6.1.

Diagnosticul gestației prin metode clinice

Metodele clinice de diagnosticare a gestației se bazează:
- anamneză
- examen clinic extern: - inspecție
- palpație
- ascultație
- examen intern: - examen vaginal
- examen transrectal
Anamneza vizează antecedentele reproductive ale femelei și se bazează pe
informațiile oferite fie de proprietar, fie de îngrijitor , fie de catre operatorul însămânțător,
atunci cînd femela este înscrisă într-un sistem de rerpoducție asistat artificial.
Îtrebările care se referă la viața reproductivă a femelei de până la data examenului
vizează multiple aspecte și anume:
- dacă femela este la prima gestație, sau dacă este multipară la a câta gestație este;
- când a avut ultima Uatare și cum a decurs aceasta (eutocic, laborios sau
distocic);
- modul cum a decurs perioada puerperală (cât a durat scurgerea loșiilor și ce
caracteristici au prezentat);
- când au apărut primele căldură după Uatare, ce intensitate au avut, cum au
evoluat si cum s-au succedat acestea;
- data ultimei monte sau însămânțări artificiale;
- dacă după ultima montă sau însămânțare s-a observat o creștere a apetitului
femelei;
- dacă s-au observat modificări în comportamentul femelei ( este mai liniştită sau
a devenit mai docilă și mai ușor de stăpânit);
- dacă după ultima montă sau însămânțare artificială a mai prezentat semne de
călduri sau nu;
- dacă au fost observate unele modificări cantitative sau calitative ale laptelui ce
pot fi asociate instalării gestației (scăderea cantitativă, modificarea gustului sau
coagularea la fierbere);
- dacă femela obosește mai ușor la efort, transpiră mai abundent, defecă sau
urinează mai des;
- sistemul de întreținere, îngrijire, furajare și exploatare a femelelor.
Din datele anamnetice se obțin o serie de indicii pe baza cărora, se poate pune un
diagnostic probabil a1 gestației, diagnostic ce poate fi confirmat sau infirmat, prin
examenul clinic efectuat ulterior.
Semnele probabile ale gestației sunt: absența căldurilor la ciclurile sexuale după
I.A. sau montă, folosirea mai rațională a alimentelor și predispoziția la îngrășare, un
comportament mai liniştit, oboseala mai ușoară la efort, urinări și defecări mai frecvente,
modificări la nivelul glandei mamare, modificări ale conturului abdominal etc.
Semnele sigure de gestație sunt considerate observarea mișcărilor fetusului în
flancul femelei, atunci când aceasta bea apă rece sau consumă furaje reci sau înghețate,
precum și identificarea activității cardiace a fetusului prin ascultația bătăilor cordului
fetal, atunci când fetusul se află în raporturi favorabile cu peretele abdominal matern.
Examenul extern se foloseşte pentru stabilirea diagnosticului de gestație la toate
speciile, îndeosebi în ultima perioadă de gestație. Examenul extem se face prin inspecție,
palpație și ascultație oferind rezultate destul de concludente începând cu : - luna a VI-a la
iapă ; - luna a V-a la vacă ; - luna aIII-a la oaie și capră și scroaUa ; între 25-35 zile și
apoi
 -modificarea poziției cervixului care va varia atât în funcție de cornul gestant cât și
în funcție de luna de gestație în care se află femela.
Prin explorație rectală se poate determina sigur starea de gestație la animalele de
talie mare, după un anumit interval de timp de la însămânțare sau montă. Acest examen
are în vedere mai multe aspecte și anume :
-poziția topografică a cervixului ;
-modificarea poziției topografice a uterului care se realizează în funcție de vârsta
gestației, acesta coborând în cavitatea abdominală pe măsură ce gestația avansează ;
-creşterea dimensiunilor cornului uterin gestant și prezența senzației de ftuctuență ;
-la vacă, palparea placentoamelor ;
-prezența pe ovarul corespunzător cornului uterin gestant a corpului luteal gestativ ;
-prezența senzației de bloc de gheață în apă și apoi palparea unor port,iuni din
corpul
fetal ;
-perceperea, la palpare, a unui puls caracteristic sUarâitor-vibrator a1 arterei uterine
medii începând cu luna a III-a de gestație le vacă ( Groza I. Șt.,2006 ).

