Sunteți pe pagina 1din 40

CUPRINS

ARGUMENT......................................................................................................................pag.2

CAPITOLUL I: NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A FICATULUI........pag.3

I.1. ANATOMIA FICATULUI............................................................................................pag.3

I.2. FIZIOLOGIA FICATULUI...........................................................................................pag.4

CAPITOLUL II: CIROZA HEPATICĂ..........................................................................pag.6

II.1. DEFINIȚIE...................................................................................................................pag.6

II.2. ETIOPATOGENIE.......................................................................................................pag.6

II.3. SIMPTOMATOLOGIE................................................................................................pag.8

II.4. DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIFERENȚIAL..............................................................pag.8

II.5. TRATAMENT..............................................................................................................pag.10

II.6. EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII...................................................................................pag.12

II.7. SARCINILE NURSEI ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CIROZĂ


HEPATICĂ...........................................................................................................................pag.14

CAPITOLUL III: STUDII DE


CAZ......................................................................................................................................pag.16

CAZUL I......................................................................................................................pag.16

CAZUL II.....................................................................................................................pag.20

CAZUL III....................................................................................................................pag.24

CONCLUZII........................................................................................................................pag.28

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................pag.30

ANEXE

1
Motto: Dă bolnavilor știința și talentul tău dar nu uita dragostea și compasiunea.”
(T.Ghițescu).

ARGUMENT

Motto: Dă bolnavilor știința și talentul tău dar nu uita dragostea și compasiunea.” (T.
Ghițescu).
Am ales tema „Rolul nursei în îngrijirea pacienților cu ciroză hepatică„ pentru proiectul
de diplomă, deoarece am rămas impresionată de numărul mare de cazuri întâlnite pe parcursul
perioadei de practică a uneia dintre afecțiunile grave, cronice ale ficatului.
Acest lucru se întâmplă datorită neglijării stării de sănătate de către multe persoane, prin
alimentație greșită, administrarea intempensivă a medicației cu agresivitate hepatică, a netratării
sau tratării incorecte a bolilor infecțioase sau al consumului exagerat de alcool pe o perioada
îndelungată. Bineînteles nu îi putem învinui pe cei cu ciroze genetice, biliare sau congestive.
Am ales această meserie pentru că este o provocare și îmi amintește în fiecare zi că pot
alina suferința pacienților, atât prin administrarea tratamentului prescris de medic, cât și printr-o
vorbă bună și printr-un zâmbet.
Într-o lume în care existența cotidiană a intrat într-un ritm amețitor și solicitant trebuie să
învățăm cum să ne păstrăm sănătatea, dar mai ales cum să reacționăm în caz de îmbolnăvire.
Așadar, asistenta medicală dețiine o poziție foarte importantă în îngrijirea bolnavilor cu
afecțiune hepatică.
Majoritatea bolilor hepatice reprezintă urgențe medicale, astfel încât asistenta nu trebuie
să se mulțumescă să cunoască și să aplice anumite tehnici de îngrijire a bolnavului ci trebuie să
cunoască noțiuni teoretice care să îi permită depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia
și dacă este nevoie, chiar intervenția în situațiile în care viața bolnavului depinde de cunoștințele
sale.
Astfel, sper că această lucrare, să îmi fie de mare ajutor în profesie pentru a fi aptă în
orice situație de a interveni la timp.

2
CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A FICATULUI

I.1. ANATOMIA FICATULUI

Ficatul este cel mai mare organ din corp. Organ plin, de consistență fermă, ficatul
cântărește la adult 1200-1500 g cu vasele golite. Este situat în loja subdiafragmatică și partea
internă a hipocondrului stâng. Este alcătuit din doi lobi inegali, cel drept fiind de circa șase ori
mai mare decât cel stâng. Ficatul are două fețe: una superioară, convexă și alta inferioară. Fața
superioară este limitată prin două margini: una posterioară, mai groasă și alta anterioară, mai
ascuțită. În șanțul transversal se află hilul ficatului, prin care pătrund vasele și nervii ficatului și
ies canalele biliare și limfatice organului. Ficatul are două învelișuri: un înveliș seros, pendinte
de seroasa peritoneală, care învelește tot ficatul, cu excepția unei benzi transversale la nivelul
suprafeței superioare, unde ficatul este aderent direct la diafragm; al doilea înveliș este capsula
Glisson, care acoperă ficatul și intră la nivelul hilului în interiorul organului de-a lungul vaselor
și căilor biliare. Vascularizația ficatului este asigurată de artera hepatică, care aduce sângele
arterial, și de vena portă, care aduce sânge venos funcțional. Sângele pleacă de la ficat prin
venele suprahepatica, care colectează tot sângele din acest organ și îl varsă în vena cavă
inferioară. Nervii ficatului provin din plexul hepatic, alcătuit din fibre simpatice care ies din
ganglionul celiac și din fibre parasimpatice care se desprind din ambii nervi vagi. (anexa I de la
pagina 31 )
STRUCTURA HISTOLOGICĂ
Capsula ficatului este alcătuită din țesut conjunctiv și elastic. Din capsulă pornesc – de la
hil spre interiorul ficatului – septuri fibroase, care constituie suportul conjunctiv al elementelor
vasculare, biliare, limfatice și nervoase. Cercetările recente, bazate pe mijloacele cele mai
moderne, arată însă că unitatea morfofuncțională a ficatului este acinul hepatic, alcătuit dintr-o
masă informă de hepatocite, dispuse în jurul unei venule porte ( venă axială). O grupare de 2-3
acini tributari unei venule axiale alcătuiește un acin complex, iar 3 acini complecși și câțiva acini
simpli realizează un conglomerat de acini. Hepatocitele dispuse în apropiere de ramura terminală
a venulei porte axiale formează zona întâi de hepatocite (active metabolic); hepatocitele situate la
periferia acinului formează zona a treia ( celule adaptate funcției de depozitare); între ele se
situează zona a doua, cu hepatocitele care fac schimburi de glicogen între zone. Conform
schemei lui Eppinger se vorbea de cordoane hepatocelulare dispuse în două rânduri, între ele
fiind canaliculul biliar, care la periferie se îndreaptă spre sinus; între hepatocite și sinus se

3
situează spațiile Diesse; în acest fel hepatocitului i se atribuiau doi poli: unul vascular și altul
biliar. Potrivit concepției acinoase, există însă lamele unicelulare; care se întretaie între ele, la
încrucișări fiind vasele. În acest fel, hepatocitul este scăldat pe 2 – 3 fețe de sinusoide; iar pe
celelalte fețe vine în contact cu 2 – 3 canalicule biliare. Hepatocitul emite vilozități mai mici și
mai rare către canalicului biliar.

