UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Departamentul “Business și Administrare”

Lucrul individual la disciplina

Bazele activității investiționale
Tema: “Politica financiară a statului”

Elaborat: Borjan Ana, gr. BA191

Coordonator: Mihalachi R.,dr.,conf.univ.

Chișinău 2021
 Cuprins
Introducere..........................................................................................pag.3

1. Conceptul de finanțe și sistemul financiar în întregime…… …….pag.4

2. Funcțiile finanțelor publice în economia mondială…………… ….pag.5

3. Principalele trăsături și obiective ale politicii financiare

din R. Moldova………………………………………...……….…pag.10

Concluzii…………………….……………………………………….pag.14

Bibliografie…………………………………………………………..pag.16

2
 Introducere

Apariția şi evoluția finanțelor sunt strîns legate de apariția și consolidarea statului.

Finanţele publice, în primul rînd, reprezintă un mijloc de acoperire a cheltuielilor
cu funcționarea sectorului public. În al doilea rînd, finanțele publice sunt un mijloc
de intervenție economică și socială.

Finanțele publice formează un domeniu de cercetări care tratează, în special

problemele veniturilor cheltuielilor publice. În perioada contemporană aceste
probleme se împart în cîteva mari diviziuni: venitul public, cheltuiala publică,
trezoreria public, datoria public, politica și mecanismul financiar, anumite
probleme ale sistemului fiscal în ansamblu, cum ar fi caracteristica impozitelor și
taxelor, clasificarea acestora, politica fiscală etc.

Organele financiare, cadrele de conducere și specialiştii din institutiile publice, din

regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat, ca şi din
celelalte unități care participă la procesul de colectare, repartizare și utilizare a
resurselor financiare publice, sunt chemate să îndeplinească un rol activ în
fundamentarea deciziilor autorităților publice,în raționalizarea opțiunilor bugetare,
în creșterea eficienței cu care sunt folosite resursele materiale, umane, financiare și
valutare de care dispun.

Această lucrare cuprinde descrierea problemei politicii financiare a Republicii

Moldova și obiectelor principale direcțiilor politicii financiare optimale în raport
cu interesele economici naionale autohtone.

3
 1. Conceptul de finanțe și sistemul financiar în
întregime

În secolele XIV-XV în Franța circulau așa expresii ca "finance"- o sumă de bani

sau venit al statului, " finances" – patrimoniul statului . În secolul XVI, în limba
germană se folosea expresia "finaz” – plata în bani.

Conceptul de finanțe s-a conturat pe fundalul practicării formelor de exprimare

bănească a diferitelor procese economice, sociale și în legătura cu apariția și
dezvoltarea primelor forme statale de organizare a societăţii. Conținutul finanțelor
reliefează procese de exprimare valorică şi mişcare a valorii sub formă bănească,
pentru satisfacerea nevoilor de desfășurare a diverselor activități.

În opinia Hîncu R. noțiunea “finanțe” reprezintă sume de bani sau conturi bănești
ce se administrează de către stat, persoane juridice sau persone fizice ca și formă
sub care se realizează procesele de adunare și distribuire a resurselor bânești în
cadrul activităților economico-sociale (impozitele, subvențiile, alocațiile).

Ca urmare a dezvoltării întregii producţii sociale ca și producție/circulație de

mărfuri, în vederea constituirii resurselor necesare oricărui tip de activitate se
impune formarea unor fonduri (resurse) bănești. În acest context, al producției și
circulației mărfurilor, în societate se formează fie la dispoziția statului, fie la
dispoziția agenților economici - fonduri bănești.

Constituirea şi, apoi, stilizarea fondurilor bănești se realizează prin fluxuri

monetare. Derularea acestora impune, în mod necesar, și instituirea anumitor tipuri
de relații sociale, adică a unor raporturi între administratorii și beneficiarii unui
fond, între cei ce participă la constituirea lui și utilizatori.

Deci noțiunea “finanțe” reprezintă sume de bani sau conturi băneștii ce se

administrează de către stat, persoane juridice sau persoane fizice ca și formă sub

4
care se realizează procesele de adunare și distribuire a resurselor bănești în cadrul
activităților economico-sociale( impozitele, subvențiile, alocațiile).