6.1.1. Diagnosticul clinic al gestației la vacă

Anamneza cuprinde o serie de date ce vizează viața reproductivă a femelei și se
bazează pe informațiile oferite de către proprietar, operatorul însămânțător sau de catre
îngrijitorul femelei.( Aceste date au fost prezentate anterior la” Examenul clinic extern”).
Inspecția ne oferă o serie de date probabile și date sigure de gestație ( prezentate la
"Examenul clinic extern al gestației”).
Rumenul ocupând partea stângă a cavității abdominale va determina uterul gestant
să se deplaseze în jumătatea dreaptă, ceea ce va conduce spre sUarșitul gestației, la o
asimetrie evidentă între cele două jumătăți ale cavității abdominale.
Începănd cu luna a VI-a de gestație scobitura flancului drept este mai accentuată
decât în partea stăngă.
După luna a 7-a de gestație se pot observa mişcările fetusului, mai ales atunci când
femela bea apă rece sau consumă furaje reci.
În apropierea momentului parturiției, datorită relașării ligamentelor bazinului, se
observă o ușoară coborâre a sacrumului, evidențierea unghiurilor iliace și accentuarea
scobiturilor de la baza cozii. Aceste modificări se datorează intervenției actiunii
congestiv- infiltrative a hormonilor estrogeni și a relaxinei secretată de corpul luteal
gestativ.
Modificările înregistrate la nivelul glandei mamare sunt diferite la femelele
lactante față de primipare. La primipare ( juninci ) glanda mamară începe și se dezvoltă
progresiv din luna a IV-a de gestație. La femelele lactante pe măsură ce gestația
avansează se reduce cantitatea de secreție lactată precum și volumul glandei mamare ,
astfel încât unele femele vor înțărca spontan la începutul lunii a VIII-a, iar altele vor fi
înțărcate. În ultima lună de gestație glanda mamară crește în volum pregatindu-se pentru o
nouă lactație. La unele vaci, în această perioadă se constată și prezența unui edem a1
glandei mamare care uneori se întinde anterior până în regiunea ombilicală, sau chiar pâna
la nivelul salbei, iar posterior până la comisura inferioară vulvară. Edemul glandei
mamare prezintă la palpare următoarele caracteristici : este decliv, rece, nedureros, păstos
( păstrează amprenta la palpare ), crește și descrește în prag. Labiile vulvare sunt
edemațiate, bară pliuri, iar la comisura inferioară a vulvei se scurge un mucus filant,
opalescent. Cu aproximativ 1-2 zile înainte de parturiție, se observă o creștere accentuată
a elasticității marginii posterioare a ligamentelor sacro- ischiatice și apariția la baza cozii
a două înfundături.
Palpația , ne oferă rezultate începând cu luna a VI-a de gestație și se efectuează în
partea dreaptă a abdomenului, la 15 — 20 cm înaintea articulației grasetului, pe o linie
orizontală care unește grasetul cu hipocondru ( sau grasetul cu olecranul ). Prin sucusiuni
repetate, efectuate cu palma, se poate percepe senzația unui corp dur, care se depărtează
sau se apropie de peretele cavității abdominale (senzația unui bloc de gheață în apă).
Palpația presupune lipirea palmei de peretele abdomenului în regiunea indicată și
efectuarea unei respingeri energice și bruște a peretelui abdominal , urmată de retragerea
la fel de bruscă a palmei dar bară a se întrerupe contactul cu peretele abdominal. Dacă
femela este gestantă vom simți în palmă o izbitură din partea uterului asemănătoare
senzației de " bloc de gheață în apă”.
Ascultația, cu urechea sau cu stetoscopul, se face la locul unde s-a perceput prin
palpare prezența părților dure. Dacă fetusul este viu și în raporturi anatomo —
topografice, favorabile cu peretele abdominal, se aud bătăile cordului fetal, care au o
frecvență ridicată, 110-140/minut. Ascultația oferă rezultate în lunile aVIII-a și a IX-a de
gestație, dar de cele mai multe ori bătăile cordului fetal sunt acoperite de zgomotele
abdominale.
Explorația vaginală are o valoare redusă la vacă întrucât modificările gâtului
uterin și ale mucoasei vaginale nu sunt caracteristice. La examenul cu speculumul se
observă închiderea cervixului, ștergerea faldurilor, iar mucoasa vaginală de culoare roz
este acoperită de mucus.
Explorația rectală ne oferă cele mai concludente rezultate pentru stabilirea
diagnosticului de gestație la vacă. Acest examen presupune palparea diferitelor segmente
ale tractusului genital în sens caudo — cranial (cervix, corp uterin, coarne uterine, ovare),
pentru fiecare segment examinat apreciindu-se următoarele elemente : topografie,
mărime, formă, consistență, sensibilitate, simetria sau asimetria coarnelor uterine precum
și prezența sau absența unor formațiuni pe sau de pe suprafața ovarelor. Pe baza
modificărilor constatate, la nivelul segmentelor examinate și care diferă de la o perioadă
de gestație la alta, se poate stabili diagnosticul gestației la vacă, cu multă precizie.
Este necesar ca acest examen să fie precedat de examenul clinic extern prin
anamneză, inspecție, palpație și eventual prin ascultație. Nu se recomandă explorația
rectală în ultima perioadă de gestație întrucât datele obținute prin examenul extern sunt
destul de concludente pentru confirmarea stării de gestație.

