Capitolul 1

Povestea mea începe la orfelinat din ce mea

spus derectore am ajuns aici la vârsta de doar
un an nu se știe nimic de părinți mei când mau
adus eram întrun coșuleț lângă mine era doar
un bilețel ce scria Nick Cornescu născut 22
ianuarie 2001 cu drag mama te iubesc Elena
Cornescu.Asta știu despre mine la momentul
actual cei de aici mau îngrijit cu cea mai mare
plăcere aici am facut primi pași,primi
prieteni,aici am trăit primele visuri,prima
dragoste, și aici au curs primele lacrimi.

Peste 15 ani
Aud un sunet de la telefon ce era messengerul
găsi telefonul sub un cearșaf era Andreia.
-Salut Nick.
-Salut Andreia.
-Ce faci ?
-Iată privesc cum nige afară.
-Ai timp mai târziu.
-Da desigur,de ce întrebi ?
-Țiam luat un cadou de Anul Nou și aș dori să
țil aduc vei fi liber peste 2 ore.
-Oau mulțumesc mult cu siguranță te aștept cu
nerăbdare,Andreia țiam pregatit si eu ceva .
-Bine aunci ne vedem mai târziu.
-Pe curând
Andreia era o veche prietenă dea mea de când
eram mici am copilarit ambi pe holorile
orfelinatului,ea era persona care ma facea
fericit și atunci cind plângeam ea reușea sămi
șteargă lacrimile cu un șervețel doar să mă simt
mai bine .A plecat de aici acum cinci ani când o
familie a adoptato în acea zi am plâns mult
pentru că ea era cea îmi mai rămase, în
momentul când a plecat am rămas singur nu
mai vorbeam cu nimeni doar cu un caiețel care
acol mă descarcam și imi spuneam toate
secretele.
Întrun final a venit și Andreia imi dase o
îmbrățișare ce mă făcu fericit până la cer .
-Ce faci ?
-Iată scriam o pezie .
-Serios,ce fel de poiezie
-La o poezie de Crăciun
-Pot să văd la ce ai lucrat.
-Nu nu pot acum deo camdată rămâne secret.
-Ok am înțeles.
-Țiam luat un cadou de Anul nou sper săți placă
dar este cam mare.
-Hai aratămil că mă faci curios.
-Știu căți place să conpui cântece,poezi și
iubești muzica mult așa că acum țiam luat o
chitara sper săți placă.
Numi mai puteam stăpâni emoțile Antreia mă
facea ferit mereu . De când mă știu doream
chitara dar nu mă așteptam la asta ,tot ea mea
daruit un telefon anul trecut de ziua mea ca să
pot să comunic mai des cu ea.
-Oau Andreia ? vorbețti serios asta este pentru
mine.
-Da nu îți place !
-Pai sigur cămi place Mulțumesc mult.
-Dar asta nui tot țiam gasit un profesor care ar
fi dispus săți ofere lecți de chitara gratis peste 2
săptămâni o să începi a face lecți.
În fața ei am rămas fara cuvinte,pe obraji mi se
spulberau lacrimile încetișor,iam sărutat
mânele ei fine și albe și am privito în ochi,
încare nu am putut săi spun decât mulțumesc.
-Ce sa întâmplat Nick toul este în regulă .
-Acum da,îți multumesc mult pentru tot ce faci
pentru mine.
-Țiam făcut și eu ceva
-Ce ?
-Acest desen,îți mai aduci aminte de el.
- Asta nui poza acea care când mau adoptam
părinți iai rugat să facem o poză ca să numi
duci lipsa.
-Da.
-Ce frumosă este îți muultumesc.
-Mă bucur că îți place.
-Vreu diseara să te invit să faci Craciunul cu
mine și cu mama mea. Vrei sa vii ?
-Da
-Atunci diseară la ora 20:30 vin să te iau
-Bine
-Pe curând ne vedem diseara
-Pa

