Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Petre Andrei-Ramon
AMF1 FARMACIE
Caracterul reprezintă ansamblul însușirilor psiho-morale ale unei persoane, care se manifestă
în modul cognitiv (de gândire) și comportamental în ideile și acțiunile sale. Trăsăturile de
caracter se formează și sunt influențate încă din primii ani de viață ai copilului de către părinți
prin obiceiurile preferențiale, valorile și normele la care se raportează ei, dar și de normele și
valorile societății în care acesta trăiește.
Există mai multe teorii despre personalitate și despre tipuri de personalități. O primă împărțire
a personalităților este:
- Personalități de tip A;
- Personalități de tip B.
- Luptătoare;
- Muncitoare;
- Hotărâte să aibă succes.
Acestea iau decizii rapid și tind să se împartă între mai multe sarcini simultane, ceea ce
creează stres substanțial. Inițial, cei care au dezvoltat această teorie a personalității considerau
că persoanele de tip A pot dezvolta un risc mai mare de boli cardiovasculare, însă datele
științifice adunate ulterior nu au demonstrat acest lucru.
O personalitate de tip A tinde să fie autocritică, în situațiile în care a lăsat ceva neterminat
sau dacă simte că nu a dat tot ce avea mai bun spre îndeplinirea unui obiectiv.
Teoretic, este opusul personalității de tip A, însă, în realitate, majoritatea persoanelor tind să
împrumute trăsături de la ambele tipuri. Persoanele de tip B tind să fie mai degajate și
relaxate, astfel că și nivelul de stres pe care îl experimentează este mai scăzut.
- Tinde să petreacă mai mult timp reflectând asupra lucrurilor sau abordând o gândire
filozofică;
- Nu se simte la fel de grăbită atunci când are de îndeplinit diferite sarcini;
- Nu resimte un stres atât de mare daca nu poate îndeplinii tot ce și-a propus.
Cunoscutul medic și psiholog elvețian Carl Jung a analizat tipurile de personalități din
perspectiva psihanalizei, fiind un apropiat al lui Sigmund Freud. El a încadrat oamenii ca
aparținând unor patru tipuri primare de funcții psihologice și a propus două perechi
dihotomice de funcții cognitive:
- Funcțiile raționale: reflexiv R și afectiv A;
- Funcțiile iraționale: senzorial S și intuitiv I.
Senzorialul și intuitivul sunt funcțiile care colectează informațiile din mediul exterior,
prin percepție. Acestea descriu modul în care informațiile noi sunt înțelese și
interpretate de către fiecare ființă în parte. Persoanele care se regăsesc în senzorial au
mai multă încredere în informații care sunt prezente, tangibile și concrete și preferă să
caute dovezi și fapte. Pe de altă parte, intuitivii tind să aibă încredere în informații mai
abstracte sau teoretice, care pot fi asociate cu alte informații (amintite sau descoperite
căutând un context sau un model mai larg).
Reflexivul și afectivul sunt funcții de luare a deciziilor, adică bazate pe judecată. Ele
sunt folosite pentru a lua decizii raționale, pe baza datelor primite de la senzorial și
intuitiv. Reflexivul se referă la luarea deciziilor pe logică, raționament, pornind de la un
set de reguli. Afectivul se referă la luarea deciziilor privind din perspectiva
sentimentelor, emoțiilor.
Jung susține că aceste patru funcții sunt exprimate fie într-o formă introvertită, fie într-
una extrovertită, astfel că a definit două tipuri principale de caracter – introvert și
extrovert.
Conform lui Carl Jung, orice ființă umană utilizează de-a lungul vieții toate cele patru funcții,
dar sunt utilizate de către oameni în momente diferite, în funcție de circumstanțe. Cu toate
acestea, doar una dintre aceste funcții este cea reprezentativă, fiind denumită funcția
dominantă. Funcția dominantă este susținută de două funcții auxiliare, în timp ce a patra, și
cea mai puțin conștientă funcție, este opusul funcției dominante.
Funcția dominantă este cea care caracterizează conștiința, în timp ce opusul ei este reprimat și
caracterizează comportamentul inconștient. Când funcțiile inferioare inconștiente nu se
dezvoltă, rezultă un dezechilibru.
Conform lui Carl Jung, cele patru funcții psihologice de bază și cele două tipuri de caracter
– extrovert și introvert, duc la definirea a opt tipuri psihologice:
Temperamentul sangvinic
- Deschise;
- Sociabile;
- Vesele;
- Optimiste;
- Neorganizate;
- Neatente.
Ei sunt extrovertiți, le place să facă parte dintr-o mulțime și le este ușor să socializeze. Nu
evită să își asume riscuri.
Temperamentul coleric
- Puternice, dure;
- Agresive;
- Insensibile;
- Extrovertite;
- Independente;
- Ambițioase;
- Impulsive.
Colericii sunt recunoscuți pentru agresivitatea lor și pentru predispoziția de a se certa des cu
ceilalți sau de a discuta în contradictoriu. Pot deveni violenți, răzbunători. Totuși, aceste
persoane sunt ambițioase și orientate spre obiective, ceea ce le subliniază capacitatea nativa
de a fi lideri.