Fig. 36 — Examenul transrectal în diagnosticul gestației la vacă - 70 zile.

(Geoffrey, H. A., 1964)
 Fig. 37 - Examenul transrectal în diagnosticul gestației la vacă - 90 zile.
(Geoffrey, H. A., 1964)

Fig. 38 - Examenul transrectal în diagnosticul gestației la vacă - 110 zile.

(Geoffrey, H. A., 1964)

Examenul transrectal, efectuat cu mâna înmănușată, începe cu vidarea ampulei

rectale
de conținut.
La vaca negestantă, se constată că cervixul este așezat pe planșeul bazinului, are o
lungimea cuprinsă între 5 și 10 cm și un diametru de 2-4 cm, prezintă forma cilindrică, are
consistență dură — cartilaginoasă și nu prezintă sensibilitate crescută .
Corpul uterin este localizat topografic anterior de cervix, având o consistență
moale, o
 Ovarul corespunzător cornului gestant prezintă pe suprafața sa corpul luteal
gestativ, de consistență elastică ce proemină pe suprafața ovarului.
În această lună se impune diferențierea cornului uterin gestant de vezica urinară
după formă, orientare, consistență etc.

În luna a III-a de gestație semnele clinice devin foarte evidente astfel încât
diagnosticul se poate stabili cu multă precizie.
Cornul uterin gestant are forma unui sac membranos, alungit, palpabil pe toată
lungimea sa. Peretele cornului uterin este subțiat, iar senzația de fluctuație este evidentă.
Comul gestant depășește marginea superioară a pubisului cu tendință latero — ventrală.
Asimetria este foarte evidentă încât comul negestant este mult micșorat în volum față de
cel gestant (Bonafas, L.D., 1995).
Prin ușoare și repetate sucusiuni efectuate pe cornul gestant, se pot percepe
placentoamele sub forma unor formațiuni nodulare precum și fetusul care are o lungime
de aproximativl4 — 15 cm .
Începând din această lună, artera uterină medie corespunzătoare cornului uterin
gestant își modifică pulsul care se percepe caracteristic, ca un “sUarâit”. Această arteră se
poate palpa transrectal cu pulpa degetelor pe gâtul paletei iliace de partea corespunzătoare
curnului uterin gestant. Pentru a percepe acest puls caracteristic nu trebuie efectuate
compresiuni puternice pe vasul respectiv. Spre deosebire de celelalte artere ale regiunii
pelvine, artera uterină medie are un traiect sinuos, este mobilă, iar calibrul crește în raport
cu evoluția gestației. Pulsația vibratorie a arterei uterine medii se încadrează în grupa
semnelor sigure de gestație și dovedeşte că balul este viu (Runceanu L., 1995).
La primigeste, pereeperea vibrațiilor arterei uterine medii în luna a III-a de
gestație este mai ușoară, întrucât pereții acestor vase nu au suferit modificări structurale,
așa cum se întâmplă la multigeste.
Pentru a putea percepe vibrațiile arterei uterine medii se impune ca vasul să fie
bine izolat între pulpa degetelor (mare și arătător) și compresat progresiv.
Se constată de asemenea că ovarul corespunzător cornului gestant este mărit în
volum și prezintă pe suprafața sa un corp luteal de gestație.
Este mai puțin indicat examenul vaginal cu speculumul în urma căruia se constată
că aspectul vaginal a1 cervixului se aseamănă cu luna precedentă, dar cantitatea
mucusului crește și uneori se elimină în cantități mici la comisura inferioară a vulvei.

