Prâslea cel voinic şi merele de aur

Publicat în anul 1862 în două reviste bucureştene cu orientări politice

divergente, „Ţăranul român”1 şi „Unirea”, basmul a fost intitulat mai întâi Cele trei
mere de aur. Acţiunea lui se derulează în jurul a două motive: cel al iniţierii în
viaţa adultă a feciorului unuí crai şi cel al trădării de frate.
Acţiunea se petrece într-un loc şi timp nedeterminat şi este declanşată de supărarea
împăratului căruia i se fură merele de aur, exact în timpul coacerii. El vesteşte o
răsplată substanţială pentru cei care îi vor aduce merele şi îl vor prinde pe hoţ. Între
vitejii care îşi încearcă norocul se află şi cei doi feciori mai mari ai împăratului.
Toţi adorm în mod misterios chiar în noaptea când merele se coc şi când un hoţ le
fură. Spre surpriza tuturor numai feciorul cel mic, Prâslea, reuşeşte să aducă tătălui
merele de aur. După ce află secretul vrăjii care îi împiedica pe ceilalţi viteji să
vegheze toată noaptea, el îşi confecţionează ţepuşe care să nu-l lasă să adoarmă.
Plecat în urmărirea hoţului împreună cu fraţii său, el ajunge pe celălalt tărâm unde
se luptă cu zmeii, eliberează trei fete surori şi le transformă palatele în mere de
aramă, argint şi aur. După aceste isprăvi care îi probează vitejia şi înţelepciunea,
Prâslea este trădat şi părăsit pe tărâmul zmeilor de fraţii săi, invidioşi. Revenit
printre oameni cu ajutorul unui zgripţor căruia îi salvează copiii, el află că fraţii s-
au căsătorit cu fetele salvate de pe tărâmul zmeilor şi că cea mai mică dintre ele
refuză a-şi alege de bărbat vreun pretendent. Pentru a amâna căsătoria nedorită,
tânăra femeie cerea să i se aducă trei obiecte cu valoare simbolică: o furcă cu
caierul şi fusul cu totul de aur, o cloşcă cu puii de aur, un măr de aur. Prâslea oferă
fetei obiectele solicitate şi face astfel posibilă recunoaşterea sa. Fraţii sunt
pedepsiţi iar el se căsătoreşte cu fata care l-a aşteptat cu fidelitate.
1
„Ţăranul roman” este o publicaţie apărută în Bucureşti, după ce devenise capitala Principatelor Române reunite. În
coloanele ei Petre Ispirescu publică patru basme. „Unirea” este o publicaţie efemeră din anii 1861-1862, cu tendinţă
conservatoare. Aici Petre Ispirescu publică două dintre cele mai valoroase basme: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă
fără de moarte şi Cele trei mere de aur.