Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA:

Dreptul muncii

Temă de control 1
  Raportul de muncă al funcționarului public

COORDONATOR:

conf.univ.dr. GHEORGHE MONICA

Student :Vochescu Constantin-Liviu

Anul : IV ID
1. Introducere
Învestirea într-o funcție, indiferent de modalitatea ei de realizare, dă naștere
unui raport tipic de serviciu sau de funcție care intră sub incidența regimului de drept
public, administrativ având un conținut specific ce constă in totalitatea drepturilor si a
obligațiilor specifice părților titulare participante la respectiva relație juridică1.

Aceste drepturi și obligații morale și juridice sunt necesare pentru îndeplinirea


misiunilor ce incumbă acestor funcții, considerate ca îndatoriri în slujba societății, în
scopul înfăptuirii raționale, eficiente, operative și legale a administrației publice și a
satisfacerii drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice2.

Drepturile și obligațiile funcționarilor publici sunt cuprinse în capitolul V al


legii 188/1999 intitulată “Statutul funcționarilor publici” și la care ne vom referi în
continuare.

2. Drepturile funcționarilor publici

a) Dreptul la opinie ( art. 27 )

Este un drept fundamental, recunoscut tuturor cetățenilor, care își are sorgintea
in Constituție. Conform art. 25alin. 2 din Statut, orice discriminare între funcţionarii
publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de
sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea
natură, este interzisă.

b) Dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea Statutului și


care îl vizează in mod direct ( art. 28 )
c) Dreptul la asociere sindicală ( art. 29 )

Art. 29 alin. 2 dispune că funcționarii publici pot, în mod liber, să înființeze


organizații sindicale, să adere la ele și să exercite orice mandat in cadrul acestora.

Alin. 3 instituie un regim juridic special pentru o anumită categorie de


funcționari daca aceștia sunt aleși în organele de conducere ale organizațiilor
sindicale. Astfel, aceștia au obligația ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele
de conducere să opteze pentru una dintre cele două funcții. În cazul în care
funcționarul public optează pentru desfășurarea activității în funcția de conducere în

1
Ioan Santai, Vasile Tabără, „Funcția și funcționarul public”, Sibiu, 2007 pag.78
2
Dana Apostol Tofan, „Drept administrativ, vol. I, ed. 2”, Editura C.H.Beck, București, 2008, pag. 348

1
organizațiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă
egală cu cea a mandatului în funcția de conducere din organizația sindicală.

d) Dreptul la grevă ( art. 30 )

Dreptul la grevă este definit în doctrina occidentală de drept public ca fiind o


încetare concertată și colectivă a muncii în vederea obținerii satisfacerii revendicărilor
de ordin profesional3.

e) Dreptul la salariu ( art. 31 )

Salariul este compus din salariul de baza la care se adaugă, daca este cazul, un
spor de vechime. De asemenea legea precizează că funcționarii publici beneficiază de
prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

f) Dreptul la uniforme gratuite ( art. 32)

Deși acest drept este prevăzut în Statut, este evident faptul că privește o
categorie restrânsă de funcționari publici care, potrivit Statutelor speciale, sunt obligați
să poarte uniformă4.

g) Dreptul la compensații pentru munca prestată peste program ( art. 33 )

Durata normală a timpului de lucru pentru funcționarii publici este, de regulă, de


8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Pentru orele lucrate din dispoziția
conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de
lucru funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu
un spor de 100% din salariul de bază. Aceleași dispoziții se aplică și în cazul muncii in
zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare. Numărul orelor plătite cu
sporul de 100% nu poate depăși 360 intr-un an.

h) Dreptul de a fi numiți sau aleși într-o funcție de demnitate publică ( art. 34 )

Funcționarii publici pot fi aleși sau numiți, conform legii, într-o funcție de
demnitate publică. Înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot fi
numiți sau pot candida pentru funcții de demnitate publică numai după încetarea, în
condițiile legii, a raporturilor de serviciu. Ca o excepție de la regula menționată
anterior, art. 34 alin. 21 prevede faptul că funcționarii publici de conducere pot fi
numiți în funcții de demnitate publică din cadrul autorităților sau instituțiilor publice

3
Verginia Vedinaș, “Legea Nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici cu modificările ulterioare, republicată,
comentată, ed. a 3-a”, Editura Lumina Lex, București 2004, pag. 85
4
Iordan Nicola, Drept administrativ, Editura ULBS, Sibiu, 2005, pag. 397

2
din administrația publică centrală în care își desfășoară activitatea, precum și din
cadrul autorităților sau instituțiilor publice aflate în raporturi ierarhice cu aceasta.

i) Dreptul la concedii ( art. 35 )

Art. 35 se refera la concediile de odihnă, concediile de maternitate, concedii


medicale sau alte concedii.