Persoanele de tip coleric sunt foarte directe și dure în atitudine și exprimare verbală. Sunt
concentrate și analitice asupra sarcinii pe care o au de îndeplinit. Au o bună capacitate de a
elabora strategii. Sunt curajoase și competitive, dar au atitudini extremiste, trec ușor de la
entuziasm la furie și pesimism, de la activism exagerat la abandon. Sunt neliniștite și agitate,
acționează sub imperiul impulsului de moment. Au o capacitate mare de mobilizare proprie,
dar și a altor persoane.
Temperamentul melancolic
- Emotive și emoționale;
- Creative;
- Perfecționiste;
- Gânditoare;
- Sensibile.
Temperamentul flegmatic
- Calme, nepăsătoare;
- Diplomate;
- Amabile, liniștite;
- Flexibile.
Flegmaticii sunt relaxați, liniștiți și ușor adaptabili. Le pasă de ceilalți, dar încearcă să-și
ascundă emoțiile. Temperamentul flegmatic este cel mai calm și împăciuitor dintre cele patru
tipuri de temperamente, iar persoanele flegmatice încearcă să nu supere sau să nu îi deranjeze
pe ceilalți.
Trăsături de personalitate
Cea mai cunoscută teorie a tipurilor de personalitate este denumită Big Five și include:
- Deschidere – cei care au un spirit aventurier, sunt deschiși către noi experiențe și sunt
curioși, apreciază arta. La polul opus, persoanele cu un grad scăzut de deschidere,
preferă rutina și evită experiențele noi;
- Conștiinciovitate – cei care sunt conștiincioși, sunt organizați si foarte responsabili,
sunt disciplinați și concentrați pe rezultate. Persoanele cu un grad scăzut de
conștiinciozitate sunt mai spontane și mai libere, chiar nepăsătoare;
- Extraversiune – sunt persoane sociabile, energice, vorbărețe, asertive și vesele. Pe de
altă parte, persoanelor introvertite le place să petreacă timp singuri;
- Caracter agreabil – măsoară gradul de căldură și bunătate al unei persoane. Cu cât o
persoană este mai agreabilă, cu atât este mai de incredere și este dispusă să sară în
ajutor, dând dovadă de compasiune. Oamenii dezagreabili sunt reci, suspicioși și nu
pot coopera; invidia poate duce la perceperea celorlalți ca nefiind agreabili;
- Nevroză – persoane obsedate, anxioase, depresive. La polul opus, persoanele cu un
grad scăzut de nevroză, tind să fie stabile emoțional.
Acest model de analiză de tipurilor de personalitate au fost dezvoltate la sfârșitul anilor ’80 de
JM Digman și Lewis Goldberg, dar el își găsește originea pe la începutul anilor ’60.
Deși sunt elemente care alcătuiesc personalitatea fiecăruia, iar o persoană poate avea câte
puțin din fiecare, trăsăturile de personalitate mai pot fi împărțite în două mari categorii,
cumva dihotomice:
- Onestitate;
- Adaptibilitate;
- Hotărâre;
- Compasiune;
- Răbdare;
- Curaj;
- Loialitate;
- Smerenie;
- Independență;
- Optimism;
- Generozitate;
- Grad crescut de empatie;
- Imparțialitate.
- Arogantă;
- Predispoziția spre a minți;
- Lipsă de politețe;
- Impulsivitate;
- Răutate;
- Ipocrizie;
- Cinism.
Realitatea este că noi, oamenii, suntem compuși dintr-un mix de trăsături, atât pozitive, cât și
negative.
Personalitatea noastră îi influențează și pe cei din jur – de exemplu, o atitudine pozitivă versus
una negativă va produce o interacțiune diferită. O persoană pozitivă și deschisă este pe placul
celor mai multi, față de o persoană posomorâtă și prost dispusă.
Personalitatea poate fi îmbunătățită prin psihoterapie individuală sau de grup. Experiența
ameliorării propriei personalități și, pe cale de consecință, a întregii vieți, precum și o mai
bună cunoaștere a sinelui, sunt un câștig extraordinar pentru orice ființă umană.
Ce se întâmplă însă când apar distorsiuni în ceea ce privește percepția personală asupra
comportamentului propriu și asupra relațiilor cu ceilalți? În acest caz, putem vorbi de tulburări
de personalitate. Acestea – netratate – pot afecta serios sănătatea mintală.
Problema cu tulburările de personalitate este că, de cele mai multe ori, persoana în cauză nu
observă în propriul comportament niciun fel de disfuncție. Modul în care gândește și se
comportă i se pare natural, firesc și ajunge să sfârșește prin a da vina pe ceilalți pentru
problemele prin care ajunge să treacă și pe care, deseori, chiar el/ea le generează.
Personalitatea noastră este foarte importantă și este cea care ne definește din punct de vedere
uman, ne face unici și importanți pentru noi și ceilalți; de aceea trebuie să ne cunoaștem și să
ne îmbunătățim în mod permanent.