Doupă 2 ore
Mă îmbracam pentru a merge să fac Craciunul
altauri de familia Andreiei mă îmbracam cu
cămașa si imi așezam papionul cel albastru îi
imprumut adidași negri a lui Tudor să se
asorteze bine cu sacoul și ma îmbrăcasem intro
preche de ginși ca sa imi fie comod.
Lâgă ușa de la cameră era Victor se uita
holbățel la mine.
-Hei Nick pot să intru
-Da desigur Victor
-Ce faci păi iata mă pregatesc să merg să fac
Craciunul cu Andreia alături de familia ei.
-Oau o sămi aduci te rog și mie o hrincuță de
tortișor,spuse Victor cu un glas gingaș ce ma
facu să râd simultant.
-Păi sigur că da nu daoar o hricunță dar un tort
doar pentru tine.
Victor mă îmbrațișă si îmi mulțumi.
Pentru toți din acest orfelinat mă consideram
cel mai mare practic toți îmi spuneu frate acest
este un cuvând magic în orice orfelinat pentru
că aci toți ne considerăm frați și surori.Dar nu
eu eram cel mai mare era Darius un băiat care
fuse lasat de părinți săi la un colț de stradă era
rau si agresiv din cazua că suferise multe în
copilaria sa era cu un an mai mare dar se
considera cel mai presus de cât toți cei care
erau aici,adesea cauta harță cu cei mai mici ca
el.
Întrun final mă sună Andreia și îmi spuse să es
în 5 minute la poarta orfelinatului.
Merg prin acel hol gol și întunecat mă
întâlnisem cu derectore.
-Doamnă Marcela eu în seara asta voi pleca să
fac Craciunul cu familia Andreiei.
-Da știu mea spus Andreia că o să pleci în
aceasta seară,o să merg să te conduc până la
poarta orfelinatului.
-Sper să te distrezi și să vi sămi popestești totul.

-Cu siguranță doamnă.

