de control şi audit să
fie desfăşurate nu numai pentru sesizarea abaterilor (neregulilor,
pagubelor) şi corectarea lor, ci, în primul rând pentru prevenirea
acestora.
Rolul controlului şi auditului intern exercitat de către organele
de logistică şi, financiare şi de audit este acela de a dirija activitatea
structurilor subordonate în ansamblul lor, ca şi a fiecărui subordonat în
parte spre realizarea obiectivelor prestabilite. De fapt cea mai
importantă funcţie a controlului şi a auditului logistic şi financiar, este
de a sesiza dacă performanţele atinse sunt sau nu la nivelul aşteptărilor.

60
 ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Pentru realizarea unei mai bune planificări (materiale şi financiare) a

aprovizionării, evidenţiem următoarele considerente:
• planurile de aprovizionare pot fi astfel construite încât să fie mai
flexibile, mai uşor de adaptat pe parcursul derulării aprovizionării;
• cantităţile şi valorile aferente prevăzute în plan trebuie să fie
recalculate la timp, în funcţie de fluctuaţiile efectivelor şi ale
preţurilor de livrare;
• planurile de aprovizionare trebuie actualizate şi ca urmare a
modificării normelor de consum (dotare, funcţionare);
• planurile de aprovizionare trebuie corelate în permanenţă cu
misiunile pe care urmează să le îndeplinească unităţile şi marile
unităţi în timp de pace;
• planificarea aprovizionării şi consumului de produse şi materiale
capătă o importanţă mult mai mare în condiţiile în care, de curând, s-
a trecut la contabilitatea cantitativ - valorică în structurile militare;
• controlul proceselor de aprovizionare şi consum va trebui să
urmărească în primul rând prevenirea şi înlăturarea risipei de efort
uman şi mijloace materiale, şi derularea acestor procese în condiţii
de eficienţă maximă.
Justificarea cheltuirii fondurilor, în condiţii de oportunitate şi
eficienţă, se face pe baza titlurilor de credit, de încasare şi de plată utilizate de
către organizaţiile militare în timp de pace. Comparativ cu efectele de comerţ
fundamentale (cambia, biletul la ordin, varantul), care au o semnificaţie de
natură tangenţială în procesul de vânzare – cumpărare de specific militar, cecul
şi ordinul de plată sunt utilizate nemijlocit, dar sub un aspect funcţional limitat
(încasări şi plăţi).
Prin abordarea contabilităţii cantitativ – valorice (sintetice, analitice şi
operative), din punctul de vedere al ţinerii evidenţei, am relevat în capitolul
patru unele propuneri care trebuie luate în considerare pentru mai multă
obiectivitate în reflectarea cantitativ - valorică a patrimoniului oricărei
structuri militare din armată.
Controlul activităţii financiar – contabile contribuie la măsurarea şi
corectarea performanţelor obţinute în activitatea compartimentelor de
61
aprovizionare, în scopul asigurării îndeplinirii la parametrii calitativi superiori
a obiectivelor şi planurilor stabilite în procesul de aprovizionare şi consum.
Ca funcţie a conducerii, controlul are două laturi care se condiţionează
reciproc: o latură pasivă, de înregistrare şi evaluare a performanţelor, şi o
latură activă de corectare a devierilor apărute. Pentru a mării eficienţa
controlului şi a putea valorifica superior rezultatele acestuia, opinăm că atât
logisticienii cât şi comandanţii trebuie să ţină seama de îmbinarea armonioasă
şi cu discernământ a acestor două laturi.
Apreciem că activitatea de control, ca revers al planificării, trebuie să
se bazeze pe planuri stabilite anterior. Aceste planuri vor trebui să fie clare, cât
mai detaliate, integrate şi adaptate structurii organizaţiei, doar astfel putându-
se obţine rezultate care să contribuie la creşterea eficienţei actului managerial
în cadrul sistemului logistic din unitatea militară.