Constituția califică regimul concediului de odihnă ca pe o măsură de protecție a


muncii, alături de alte măsuri5.

j) Dreptul la continuitate in funcție în perioada concediilor de boală, de maternitate


sau a celor pentru creșterea copiilor ( art. 36 )

Astfel după cum instituie art. 36 în perioada concediilor mai sus amintite,
raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa
funcționarului public in cauza.

Logica unei asemenea norme este dedusă din nevoia specială de protecție pentru
funcționarul public aflat intr-o situație specială, datorită stării de sănătate, stării de
maternitate sau de creștere și îngrijire a copiilor6.

k) Dreptul la condiții normale de muncă ( art. 37 )

Acesta este un drept corelativ obligației autorității de a asigura funcționarilor


publici condiții normale de munca și igiena, de natură să le ocrotească sănătatea și
integritatea fizică și psihică.

l) Dreptul la asistență medicală, ( art. 38 )

Conform articolului 38, funcționarii publici beneficiază de asistență medicală,


proteze și medicamente, în condițiile legii.

m) Dreptul la pensie și celelalte drepturi de asigurări sociale de stat ( art. 39 )

Statutul cuprinde, în art. 40, câteva reglementări speciale privind drepturile


urmașilor funcționarului decedat. Astfel, în caz de deces al funcționarului public,
membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaș, primesc pe o

5
Verginia Vedinaș, „Drept administrativ și instituții politico-administrative”, Editura Lumina Lex, București, 2002, pag.
421
6
Verginia Vedinaș, “Legea Nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici cu modificările ulterioare, republicată,
comentată, ed. a 3-a”, Editura Lumina Lex, București 2004, pag. 115

3
perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a
funcționarului decedat7.

În cazul în care decizia pentru pensia de urmaș nu a fost emisă din vina
autorității sau a instituției publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va
achita urmașilor, în continuare, drepturile salariale până la emiterea deciziei pentru
pensia de urmaș.

n) Dreptul la protecția legii în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu


serviciul ( art. 41 )

Potrivit dispozițiilor legale ale art. 41, funcționarul public are dreptul la
protecție împotriva amenințărilor, violențelor și faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi
victimă în exercitarea funcției publice sau în legătură cu aceasta. De asemenea potrivit
aceluiași articol măsurile speciale de protecție pentru funcționarii publici cu atribuții
de control și inspecție, executare silită a creanțelor bugetare, precum și pentru alte
categorii de funcționari publici care desfășoară activități cu grad ridicat de risc
profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea Agenției Naționale a
Funcționarilor Publici sau de către autorități și instituții publice, cu avizul Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici.

o) Dreptul la despăgubiri ( art. 42 )

Dreptul la despăgubiri din partea autorității sau instituției publice operează în


situația în care funcționarul a suferit, din culpa autorității sau instituției publice, un
prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

3. Obligațiile funcționarilor publici


După cum în mod constant se susține în doctrină, în realitatea juridică nu există
drepturi și obligații independente unele de altele. Fiecărui drept ii corespunde o
obligație corelativă. Din această perspectivă, drepturilor funcționarilor publici le
corespund anumite îndatoriri care decurg din Statutul acestora.

În doctrină se distinge între îndatoriri legate de îndeplinirea funcției și îndatoriri


legate de viața privată a funcționarilor publici, legiuitorul rezumându-se însă doar la
prima categorie, a îndatoririlor de serviciu8.

7
Anton Trăilescu, “Drept administrativ, ed. a 3-a”, Editura C.H.Beck, București, 2008, pag. 142
8
Dana Apostol Tofan, „Drept administrativ, vol. I, ed. 2”, Editura C.H.Beck, București, 2008, pag. 355

4
a) Îndatoriri în legătură cu desfășurarea activității de funcționar public și
îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Legiuitorul precizează, în art. 43 alin 1, faptul ca funcționarii publici au


obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu
legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce
prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor
publici.

Textul impune o dubla obligație, respectiv o obligație de a face, care-i impune


funcționarului o conduită complexă, profesională și o obligație de a nu face prin care îl
obligă pe funcționar să se abțină de la orice faptă prejudiciabilă pentru particulari care,
în același timp ar constitui o pată asupra corpului funcționarilor publici9.