I.2. FIZIOLOGIA FICATULUI

Ficatul are o mare capacitate de regenerare, demonstrată prin faptul că după o


hepatectomie parțială regenerarea începe după 24 de ore, atinge maximul în 4 – 5 zile și se
termină în 14 zile. Funcțiile sunt multiple, fiind îndeplinite la nivelul hepatocitului.
Funcțiile principale ale ficatului sunt următoarele:
Funcțiile metabolice se exercită în metabolismul glucidic, proteic și mineral. În
metabolismul glucidic, ficatul intervine în fosforilarea lor și polimerizarea glucidelor în glicogen,
asigurând rezerve de glucoză și menținerea homeostazei glicemice. La nevoie fabrică glucoză
din proteine și grăsimi ( gliconeogeneză ). În metabolismul proteic, ficatul are funcție
proteinoformatoare și de echilibru proteic, funcție ureogenă. Sintetizează albumina, 70 % din α-
globuline, 50% din β-globuline, protrombina si fibrinogenul, catabolizează nucleoproteinele. În
metabolismul lipidelor intervine în absorbția grăsimilor și în fosfarilarea lor, în sinteza și
esterificarea colesterolului, în sinteza lipoproteinelor, fosfolipidelor și trigliceridelor. În
metabolismul mineral acționează prin depozitarea fierului și a cuprului și intervine în repartiția
apei și a electrolițilot ( ionii de Na÷, K+ și Cl- ) în organism.
Funcția biliară comportă secreția și excreția bilei, cu rol important în digestia și absorbția
grăsimilor, în absorbția vitaminelor liposolubile ( A, D, E și K ), în absorbția fierului și a
calciului alimentar. Bila se varsă în intestin în cantități de 600 – 1000ml/24 de ore. Ea conține
97% apă și următorii componenți principali: săruri biliare, pigmenți biliari, colesterol, lecitine și
săruri anorganice.
Funcția antitoxică constă în faptul că ficatul dispune de activități prin care substanțele
toxice de origine exogenă, ca și acelea rezultate din metabolismele endogene sunt transformate
în substanțe mai puțin toxice și eliminate ca atare. Neutralizarea substanțelor toxice este realizată
de ficat cu ajutorul proceselor de conjugare a acestor substanțe, ca sulful de exemplu ( acțiunea
de sulfoconjugare ).
Ficatul este un important depozit de vitamine A, B2, B12, D, K. El intervine în
convertirea carotenilor în vitamina A, în transformarea vitaminei B1 în cocarboxilază, în

4
conjugarea vitaminei B2 pentru formarea fermentului galben respirator, în procesul de sintetizare
a protrombinei cu ajutorul vitaminei K.
SINTEZA FERMENȚILOR
Sinteza fermenților necesari proceselor vitale este îndeplinită într-o foarte mare măsură
de ficat. Fermenții sunt complexe macromoleculare legate de grupări active, iar sinteza lor
reprezintă o activitate laborioasă a hepatocitului și necesită integritatea anatomică și funcțională
a ficatului. Mai amintim intervenția ficatului în menținerea echilibrului acido-bazic, rolul
ficatului ca depozit al apei și posibilitatea lui de a echilibra perturbările circulatorii.

5
CAPITOLUL II
CIROZA HEPATICĂ

II.1. DEFINIȚIA CIROZEI HEPATICE

Ciroza hepatică este o maladie cronică a ficatului caracterizată de o diminuare progresivă


a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din
distrugerea arhitecturii specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică este
caracterizată prin necroza progresivă a țesutul sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și
cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională.
Ciroza hepatică apare din cauza acțiunii prelungite a diverșilor agresori: infecție virală
cronică (hepatită cronică), abuz de alcool, substanțe toxice, atacuri autoimune (hepatita
autoimună) sau afecțiuni metabolice. Hepatocitele afectate mor, fiind înlocuite în procesul
natural de reparație de celule de țesut conjunctiv și de abundenta lor matrice extracelulară
cicatricială (fibre de colagen, printre altele), transformare care, în afară de faptul că strică
raportul dintre țesutul conjunctiv („de susținere”, „scheletul ”organului) și cel util din punctul de
vedere al funcției ficatului, afectează și arhitectura inițială optimă a microunităților de
transformare și de transport. (anexa II pagina 32)

II.2. ETIOPATOGENIE

Din punct de vedere etiopatogenic, deosebim următoarele tipuri de ciroză hepatică:


Ciroza post-necrotică – cunoscută și sub denumirea de ciroză post-hepatitică, acest tip de
ciroză apare ca urmare a bolilor infecțioase de care suferă ficatul. Această formă de ciroză este
caracterizată prin pierderea de celule hepatice si fibroză. În general, pacienții diagnosticați cu
hepatita de tip C, care consumă alcool au șanse mari să dezvolte această formă de ciroză,
alcoolul accelerând evoluția bolii.
Ciroza alcoolică– ciroza alcoolică este cea mai gravă afecțiune cauzată de alcool, un
procent de 10-20% dintre persoanele alcoolice dezvoltând ciroză hepatică, potrivit statisticilor.
Această formă de ciroză este caracterizată de pierderea de celule hepatice, apariția nodulilor
regenerativi și a cicatricilor la nivelul ficatului.
Ciroza biliară – această formă de ciroză este de natură autoimună și distruge treptat
ficatul. În prima fază sunt afectate conductele biliare, care se inflamează. Inflamarea excesivă a
acestora cauzează obstrucția conductelor, care sunt înlocuite în timp cu țesut cicatricial.