În luna a IV-a de gestație, la explorația rectală, se constată că uterul este mult

mărit în volum și începe să coboare cavitatea abdominală. Cervixul este situat pe planșeul
bazinului, deplasat cranial având aspectul cordon elastic mai îngropat.
Delimitarea conturului cornului gestant se face cu greutate, datorită creșterii
acestuia în volum, iar șanțul intercornual devine imperceptibil. Peretele uterului este
subțire, iar fluctuația foarte evidentă, percepându-se cu ușurință placentoamele, care sunt
prezente pe toată suprafața peretelui uterin (Hafez, E.S.E., 1987).
Foarte greu se palpează ovarul corespunzător comului gestant, rămânând aecesibil
numai ovarul opus.
Prin sucusiuni repetate efectuate asupra uterului, mai ales în partea declivă, se
percepe prezența fetusului, uneori întreaga linie corporală, care are circa 25 cm lungime.
Artera uterină medie a cornului gestant atinge dimensiunea de aproximativ 1 cm și
prezintă pulsații caracteristice.
La examenul vaginal se constată o ușoară alungire a conductului vaginal în sens
caudo — cranial și devierea latero — inferioară a ostiumului cervical sub acțiunea
greutății conținutului uterin. În profunzimea vaginului și pe ostiumul cervical se găseşte
un strat de mucus filant, dar mai puțin translucid (Boitor, I., 1987).
 Începând cu luna a V-a de gestație circumferința abdominală se măreşte, mai ales
la vacile adulte la care tonicitatea musculară abdominală e mai scăzută, comparativ cu
cele tinere.
La explorația rectală se constată deplasarea în totalitate a uterului în cavitatea
abdominală, ventral, încât numai o suprafață redusă a uterului rămâne accesibilă palpării.
În această lună uterul se sprijină pe peretele inferior a1 abdomenului.
Cervixul este alungit caudo — cranial, mărit în volum, întins și imobil datorită
tracțiunii puternice a uterului, plasat pe marginea anterioară a pubisului.
Datorită creșterii în volum uterul nu poate fi palpat decât la nivelul corpului și rar
la baza coarnelor uterine, fiind acoperit în parte de ansele intestinale. Prin palpări repetate
se poate percepe prezența unor placentoame, mărite în volum.
Examenul cu speculumul vaginal evidențiază pereții vaginali alungiți, iar cervixul
deviat latero — ventral. Mucusul vaginal este lucios, vâscos, abundent și tapetează pereții
vaginului.
Începând din această lună, arterele uterine medii (atât cea a cornului uterin gestant
căt și a celui negestant) se palpează ușor, traiectul lor sinuos putând fi urmărit de sus în
jos la marginea anterioară a iliumului cu perceperea vibrațiilor caracteristice evidente.