62
 BIBLIOGRAFIE

*** LEGI ***

¾ Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin

legea nr.83/1994;
¾ Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificată prin legea nr.83/1994;
¾ Legea nr.138/1999, cu privire la salarizarea şi alte drepturi ale
personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională;

*** ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI GUVERNAMENTALE ***

¾ Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul

financiar preventiv, în Monitorul Oficial nr.430/31.08.1999;
¾ Ordonanţa Guvernului nr.11/1993 privind cambia şi biletul la ordin,
în Monitorul Oficial nr.201/1993.
¾ Hotărârea Guvernului nr.964/23.12.1998 pentru aprobarea
clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe, în
Monitorul Oficial nr.520 din 30.12.1998;
¾ Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor
comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora,
aprobate prin H.C. nr.831/1997;

*** REGLEMENTĂRI ELABORATE DE CĂTRE

MINISTERUL FINANŢELOR ŞI BANCA NAŢIONALĂ ***

¾ Normele – cadru nr.6/1994 ale B.N.R., privind comerţul făcut de

societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit cu cambii şi bilete la ordin;
¾ Normele tehnice nr.10/1994, privind cambia şi biletul la ordin emise
de B.N.R.;
¾ Normele – cadru nr.7/1994, privind comerţul făcut de societăţile
bancare şi celelalte societăţi de credit cu cecuri ale B.N.R.;
¾ Regulamentul B.N.R. nr.8/19.08.1994, privind ordinul de plată;
63
¾ Normele – cadru nr.15/19.08.1994, privind ordinul de plată emis de
B.N.R.;
¾ Normele tehnice nr.16/19.08.1994, privind ordinul de plată pe suport
hârtie;
¾ Normele Metodologice nr.16144/1995, privind confecţionarea,
completarea şi utilizarea Ordinului de plată pentru trezoreria statului pe
suport hârtie (OPHT) în operaţiuni de decontări, emise de Ministerul
Finanţelor şi Banca Naţională a României, publicate în Monitorul Oficial
nr.108/28.05.1996.

*** ORDINE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ***

¾ Norme Generale, privind organizarea şi conducerea contabilităţii în

Ministerul Apărării Naţionale aprobate prin Ordinul M73/10.09.1997;
¾ Instrucţiuni privind organizarea şi conducerea evidenţei cantitativ –
valorice a bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale
aprobate prin Ordinul nr.M8/27.01.1999;
¾ Ordinul Ministrului de Stat, Ministrul Apărării Naţionale, pentru
actualizarea şi completarea Ordinului nr. M8/27.01.1999;
¾ Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor
specifice privind activitatea financiar – contabilă, şi modelele acestora,
aprobate prin Ordinul nr.93/05.08.1999.

*** LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI ***

¾ Doru Băjan; Sever Bomoş, Buletin Economic Legislativ nr.10/1994,

p.36-58; 85-86;
¾ Mircea Boulescu; Marcel Ghiţă , Control financiar şi expertiză
contabilă, Editura Mondo-Ec, Craiova, 1992.
¾ Niculae Feleagă; Ion Ionaşcu, Contabilitate Financiară (vol.III),
Editura Economică, Bucureşti, 1993, p.54-57;
¾ Gheorghe Minculete;Benone Andronic , Marketing în armată,
Editura Academiei de Înalte Studii Militare,Bucureşti,1999 ;
¾ Ovidiu Nicolescu; Ion Verboncu, Management şi eficienţă, Editura
Nora, Bucureşti, 1994, p.17-27; 192-197;

64
¾ Gheorghe Postolea ; Mircea Horia Hossu , Efectele de comerţ,
hârtiile de valoare şi mecanismele bursiere în economia de piaţă,
Imprimeria ″Ardealul″, 1992, p.10-24;
¾ Corneliu, Russu, Management, Editura Expert, Bucureşti, 1993,
p.174-185;

65