6
Ciroza cardiacă– se manifestă prin fibroze la nivelul ficatului, apărute cel mai probabil în
urma unei insuficiențe cardiace congestive la nivelul ventriculului drept. Caracteristici acestui tip
de ciroză sunt și nodulii de regenerare.
Cauzele cirozei hepatice:
O serie de factori pot contribui la deteriorarea ficatului, cauzând ciroză. Cele mai comune
cauze ale cirozei hepatice sunt:
· consumul abuziv de băuturi alcoolice
· hepatita virală (B sau C)
· depozite de grăsimi la nivelul ficatului
Alte posibile cauze sunt și:
· depunerile de fier din organism
· fibroza chistică
· depozite de cupru la nivelul ficatului (sindromul Wilson)
· atrezia biliară
· probleme de natură metabolică moștenite genetic
· hepatita autoimună
· ciroza biliară primară (deteriorarea conductelor biliare)
· întărirea și cicatrizarea conductelor biliare
· medicamentele precum metotrexatul, folosit pentru tratarea leucemiei
Ciroza hepatica nu este o afecțiune transmisibilă, fiind o boală care apare în urma
degradării pe termen lung a ficatului, degradare cauzată de inflamarea acestuia din diverse cauze.
Factorii de risc ai cirozei hepatice
Factorii de risc sunt cei care predispun o persoana la ciroză hepatică. Este posibil ca o
persoană să dezvolte ciroză fără prezența acestor factori de risc, însă prezența lor mărește riscul
de ciroză.
Factorii de risc în cazul acestei afecțiuni hepatice sunt:
· consum cronic de alcool
· infecția cu hepatita B, C sau D
· steatohepatita nonalcoolică
· congestie hepatică
· afecțiuni moștenite genetic precum: boala Wilson, hemocromatoza, galactozemie,
fibroza cistică, sindromul Budd-Chiari
· hepatita autoimună
· vârsta – pe masură ce înaintezi în vârstă, riscul de ciroză crește întrucât ficatul tău a fost
mai expus la diverși factori dăunători precum virusuri și substanțe toxice
7
· exces sever de vitamina A
· expunerea la substanțe toxice precum arsenicul
Din păcate, ciroza hepatică este o afecțiune care nu ține cont de vârstă. Copiii și
adolescenții pot dezvolta ciroză hepatică la fel ca și adulții.

II.3. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele cirozei hepatice :


Din nefericire, de cele mai multe ori ciroza hepatică este o afecțiune „tăcută”,
simptomele apărând în momentul în care boala se află deja în stadiu avansat. Simptomele ce pot
apărea în caz de ciroză sunt:
· oboseală
· învinețirea pielii ușor
· iritații la nivelul pielii
· icter
· acumularea de lichid în abdomen
· pierderea apetitului
· greață
· umflături la nivelul picioarelor
· scădere în greutate
· confuzie și probleme de concentrare
· înroșirea palmelor
· atrofie testiculară în cazul bărbaților
· creșterea sânilor în cazul bărbaților
·splenomegalie
·hepatomegalie

II.4. DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIFERENȚIAL

Diagnosticul pozitiv se bazează pe :


1. Anamneză :
-maladii hepatice sau biliare preexistente (colică hepatică, icter etc.);
-intervenţii chirurgicale suportate;
-transfuzii de sânge şi/sau ale substituenţilor de sânge;
-particularităţi de alimentaţie;
8
-maladii metabolice (diabet zaharat, gută, dereglarea metabolismului lipidic);
-abuz de alcool;
-folosirea medicamentelor hepatotoxice;
-activitate profesională care poate avea o acţiune toxică asupra ficatului;
-maladii ereditare hepatice;
-narcomania.
2. Examenul obiectiv:
-palparea ficatului: hepatomegalie, marginea anterioară ascuţită, consistenţă crescută;
-percuţia ficatului după Kurlov mărirea în dimensiuni;
-palparea splinei: splenomegalie;
-percuţia splinei.
3. Examenul clinic:
-dureri surde în hipocondrul drept;
-pierderea în greutate;
-sclerele, mucoasele, pielea icterice;
-ascita;
-facies cirotic: piele palidă, cu nuanţă galbenă-aurie, sunt posibile pete întunecate din
cauza depunerilor de melanină, steluţe vasculare, pielea zbârcită, îmbătrînită;
-eritemul palmar şi plantar.
4. Examenul paraclinic:
-hemoleucograma: Hb, eritrocite, trombocite, leucocite;
-analiza generală de urină;
-biochimia sângelui: urea, creatinina, glucoza, colesterol, trigliceride, HDL, LDL,
bilirubina, fosfataza alcalină, proteina totală şi fracţiile ei, albumina, GGTP;
-coagulograma desfăşurată;
-alfa-fetoproteina pentru screening-ul cancerului hepatic primar;
-ionograma: K, Na, Fe seric;
-markerii virali dacă nu au fost efectuaţi: HBs Ag, anti-HBcor, anti-HCV, anti-HDV;
-autoanticorpi: ANA, AMA, SMA, anti-LKM;
-ultrasonografia abdominală (USG)+ Doppler a sistemului portal: sunt caracteristice:
ecogenitatea neomogenă a parenchimului ficatului; majorarea sau micşorarea (în stadiile
avansate) dimensiunilor ficatului, majorarea dimensiunilor venei porte şi al venei splenice,
splenomegalia, ascita;
-examenul radiologic baritat;

9
-esofagogastroscopie (FGDS): varice esofagiene/gastrice pentru evaluarea riscului
hemoragic;
-electrocardiogramă(ECG);
-microradiografia toracică;
-scintigrama hepatosplenică cu izotopi de Tc sau Au;
-tomografia computerizată;
-rezonanţa magnetică nucleară;
-biopsia ficatului: transcutanată “oarbă”; transcutanată sub ghidaj USG; prin
laparoscopie;
Diagosticul diferențial va fi deosebit de la caz la caz, după predominanța simptomelor. În
cazurile de ascită, diagnosticul deferential va fi făcut cu peritonită tuberculoasă, cu peritonita
carcinomatoasă, cu ascita din decompensările cardiac repetate sau cu ascita din simfiza
pericardiacă. Când există numai hepatomegalie, diagnosticul diferențial se face cu neoplasmul
hepatic, cu chistul hidatic, cu sifilisul hepatic. Un diagnostic diferențial care trebuie făcut cu
atenție, este acela cu hepatita cronică agresivă si cu hepatita cronică cirogenă. În hepatita cronică
există semne de rezerve funcționale hepatice: albuminenia rămâne peste 3,5 g%, indicele de
protrombină peste 50%, BSP peste 6%, cu timpul de înjumătățire sub 10 minute, hipertensiunea
portală este fără reflux. Precizarea o va face însă puncția hepatica, arătând în hepatite păstrarea
arhitectonicii hepatice. Stabilirea diagnosticului clinic de ciroză hepatică necesită aprecierea
etiologiei bolii prin determinarea markerilor virali, a consumului de alcool şi a semnelor clinice
şi paraclinice, ale intoxicaţiei cronice cu alcool, a testelor imunologice caracteristice patologiei
hepatice autoimune.

