LP 9

Diagnosticul de laborator al infecţiei HIV/ SIDA.

Diagnosticul în infecțiile determinate de VCM şi VEB

Obiective:
1. Precizarea etiologiei virale a bolilor cu transmitere sexuală (pentru cele mai frecvente
virusuri).
2. Precizarea etapelor diagnosticului de laborator al infecţiei HIV/SIDA.
3. Descrierea metodelor de diagnostic ale infecţiei HIV/SIDA si a criteriilor de
diferentiere HIV versus SIDA
4. Precizarea metodelor diagnosticului de laborator al infectiei cu VHS si HPV

I. Diagnosticul de laboralor al infecţiei HIV/SIDA

1. Indicatii:
– Depistarea infecţiei la adult
– Triaj donatori sânge
– Eliminarea unei primo-infecţii după expunere recentă
• Test combinat Ac & Ag p24 (proteina majora HIV) - negativ la 6S dupa
expunere = absența inf HIV
• Serologie negativa → retestare la 6L după expunere
• Testarea sursei de infectie
– Depistarea infecției la nou-năascuți
• Ac anti-HIV materni transmişi transplacentar
• PCR
– Supravegherea unui tratament antiretroviral (indicaţie şi control)
• Încărcătura virală – detectare cantitativă ARN HIV în plasmă prin qRT-PCR
• Nr LT-CD4+.

2. Etape de diagnostic :
a) Depistarea infecţiei HIV –teste de triaj
b) Confirmarea infecţiei HIV –teste de confirmare (WB, IF)
c) Stadializarea clinico-epidemiologică a pacientului seropozitiv (numărul
limfocitelor CD4/mmc)
d) Monitorizarea eficienţei terapiei antiretrovirale ( CD4/mmc, ARN/HIV)

3. Diagnosticul direct

!Se vor face precizări legate de structura HIV.

Colectarea şi transportul probelor
-sânge (atât pentru diagnosticul direct cât şi pentru cel indirect)
-LCR, salivă, lacrimi, urină, secreţii vaginale, produse de biopsie (intestin)
Probele se stochează la -20-70º C.

Diagnosticul direct propriu-zis:

-izolarea virusului pe culturi de limfocite – în cercetare

1
- evidentierea Ag p24 în ser (ELISA)
-evidenţierea ADN proviral în limfocite (PCR)
-evidentierea sau si cuantificarea ARN HIV (RT-PCR)

4. Diagnosticul indirect
a) Teste tip screening
-Teste rapide de tip immunodot
Avantaje : sunt rapide, nu necesită personal calificat sau aparatură electronică
Dezavantaje: trebuie confirmate (specificitate redusa)
-Latexaglutinarea
-ELISA- (indirect sau competitiv)
Rezultat negativ = absenţa infectiei HIV
Rezultat pozitiv sau dubios – confirmare prin WB pe acelaşi ser; Test de confirmare
pozitiv → un nou test de screening, pe un al doilea ser
Rezultate fals (+) –contaminarea preparatului obţinut pe culturi cu material faţă de care
apar Ac non HIV); posibilitate practic inexistenta (nu se mai obtin antigenele prin
cultivarea HIV pe culturi de limfocite – se obtin prin recombinare)
Rezultate fals (-) – când testul se efectuează înaintea seroconversiei
- la pacienţii imunosupresaţi
- tardiv, în stadiul SIDA

b)Teste de confirmare
-Western Blot –evidenţiază categoria Ac prezenţi
● rezultat pozitiv – prezența a două categorii de anticorpi dirijați împotriva
glicoproteinelor de suprafață (gp 160/120, gp41) codificate de gena env asociate
sau nu cu anticorpi dirijați împotriva proteinelor codificate de gena gag (p24, p17,
p55) sau de gena pol (p66, p32).
● rezultat negativ – absența Ac.
● rezultat indeterminat – prezența unor categorii de Ac dar care nu respectă criteriile
de pozitivitate. Se va urmari prezența ARN-HIV sau a Ag p24.
-Teste imunologice: nr limfocitelor CD4/mmc – parametru pentru stadializare,
prognostic, monitorizarea terapiei antiretrovirale
N: 500-1400/mmc

Pentru aprecierea eficienţei terapiei se folosesc: nr limfocitelor CD4, evaluarea Ag p24,

nivelul viremiei plasmatice.

