Coboară pe pământ surâsul, din chipul care-l ai.

Ne vom ruga la altarele lumii.

Lasă-n umbra nucului bătrân tristeţea, Le vom spune cât eşti de frumoasă
Pune-ţi în valoare glasul, statutul şi blândeţea, Şi cât de mult doresc străbunii,
Leapădă-ţi în ceruri titlul, rangul şi nobleţea, Să-ţi vină sora iarăşi acasă.
Vino lângă noi şi dă-ne, veşnic, de astăzi tinereţea.

Umblă printre oameni si crede ce le spui,

Priveşte-ne în faţă, cu ochii tăi căprui,
Alungă tristul nopţii, când sunt al nimănui,
Serveşte-mi dimineaţa, dulceaţă de gutui.
Sărbătoare în Ponoare
Constat cum noaptea cade, sub cerul luminos,
Aud cântând cocoşii, cu glasul lor duios, În sufletul meu cresc fagi,
Acesta-i visul vieţii, e visul cel frumos, La piept strâng flori rare,
Mă simt un om mai liber şi mult mai norocos. Crescute cu grijă în iarba din Ponoare,
Ţinut mioritic din trupul Bucovinei dragi.
Aici, în intimitatea naturii,
Dimineaţa,
Pământul tresare la fiecare şoaptă.
Păşesc cu sfială şi mângâi roua,
Să n-o trezesc din somn
Bună ziua, viaţă Înaintea razelor solare.
În puterea zilei,
Te salut, din nou, viaţă. La întâlnirea florilor
Astăzi cere de la mine tot ce vrei, Cu legendele Moldovei,
Dar să vii şi mâine dimineaţă, Rămân cu ele în sărbătoare,
În haine noi din zona Bucovinei. Până spre seară,
Când, ecoul pădurii,
Voi sădi în tine, în fiecare zi, un fag, Aduce ruga strămoşilor,
Să crească falnic în frumoasa ta grădină, Pentru cinstirea naturii
La umbra lui să mă aşez cu drag, Şi puritatea slovei.
Şi să gândesc la tine Bucovină.

Dacă fiecare om va răsădi ca mine,

Şi va înfige în pământul tău o rădăcină,
Atunci să ştii că-n vremea care vine,
Vei fi cu mult mai mare Soră Bucovină.
Femeia din icoană
În nordul Moldovei
Femeile dorm în icoane.
Culorile curcubeului
Au migrat în frescă.
Dorinţa străbunilor Hergheliile soarelui
Pasc în Pietrele Doamnei.
Bucovină, ţară a fagilor, Floarea de colţ
Îţi văd spinarea greoaie Se ascunde trecătorului.
Tivită cu vârfuri de brad. Albul şi Negrul
Spre tine curg în şuvoaie, S-au împăcat.
Privirile nevinovate ale copiilor, Legendarul albastru
Care nu ştiu că mai ai o soră, A cucerit universul.
Peste toate,
Tronează omul,
Trup misterios
ACASĂ Din trupul Bucovinei.
Iubit de masa de răzeşi,
Azi am fost în Bucovina, Temut de neamul de tătar,
La Suceava şi mai sus, Necruţător faţă de leşi
Să mai văd din nou grădina Şi paznic sigur la hotar.
Şi părinţii ce s-au dus.
Ascultător, dar nu supus,