Funcționarii publici de conducere sunt obligați să sprijine propunerile și


inițiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătățirii activității
autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și a calității
serviciilor publice oferite cetățenilor.

Art. 45 dispune in alin. 1 că funcționarii publici răspund, potrivit legii, de


îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publica pe care o dețin, precum si a
atribuțiilor ce le sunt delegate. Aceștia au obligația de a se conforma dispozițiilor
primite de la superiorii ierarhici ( alin. 2). Excepția de la regula mai înainte precizată
este instituită în alin. 3 și o constituie situația în care funcționarul consideră că
dispozițiile primite sunt ilegale, caz în care acesta poate refuza, în scris și motivat,
ordinul. Mai departe același alin. prevede că dacă cel care a emis dispoziția o
formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului
în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la
cunoștința superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații.

În raporturile ierarhice, funcționarii publici au obligația de a rezolva, in


termenele stabilite de către superiori, lucrările repartizate. Totodată, funcționarilor
publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră in competența
lor sau să discute direct cu petenții, cu excepția celor cărora le sunt stabilite asemenea
atribuții, precum și să intervină pentru soluționarea acestor cereri(art. 48).

b) Interdicții legate de apartenența la partidele politice sau alte organizații care sunt
supuse aceluiași regim juridic ca și partidele politice
9
Iordan Nicola, Drept administrativ, Editura ULBS, Sibiu, 2005, pag. 401

5
Potrivit art. 44 alin. 1, funcționarilor publici le este interzis să ocupe funcții de
conducere în structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor
politice, definite conform statutului acestora, ale organizațiilor cărora le este aplicabil
același regim juridic ca și partidelor politice sau ale fundațiilor ori asociațiilor care
funcționează pe lângă partidele politice. Per a contrario, funcționarilor publici nu le
este interzis să ocupe poziții care nu sunt de conducere.

În cazul înalților funcționari publici interdicția este mai extinsă, astfel acestora
le este interzis să facă parte din partide politice, organizații cărora le este aplicabil
același regim juridic ca și partidelor politice sau din fundațiile ori asociațiile care
funcționează pe lângă partidele politice.

De asemenea funcționarii publici au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce le


revin, să se abțină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și
preferințelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizație
căreia îi este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice.

c) Îndatoriri legate de confidențialitate

Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu,


precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de
care iau cunoștința în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția
informațiilor de interes public( art. 46).

d) Interdicții și obligații legate de bunuri

Conform art. 47, funcționarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte,


direct sau indirect, pentru ei sau pentru alții, în considerarea funcției lor publice, daruri
sau alte avantaje. În scopul prevenirii unor astfel de situații, funcționarii publici sunt
obligați să prezinte, în condițiile legii, conducătorului autoritarii sau instituției publice
declarația de avere. Declarația de avere se actualizează anual, potrivit legii.

e) Incompatibilități și conflicte de interese

Funcționarul public are obligația, conform art. 49, să respecte întocmai regimul
juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii.

4. Răspunderea funcționarilor publici

6
În activitatea desfășurata funcționarii trebuie să respecte legile și celelalte acte
normative și individuale cu caracter legal aplicabile raporturilor sociale în care
participă, inclusiv regimul conflictului de interese, incompatibilităților și interdicțiilor.

Ori de cate ori, prin conduita sa, funcționarul public încalcă normele de drept,
altfel spus, săvârșește o abatere, va fi angajată răspunderea sa juridica.

Așa cum rezultă din legislație și doctrină, răspunderea juridică a funcționarilor


publici îmbracă diverse forme,ca o consecința fireasca a varietății reglementărilor
aplicabile în administrația publică.

Bibliografie

- Dreptul muncii I, note de curs


- Dana Apostol Tofan, „Drept administrativ, vol. I, ed. 2”, Editura C.H.Beck,
București, 2008
- Codul muncii
- Monica Gheorghe , Dreptul individual al muncii , ed. Universul Juridic, București,
2015
- Ioan Santai, Vasile Tabără, „Funcția și funcționarul public”, Sibiu, 2007
- Anton Trăilescu, “Drept administrativ, ed. a 3-a”, Editura C.H.Beck, București,
2008
- Verginia Vedinaș, „Drept administrativ și instituții politico-administrative”,
Editura Lumina Lex, București