Grile de verificare:

Grile de verificare a cunoştinţelor acumulate în cursul nr. 1.

1. Câte state fac parte în prezent din Uniunea Europeană:

a) 25.
b) 27.
c) 28

2. În anul 1986, au devenit state membre a Comunităţilor Europene:

a) Austria;
b) Suedia;
c) Grecia şi Spania;
d) Nici una dintre variantele de mai sus.

3. Marea Britanie a devenit membră a Comunităţilor Europene în anul:

a) 1961;
b) 1963;
c) 1973;
d) nici una dintre variantele de mai sus.

4. În prezent, Uniunea Europeană se întemeiază pe trei piloni, şi anume:

Comunităţile Europene, politica externă şi de securitate comună; cooperarea
poliţienească în materia penală.
a. adevărat;
b. fals.

5. Personalitatea juridică aparţine:

a. instituţiilor Uniunii europene;
b. Uniunii Europene;
c. Comunităţii Europene a Energiei Atomice;
d. Nici una dintre variantele de mai sus.

6. Primul Preşedinte al Înaltei Autorităţi a fost:

a. Robert Schuman;
b. Jean Monnet;
c. P.H. Spaack.

7. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb a apărut în urma creării Comunităţii

Economice Europene, din iniţiativa:
a. Marii Britanii;
b. Franţei;
c. Germaniei.

8. Ziua Europei este sărbătorită la:

a. 18 aprilie;
b. 9 mai;
c. 10 decembrie.

9. Câte stele se găsesc pe steagul Uniunii?

1
 a. 12;
b. 15;
c. 28.

10. Ultima extindere a Comunităţilor Europene şi prima extindere a Uniunii Europene

a avut loc în anul:
a. 1986;
b. 1995;
c. 2004.

11. Ultima extindere a Uniunii Europene a avut loc în anul:

a. 2004;
b. 2007;
c. 2013.

12. În anul 1986, au devenit state membre ale Comunităţilor Europene:

a. Spania şi Italia;
b. Spania şi Grecia;
c. Spania şi Portugalia.

13. În anul 1995, au devenit membre ale Comunităţilor Europene:

a. Austria, Elveţia, Finlanda;
b. Elveţia, Grecia, Finlanda;
c. Austria, Finlanda, Suedia;
d. Suedia, Austria, Norvegia.

14. În anul 2004, au devenit state membre ale Comunităţilor Europene:

a. Elveţia şi Ungaria;
b. Letonia şi Ungaria;
c. Islanda şi Ungaria.

15. Turcia şi Croaţia au devenit membre ale Uniunii Europene în anul:

a. 2004;
b. 2009;
c. 2013;
d. Nici una dintre variantele de mai sus.

16. Politica externă şi de securitate comună a fost instituită prin:

a. Actul Unic European (1986/1987);
b. Tratatul de la Maastricht (1992/1993);
c. Tratatul de la Amsterdam (1997/1999);
d. Tratatul de la Nisa ( 2001/2003).

17. Uniunea Europeană se întemeiază pe:

a. Tratatul de la Lisabona;
b. Tratatul de la Lisabona şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
c. Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea uniunii
Europene.

18. Uniunea Europeană se substituie:

2
 a. Comunităţii Economice europene;
b. Comunităţii Europene;
c. Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

19. Uniunea Europeană succede:

a. Comunităţii Economice europene;
b. Comunităţii Europene;
c. Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

20. Potrivit Tratatului privind Uniunea Europeană, UE instituie:

a. o piaţă comună;
b. o piaţă unică;
c. o piaţă internă.

21. Noţiunea de piaţă internă a fost utilizată şi definită pentru prima dată în:
a. Actul Unic European;
b. Tratatul de la Maastricht;
c. Tratatul de la Nisa.

22. Potrivit TUE, orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale
constituţionale, să se retragă din Uniune:
a. adevărat;
b. fals.

23. În anul 2002, a încetat să îşi mai producă efectele:

a. TCECO;
b. TCEEA;
c. TCEE.