În luna a VI-a de gestație, se remarcă la inspecție asimetria mai evidentă a cavității

abdominale și uneori se pot observa mişcările Satului, mai ales după administrarea de apă
rece, furaje reci sau înghețate ,ori după mişcările bruște de sculare ale femelei. La
palparea prin sucusiune în regiunea ventrală dreaptă a flancului se va percepe prezența
Satului.
Vacile în lactație prezintă o diminuare a secreției lactate, iar la juninci glanda
mamală se măreşte treptat în volum.
La examenul transrectal se constată că cervixul nu mai este așa de întins la
marginea pubisului, ci este mai scurt, mai îngropat, cu o orientare ușor oblică caudo —
cranial.
Datorită creșterii mult în volum, uterul lasă impresia unei ușoare ridicări, nivelul
superior a1 uterului găsindu-se în prelungirea cranială a planșeului pelvin astfel încât
mâna sesizează ușor sacul uterin voluminos. Se poate palpa numai o parte a suprafeței
sale, mai exact suprafața sa dorsală, datorită dimensiunilor mari ale cornului gestant. Se
palpează cu ușurință regiunile corporale ale Satului . Artera uterină medie este groasă,
mobilă, sinuoasă și cu pulsațiile evidente (Runceanu, L., 1992).

În luna aVII-a de gestație, ca urmare a creșterii în volum sacul uterin tinde să

pătrundă în cavitatea pelvină.
La inspecție se constată aceleaşi simptome ca în luna a VI-a, dar ceva mai evidente.
La primipare glanda mamară este formată, cu sferturile bine conturate, cu
mameloanele alungite și uneori cu apariția secreției precolostrale, în timp ce la vacile în
lactație, cantitatea de lapte scade unele femele înțarcă spontan iar altele vor fi înțărcate.
Examenul vaginal cu specumul pune în evidență hiperemia mucoasei vaginale și o
infiltrație a acesteia. Datorită tendinței de pătrundere a uterului în cavitatea pelvină,
cervixul prezintă o orientare aproape orizontală, porțiunea vaginală a cervixului apare
îngroșată, hiperemiată și proeminentă.
Examenul transrectal pune în evidență aceleași modificări menționate la luna a
VI-a de gestație dar care sunt mai pronunțate. Lungimea fetusului este de aproximativ 60-
70 cm, putându-se palpa cu ușurință regiunile corpului fetal.

În luna a VIII-a de gestație, se constată un ritm rapid de creştere și dezvoltare a

fetusului, acesta atingând la sUarșitul lunii a VIII-a o lungime de aproximativ 80-90 cm.
Asimetria celor două părți ale abdomenului este mai accentuată, iar datorită infiltrării
ligamentelor bazinului partea caudală a sacrumului apare înfundată în bazin. La
primigeste
se observă o tumefacție vulvară accentuată, glanda mamară este bine dezvoltată, cu
tegumentul congestionat, iar prin mulgere se poate obține o secreție precolostrală,
siropoasă redusă. La multipare glanda mamară este flască, cu pielea cutată exprimând la
muls o secreție lipicioasă alb-murdară.
Mucoasa vaginală este lucioasă, congestionată, orificiul vaginal al cervixului este
închis, cu faldurile îngroșate, infiltrate și congestionate.
La explorația transrectală, ca urmare a revenirii sale în bazin, gâtul uterin se
palpează pe planșeul pelvin fiind mult îngropat, mai scurt și de consistență scăzută. Sacul
uterin depășește nivelul planșeului pelvin ocupând toată partea anterioară a bazinului,
putându-se palpa cu ușurință regiuni ale corpului fetal ,putându-se preciza chiar și
prezentarea fetusului..
Placentoamele sunt mărite mult în volum ( cât un cartof sau un măr ), iar arterele
uterine medii au grosimea degetului, sunt sinuoase, mobile și cu un sUarâit evident.