2. Funcțiile finanțelor publice în economia mondială

Finanțele publice se manifestă prin îndeplinirea a două funcții: funcția de repartiţie
şi funcția de control.

1.Funcția de repartiție presupune constituirea şi redistribuirea fondurilor

financiare publice prin gestiunea financiară.

Caracteristic acestei funcții este că prin intermediul ei are loc redistribuirea

venitului national. Functia de repartiție se realizază, pe de o parte, prin instituirea
unei game foarte variate de impozite, taxe, tarife și contribuții pe care trebuie să le
plătească toți cei care realizează venituri și cei care în anumite împrejurări apelează
la unele servicii ale statului. Pe de altă parte, această funcție se realizează prin
stabilirea tipurilor de cheltuieli, finanțate de la bugetul de stat - prin previziune.

Constituirea fondurilor publice, prima fază a funcției de repartiție, se înfăptuieşte

prin prelevarea de către agenți economici a impozitelor, taxelor, contribuțiilor
pentru asigurarea socială, a amenzilor, penalităților, chiriilor și veniturilor
întreprinderilor publice, veniturilor din realizarea mijloacelor fixe ale statului,
ajutoare, donații, împrumuturi etc. La construirea fondurilor financiare participă
practie toți agenții economici crezidenți, precum și persoane necrezidente:
întreprinderile cu capital de stat, întreprinderilecu capital privat sau mixt, instituții
publice, populația etc. Cea mai mare parte a resursele financiare își au izvorul în
PIB și într-o măsură mai mică în avuția natională sau în transferuri primite din
străinătate. De asemeni la constituirea fondurilor financiare cea mai mare parte
5
revine resurselor cu titlu nerambursabil, obligator și fără contraprestații. O parte
mai mică din aceste fonduri e completată de resursele împrumutate atît din interior
cît și din exteriorul țării. De fapt, în timp ce are loc constituirea fondurilor de
mijloace financiare la dispoziția statului, concomitent are loc distribuirea
fondurilor bănești la diverse persoane juridice și persone fizice.

Cea de-a doua fază a funcției de repartiție o reprezintă distribuirea fondurilor.

Repartizarea mijloacelor bănești din fondurile publice trebuie sa se facă după
anumite criterii, pe baza anumitor tehnici în dependență de importanța obiectivelor
ce trebuiesc finanţate, deoarece cererea de resurse financiare este, de regulă, mai
mare ca oferta.

Distribuția resurselor financiare se face în scopul acoperirii cheltuielilor privind:

învățămîntul,sănătatea, cultura,asigurările sociale, gospodăria comunală și
locuințe, apărarea națională, menținerea ordinii publice, datoria publică. Această
repartiţie se face pe beneficiari, obiective si acțiuni. Repartiția sau distribuția
fondurilor se face în scopul acoperirii cheltuielilor privind: plata salariilor,
procurării de material, plata serviciilor, acordarea subvențiilor, transferuri către
persoanele fizice (pensii, alocații, burse, ajutoare), investiții capitale etc.

Redistribuirea mijloacelor prin funcția de repartiție are consecințe cu caracter

economic și social. Prin repartiție se redistribuie o parte din venital național
sectorului neproductiv zonelor geografice defavorizate, persoanelor socialmente
vulnerabile etc. Funcția de repartiție a finanțelor contribuie la înlăturarea
inegalității existente între diferite categorii de cetățeni. Ca și finanțele publice,
funcţia de repartiţie a acesteia are caracter obiectiv, pe cînd procesul propriu-zis de
redistribuire are un caracter subiectiv, ce depinde de capacitatea factorilor de
răspundere, de a lua decizii adecvate, de situația social-economică din țară, de
orientarea foțelor politice etc.

