61.

Urgenţa psihiatrică în caz de comportament suicidal

Sinuciderea este o problemă majoră de sănătate și una din cele mai răspândite cauze de adresare la
urgență în caz de criză
Epidemiologie
1.Vârsta- Prevalența și letalitatea sinuciderii diferă pe grupe de vârstă. De exemplu, deși tentativele de
sinucidere sunt mult mai dese la persoanele de vârsta 15-34 ani, letalitatea este mult mai înaltă la
populația mai în vârstă. Persoanele în vârstă tind să fie social mai izolate, fac mai puțin tentative per
suicid îndeplinit și utilizează metode mai letale armele de foc, supradozare și sufocare.
2. Sexul- Deși femeile au tentative suicidare aproape de la două până la trei ori mai des decât la
bărbați pe perioada vieții, totuși de circa 4 ori mai mulțu bărbați decât femei mor de suicid finalizat din
cautza metodelor dure precum arma de foc, sufocare.
Factori de risc:
1. Datele demografice. Sunt statutul marital, vârsta, sexul, orientarea sexuală și rasa. Bărbații și
femeile ce nu sunt căsătorite (niciodată, divorațați sau văduvi) au risc mai înalt.
2. Anamneza psihiatrică. Persoanele cu tulburări a dispoziției, tulburări corelate cu abuzul de
substanțe, tulburările psihotice și tulburările de personalitate au fost determinate cu risc mai înalt în a
comite suicid. Majoritatea suicidelor finalizate au loc in faza depresiva.
3. Dimensiunile Psihologice și Cognitive. Factori psihologici care au efect de potențare a riscului
suicidar sunt anxietatea și disperarea.
4. Disponibilitatea armelor de foc în combinație cu tulburarea de dispoziție și intoxicația este un profil
acut letal. Tentativă de suicid în populația tânără sunt depresia, abuz de alcool sau droguri,
comportament agresiv și o tentativă de suicid în antedendente, epizoade dese de fugă, instabilitate
familială sau peirdere în familie
5. Trauma în copilărie. Pacienții cu o anamneză de traume în copilărie (abuz fizic și sexual) pot
dezvolta tulburări complexe și invalidante ca adulți. Tulburări de personalitate, tulburări alimentare si
tulburarea de stres posttraumatică
6. Anamneza familială. Factori de mediu- separarea părinților sau divorțul, probleme legale a
părinților, abuzul și neglijarea copilului
7. Patologii somatice. Următoarele stări și patologii somatice sunt asociate cu un risc crescut de suicid:
neoplasme maligne, ulcer, tulburări pulmonare (în special astma) HIV/SIDA, boala Huntigton, leziuni
cerebrale, scleroză multiplă

Examinarea- informații colaterale de la membrii familiei și prietenii pacientului, medici, alți

profesioniști în sănătatea mintala , profesori sau personalul din școli, colegi. Trebuie aigurata siguranța
imediată a pacientului si a dezvolta un diagnostic diferențiat.
La examinarea unui pacient suicidar clinicianul trebuie să încerce să identifice: 1. Semne și Simptome
Psihiatrice 2. Comportament Suicidar în Antecedente 3. Anamneza Medicală și Psihiatrică 4.
Anamneza Psihiatrică Familiană 5. Funcția și Stresorii Psihosociali Curenți 6. Părțile Puternice și
Vulnerabilitățile Psihologice 7. Anchetarea suicidului: Ideația Suicidară și Intenția Suicidară, Planul
Suicidar și Comportamentul Suicidar, Anamneza Suicidară.
Managmentul Psihiatric- Supraveghere permanenta in spital!
Internarea este general necesară( daca este psihotic, tentativa a fost violenta, intentia persistenta, suport
limitat familial, etiologie metabolica/toxica/infectioasa, a luat masuri pentru a evita salvarea,pierdere
recenta, istoric familiar)
Masuri: indepartam lucrurile ascutite din odaie, apreciem daca tentativa a fost planuita, Toţi bolnavii
suicidari sub intoxicaţie cu alcool sau droguri, trebuie reevaluaţi mai târziu, după detoxicare)
1. întrebaţi despre ideile de sinucidere si ne asugram sa fim intr-un loc sigur!
Punem intrebari despre tentative anterioare sau de viitor, daca are acces la arme, adm tranchilizante
2. Nu ezitaţi să întrebaţi bolnavul, dacă „ar dori să moară”. Abordarea problemei fără ocolişuri este cea
mai eficientă, nul lasam sa plece de la departamentul de urgenta, Nu presupuneţi că familia sau
prietenii vor putea să supravegheze pacientul mereu.
Medicatie: 1.Antidepresante (ingibitorii recaptarii serotoninei-sertralina, citalopram, fluoxetina)
2. Benzodiazepine- tratamentul agresiv al painicii, anxietatii (clonazepam, lorazepam, diazepam)
3. Neuroleptice atipice- utilizate priar pentru reducere agresiune, efect anxiolitic și anti-agitațional
(olanzepina și quetiapina)
Psihoterapia cognitiv-comportamentala, individuala, existentiala