Mulți ar crede că o derectore a unui orfelinat ar
fi fost crudă și rea cu copii de acolo dar nu era
așa.Aci la orfelinat orice copil este singur și
mereu toți care au grijă de noi sunt niște omeni
foarte frumoși și blânzi.Auzind scârțitul porți
am simțit o senzașie de libertate,brusc auzind
un vuit de mașină ce se opri se deschise ușa.
-Hei ce mai aștepți urcă
-Să ai grija Andreia de el,sper să se distreze la
tine în vizităse.
-Cu siguranță doamnă.
Urcând în mașină simțeam un sentiment de
libertate chear daca urma să mă întorc înapoi
dar profitam de acest moment cât mai putem.
 Capitolul 2
Stând la geam priveam Bucureștiul cum era
noaptea iluminat cu luminițe iar Andrea îmi tot
spune ce se află în acele clădiri mari care mă tot
holbam la ele.
La un moment dat opservam cum Andreia mă
cerceta cu ochi de la drepta la stânga de sus în
jos .Ce mi se părea că îmi face vreo descriere în
gândul ei.Oare cum sunt la ea în gând ?
Nick era o persona modestă,tăcută dar fericit
mereu,tot timplul știa cum să mă facă să
zâmbesc indiferent de situație.
Uite acolo Nick asta este casa nostră,uiteo și pe
mama cum ne așteptă la poartă.Pentru mine
mama Andreiei este și mama mea mereu îi
spună mama Otilia.
-Salut Nick cum iți mai merge ?
Mama Otilia îmi dase o îmbrățișare și mă
sărutase pe frunte.Mă simțeam ca un copil cu o
familie fericită. Mă simțem ca un copil care
înaite de a merge la școală mama ar fi veni și
near petrece și near săruta pe frunce și near
ura succese.
-Salut mama Otilia foarte bine, îi întiem mâna și
o sărutasem și eu pe obraz.Avea mânele
crăpate și albe ce se vedea clar că erau
muncite.
-Indrați la cald și o servim o cafea sau un ceai
cald.
Intând pe ușa casei a familei Andreiei,am fost
copleșit de ordine și de o bibliotecă care te
ciocneai cu ea când intrai pe ușă casei în linvig
erau niște canapele roși iar în colțul din drepta
un patifon vechi pe un dulap ce se auzeao
melodie melncolică iar în colțul din stânga un
perete plin cu poze a părinților
Andreiei.Bucătăria era și ea simplă cu mobilă
din lemn cu o masă în mijloc si cu scaune negre
împreur .
-Nick făte comod simtăte liber spuse mama
Otlia.Îmi luase geca și meo puse în cui.
-Andreia aratăi lui Nick camera sa
-Hai după mine spune Andreia zâmbind
-Aci este camera ta ai un dulap unde înți poți
pune hainele și un calculator daca vrei să vezi
ce este nou pe internet fă ce vrei aici acesta
cameră va fi a ta.
Andreia Nick ce doriți ceai sau cafea srigase
mama.
-Un ceai pentru mine și o cafea pentru Nick fără
zahar spuse Andreia.
....
-Hai coborâți că în 5 minute este gata.
Neam așezat în living pe acele canpele de piele
roși și savuram caiul și cafeau din cești.
Simțem un gol în suflet deparcă ceva îmi era
neclar în acea casă.
-Mamă Otilia pot să vă întreb ceva ?
-Da Nick tea ascult
-În aceste poze de pe perete văd un bărbat
presupun că este tatăl Andreiei.De ce nu este
aici cu noi ? Unde sa dus ?
Brusc am opservat din acea fericire a mamei o
tristețe cumplită.Ce se vedeau în ochi ei lacrimi
care picurau încet și se împrăștiau pe jos,Apoi
se liniștise și începuse sămi povestescă încet.
-Da acel din poza este tatăl Andreie care era
soțul meu numele lui era Sergiu.A decedat în
urmă cu 7 luni sa îmbolnăvit de cancer și a
decedat.
Începusem să par neândemânatic de întrebarea
dată mamei .
-Mamă întindete puțin o sa te trezesc eu peste
doua ore ca să așezăm masa pentru Crăciun
spune Andreia cu o voce blajină și o netezi pe
frunte.
Pentru prima oră în viață văsusem cum un copil
ce își artă dragoste și iubirea pentru un părinte
prin mângâeri pe frunte.
-Nick hai cu min la etaj și o săți povestesc de
tata.
Urcând săcrile spre etaj eram cuprins de o
emoție care mă facea să plâng din cauza acelui
gest facut de Andreia pentru mama sa,dar mă
reținusem să no întristez și pe Andreia.
-Ce vrei sămi povestești Andreia ?
-Vreu săți povestesc de tata,mama nui prea îi
place de acest subect să vorbească .Adesea o
văd plingând când își aduce aminte de tata.
Când mama și cu tata mau adoptat tata aflase
că avea cancer acesta bolă îl facea să sufere
foarte mult și nu mai avea puteri să continuie
așa ca nea cerut mie și mamei săl ducem la un