6
Previziunea financiară - reprezintă activitatea de elaborare a planurilor financiare
prin determinarea volumului resursele financiare, formelor si metodelor de
mobilizarea lor, stabilirea indicilor financiari, proporțiilor și mărimii fondurilor de
mijloace băneşti, surselor de formare a lor şi obiectivelor de utilizare, de exemplu:

- bugetul de stat;

- bugetul administrației centrale ;

- bugetul unităților administrativ teritoriale;

-bugetul societăților comerciale cu capital de stat;

-devize de cheltuieli a instituțiilor publice;

- planuri de casă.

Autorul evidențază două mode de previziune financiară :

a) metoda de balanță - întocmirea planului fanciar sub formă de bilanț în care sunt
reflectate veniturile si cheltuielile

b) metoda bazată pe normative - reprezintă determinarea cheltuielilor reieșind din

normele și normativele de cheltuieli.

Instrumentele de preveziune financiară: proiecte tehnice, norme de stoc, norme de

amortizare, norme de asigurare, norme de cheltuieli.

2. Funcție de control, așa cum arată și numele se referă la controlul atît asupra
legalității și oportunității obținerii veniturilor, cît și asupra modului de efectuare a
cheltuielilor și, mai ales, a eficienței acestora. Ea se realizează atît concomitent cu
funcția de repartiție ,cît și separate, prin intermediul une instituții specializate ale
statului.

Autorul îl definește controlul financiar ca activitate de verificare a respectării și

aplicării corecte a normelor juridice ce reglementează ativitățile financiare, care se
exercită asupra administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor și
7
instituţiilor de stat și asupra respectării reglementărilor financiar-contabile de către
regiile autonome, societățile comerciale si alți agenți economici în legatură cu
îndeplinirea obligațiunilor acestora față de stat.

Obiectul controlului dat reprezintă procesul de repartiție bănească de formare și

utilizare a fondurilor de resurse financiare la toate nivelurile economici naționale.
În opinia autorului, Controlul financiar se exercită asupra utilizării mijloacelor
financiare ale organelor și instituțiilor de stat asupra respectării reglementărilor
financiar - contabile de către regiile autonome, societățile comerciale și alți agenți
economici în legatură cu indeplinirea obligațiunilor acestora față de stat.

Autorul consideră că necesitatea funcției de control a finanțelor publice decurge

din faptul că fondurile de resurse financiare constituite la dispoziția statului aparțin
întregii societăți. Societatica este interesată în asigurarea resurselor financiare
necesare nevoilor obștești, dirijarea resurselor respective, luînd în considerație
prioritățile stabilite de organele competitive, maximizarea eficienței utilizării
resurselor financiare etc.

Fondurile publice reprezintă o bună parte din venitul national, de aceia apare
necesitatea pentru organizarea unui control riguros asupra modului de constituire,
repartiției și utilizare a acestor fonduri. Funcția dată presupune și controlul riguros
asupra păstrării și utilizării gospodărești a bunurilor proprietate de stat. Pentru a
împiedica folosirea nerațională a resurselor materiale de muncă, financiare pentru a
preveni risipa și chiar insușirea ilicită a activelor publice, este necesar ca statul să
exercite un control sistematic și organizat asupra sectorului public al economiei.

Deci, funcția de control se referă la modul de constituire a fondurilor în economie,

la repartiția acestora pe beneficiari și la eficiența cu care unitățile economice cu
capital de stat și instituțiile publice utilizează resursele de care dispun. Funcția de
control este legată de funcţia de repartiție, dar are o sferă de manifestare mai largă
decît aceasta, deoarece vizează și modul de utilitare a resurselor.

8
Controlul financiar se efectuează în fazele repartiției, producției, schimbului şi
consumului.

În faza repartiției se urmărește proveniența resurselor financiare publice, nivelul

acestora, repartizarea între beneficiari etc.

În faza producției controlul financiar se realizează în sectorul public,se manifestă

asupra întreprinderilor publice. Aici se are în vedere urmărirea tuturor fazelor
procesului de producție, eficiența utilizării mijloacelor de producție.

În faza schimbului se controlează prețurile de realizare, viteza cu care mărfurile

trec de la producător la consumator etc.

