Sara pe deal Soir des coteaux

(Mihai EMINESCU) (Mihai EMINESCU)

Sara pe deal buciumul sună cu jale, Soir des coteaux, cor résonnant de tristesse,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Pour les troupeaux, les étoiles paraissent,
Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne; Pleurent les eaux pures coulant des fontaines,
Sub un salcîm dragă, m-aștepți tu pe mine. Sous l’acacia, chère, attends que je vienne.

Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară, Sainte et claire, passe la lune là-haut,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Vue par tes yeux grands à travers les rameaux,
Stelele nasc umezi pe bolta senină, Fraîchement nées, les étoiles sereines…
Pieptul de dor, fruntea de gînduri ți-e plină. Tant de pensées que de désirs tu es pleine.

Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Lorsque les nues sont transpercées de rayons,
Streșine vechi casele-n lună ridică, On voit les noirs toits viellis des maisons,
Scîrțîie-n vînt cumpăna de la fîntînă, Grince le puits, souffle le vent sur la hutte,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă. Dand la vallée, aux bergeries, jouent les flûtes.

Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Faux sur l’épaule, hommes qui rentrent du champ,
Vin de la cîmp; toaca răsună mai tare, Très fatigués, et l’angélus résonnant,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, La vieille cloche comble de chant les lieux,
Sufletul meu arde-n iubire ca para. Mon âme brûle de ton amour comme un feu.

Ah! în curînd satul în vale-amuțește; Ah, bientôt tout le village se taira,

Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbește: Ah, bientôt je me dépêche vers toi,
Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă, Sous l-acacia, jusqu’à la pointe du jour,
Ore întregi spune-ți-voi cît îmi ești dragă. Nous resterons, que je te parle d’amour.

Ne-om răzima capetele-unul de altul Tempes collées, corps appuyé contre corps,
Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Nous serons pris par un sommeil doux, dehors,
Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată, Sous l’acacia… Une si riche nuit,
Cine pe ea n-ar da viața lui toată? Qui ne voudrait vivre en échange de sa vie?
Somnoroase păsărele... Somnolents, petits oiseaux…
(Mihai EMINESCU) (Mihai EMINESCU)

Somnoroase păsărele Somnolents, petits oiseaux,

Pe la cuiburi se adună, Ils s'assemblent près des nids,
Se ascund în rămurele - Se cachant dans les rameaux.
Noapte bună! Bonne nuit.

Doar isvoarele suspină, Rien que des eaux, leur soupir.

Pe când codrul negru tace; Noire, la fôret se tait.
Dorm și florile-n grădină - Et les fleurs se sont couchées,
Dormi în pace! Dors en paix.

Trece lebăda pe ape Parmi les joncs, de dormir

Între trestii să se culce - Le cygne a l'envie pareil;
Fie-ți îngerii aproape, Que les anges te soient près,
Somnul dulce! Doux sommeil…

Peste-a nopții feerie Et la lune s'élevant,

Se ridică mândra lună, Tout repose maintenant
Totu-i vis și armonie - Dans le rêve et l'harmonie.
Noapte bună! Bonne nuit !
Lumina Cea De Seară
(Alexei MATEEVICI)
Ia spune, frate: lumina când se ţese
Cu întunericul în blânde nopţi de vară,
De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară,
Cresc rugăciuni, de noi neînţelese?
Şi focul lor, întocmai ca o ceară,
Ne arde firile de patimi îngheţate
Ş-aprinde-n noi credinţele curate,
Ce fac ca toată patima să piară;
Umblăm atunci, ca umbre uşurele,
Şi alte lumi vedem în depărtări,
Uităm păcat şi vrajbă — toate cele;
Şi luminaţi, zburăm-n acele ţări,
Cari sunt în zare, mai presus de stele,
Spre Cel Ce a zidit pământ şi cer.
La Lumiere Par Du Soir
(Alexei MATEEVICI)
Dis, mon frère: la lumière lors du tissage
Avec la douce obscurité des nuits d'été,
Pourquoi dans nos feux, sur les ailes du soir,
Sommes-nous en train de prier, mal informés?
Et leur feu, comme une cire,
Nous brûlons nos chattes gelées
Et nous enflammons la foi pure,
Qu'est-ce que toute la passion périr?
Nous marchons ensuite, comme des ombres faciles,
Et d'autres mondes que nous voyons dans les
distances,
Pardonnez le péché et la rancune – tout la;
Et brillez, volez vers ces pays,
Que voit-on, au-dessus des étoiles,
À Celui qui a construit la terre et a ciel.