62. URGENŢA PSIHIATRICĂ ÎN CAZ DE STARE DEPRIMATĂ A DISPOZIȚIEI

Când pacienții sunt cooperanți examinarea poate fi ușoară. Totuși, pacienți mânioși, iritați și euforici
pot fi agitați sau potențial violenți și incapabili să tolereze un interviu prelungit.
Tulburări afective extreme, în mod particular depresia, mania și furia.
Depresia este pe locul trei dintre cele mai întâlnite acuze a pacienților în serviciul de urgență psihiatric,
după abuzul de substanțe și tulburări psihotice. Riscul suicidar trebuie evaluat la toți pacienții ce
prezintă dispoziție depresivă. Clinicianul trebuie să întrebe despre stresuri majore și pierderi
semnificative. Mulți pacienți cu dispoziție depresivă vor admite ușor suferința lor. Clinicianul ar trebui
să folosească întrebări de tip deschis.
Simptome de depresie sau/și anhedonie sunt esențiale pentru a diagnostica episodul depresiv major.
Alte simptome asociate cu episoade depresive include energie scăzută, tulburări ale apetitului, vină
sau autoblamare semnificativă, atenția afectată, inhibiție psihomotorie și preocupare cu moartea sau
suicidul
Examinare: Igiena, contactul vizual, vorbirea și conținutul gândirii sunt elementele remarcabile.
Episoade depresive, cu sau fără psihoză, pot avea loc și la pacienți cu tulburare bipolară, schizofrenie,
tulburarea schizoafectivă sau alte tulburări psihotice. Dacă pacientul activ utilizează substanțe ce
alterează dispoziția, atunci tulburarea afectivă indusă de SPA ar trebui să fie pe prim plan pentru
diferențiere. Pacienții cu tulburare de personalitate borderline pot să acuze dispoziție depresivă sau
labilă, adiținal la relații interpersonale.
Pacienții cu dispoziție depresivă și ideație suicidară semnificativă și/sau psihoză în general necesită
internare în spital. Medicul trebuie să descrie reacțiile adverse frecvente și să discute despre limitele
temporale până la îmbunătățirea simptomelor. Pacienții trebuie să fie urmăriți de o persoană din
sistemul medical care poate monitoriza răspunsul lor la antidepresiv și să continue prescrierea.
Medicatie: Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI) sunt utilizate frecvent ca terapie de
primă linie- fluoxetina, sertralina, citalopram. (sunt cosiderate sigure la gravide)
Îmbunătățirea dispozitiei are loc în mod tipic la a 4-6-a săptămână de terapie, dar simptomele
neurovegetative pot începe să se îmbunătățească în mai puțin de 1-2 săptămâni.
Efecte adverese des întâlnite includ disconfort gastric, insomnie, neliniște și tulburări sexuale.
Benzodiazepinele ( lorazepam, diazepam) pe teren scurt pentru a reduce riscul de toleranta sau doze
mici de antipsihotice atipice (clozapina, sulpirid, olanzapina,risperidon) sunt des prescrise pentru
insomnie și anxietate asociată cu depresie.
Pentru pacienți cu anamneză de tulburare bipolară, manie sau hipomanie- Antidepresive (sertralina,
fluoxetina) + Timostabilizator (litiu, carbamazepina, lamotrigina,quetiapina)
Pentru pacienții cu depresie ușoară până la moderată- Psihoterapie+Antidepresive, cei cu doliu vor
necesita consiliere suportiva, iar la tulburare borderline-terapia comportamentala

63. URGENȚA PSIHIATRICĂ ÎN CAZ DE STARE EUFORICĂ A DISPOZIȚIEI

- Siguranta medicului si pacientului este prioritara (prezenta echipei de siguranta)

- Intrebari de tip inchis (pentru a evita cauzarea iritabilității sau răspunsurilor excesiv de lungi)
Simptome particulare maniei ce des apar spontan în interviu includ grandiozitate, scădere necesității în
somn, creșterea guralivității, toleranța în activitățile plăcut, creșterea activităților direcționate pe scop,
fuga de idei (analizat ideatia sinucidara, comportament ce poate cauza o trauma)
Statutul psihic- hipervigilenta, nu pot sta locului, halucinatii, judecata afectata.
- Se va intreba despre utilizarea de antidepresive ca precipitanți a stării maniacale, complianță joasă cu
medicația prescrisă poate la fel contribui la reprezentarea pacientului si explorarea utilizării recente de
substanțe este importantă(SPA)
- În hipomanie, pacientul are o dispoziție elevată, euforică sau iritabilă dar nu este psihotic și nu
necesită spitalizare, face față responsabilităților în pofida diferitelor nivele de funcționare.
- Episode maniacale se intilnescin tulburare bipolara tip 1, tulb scizoafectiva, narcologie(alcool,
cocaina, amfetamina, halucinogenele)
- Nevoie de a fi spitalizați fără consimțământul acestora. Pacienții cu grad adecvat și tulburări afective
mai puțin severe (de ex. hipomania) pot fi tratați în comunitate cu ajustarea medicației și urmărire
îndeaproape
- Izolare sau fixare pot fi necesare pentru a conține un pacient agitat sau a preveni vătămări altora.
- Medicatia: Antipsihotice atipice sunt medicamentele de primă line în controlul agitației maniacale
(sulpirid, risperidon, clozapina, olanzapina) risc mai mic de akinezie, simp extrapiramidale.
Benzodiazepinele pentru controlul agitatiei pt o perioada scurta(lorazepam, diazepam, clonazepam)