II.5. TRATAMENT

Tratamentul cirozelor urmărește suprimarea cauzelor, combaterea procesului inflamator


și a reacțiilor imunologice în exces, stimularea regenerării hepatice și prevenirea complicațiilor.
Tratamentul trebuie să fie individualizat, complex, metodic și sistematizat. Se recomandă
spitalizări la 4-5 luni și în cursul decompensărilor.
Repausul este obligatoriu în pat în cirozele decompensate. În cele compensate, repausul
va fi relativ, până la 14 ore pe zi și câte o lună de repaus complet la pat. Vor fi interzise eforturile
fizice și cele intelectuale.
Dieta trebuie să asigure un regim alimentar complet și bogat în vitamin. Proteinele vor fi
date în proporție de 1,5g/kilocorp/zi, aportul fiind redus în cazurile cu encefalopatie portală.
Glucidele se recomandă în cantitate de 400g/zi. Lipidele vor fi limitate la 60-80g/zi, fiind
10
preferate cele de origine vegetală; în ciroza biliară pot crește chiar până la 120g/zi, sub formă de
ulei. Restricțiile vor privi alcoolul, conservele, afumăturile, mezelurile, brânzeturile fermentate.
Dieta ciroticilor va ține seama și de tulburările digestive de însoțire, fiind adaptată fiecărui caz în
parte. În modul de preparare culinară se vor interzice prăjelile, sosurile cu rântaș, condimentele
iritante. În caz de hemocromatoză, regimul alimentar va ține seama de diabetul coexistent. În
cazurile cu ascită se va reduce aportul de lichide, iar regimul va fi hiposodat.
Tratamentul etiologic se va adresa afecțiunilor responsabile de apariția cirozelor sau
acelora care constituie elemente de agresivitate hepatică. Astfel, în cirozele biliare cu obstacol
extrahepatic se va proceda la îndepărtarea obstacolului. În infecțiile căilor biliare se vor face
tratamente cu antibiotice sub indicația antibiogramei. Sifilisul va fi tratat cu penicilină; în
hemocromatoză se va încerca eliminarea fierului în exces prin emisiuni repetate de sânge; în
degenerescența hepatolenticulară se va face tratament cu EDTA.
Tratamentul patogenic vizează combaterea inflamației și a proceselor imunologice și
stimularea regenerării hepatice. Corticoterapia, cu acțiune antiinflamatorie, imunodepresoare,
diuretică și de stimulare a apetitului, are indicații în cirozele cu hipersplenism, ascită și colostază.
Nu se va da cortizon în cazurile cu tromboză portală. Terapia imunosupresivă nu este
recomandată în ciroze. Pentru stimularea regenerării hepatocitare se prescriu extracte hepatice
concentrate, bine purificate, cu vitamin B1, B2, B12, C, E și preparate cu Mecopar, Purinor,
Litrison. Pentru steatoza hepatică se recomandă factorii lipotropici. Dacă apar tulburări în
secreția biliară, se recomandă colagoge. În sindroamele hemoragipare se administrează Vit. K1
sub controlul indicelui de protrombină. În hipersplenism se face corticoterapie , se administrează
masă trombocitară și, la nevoie, cu mult discernământ, se procedează la splenectomie. În cirozele
biliare se recomandă, în plus, vitaminele liposolubile A.D.K. preparate cu calciu și fermenți
pancreatici.
Tratamentul ascitei: dieta va fi hiposodată, bogată în potasiu, prin sucuri de fructe, fructe
uscate și cu ușoară restricție de lichide. Clinostatismul este un factor important pentru
îmbunătățirea diurezei. Dintre diureticele folosite în tratamentul ascitei sunt de preferat
Furosemid, Nefrix, Ufrix, Etacrin. Pentru a obține o bună diureză trebuie corectată hipovolemia
prin perfuzii cu soluții hipertonice de glucoză, cu albumină umană, cu masă eritrocitară, cu
Manitol; la nevoie, se pot face transfuzii cu sânge total, ciroticul suportând bine sângele și greu
anemia. Paracenteza nu se recomandă. Se va face numai de necesitate, dacă ascita jenează
funcțiile cardiorespiratorii; se scot cantități de maximum 2-3 litri.
Tratamentul chirurgical este un tratament de necesitate; nu se face profilactic, el
influențând nefavorabil evoluția bolii.

11
II.6. EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII

Evoluția cirozei hepatice constă în deteriorarea treptată a țesuturilor hepatice, țesuturi


