Sunteți pe pagina 1din 3

Analiză comparativă între principalele forme de guvernământ (monarhie vs

republică) ale țării noastre de-a lungul timpului

Pornind de la definiția din Wikipedia, ”forma de guvernământ este un concept din științele
politice care se referă la modul în care este organizată puterea executivă în stat, în principal la
modul cum este numit și legitimat conducătorul statului”. Așadar, desemnează modul de formare
și organizare a structurilor statului (autorități și instituții publice) și se raportează la caracteristicile
și principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea, în special între organul legiuitor,
organele executive și șeful statului. Potrivit formei de guvernământ statele se împart în două
categorii: monarhii și republici.
Republica este acea formă de guvernământ în care șeful statului - președintele este ales
pentru o anumită perioadă. Dacă acesta este ales prin vot universal, direct, secret și liber exprimat
vorbim despre o republică prezidențială, iar dacă este ales de către parlament vorbim despre o
republică parlamentară. Potrivit prevederilor art. 81 alin. (1) din Constituția României din 1991,
republicată, ”Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat”, iar la art. 1 alin. (2) se menționează că ” forma de guvernământ a statului român este
republica”.
În sens restrâns, republica semnifică un regim în care şeful statului nu poate fi un monarh,
adică în care magistratura supremă nu poate fi transmisă ereditar. Dacă şeful statului este ales,
direct sau indirect, suntem în prezenţa unei republici.
Alegerea șefului statului direct de alegători prin vot universal, direct, secret și liber
exprimat concomitent cu instituirea modalităților de răspundere politică a Guvernului față de
puterea legislativă caracteristică a regimurilor parlamentare descrie republica semiprezidențială,
a cărei principală caracteristica o reprezintă dualitatea la conducerea executivului de către
preşedintele republicii şi primul ministru. Această formă particulară de guvernare - dualistă, ca
modalitate de organizare a puterii executive, este instituită și în Constituția din 1991 prin aceea că
Președintele și Guvernul au atribuții bine delimitate, legimități diferite și provin din voințe politice
diferite.
Prin comparație cu republica, monarhia este acea formă de guvernământ în care organul
care îndeplinește funcția de șef al statului ocupă tronul prin succesiune ereditară și nu este ales. În
trecut, monarhia a fost cea mai veche și răspândită formă de guvernământ și a cunoscut variate
forme: de monarhie absolută, în care monarhul este organul suprem în stat, dispunând de puteri
discreționare și constituțională sau limitată, când puterile monarhului sunt restrânse prin
Constituție, alături de șeful statului existând și alte organe care exercită puterea (parlament,
guvern, prim-ministru).
O altă formă a monarhiei constituționale este monarhia parlamentară dualistă în care
Parlamentul se situează pe poziție de egalitate cu monarhul, puterile monarhului fiind limitate prin
atribuțiile conferite parlamentului.
Potrivit Constituţiei de la 1866, prima constituţie a României și considerată a fi una dintre
cele mai democratice constituţii de la acea vreme, forma de guvernare se fundamenta pe principiul
suveranității naționale - toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât
prin „delegaţiune”- guvernare reprezentativă, în conformitate cu principiile şi regulile precizate în
Constituţie. Inițiativa legilor aparține fiecăreia din ramurile puterii legislative – principiul separării
puterilor în stat: legislativă, executivă şi judecătorească, ai căror titulari erau independenţi unii de
alţii. Doar acordul de voinţă al celor trei ramuri ale puterii legislative, Adunarea Deputaţilor, Senat
şi ”Domn”, asigura introducerea şi funcţionarea legislaţiei. La art. 32 se precizează că puterea
legislativă se exercită colectiv de Domn şi reprezentanţa naţională, formată din două adunări:
Senatul şi Adunarea deputaţilor, membrii ambelor adunări reprezentând naţiunea. Puterea
executivă era încredinţată Domnului, în timp ce puterea judecătorească era exercitată de către curţi
şi tribunale.
La art. 82 se menționează că ”puterile constituționale ale Domnului sunt ereditare”, în timp ce
art. 96 precizează că ”Domnul nu are alte puteri de cat acele date lui prin Constitutiune”, ceea ce
ne îndreptățește să considerăm România de la acea vreme drept monarhie constituțională.
În Constituția din 1923 regăsim principiile suveranității naționale, guvernării reprezentative
și separării puterilor în stat, stabilite potrivit regulilor constituționale. Și aici puterea legislativă se
exercită colectiv de către rege și Reprezentațiunea națională, orice lege necesită acordul celor trei
ramuri ale puterii legiuitoare, puterea executivă este încredințată Regelui, iar puterea
judecătorească se exercită prin organele ei. De asemenea, puterile constituționale ale Regelui erau
ereditare și nu avea alte puteri, decât cele stabilite prin Constituție. Urmare a celor expuse putem
concluziona că Romania a continuat să fie o monarhie constituțională.
Și în Constituția din 1938 regăsim principiul suveranității – puterea emana de la națiunea
română, precum și principiul guvernării reprezentative – puterile se pot exercita doar prin delegare,
dar spre deosebire de perioadele anterioare, inițiativa legilor este dată Regelui care este ”Capul
Statului”, cele două Adunări având dreptul de a propune din iniţiativă proprie numai legi în
interesul obştesc al statului. Puterea legislativă se exercită de Rege prin Reprezentanța Națională,
împărțită în cele două Adunări: Senatul și Camera Deputaților, puterea executivă este ”încredințată
Regelui”, care o exercită prin guvernul său, iar puterea judecătorească se exercită prin organele ei,
executând în numele Regelui hotărârile judecătorești pronunțate în virtutea legii. Regele avea în
competența sa urmatoarele elemente: inițiativa legilor, sancționarea și promulgarea legilor,
putând să refuze sancționarea acestora, dreptul de a face “decrete cu putere de lege” în
intervalul dintre sesiuni și când adunările legiuitoare erau dizolvate, dreptul de a avea
singur initiativă de revizuire a Constituției cu consultarea prealabilă a Parlamentului,
dreptul de a “dizolva ambele Adunari deodata, sau numai una dintre ele”. Privită în
ansamblul său Constituţia adoptată în februarie 1938 era menită să consolideze puterea şi
autoritatea Regelui.
Abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947 au
fost consacrate prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947. În articolele 1 şi 3 este reglementată
noua formă de stat. Astfel, se consacră desfiinţarea formei monarhice de guvernământ, instituindu-
se ca formă de stat Republica Populară.
În Constituția din 1991, încă de la art. 2 regăsim principiile suveranității poporului și
guvernării reprezentative ”prin organele sale”, iar în art. 58 se consacră noțiunea de Parlament, ca
organ ”reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. Inițiativa
legislativă aparține Guvernului, deputaților, senatorilor și unui număr de cel puțin 250.000 de
cetățeni cu drept de vot. Constituția actuală a României conferă Președintelui, în calitate de șef al
statului, următoarele funcții principale: de reprezentare a statului român, de garant al
independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării, de veghere la respectarea
Constituției și de mediere și este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea
generală a administrației publice. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea
membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin și prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului
rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului.
Ca diferența principală între monarhia constituțională și republică constatăm: șeful statului
în monarhia constituțională deține tronul în baza eredității, al alegerii, sau al sistemului electivo-
ereditar, iar șeful statului într-o republică este un președinte, ales pe o perioadă.

S-ar putea să vă placă și