În faza consumului controlul financiar vizează consumul productiv al unităților

economice cu capital de stat prin prisma eficienței și rentabilității. Aici se include
și consumul final al instituțiilor publice de invățămînt, sănătate, cultură,
administrație etc. Deoarece relațiile financiare sunt realații bănești, controlul
financiar este, de asemeni, un control nemijlocit de bani.

9
 3. Principalele trăsături și obiective ale politicii
financiare din R. Moldova

Politica financiară are cîteva trăsături caracteristice, determinate de obiectivele

economice, sociale etc. ale țării în fiecare etapă dată.

Principalele trăsături ale politici financiare în Moldova sunt :

- caracterul științific

- caracterul realist

- contribuie la realizarea independenții și suveranității naționale

- contribuie la colaborarea și cooperarea pe plan internațional

- caracter transformator, umanist

- prezintă o anumită independență față de politica statului în alte domenii de

activitate, deoarece are obiective proprii și utilizează instrumente și procedee
specifice de realizarea lor.

Autorul consideră că în domeniul resurselor financiare publice, politica financiară

promovată trebuie să stabilească următoarele momente:

1. Volumul resurselor financiare publice:

2. Proveniența resurselor financiare publice

3. Numărul și tipul canalelor (modalităților) de prelevare a contribuției la fondurile

publice

4. Intrumentele (pîrghiile financiare) de influențare a proceselor economice

5. Veniturile ,care provin de la sectorul public

6. Modalitațile de realizare a echilibrului financiar.

1.Volumul resurselor financiare publice este indicat de cuantumul cheltuielilor

publice aferente fiecarei perioade. Teoretic, organele de decizie competente,
aprobîn aceste cheltuieli, determină însă-și volumul necesar de resurse financiare
publice. Însă, practic, între cererea de resurse financiare publice și oferta de resurse

10
financiare publice nu există întotdeauna o concordanță deplină( fie cererea de
resurse este mai mare decît oferta, fie invers).

Volumul resurselor financiare prelevate la fondurile publice depinde de:

• Gradul de dezvoltare economică a țării (de regulă, acesta este cu atît mai mare,
cu cît economia unei țări este mai puternică, iar activitatea desfășurată de agenții
economici mai eficientă)

• Soluțiile adoptate de autoritățile publice cu privire la modul de satisfacere a

nevoilor sociale și de finanțare a cheltuielilor pe care le antrenează.

2. În ceea, ce privește proveniența resurselor financiare publice autorul consideră

că teoretic, organele autohtone de decizie au două alternative, respectiv:

- fie să opteze pentru folosirea de resurse interne, ce pot fi procurate pe plan

national:

- fie să apeleze la resurse externe, ce pot fi atrase din afara.

Practic, nu există țară dezvoltată sau mai puțin dezvoltată economisc, care să se
bazeze exclusiv pe resurse financiare străine. De aceea, în orice țară, indiferent de
dimensiuni și grad economic de dezvoltare, satisfacerea nevoilor sociale se
bazează, în primul rînd, pe forțele sale proprii și numai în subsidiar pe mijloace
străine.

Resursele financiare publice interne pot proveni, în proporții diferite, de la

sectoarele publice, private sau de la populație , în funcție de structura din
economie.

Organele de decizie pot promova:

- Politica financiară care trasează identic toți agenții economici, indiferent de

formele de proprietate (adică, la venituri egale, contribuția financiară este
identică);

11
- Politica financiară preferențială care favorizează o anumită formă de proprietate
dimensiunea contribuției se face în funcție de formă de proprietate, dimensiunea
agentului economic ,ramura, căreia îi aparține, zona geografică unde este
amplasată etc).

Privind persoanele fizice,diferențierea contribuției, larg aplicată în prezent se face

în funcție de:

- Puterea contributivă a plătitorului (exprimată prin mărimea averii și volumul

veniturilor:

- Situația personală a plătinorului (necăsătorit/căsătorit, văduv, divorțat, cu sau fără

copii sau alte persoane în întreținere etc.);

- Capacitatea de muncă a plătitorului (întegrală, parțială, incapacitate totală)

- Grupa socio-profesională căreia îi aparține.