În luna a IX-a și a X-a de gestație, datele obținute prin examenul clinic extern sunt
suficiente pentru precizarea stării de gestație, examenul clinic Uacându-se doar pentru
stabilirea momentului parturiției. La inspecție se observă o coborâre mai accentuată a
abdomenului, cu accentuarea scobiturii flancului, evidențierea ultimei coaste, a apofizelor
transverse ale vertebrelor lombare și a tuberozităților externe a iliumurilor. Prin relanșarea
ligamentelor și infiltrarea seroasă a musculaturii crupei, bazinul suferă o teșire supero —
inferioară. Se observă la baza cozii două scobituri simetrice, însoțite de diminuarea,
tonicității cozii.
De asemenea se observă că vulva este puternic edemațiată, cu pliurile cutanate
șterse, alungită inferior, de culoare roșie. Pe la nivelul comisurii inferioare se scurge o
cantitate abundentă de mucus filant translucid.
La nivelul glandei mamare se constată tumefacția acesteia, pielea întinsă și
culoarea roz — roșietică. Mameloanele se alungesc și se orientează spre în afară. Din
cauza jenei în circulația de întoarcere se produce un edem de stază care cuprinde glanda
mamară și regiunea perineală, iar anterior fața ventrală a abdomenului. Apariția edemului
de gestație decliv, rece, păstos, insensibil, constituie un indiciu că vacile au calități
productive ridicate.
Vacile cu producții mari de lapte și întreținute în stabulație prelungită prezintă o
ectaziere a venelor de la membrele posterioare, care au un aspect varicos. Aceasta se
explică prin compresiunea exercitată de uter asupra rețelei venoase ale bazinului.
Urmare a celor constatate, examenul transrectal nu mai este necesar.
Se observă o modificare a marilor funcții ale femelei : respirația este superficială și
mai accelerată, micțiunile sunt mai frecvente și în cantități reduse.
Totalitatea modificărilor morfo — funcționale, care au loc la nivelul bazinului,
organelor genitale externe și glandei mamare, la care se adaugă modificările de
comportament ale femelei în ultima fază de gestație cu scopul pregătirii pentru parturiție
se numeşte “faza prodromală”.
Modificările care se produc la nivelul uterului în gestație variază în raport cu rasa,
starea de întreținere, vârsta, etc. motiv pentru care, semnele constatate în urma
examenului clinic trebuie corect interpretate, în vederea precizării diagnosticului.

6.1.2. Examenul clinic al gestației la iapă

Pentru precizarea gestației la iapă se utilizează cu rezultate bune atât examenul
vaginal cu speculumul cât și examenul transrectal.
Se face prin aceleaşi procedee ca la vacă, dar există și diferențe caracteristice
speciei.
Examenul extern ne oferă rezultate numai în gestație avansată (începând cu lunile
a VI-a, a VII-a).
uterin. Coarnele uterine sunt asimetrice, cel gestant fiind mărit, cu pereții mai subțiri,
ovarul cu corp luteal, mărit în volum față de congener, fiind mai coborât în cavitatea
abdominală.
Examenul colposcopic evidențiază o creştere a cantității de mucus pe pereții
vaginului și la nivelul orificiului cervical. O parte de mucus aderă de valvele
speculumului putând fi examinat cu ușurință.

În luna a III-a de gestație aspectul mucoasei vaginale este asemănător celui din
luna precedentă. La explorația rectală, asimetria coarnelor uterine este mai evidentă.
Formațiunea ce se palpează la baza coarnelor uterine este de 10 — 11 cm. Peretele
cornului uterin gestant este subțiat și are o fluctuație mărită (Runceanu, L., 1992). Din
cauza măririi în volum a uterului, ligamentele largi se întind.
Ovarul corespunzător cornului uterin gestant și care prezintă corpul luteal, este
mărit în volum și mai coborât în cavitatea abdominală, aflându-se la marginea anterioară a
pubisului.

În luna a IV-a de gestație cantitatea de mucus vaginal și cervical este crescută.

La explorația rectală, ovarele sunt la nivelul planșeului bazinului. Cornul uterin gestant
începe să coboare în cavitatea abdominală aflându-se la marginea anterioară a pubisului
având mărimea de 25 — 30 cm iar ligamentul corespunzător cornului gestant este mult
întins. Pereții uterului sunt subțiați putându-se percepe cu ușurință atât fluctuația
lichidelor cât și fetusul fetusul.

Fig. 39 — Conformația uterului gestant la iapă, în luna a IV-a.