care sunt, într-un final, înlocuite complet cu țesuturile fibrotice. Ciroza are 4 stadii de evoluție,
fiecare dintre acestea având particularitățile sale.
Ciroza hepatică stadiu 1 – prima fază a bolii este caracterizată de inflamarea ficatului, dar
și de distrugerea țesuturilor hepatice. Tot în acest stadiu se poate observa și o creștere de țesut
conjunctiv anormal, în jurul principalei artere hepatice, dar și a canalului biliar.
Ciroza hepatică stadiu 2 – în această fază apar și cicatricile la suprafața ficatului,
denumite „fibroze”. Fibrozele înlocuiesc țesuturile sănătoase ale ficatului, acaparându-l ușor,
ușor. Înlocuirea țesuturilor sănătoase cu fibroze este ireversibilă.
Ciroza hepatică stadiu 3 – în al treilea stadiu al cirozei, fibrozele se unesc prin crearea
unor legături. În această etapă poate apărea tensiunea arterială mare la nivelul ficatului, tensiune
care crește riscul de complicații ale cirozei.
Ciroza hepatică stadiu 4 – stadiul terminal al cirozei este caracterizat de incapacitatea
ficatului de a funcționa normal, fiind acaparat de fibroze. În acest stadiu apar simptome vizibile
ale cirozei: sângerări stomacale, icter, edem sau prurit.
Ciroza hepatică este adesea catalogată drept „ciroza hepatică uscată” sau „ciroza hepatică
umedă”. Ciroza hepatică uscată este ciroza fără ascită, adică în stadiu incipient. Atunci când
afecțiunea evoluează, apare ascita, adică acumularea de lichid în cavitatea abdominală, și astfel
ciroza devine „umedă”.
Complicațiile cirozei hepatice:
Pierderea funcției hepatice afectează organismul uman în diverse moduri. Cele mai
frecvente complicații sunt următoarele:
Edemele și ascita - când ficatul își pierde funcția de sinteză de albumină, apare retenția
lichidiană la nivelul membrelor inferioare (edem) și la nivelul abdomenului (ascita).
Echimozele (vânătăile) și sângerările - când apare scăderea sau oprirea funcției de sinteză
a proteinelor care regleză circulația sangvină, bolnavii vor prezenta echimoze și vor sângera
ușor. Palmele pot fi roșiatice pătate, ceea ce este denumit eritem palmar.
Icterul - îngălbenirea pielii și a ochilor (mai precis a sclerelor), apare când este afectată
funcția de absorbție a bilirubinei.
Pruritul - metaboliții bilirubinei, depozitați la nivelul pielii, determină prurit sever
(mâncărimi).
Calculii biliari - dacă ciroza împiedică bila să ajungă în vezica biliară, se pot dezvolta
calculi biliari.
12
Encefalopatia hepatică (toxine în circulația sangvină și creier) - este afectată funcția
hepatică de eliminare a toxinelor, care se acumulează în sânge, și eventual la nivelul creierului.
Rezultatul este afectarea funcțiilor mentale, conducând la tulburări de personalitate, comă și
chiar deces. Primele semne de acumulare a toxinelor la nivelul creierului sunt neglijarea
aspectului personal, amnezia, tulburări de concentrare sau tulburari ale somnului.
Sensibilitatea la medicamente - ciroza afectează funcția hepatică de eliminare a
medicamentelor din circulația sangvină. Datorită acestui fapt, medicamentele acționează o
perioadă mai lungă decât cea scontată și se acumulează în organism. Toate acestea, duc la o
sensibilitate mai mare a pacienților cu ciroză la medicamente și la efectele secundare ale
acestora.
Hipertensiunea portală - în mod normal, sângele de la nivelul intestinelor și splinei ajunge
la nivelul ficatului prin intermediul venei porte. Ciroza împiedică acest circuit normal (din cauza
țesutului cicatriceal și al distrucției tisulare), ceea ce conduce la creșterea presiunii în vena portă.
Acest lucru este numit hipertensiune portală.
Varicele esofagiene - când apare hipertensiunea portală, sângele venos provenit de la
intestine și splină, refulează la nivelul venelor de la nivelul esofagului sau stomacului. Aceste
vene se dilată pentru că sunt supraîncărcate, rezultând varicele. Varicele, care au pereții subțiri,
conțin sânge cu o presiune mult crescută, astfel că se pot rupe foarte ușor. Rezultatul este o
hemoragie digestivă superioară (esofagiană sau stomacală) care este o urgență medicală.
Rezistența la insulină și diabetul zaharat de tip II - ciroza determină rezistența la insulină.
Acest hormon, produs de pancreas, permite țesuturilor să folosească glucoza sangvină ca sursă
de energie. Când apare rezistența la insulină, țesuturile adipos, muscular și hepatic, nu pot folosi
adecvat insulina. Deși pancreasul încearcă să satisfacă nevoile țesuturilor de insulină, aceasta
poate fi insuficientă și apare diabetul de tip II pe masură ce glucoza se acumulează în sânge.
Cancerul hepatic - carcinomul hepatocelular este un tip de cancer hepatic frecvent cauzat
de ciroză. Rata de mortalitate este crescută.
Tulburări la nivelul altor organe - ciroza poate determina disfuncții ale sistemului imun,
ceea ce duce la creșterea susceptibilității la infecții. Lichidul reținut la nivelul abdomenului
(ascita), se poate infecta cu bacterii prezente în mod normal la nivelul intestinelor. Poate
determina impotență, insuficiență renală și osteoporoza.

13
II.7. SARCINILE NURSEI ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU CIROZĂ
HEPATICĂ

Cadrele medii medicale trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre această boală dar nu
numai, ele trebuie să înțeleagă semnificațiile simptomelor,căci din analiza lor se poate stabili
diagnosticul, se poate interveni salvator în cazul agravărilor sau apariției unor complicații.
Îndatoririle asistentei încep încă de la prezentarea bolnavului la consultații. Bolnavii cu
ciroză hepatica sunt o categorie aparte de pacienți, ei fiind foarte sensibili atât psihic cât și fizic,
de aceea rolul asistentei medicale care vine în contact permanent cu aceștia este foarte important.
La indicația medicului, asistenta recoltează produse biologice, pregătește pacientul în
vederea diferitelor explorări atât fizic cât și psihic, însoțește pacientul la aceste examinări. Totul
trebuie făcut cu blândețe, tact, siguranță, finețe, sprijinind moral bolnavul și contribuind la buna
reușită a investigațiilor, deci la aplicarea urgentă a tratamentului.
Munca asistentei medicale constă în îndeplinirea sarcinilor legate de îngrijirea
bolnavului: igiena mediului, patului, bolnavului, poziția patului, efectuarea tututor examinărilot
paraclinice cerute de medic, efectuarea tratamentului, supravegherea și urmărirea efectului
medicației. Ea este cea care ia măsuri de supraveghere permanentă a bolnavului.
Pentru a-și îndeplini cu sucess toate aceste roluri, asistenta trebuie să cunoască și să
dispună de dragoste pentru profesie:
-sarcinile de îngrijire trebuie cunoscute și stăpânite;
-examinările paraclinice pot influența psihicul bolnavului dar dacă pregătirile și
executarea lor sunt corecte, rezultatele pot fi superioare celor scontate;
-regimul igienic: repaosul în ciroza hepatica nu este absolut obligatoriu decât în fazele
avansate dar există o anumită restricție pe care bolnavii au tendința să nu o respecte;
-regimul alimentar constituie o problemă serioasă pentru că nu este o dietă ușor de
respectat dar cu înțelegere și mai ales prin cunoașterea alimentelor premise și nepermise,
a modului de preparare se poate ajunge la rezultate bune;
-tratamentul medicamentos cere cunoașterea tehnicilor de administrare a medicamentelor
(cale, doză, ritm) și posibilele reacții adverse.
Frecvent, acțiunea medicamentelor poate fi influențată psiho-terapeutic (efect Placebo),
adică de explicarea fenomenelor astfel încât bolnavul să capete încredere în medicamentația
administrată. Procedurile fizioterapeutice sunt frecvent utilizate iar supravegherea bolnavilor
reprezintă obiectivul numărul unu al asistentei.

14
Ciroza hepatica constituie o referință ʺspecialăʺ, chiar cu tratament corect, prognosticul
este rezervat. De aceea rolul asistentei medicale este cu atât mai mare cu cât evoluția este mai
imprevizibilă.