spital pentru a se recupera când am ajuns acolo
medici iau spus mamei că se află întro satre
stabilă și în curând îl vor externa.
Apoi medici lau externat și iau prescris o
mulțime de medicamente care credeu căl va
ajuta.Timp de doua starea de sănătate a tatei
sa agravat și lam dus din nou la spital acolo a
stat până a decedat.
-Îmi pare rau pentru asta.Cum era tatăl tău ?
-Tata era un cam de un mentru 70 cu ochi
căprui și parul negru,iubea mult
filmul,muzica,arta,obectele vechi,tot timpul era
fericit chear și atunci când cancerul îl puse la
pământ tot era fericit rar îl vedem să fie trist.
-Acel patifon este al său ?
-Da
-Aș fi vrut săl cunosc cred că era un om bun
-Sunt sigură că era să e placă.Ma învățat multe
chesti de la grădinărit până la reparat
mașina.Adesea îmi spune că fericirea este cea
mai mare comoră a vieți și no găseși în omanei
ci doar în sufletul lor.
Apoi întro zi sa simțit foarte rau și din cauza
medicamntelor prescrise de medici care era o
doză prea mare pentru organizmul său a
decedat la spital unde șea petrecut ultimele clie
din viață.
-Îmi pare rau.Andreia își rezemase capul de
umărul meu iar eu începusem so mângâi pe
frunte cu mișcari lente.
-Andreia ce sa auzit de jos
-Să mergem să vedem
-Hei cine este aci ?
-Eu răspunse mama Otilia
-De ce nu neai zis să te ajutăm ?
-Păi dorem să nu vă deranjez și să vă las să
vorbiți de a le voastre .
Andreia facu o privere ce se părea că era
nemulțumită de gestul făcut de mama sa .
-Nick desfaci tu șampania te rog spuse Andreia.
-Da desigur.Luând șapania în mână am încept a
desface sărmulița ce ținea capacul de plub și
scoase capacul.
-Domnișoară dați vă rog paharul
-Da desigur domnule,se amuză Andreia ca o
copiliță.
-Domnule chelner turnațimi și mie puțin îmi
întinse paharul mama Otilia .
Se amuzau pe sama mea ce mă faceau să mă
simt că sunt din aceiași familie.Apoi am început
să servesc din bucatele alese care erau pe
masă.
-Cum te simți Nick la noi în vizită ?
-Mă simt foarte confortabil și liber îi raspunsem
mamei Otlia.
-Mă bucur o spuse ea zâmbind
-Andreia mă ajuți să aduc tortul și fructele pe
masă.
-Da mamă
-Să vă ajut cu ceva mă ridicasem de pe scaun repede ca
ars.
-Nu stai liniștit
-Nick vrei să privim un film ?
-Da desigur
-Ce film dorești
-Alege tu eu nu mă prea pricep la filme.
-Bine atunci o să privim The Meg
Am început a privi filmul iar Andreia a adormit
pe umarul meu uitânduse la fim am luato în
brațe și am dus îndormitorul ei.
-Mulțumesc mult Nick.Îmi spuse ea cu o voce
somnorosă.
Îi urasem noapte bună Andreiei și iam stins
lumina să se odihnescă în pace .
Am plecat spre baie sămi spăl dinți iar după ce
am ieșit mam întâlnit cu mama Otilia
-Hei Nick ce faci de ce nu ești în pat.
-Acum plec
-Dumneavoastră ce faceți atât de târziu
-Am fost și am băut puțină apă.Tu ce faceai ?
-Eu mim spălat dinți.
-Bine Nick noapte bună
-Noapte bună și dumneavostră mamă
Urcam scările spre etaj deja eram cuprins de
oboselă am deschis ușa ca să intru în cameră și
când vazusem patul am cazut pe el și am
adormit buștean.
 Capitolul 3
Mă trezim din cauza razelor de sore ce băteau
în gem,uitasem aseră să trag jaluzele.
Mam îmbrăcat într-o pereche de pantaloni și
am plecat jos acolo se simțea un miros ceși
dădeai sema că se gădește ce gustos.
-Bună dimineța mamă
-Bună Nick.Cum ai dorimit ?
-Foarte bine dar mau trezit razele desorecemi
băteau în ochi.Andreia nu sa trezit ?
-Că tot pomeniam de lup iată ce vine și Andreia
-Neața la toți.

Serveam o cafea cu mama Otilia și Andreia se

uzea dor un surchit.Gustam din pizza făcută de
mama care mă lăsă fără cuvinte de custul pe
carel avea.
-Andreia cât timp este valabilă custodia .
-Cinci zile.Teai săturat cumva să stai la noi,te
plictiseși cumva?

Mă luse cu întrebări Andreia de parcă eram un

martor la vriun caz de poliție.
-Nu chear vreu să rămân aici,mă simt liber
deparcă ar fi casa mea.
Păi este și a ta
-Cum adica ?
-Mamă expilicăi lui Nick la ce vreu să mă refer
-Nick peste câteva săptamâni cei de la protecția
copilului va veni să verfice casă să vada cum
este pentru că noi am dori mult să te adoptăm

-Serios chear doriți.Pentru mine acesă alegere

este foarte bună.