1 — corpul uterului; 2 — cornul uterin gestant; 3 —fetus; 4 — ovar; 5 — cervix;
6 — vagin, 7 — vezica urinară; 8 — rect; 9 — planșeul vaginului; 10 — osul sacrum, 11
— ilium; 12 — vertebre lombare, 13 — vertebre dorsale; 14 — scapulum.
(Dumitrescu, I., 1986)

În luna a V-a de gestație, cantitatea de mucus vaginal este crescută dar nu aderă la
pereți. Gâtul uterin este deplasat spre stânga. Începând din această lună, la examenul
vaginal se poate aprecia aspectul particular al mucoasei vaginale: vasele sanguine devin
turgescente și evidente pe toată suprafața mucoasei, pe un fond palid, constituind un
aspect caracteristic stării de gestație.
 La explorația transrectală se constată că uterul trece peste pragul pelvin spre
cavitatea abdominală tinzând să se sprijine pe peretele inferior a1 abdomenului , fiind
acoperit de masa intestinală. Datorită acestui aspect se pot palpa, cu destulă greutate părți
din fetus. Cervixul este lățit, așezat la marginea anterioară a bazinului, având tendința de a
ajunge în cavitatea abdominală, iar ligamentele largi sunt mult întinse. Începând din
această lună se pot percepe pulsațiile caracteristice ale arterei uterine medii,
corespunzătoare cornului uterin gestant (King, G.Y., 1993).

În luna a VI-a de gestație uterul este complet coborât în cavitatea abdominală, sub
nivelul planșeului bazinului, fiind complet acoperit de ansele intestinale, fetusul putându-
se palpa cu multă greutate. Cervixul întins și ușor lățit, este tras mult cranial depășind
marginea pubisului. Artera uterină medie, cu sfâtâitul caracteristic, se percepe cu multă
ușurință.

În lunile a VII-a și a VIII-a de gestație se percep bine pulsațiile caracteristice ale

arterei uterine medii, pentru ca începând din luna a VIII-a de gestație să se poată palpa și
pulsul caracteristic a1 arterei uterine posterioare. Datorită creșterii în volum uterul lasă
impresia unei ușoare ridicări din cavitatea abdominală devenind palpabil, uneori putându-
se palpa și fetusul. Gâtul uterin este globulos și deviat de la linia mediană, spre stânga.

În luna a IX-a de gestație prin examen transrectal se poate palpa gâtul uterin se
află la marginea anterioară a pubisului. Uterul revine la nivelul conductului pelvin. Se
palpează cu ușurință atât uterul cât și fetusul. Se percepe și pulsul caracteristic la arterei
uterine posterioare corespunzătoare cornului gestant cât și pulsul caracteristic a1 ambelor
artere uterine medii..

În luna a X-a de gestație la explorația rectală, gâtul uterin este situat în cavitatea
pelvină, unde este angajat în parte și corpul uterin. Arterele uterine medii pulsează
puternic, alături de arterele uterine posterioare care pulsează caracteristic. Se palpează cu
ușurință regiunile corporale ale fetusului.

În luna a XI-a de gestație se constată semnele premergătoare ale parturiției.

La examenul extern se constată că abdomenul este mult mărit în volum. Labiile
vulvare sunt edemațiate, cu faldurile șterse, de consistență moale, printre acestea se scurg
cantități reduse de mucozități. Glanda mamară este turgescentă și uneori prezintă la
orificiile papilare ale mameloanelor niște secreții alb — gălbui.
Sacrumul este mobil și se înfundă între unghiurile interne ale iliumurilor ca urmare
a infiltrației și relașării ligamentelor bazinului.
Prin explorație vaginală, se constată că din cauza congestiei, mucoasa vestibulo
vaginală este violacee. Mucusul vaginal se lichefiează și se scurge în cantități mici la
comisura inferioară a vulvei.
La explorația transrectală se constată prezența fetusului la intrarea în bazin
putându-se palpa ușor diferite regiuni corporale ale fetusului.