24. Convenţia din 25 martie 1957, anexată Tratatului de la Roma, a înfiinţat câte o
sigură instituţie pentru cele trei Comunităţi în domeniile:
a. controlului politic şi jurisdicţional;
b. controlului politic şi executiv;
c. jurisdicţional şi legislativ;
d. nici una dintre variantele de mai sus.

25. Tratatul de la Bruxelles, la 8 aprilie 1965, denumit şi Tratatul de fuziune, a

unificat:
a. executivele, pe de o parte şi Curţile de Justiţie, pe de altă parte, a celor trei
Comunităţi Europene;
b. legislativele, pe de o parte şi Curţile de Justiţie, pe de altă parte, a celor trei
Comunităţi Europene;
c. executivele, pe de o parte şi legislativele, pe de altă parte, a celor trei
Comunităţi Europene.

26. Actul Unic European ( 1987) a consacrat, în mod formal, existenţa:

a. Consiliului de Miniştri;
b. Consiliului Europei;
c. Consiliului European.

3
27. Tratatul de la Amsterdam introduce, printre altele:
a. cooperarea maritimă;
b. cooperarea maritimă consolidată;
c. cooperarea consolidată.

28. Actul Unic European reprezintă:

a. prima veritabilă revizuire a Tratatelor de la Paris şi Roma;
b. a doua veritabilă revizuire a Tratatelor de la Paris şi Roma;
c. a treia veritabilă revizuire a Tratatelor de la Paris şi Roma.

29. Tratatul de la Roma (1957) a creat, alături de alte instituţii:

a. un Parlament;
b. o comisie;
c. un colegiu.

4
Grile de verificare a cunoştinţelor acumulate în cursul nr. 2.

1. Dreptul primar al Uniunii Europene este constituit din:

a) cele trei tratate care au pus bazele Comunităţilor Europene;
b) cele trei tratate care au pus bazele Comunităţilor Europene, precum şi
Tratatele care le modifică, completează şi adaptează;
c) cele trei tratate care au pus bazele Comunităţilor Europene, precum şi
Tratatele şi actele de aderare care le modifică, completează şi adaptează.

2. Tratatele constitutive au o structură identică care se ordonează în jurul a :

a) 2 categorii de clauze;
b) 3 categorii de clauze;
c) 4 categorii de clauze.

3. Regulamentul:
a) are aplicabilitate generală;
b) nu are aplicabilitate generală;
c) are aplicabilitate generală, dar numai în anumite cazuri, reglementate de
Tratatele constitutive.

4. Regulamentul:
a) nu este obligatoriu;
b) nu este obligatoriu în toate elementele sale;
c) este obligatoriu în toate elementele sale.

5. Decizia:
a) este obligatorie în toate elementele sale;
b) este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care în
desemnează;
c) nu este obligatorie.

6. Decizia, prin natura sa:

a) este un act administrativ individual care produce efecte pentru unul sau mai
mulţi destinatari;
b) se aseamănă cu legea-cadru din dreptul intern, producând efecte pentru unul
sau mai mulţi destinatari;
c) se aseamănă cu legea din dreptul intern, producând efecte pentru unul sau
mai mulţi destinatari.

7. Directiva:
a) leagă orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul de atins şi
lasă statelor naţionale competenţa în ceea ce priveşte mijloacele şi forma în
care vor atinge scopul;
b) leagă orice stat membru destinatar;
c) leagă orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul de atins.

8. Directiva:
a) nu este un act obligatoriu, la fel ca regulamentul sau decizia;
b) este un act obligatoriu, la fel ca regulamentul sau decizia;
c) se aseamănă cu avizul.

5
 9. Obiectul recomandărilor este:
a) acela de a invita destinatarii să adopte o anumită conduită;
b) acela de a aplica sancţiuni;
c) acela de a exprima un punct de vedere.

10.Avizul este folosit pentru:

a) a invita destinatarii să adopte o anumită conduită;
b) a impune sancţiuni;
c) a exprima un punct de vedere.