Diagnosticul SIDA - infectii cu oportunisti, sarcoame, leucemii, impun demonstrarea

urmatoarelor criterii de laborator:
-dispariţia Ac anti p24
-reapariţia Ag p24
-scăderea CD4 < 200/µL

Criterii de stadializare
- primo-infecție – viremie crescută (prezența Ag p24, cόpii ARN viral în plasma);

2
 - scăderea marcată a nr. limfocite T CD4+ cu revenire la valori
normale (600-1200/ µL) odată cu apariția de Ac neutralizanți.
- perioada asimptomatică (multiplicare virală, contagiozitate)
– dispariția Ag p24;
- detecția unui nr. scazut de cόpii ARN viral în plasmă;
- prezența Ac neutralizanți (pacient seropozitiv);
- scăderea treptată a nr. limfocite T CD4+.
- SIDA - reapariția Ag p24;
- creşterea nr. cόpii ARN viral în plasmă;
- dispariția Ac anti p24;
- scăderea nr. limfocite T CD4+ < 200/µL.
- apariția de infecții cu oportunişti, sarcoame, leucemii, cancere.

II. Metodele diagnosticului de laborator al infecției cu VCM

Obiective:
• identificare primoinfecţiei
• identificarea inf persistente la donatori de organe/ sânge
• determinarea Ag-emiei pt monitorizarea chimioterapiei
A. Diagnostic direct – sânge, urină, lichid de lavaj bronho-alveolar
- izolare în culturi de fibroblaşti umani – efect citopatic, incluziuni intranucleare,
detecție Ag
- detecția şi cuantificarea Ag viral direct în sângele fetal prelevat intrauterin sau lichid
amniotic – IF (antigenemie)
- detecția şi cuantificarea ADN viral direct în sânge - qPCR
B. Diagnostic indirect – ELISA – interes limitat
- Ac IgG – triaj donatori si primitori de organe, screening înainte de sarcină
- Ac IgM – primoinfecție sau reactivarea infecției
- seroconversia pune diagnostic de primoinfecție
- test de aviditate IgG (aviditatea crescută elimină infecția recentă)

III. Metodele diagnosticului de laborator al infecției cu VEB.

- virusul Epstein Barr (VEB)/ HHV-4
Diagnostic nespecific - frotiu de sange - limfocitoza, limfocite atipice
A. Diagnostic direct
- prelevare: salivă, spalatură faringiană, sânge, țesut limfoid
- detectia ADN viral – PCR
- izolarea in culturi de limfocite – nu se practică de rutină
B. Diagnostic indirect
- diagnostic serologic – IF; ELISA
- Ac anti-VCA (viral capsid Ag) – IgM - infecție acută (pot persista până la 6 luni)
- IgG
- Ac anti-EBNA 1(E-B nuclear Ag) – tardiv, absenți în infecția acută (sunt 6 tipuri: 1-6)
- Ac anti-EA (early Ag) – nu se caută de rutină

3
Ac anti-VCA IgG Ac anti-VCA IgM Ac anti-EA Ac anti-EBNA-1
- + + -
+ - - +

- Ac heterofili (IgM) – aglutinanți, apar precoce, sunt nespecifici, detectați prin reacția
Paul-Bunnell & Davidson

IV. Diagnosticul de laborator al infecţiei cu VHS tip 2

Produse patologice: lichid din secreţiile veziculare, frotiu cito vaginal,

Diagnostic direct :
- izolarea virusului în culturi de fibroblaşti sau celule epiteliale
- evidenţierea –efect citopatic ( rotunjirea şi balonizarea celulelor, incluzii Cowdry)
- identificarea – reacţii de neutralizare, imunofluorescenta (IF)
Metode rapide : detectarea de antigene virale in proba prin IF sau detectarea genomului
prin PCR

Diagnosticul indirect: nu este util pentru diagnosticul propriu-zis ci pentru studii

seroepidemiologice
Metode: ELISA sau RN, RFC cind se foloseasc criteriile pe doua probe de ser
(seroconversia sau dinamica semnificativă)