6.1.3. Diagnosticul clinic al gestat'ei la scroafă

Pe baza examenului clinic, gestația la scroaUa se poate diagnostica numai în a
doua parte (după 2,5 luni).
La inspecJie, începând cu luna a III-a de gestație, se observă mărirea simetrică în
volum a abdomenului în regiunile ifero-laterale și coborârea acestuia cu evidențierea
scobiturii flancului. Glandele mamare se dezvoltă progresiv, mameloanele devenind
treptat turgescente și alungite. Pe măsură ce gestația avansează, se observă apariția și
accentuarea
șanțului intermamelonar, vulva devenind tumefiată, cu pliurile șterse și congestionată.
Gestația poate fi suspicionată și pe baza absenței căldurilor (Bogdan, A.T., 2000).
PalpaJia abdominală poate da rezultate în gestația avansată numai la exemplarele mari și
slabe, examenul Uacându-se pe animalul în decubit lateral , aflat pe o suprafață dură , prin
presiuni ușoare în dreptul ultimelor două perechi ale glandei mamare unde se pot palpa
uneori fetușii.
Unii autori recomandă diagnosticul gestației la scroafele de peste 150 de kg, pe
baza examenului transrectal. Înainte de examinare scroafele vor fi supuse unei diete
alimentare de 10-12 ore. Cu precauțiile și pregătirile menționate la vacă, mâna protejată
se introduce în rect care se videază cu mare grijă pentru a se evita deșirarea acestuia.
Examenul urmărește fie palparea fetușilor care se poate realiza numai în ultimele două
săptămâni de gestație, fie se urmărește palparea arterei uterine medii comparativ cu artera
iliacă. Artera uterină medie este localizată la partea cranială a iliumului, poate ajunge la
grosimea unui creion in gestație și prezintă un puls vibrator caracteristic. La scroafele
negestante artera uterină medie nu atinge niciodată grosimea arterei iliace externe și nici
nu prezintă acel puls vibrator caracteristic.

6.1.4. Diagnosticul clinic aI gestație la rumegătoarele mici

Inspecția se face după tehnica semiologică și poate oferi date numai în gestația
avansată. Un prim indiciu al stării de gestație poate fi considerat lipsa căldurilor, precum
și modificarea în volum a abdomenului care este mai coborât în partea dreaptă. Uneori pot
fi observate în golurile flancului drept mişcări ale fetusului în cazul în care oile se mișcă
brusc sau beau apă rece.
În preajma parturiției la nivelul vulvei și a glandei mamare se pot observa o serie de
modificări.
Palpația dă cele mai bune rezultate după o dietă de cel puțin 12 ore, dar numai în a
doua parte a gestației. Femela se contenționează pe un plan înclinat, cu trenul posterior
mai ridicat sau se ridică de trenul posterior pentru ca masa gastrointestinală să se
deplaseze spre diafragmă, facilitânt astfel examinarea. Operatorul se așează pe una din
laturile femelei și prinde cu mâna stângă regiunea abdominală stângă, iar cu mâna dreaptă
regiunea inferoabdominală dreaptă. Efectuând o respingere mai puternică a peretelui
abdominal stâng, uterul gestant se va deplasa spre partea dreaptă a abdomenului, fetusul
putându-se simți în acest caz asemănător senzației de bloc de gheață în apă.
Tot în această perioadă tumefacția glandei mamare, sesizată prin palpare constituie
un semn sigur de gestație.

6.1.5. Diagnosticul clinic al gestației la carnivore

și la iepuroaică
Diagnosticul se pune numai prin examen extern și îndeosebi prin palpație. La cățea
și pisică palpația poate oferi rezultete între a 25-a și a 35-a zi de gestație când se percepe
aspectul moniliform al coarnelor uterine, iar după ziua a 35-a și până în a 45-a zi nu se
mai percepe uterul pentru ca după a 45-a zi de gestație ,datorită dezvoltării scheletului
fetal să se poată palpa, de această dată, direct corpul fetușilor și mai ales capetele
fetușilor. După contenție, palparea femelelor de talie mică se face monomanual, prinzând
între degetul mare și celelalte degete peretele abdominal. Imediat sub coloana vertebrală
se palpează rectul, care de obicei are o consistență păstoasă. Pentru palparea uterului, se
deplasează degetele ceva mai jos, către glanda mamară, depistându-se, în a doua parte a
gestației, cu ușurință fetușii.
La femelele de talie mare, palparea uterului se face bimanual, cuprinzând între ele
peretele abdominal (Groza, I., 1998).
Prin palpație, la femelele negestante, se pot percepe coarnele uterine care se
prezintă ca două cordoane mici, elastice, de dimensiuni variabile.