15
CAPITOLUL III: STUDII DE CAZ
CAZUL CLINIC I

Nume: C.
Prenume: B.
Vârsta: 53 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Cetățenie: română
Stare civilă: căsătorit
Ocupație: pensionar
Nivelul de instruire: liceu
Statut pacient: asigurat C.A.S.
Tipul internării: urgențe
Diagnostic la internare:
- ciroză hepatică de etiologie HCV, decompensată vascular și parenchimos;
- varice esofagiene grupa I, II;
- cardiopatie ischemică;
- hipersplenism;
- insuficiență venoasă cronică.
Anamneza:
a) Antecedente personale:
- sechele de TBC pulmonar;
- cardiopatie ischemică;
- insuficiență venoasă cronică;
- angor de efort;
- ciroză hepatică cu ascită, diagnosticată în urmă cu un an.
b) Antecedente heredo-colaterale:
- mama cardiacă, suferind și de diabet de tip II;
c) Condiții de viață: bune, locuiește într-un apartament cu 2 camere împreună cu soția.
Semne particulare:
a) Alergii: nu se știe alergic la niciun medicament;
b) Comportamente ( fumat, alcool ): în prezent nu fumează și nu consumă alcool;
c) Înălțime: 1,78

16
d) Greutate: 78 kg
Motivele internării: dispnee inspiratorie la eforturi mici, astenie, fatigabilitate, dureri precordiale
la efort, durere la nivelul hipocondrului drept, creșterea în volum a abdomenului ( ascită ), edeme
ale membrelor inferioare, stare de disconfort abdominal, inapetență, sindrom dispeptic.
Situație clinică la internare:
TA: 140/75 mmHg
P: 80 b/m
R: 12 r/m
T: 37 º C
Istoricul bolii: pacientul în vârstă de 53 de ani, în evidență cu ciroză hepatică de un an, se
internează prezentând astenie extremă, dispnee respiratorie la eforturi mici, dureri precordiale la
efort, ascită, edeme ale membrelor inferioare, sindrom dispeptic. Bolnavul este diagnosticat din
2015 cu cardiopatie ischemică, angor de efort, în tratament constant cu Propanolol. La domiciliu
a continuat tratamentul cu Silimarină, Furosemid, Aspatofort, Lagosa dar nu a respectat întocmai
indicațiile și regimul impus de boală. Se adresează spitalului în vederea investigațiilor și
tratamentului de specialitate.
Principalele nevoi afectate sunt:
- nevoia de a respira și de a avea o bună circulație;
- nevoia de a bea și a mânca;
- nevoia de a dormi și a se odihni;
- nevoia de a comunica.

17
PLAN DE NURSING

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiile asistentei Evaluare


fundamentală îngrijire
afectată Autonome delegate
1. Nevoia de Dificultate în a Pacientul să - am aerisit - monitorizez - reduce presiunea
a respira și a respira ( respirație prezinte o salonul; funcțiile vitale, asupra
avea o bună ineficace) legată de respirație cu - am învățat notez valorile diafragmului ;
circulație prezența frecvență pacientul să obținute în - permite
ascitei,diminuarea normală în respire corect ( să foaia de expansiunea
mișcării cutiei decurs de 4-5 inspire profund pe temperatură; toracelui;
toracice secundară zile. nas și să exprire - monitorizez - favorizează
ascitei,meteorismului pe gură ); respirația, ventilația
abdominal și - am așezat frecvența, pulmonară și
prezenței lichidului pacientul în amplitudinea, oxigenarea
în cavitatea toracică poziție ritmul; țesuturilor;
manifestată prin ortopneică,șezănd - pacientului i - reduce riscul
dispnee, bradipnee. sau s-a administrat intervenției;
șemișezănd,pentru O2 pe mască, - se asigură
a favoriza la indicația cooperarea
resprirația, medicului, 6 pacientului.
așezând în spatele l/h cu
pacientului două intermitență 10
perne. min. de 2 ori
- am supravegheat pe oră;
cu mare atenție - la indicațiile
modul de medicului am
administrare a O2, pregătit
debitul și materialele
frecvența necesare
administrării. efectuării
paracentezei,
se efectuează
paracenteza
pentru a ușura
respirația.
2. Nevoia de Alimentație Pacientul să fie - am prezentat - pacientul a - pacientul este
a bea și a deficitară datorată echilibrat pacientului fost alimentat echilibrat
mânca regimului impus, hidroelectrolitic necesitatea unei cu Glucoză hidroelectrolitic,
manifestată prin în 3 zile și diete hiposodate, 5%, 2x100 ml, fapt confimat de
disconfort nutrițional în 5 totodată am cu 1 f. rezultatele
abdominal, zile. explorat gusturile Vitamina B₆, 1 ionogramei.
inapetență. pacientului; f. Vitamina C,
- alimentele au 1 f. De
fost servite la ore Gluconolactat
regulate; de Ca;
- asigurarea unei - la indicațiile
atmosfere medicului
agreabile în alimentația va
timpul servirii fi bogată în
18
meselor. proteine,
glucide și
lipide.

3. Nevoia de Dificultate în a Pacientul să - întocmesc - pacientului îi - în urma


a dormi și de dormi și a se beneficieze de împreună cu administrez măsurilor luate
a se odihni odihni din cauza un somn pacientul un lichide calde pacientul doarme
durerii și cantitativ și program de înainte de mai bine noaptea
anxietății, calitativ odihnă; culcare: lapte, iar dimineața se
manifestată prin satisfăcător. - ajut la crearea ceai de simte mai odihnit.
insomnie,oboseală unui climat de mușețel,ceai
liniște și confort de tei;
pentru a nu - la indicațiile
suprasolicita medicului
analizatorii administrez un
auditivi și vizuali. medicament cu
efect ușor
sedativ de
tipul:
Feniramină 1
tb seara, la
culcare, pentru
a evita efectul
toxic al
barbituricelor.
4. Nevoia de Alterarea proceselor Pacientul să-și - asigur un - am educat - în urma
a comunica cognitive,legate de efectueze microclimat pacientul în măsurilor luate,
disfuncționalitea singur favorabil vederea pacientul e îngrijit
ficatului,manifestată îngrijirile (temperatura acceptării și și curat, execută
prin astenie personale pe camerei 21ºC, efectuării activități ce nu-l
perioada salon aerisit, toaletei suprasolicită fizic;
spitalizării și la lenjerie de corp și corporale; - pacientul
domiciliu și pat curată); - am stimulat cunoaște modul de
ameliorarea - asigur un mediu dorința viață ce trebuie
stării mentale. de securitate pacientului de respectat pentru a
pacientului; a-și efectua preveni și alte
- supraveghez singur toaleta complicații ce pot
atentă starea personală; să apară.
pacientului; - am ajutat
- favorizez un pacientul să se
climat de liniște și mobilizeze.
securitate pentru
pacient.