3. O altă problemă de politica financiară în R. Moldova se referă la numărul și

tipul canalelor (modalitățilo)r de prelevare a contribuției la fondurile publice. În
ceea ce privește numărul canalelor de prelevare, în practică se utilizeză mai multe
canale (de ordinul unităților sau chiar al zecilor), deoarece aceasta soluție asigură
rezolvare mai bună a problemelor financiare .

În privința tipului canalelor ( a instrumentelor de prelevare utilizate)

contribuția poate îmbrăca una din următoarele forme:

- impozitele şi taxele, stabilite în mod individual pe persoane fizice și

juridice, în funcție de venit (profit), avere (active net) sau de alte criterii și
percepute la termene stabilite anterior
- impozitele şi taxele, percepute la vînzarea de bunuri, la prestările de servicii,
la importul sau exportul de produse etc. fără ca acesta să fie repartizate,
anterior, pe plătitori.

12
 4. Impozitele și taxele constituie nu numai canale de prelevare a unor
resurse financiare la fondurile publice, ci şi instrumente (pîrghii
financiare) de influențare a proceselor economice. De aceea, ele trebuie
concepute astfel:
- Să incite agenții economici la efectuarea investițiilor productive în anumite
ramuri (subramuri) ecocomice, la crearea de noi locuri de muncă, la
ridicarea nivelului calitativ şi al competitivității produselor
- Să stimuleze producătorii agricoli să crească producția agricolă pentru
acoperirea nevoilor pieței interne și pentru export:
- Să frîneze scoaterea terenurilor din circuitul agricol și silvic ș.a.

În domeniul cheltuielilor publice politica financiară trebuie:

- Să stabilească mărimea, destinația și structura optimă ale acestor cheltuieli:

- Să definească obiectivele, ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor
categorii de cheltuieli
- Să precizeze căile, metodele și instrumentele ce trebuie folosite pentru ca
obiectivele respective să fie realizate cu minim de efort financiar (cu resurse
financiare cît mai puține).

13
 Concluzii

Politica reprezintă o forma de organizare si conducere a societății umane,

pentru satisfacerea intereselor sale un ansamblu a deciziilor, primite de autorități
pentru conducerea activităților economice şi sociale a statului.

În rezultatul cercetărilor, am ajuns la concluzia că politica financiară a

republicii noastre este componenta politici generale și poate fi abordată și la nivel
microeconomic.

La nivel microeconomic politica financiară poate fi definită ca asamblul de

metode și instrumente cu caracter financiar, antrenate în procurarea, alocarea și
gestionarea resurselor bănești, în vederea realizării obiectivului suprem al oricărei
întreprinderi - maximizarea valorii de piață.

Datorita faptului că Republica Moldova se află într-o criză economică deja de

un deceniu, statul nostru se confruntă cu mari dificultăți de ordin financiar, care
împiedică atingerea obiectivelor politicii generale a statului. Problemele financiare
și lipsa unor investiții consistente caracterizează toate componentele activității
publice private. Identificarea, antrenarea și fluidizarea resurselor financiare,
reclamă politici și acțiuni neordinare.

Republica Moldova are nevoie de un aflux masiv de resurse financiare.

Investițiile străine directe nu vor întîrzia dacă va exista o consecvență politică în
favorizarea acestor plasamente. Sunt absolut necesare măsuri energice în
perfecționarea sistemului legislativ privind invstițiile, extinderea exportului (prin
14
sporirea competitivității produselor autohtone), disciplinarea regimului fiscal,
negocierea unor credite preferențiale cu destinatie specială, asistența externă prin
intermediul unor instituţii financiare specializate si altele.

Componenta esențială a politicii de dezvoltare durabilă a Republici

Moldova este perfecționarea continuă a relațiilor financiare, a mecanismelor de
menținere a stabilității și echilibrului macroeconomice ,de stimulare a
acumulărilor, investițiilor, creșterii economice și ca rezultat ridicarea nivelului de
trai al populaţiei.

Bibliografie
15
1. www.bnm.md
2. www.lex.justice.md
3. www.academia.edu
4. www.politici-economice.com
5. www.stiucum.com

16