Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
CRIMINALISTICĂ
Metodologia cercetării la fața locului a infracțiunii de omor
Profesor:
Student:
P a g e 1 | 14
1. Noţiuni generale
P a g e 2 | 14
2. Importanţa şi rolul investigaţiei criminalistice a omorului
P a g e 3 | 14
3. Natura morţii
P a g e 4 | 14
lăţimea minimă a instrumentului iar uneori, unele particularităţi ale a-cestuia. Toate
cele arătate se constituie în elemente ce pot dirija cercetările încă din faza iniţială.
Spre exemplu, în cazul sesizării despre producerea unui accident de
circulaţie, având urmări mortale, se pot descoperi pe corpul sau îmbrăcămintea
victimei urme din cele menţionate mai sus, care coroborate cu lipsa unor leziuni
specifice evenimentelor rutiere duce şi la formularea versiunii privind disimula-rea
omorului într-un accident.
P a g e 5 | 14
rezultatul survenit, atâta vreme cât se constată că fără activitatea inculpatului,
moartea victimei nu s-ar fi produs .
Neaplicarea, de către organele medicale, a unei terapeutici complete nu
poate constitui cauza morţii persoanei şi nu poate fi interpretată ca o întrerupere a
raportului de cauzalitate între fapta inculpatului şi rezultatul produs (Trib. Suprem,
secţ. pen, dec. nr. 1642/1974).
P a g e 6 | 14
4. Valorificarea ştiinţifică a urmelor şi mijloacelor materiale de probă
În raport cu modalităţile concrete în care s-a săvârşit infracţiunea, la faţa locului pot fi
găsite-aşa cum s-a precizat-o mulţime de urme:
P a g e 7 | 14
sau nu create de aceeaşi persoană. În opinia unor autori, constatarea tehnico-ştiinţifică sau
expertiza dactiloscopică poate avea ca obiect, şi stabilirea faptului dacă amprentele de la cadavru
şi amprentele presupuselor rude ale acestuia conţin dermatoglife caracteristice care să confirme
rudenia.
În situaţia în care specialistului i se prezintă doar urma în litigiu ori obiectul purtător de
urme, constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza dactiloscopică va avea posibilitatea să
lămurească probleme de genul:
- dacă obiectul ridicat din câmpul infracţiunii prezintă sau nu urme şi, în caz afirmativ,
numărul şi natura acestora-digitale sau palmare;
- dacă desenul papilar a fost impregnat cu vreo substanţă în momentul creării urmelor,
precum şi natura acelei substanţe;
- vechimea urmelor.
P a g e 8 | 14
De cele mai multe ori, în faza iniţială a cercetărilor, nu poate4 fi prezentată şi persoana
care se presupune că a creat urma, iar specialiştii vor fi solicitaţi în acest caz să răspundă la o
serie de întrebări, de genul:
- mecanismul de formare;
Ţara noastră se situează printre primele ţări din lume privind identificarea persoanelor
după urmele de buze. Acest fel de urme se găsesc destul de rar la locul săvârşirii infracţiunii,
totuşi, nu este exclus ca urmele de buze să fie descoperite pe alimente, pe obiecte de sticlă-
pahare, căni, sticle, etc-, porţelan, lut ars smălţuit, etc.
Între problemele la care se pot da răspunsuri prin expertiza urmelor de buze, amintim:
P a g e 9 | 14
-dacă obiectul ridicat de la faţa locului prezintă sau nu urme de buze şi natura acestora;
-dacă urmele de buze au fost lăsate de una sau mai multe persoane şi dacă prezintă
suficiente elemente caracteristice de identificare;
-dacă urmele prezintă eventuale malformaţii congenitale- „buza de iepure”, „gura de lup”
şi macrostonia – sau malformaţii patologice pe care le prezintă persoana care a creat urmele;
-grupa sanguină a persoanei care a creat urmele de buze şi dacă aceasta coincide cu
modelul de comparaţie, etc.
4.4. Urmele de dinţi, urechi, nas sau alte părţi ale feţei şi corpul uman
Expertiza urmelor de dinţi şi de buze face parte din examinările care, prin natura
împrejurărilor se conjugă cu expertizele serologice, ultima destinată eventualei reconstituiri a
fizionomiei după urma de muşcătură.
Urma de dinţi formată în condiţii bune permite identificarea persoanei prin compararea
modelelor obţinute experimental, iar, în lipsa acestora, serveşte la stabilirea sexului şi vârstei
aproximative, a tipului antropologic, a mecanismului de formare, etc.
În scopul identificării persoanelor care au creat urme de dinţi, urechi, nas sau ale altor
părţi ale feţei şi corpului uman, organele de urmărire penală pot solicita concursul specialiştilor
pentru a elucida numeroase probleme, cum ar fi:
P a g e 10 | 14
-dacă urmele descoperite la faţa locului au fost create de un corp uman şi, în caz
afirmativ, de care parte a acestuia;
-dacă urma de dinţi a fost creată de dantura umană şi care sunt caracteristicile danturii
persoanei, dacă a suferit vreun tratament stomatologic;
-dacă urmele au fost create de una sau mai multe persoane şi dacă prezintă sau nu
elemente de identificare.
Urmele materie de natură umană, denumite fie urme biologice, fie urme biocriminalistice
se întâlnesc după cum s-a mai precizat, în locul unde s-a săvârşit infracţiunea de omor. Indiferent
de faptul că urmele sunt de sânge, de salivă, de spermă, de natură piloasă, osteologică, etc,
examinarea acestora-în condiţii de laborator-poate oferi indicii preţioase necesare desfăşurării
unor activităţi operative, de natură să conducă la identificarea şi prinderea făptuitorului.
P a g e 11 | 14
În ceea ce priveşte urmele de salivă, specialistul sau expertul se poate pronunţa cu privire
la următoarele aspecte:
-dacă saliva este de natură umană, şi în caz afirmativ, caracterul secretor sau nesecretor al
persoanei de la care provine;
-natura urmelor;
-dacă persoana care a creat urmele suferă de vreo boală venerică ori altă afecţiune
patologică.
În cazul examinării firului de păr se pot elucida anumite aspecte, care, coroborate cu alte
probe, pot conduce la identificarea autorului, şi implicit la dovedirea vinovăţiei:
-partea din corp sau zona de unde provin firele de păr, modul de detaşare, existenţa
urmelor de distrugere, sânge, paraziţi ori a unor alteraţii patologice;
După lămurirea acestor probleme, prin prezentarea firelor de păr pentru comparaţie,
specialistul se poate pronunţa dacă urma are sau nu aceleaşi caracteristici generale sau
individuale cu probele prelevate de la persoana suspectă.
P a g e 12 | 14
În cadrul urmelor de natură animală şi de natură vegetală problemele se pun în mod
asemănător, totuşi întâlnindu-se unele particularităţi.
-dacă există corespondenţă de gen şi specie între urma în litigiu şi modelul prelevat prin
comparaţie.
P a g e 13 | 14
Bibliografie
P a g e 14 | 14