19
CAZUL CLINIC II

Nume: F.
Prenume: C.
Vârsta: 76 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Cetățenie: română
Stare civilă: văduv
Ocupație: pensionar
Nivelul de instruire: liceu
Statut pacient: asigurat C.A.S.
Tipul internării: urgențe
Diagnostic la internare:
- ciroză hepatică decompensată vascular;
Anamneza:
a) Antecedente personale:
- ciroză hepatică cu ascită, diagnosticată de circa doi ani, cu repetate internări, cu ameliorarea
stării generale.
b) Antecedente heredo-colaterale: neagă;
c) Condiții de viață: bune, locuiește într-un apartament cu 2 camere singur.
Semne particulare:
a) Alergii: nu se știe alergic la niciun medicament;
b) Comportamente ( fumat, alcool ): nu fumează și nu consumă alcool;
c) Înălțime: 1,71
d) Greutate: 84 kg
Motivele internării: astenie extremă, creștere în volum a abdomenului, edeme ale membrelor
inferioare, stare de disconfort abdominal, dispnee, tuse, anxietate.
Situație clinică la internare:
TA: 140/75 mmHg
P: 80 b/m
R: 16 r/m
T: 36,4 º C

20
Istoricul bolii: pacientul în vârstă de 76 de ani, diagnosticat cu ciroză hepatică de circa doi ani, se
internează prezentând astenie extremă, dispnee marcantă, ascită, edeme ale membrelor
inferioare. Se adresează spitalului în vederea investigațiilor și tratamentului de specialitate.
Principalele nevoi afectate sunt:
- nevoia de a se mișca și a avea o bună postură;
- nevoia de a învăța cum să își păstreze sănătatea;
- nevoia de a fi curat și îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele;
- nevoia de a evita pericolele.

21
PLAN DE NURSING

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiile asistentei Evaluare


fundamentală îngrijire
afectată autonome Delegate
1. Nevoia de a Alterarea Pacientul să - asigur condiții - educ pacientul - în prima zi pacientul
se mișca și a mobilității prezinte o bună corespunzătoare să-și crească prezintă o toleranță
avea o bună manifestată prin postură. de confort fizic treptat scăzută la efort;
postură imposibilitatea și psihic; activitatea -în a doua zi pacientul
de a se deplasa - încurajez fizică, să prezintă diminuarea
și fatigabilitate pacientul să alterneze fatigabilității;
din cauza efectueze repausul cu -în cea de-a treia zi
efectului bolii. mișcări pasive odihna; pacientul prezintă o
și active. - explic mai bună toleranță la
pacientului la efort.
indicațiile
medicului că
activitatea
zilnică trebuie
reluată
progresiv.
2. Nevoia de a Deficit de Pacientul să fie - evaluez - informez -pacientul a primit
învăța cum să cunoștințe informat cu nivelul de pacientul informații despre
își păstreze manifestat prin privire la cunoștințe al privind regimul boală și tratament;
sănătatea cunoștințe manifestarea pacientului; de viață, -pacientul a acumulat
insuficiente bolii și -furnizez evitarea cunoștințe noi, a
datorate lipsei tratamentul pe pacientului factorilor de risc înțeles recomandările
de informații. care trebuie să îl cunoștințele precum și privind regimul de
urmeze. necesare despre viață, evitarea
îngrijiri la tratamentul ce factorilor de risc și
domiciliu. trebuie tratamentul ce trebuie
continuat: urmat.
Furosemid,
Metoprolol,
Auronal,
Aspatofort,
Spironolactonă,
vitaminele B₁ și
B₆.
3. Nevoia de a Dificultate de a Pacientul să -ajut pacientul -conștientizez -pe perioada
fi curat și se autoîngriji prezinte în satisfacerea pacientul în spitalizării, pacientul
îngrijit, de a manifestată prin tegumente și nevoilor legătură cu și-a menținut integre
proteja intoleranță la mucoase curate. fundamentale; importanța tegumentele și
tegumentele și efort datorită - asigur cu menținerii mucoasele.
mucoasele vârstei, a multă strictețe curate a
edemelor. igiena tegumentelor și
tegumentară,a mucoaselor.
lengeriei,igiena
cavității bucale
-supraveghez
22
evoluția
edemelor.

4. Nevoia de a Dificultate de a Pacientul să fie -încurajez -încurajez -pacientul nu mai


evita pericole evita pericolele echilibrat psihic pacientul și îi pacientul și-l prezintă
manifestată prin și să aibă inspir încredere. însoțesc pentru vulnerabilitate;
teamă, vederea efectuarea unui -pacientul folosește
vulnerabilitate. îmbunătățită. control ochelari și își
oftalmologic. îmbunătățește vederea.

23
CAZUL CLINIC III

Nume: D.
Prenume: G.
Vârsta: 76 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Cetățenie: română
Stare civilă: văduvă
Ocupație: pensionară
Nivelul de instruire: liceu
Statut pacient: asigurat C.A.S.
Tipul internării: urgențe
Diagnostic la internare:
- ciroză hepatică virală C;
- diabet zaharat de tip II.
Anamneza:
a) Antecedente personale fiziologice:
- menarha: 16 ani;
- menopauza: 52 de ani;
- avorturi:1
- nașteri naturale: 2.
b) Antecedente personale patologice:
- ciroză hepatică virală C;
- diabet zaharat de tip II apărut în urmă cu un an;
-insuficiență hepatică cronică;
- congestie cerebrală;
- sindrom posttrombotic gamba stângă.
c) Antecedente heredo-colaterale: neagă.
d) Condiții de viață: bune, locuiește în mediul rural într-o casă cu 4 camere singură.
Semne particulare:
a) Alergii: nu se știe alergică la niciun medicament;
b) Comportamente ( fumat, alcool ): bea cafea ocazional, nu fumează și nu consumă alcool;
c) Înălțime: 1,60
d) Greutate: 65 kg
24
Motivele internării: dureri abdominale, meteorism abdominal, vărsăuri, febră, insomnie,
inapetență, dureri lombare.
Situație clinică la internare:
TA: 140/75 mmHg
P: 80 m
R: 19 r/m
T: 38,5 º C
Istoricul bolii: pacienta în vârstă de 76 de ani, diagnosticată cu ciroză hepatică virală C, în
evidență de un an cu diabet zaharat de tip II pentru care urmează tratament, se internează
prezentând dureri abdominale, dureri lombare, vărsături și febră, simptomatologie apărută în
urmă cu 2 zile. Se adresează spitalului în vederea investigațiilor și tratamentului de specialitate.
Principalele nevoi afectate sunt:
- nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;
- nevoia de a elimina;
- nevoia de a mânca și de a se hidrata;
- nevoia de a dormi și a se odihni.

25
PLAN DE NURSING

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiile asistentei Evaluare


fundamentală îngrijire
afectată Autonome Delegate
1. Nevoia de Febră Pacienta să - asigur - administrez - permite decelarea
a-și menține moderată,legată aibă temperatura pacientei un medicația febrei și evaluarea
temperatura de prezența corpului în limite aport suficient antipiretică la intervențiilor de
corpului în procesului normale. de lichide; indicația nursing;
limite inflamator - urmăresc medicului; - reducerea febrei
normale curba termică frunte. crează o stare de
cu înregistrări confort.
de mai multe
ori pe zi și
notez valorile
în foaia de
temperatură;
-sfătuiesc
pacienta să stea
în repaus în
perioda febrilă;
- aplic
pacientei
comprese reci
pe
frunte.

2. Nevoia de a Durere si Pacienta să - ajut pacienta - monitorizez -pacienta nu mai


evita disconfort prezinte o stare de în timpul numărul și prezintă
pericolele abdominal din confort fizic; actului de aspectul vărsături,starea
cauza procesului Starea generală a vărsătură; vărsăturilor; generală a pacientei
inflamator,a pacientei să se - sfătuiesc - urmăresc se ameliorează
ascitei și a amelioreze cât mai pacienta să stea raportul progresiv .
vărsăturilor; curind posibil in repaus în ingesta-excreta; -pacienta primește
timpul - administrez informații despre
durerilor medicația acumularea de lichid
abdominale prescrisă de și formarea ascitei.
- poziționez medic.
pacienta intr-o
poziție comodă
dar totdeauna
cu capul situat
lateral, la
marginea
patului;
- învăț pacienta
26
să inspire
profund, forțat;
- asigur igiena
cavității bucale
și a
tegumentelor.
3. Nevoia de a Vărsături Pacienta să - asigur - la indicația -pacienta este
mânca și de a prezinte o echilibrul medicului se echilibrată hidro-
se hidrata alimentație și o hidro- planifică un electrolitic și are o
hidratare electrolitic; regim alimentație
corespunzătoare,să - servesc alimentar; corespunzătoare.
fie echilibrată. pacientei - administrez la
alimente indicația
preferate medicului
pentru a vitamine pentru
stimula a stimula
apetitul. apetitul.
4. Nevoia de a Perturbarea Pacienta să - asigur un - la indicația -pacienta prezintă
dormi și a se somnului din prezinte un somn climat medicului îi somn odihnitor
odihni cauza durerilor adecvat cantitativ confortabil; administrez cantitativ și calitativ.
abdominale și și calitativ. - aerisesc ceaiuri călduțe
lombare. salonul; înainte de
- asigur un culcare;
mediu - planificăm
corespunzător tratamentul
de liniște astfel încât să
perfectă. nu deranjeze
somnul
pacientei.

27
CONCLUZII
Ciroza hepatică este definită ca o maladie cronică a ficatului caracterizată de o diminuare
progresivă a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și
din distrugerea arhitecturii specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică
este caracterizată prin necroza progresivă a țesutul sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și
cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională.
Ciroza hepatica nu este o afecțiune transmisibilă, fiind o boală care apare în urma
degradării pe termen lung a ficatului, degradare cauzată de inflamarea acestuia din diverse cauze.
Factorii de risc sunt cei care predispun o persoana la ciroză hepatică. Este posibil ca o
persoană să dezvolte ciroză fără prezența acestor factori de risc, însă prezența lor mărește riscul
de ciroză.
Factorii de risc în cazul acestei afecțiuni hepatice sunt: consum cronic de alcool, infecția
cu hepatita B, C sau D, steatohepatita nonalcoolică, congestie hepatică, afecțiuni moștenite
genetic ( boala Wilson, hemocromatoza, galactozemie, fibroza cistică, sindromul Budd-Chiari ),
hepatita autoimună, vârsta ( pe masură ce înaintezi în vârstă, riscul de ciroză crește întrucât
ficatul a fost mai expus la diverși factori dăunători precum virusuri și substanțe toxice ), exces
sever de vitamina A, expunerea la substanțe toxice precum arsenicul.
Din nefericire, de cele mai multe ori ciroza hepatică este o afecțiune „tăcută”, simptomele
apărând în momentul în care boala se află deja în stadiu avansat.
Simptomele ce pot apărea în caz de ciroză sunt: oboseală, învinețirea pielii ușor, iritații la
nivelul pielii, icter, acumularea de lichid în abdomen, confuzie și probleme de concentrare,
splenomegalie, hepatomegalie etc.
Tratamentul cirozelor urmărește suprimarea cauzelor, combaterea procesului inflamator
și a reacțiilor imunologice în exces, stimularea regenerării hepatice și prevenirea complicațiilor.
Tratamentul trebuie să fie individualizat, complex, metodic și sistematizat. Cu ajutorul
tratamentului aplicat conform prescripțiilor și respectând toate regulile igieno-dietetice ( odihnă,
renunțarea la alcool, fumat, alimentație sănătoasă care să excludă alimentele care suprasolicită
ficatul ), pacientul poate supraviețui ducând o viață normală.
Atunci când acești bolnavi nu respectă indicațiile medicului și asistentei pot apărea
complicații, care înrăutățesc prognosticul și pot duce la decesul pacienților.
Cadrele medii medicale trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre această boală dar nu
numai, ele trebuie să înțeleagă semnificațiile simptomelor,căci din analiza lor se poate stabili
diagnosticul, se poate interveni salvator în cazul agravărilor sau apariției unor complicații.

28
Îndatoririle asistentei încep încă de la prezentarea bolnavului la consultații. Bolnavii cu
ciroză hepatica sunt o categorie aparte de pacienți, ei fiind foarte sensibili atât psihic cât și fizic,
de aceea rolul asistentei medicale care vine în contact permanent cu aceștia este foarte important.

29
BIBLIOGRAFIE

1. Corneliu Borundel- Medicină Internă pentru cadre medii


2. Lucreția Titircă- Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale
3. Lucreția Titircă- Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenții medicali
4. Lucreția Tirircă- Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali
5. Mihaela Alexandru, Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu- Anatomie și fiziologie
umană descriptivă și aplicată
6. Mihaela Vasile, Monica Moldoveanu- Semiologie medicală pentru asistenți medicali
7. www.csid.ro
8. www.wikipedia.ro
9. www.romedic.ro
10. www.medlife.ro

30
ANEXE
Anexa I
Capitolul I: Anatomia ficatului

Sursa: www.romedic.ro
Anexa II

Capitolul II: Definiția cirozei hepatice

Sursa: www.romedic.ro