10. Regulamentele:
a) sunt obligatorii pentru toţi destinatarii lor şi sunt direct aplicabile în toate
statele membre;
b) sunt obligatorii în ceea ce priveşte scopul de atins pentru destinatarii lor şi
sunt direct aplicabile în toate statele membre;
c) sunt obligatorii în toate elementele lor şi sunt direct aplicabile în toate statele
membre;
d) sunt obligatorii în toate elementele lor şi sunt direct aplicabile în statele
membre destinatare.

11. Directivele sunt aplicabile direct numai în măsura în care:

a) prevăd acest lucru;
b) nu există o normă internă care să reglementeze domeniul respectiv;
c) nu au fost transpuse în termenele prevăzute.

12. Deciziile:
a) cuprind reguli generale care sunt valabile erga omnes;
b) nu cuprind reguli generale care sunt valabile erga omnes;
c) cuprind reguli generale care nu sunt valabile erga omnes.

13.Asemănarea dintre directivă şi decizie constă în:

a) obligativitatea rezultatului de atins;
b) faptul că sunt obligatorii în toate elementele lor;
c) faptul că se adresează subiectelor de drept din anumite state membre;
d) faptul că se adresează faptul că se adresează subiectelor de drept din toate
statele membre.

13. Tratatul de la Bruxelles ( 1965/1967) este:

a) izvor primar al dreptului UE, ca tratat modificator;
b) tratat care a unificat cele trei Consilii Europene;
c) izvor derivat al dreptului UE, ca tratat modificator.

14. Tratatul de la Amsterdam (1997/1999) şi-a propus, printre altele:

a) şi modificarea Tratatului asupra Uniunii Europene;
b) şi modificarea Acordului Schengen;
c) şi modificarea Convenţiei de Aplicare a Acordului Schenghen.

15. Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în data de:

a) 1 decembrie 2009;

6
 b) 1 decembrie 2010;
c) 1 decembrie 2011.

16. Directivele fac parte din categoria izvoarelor:

a) primare ale dreptului UE;
b) derivate ale dreptului UE;
c) complementare ale dreptului UE.

17. Din categoria izvoarelor primare ale dreptului UE fac parte:

a) directivele;
b) hotărârile Curţii de Justiţie de la Luxemburg;
c) Tratatele institutive ale Comunităţilor Europene.

18. Directiva:
a) se transpune;
b) nu se transpune;
c) se transpune parţial.

19. Regulamentul, ca izvor derivat de drept al UE:

a) se transpune în legislaţia internă;
b) nu se transpune în legislaţia internă;
c) se transpune parţial în legislaţia internă.

20. Tratatele de la Roma au fost încheiate pentru o perioadă:

a) nedeterminată;
b) determinată de 25 de ani;
c) determinată de 50 de ani.

21. Fiind direct aplicabil, Regulamentul:

a) se va insera în mod automat în ordinea juridică internă a statelor membre;
b) trebuie transpus în ordinea juridică a statelor membre;
c) nu este obligatoriu pentru statele membre.

22. Regulamentul:
a) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
b) nu se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
c) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene numai în cazul în care are
ca destinatari toate statele membre.

23. Decizia:
a) nu este obligatorie pentru toate statele membre;
b) este obligatorie pentru statele membre;
c) este obligatorie numai dacă reglementează domeniul drepturilor omului.

24. Decizia:
a) în anumite situaţii se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
b) nu se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ci se notifică
destinatarilor;
c) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene numai în cazul în care este
necesară transpunerea totală a acesteia în ordinea juridică internă.

7
25. Directiva:
a) lasă destinatarilor săi competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele
pentru a atinge scopul propus în termenele stabilite;
b) nu lasă destinatarilor săi competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele
pentru a atinge scopul propus în termenele stabilite;
c) în unele cazuri, lasă destinatarilor săi competenţa în ceea ce priveşte forma şi
mijloacele pentru a atinge scopul propus în termenele stabilite.

26. Regulamentul intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul său sau, în absenţa
acestei prevederi, la:
a) 3 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
b) 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
c) 30 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

27. Absenţa publicării unui regulament în Jurnalul oficial al Uniunii Europene are ca
efect:
a) notificarea regulamentului;
b) dreptul de a fi publicat în Monitorul oficial;
c) excluderea efectului său obligatoriu.

28. Criteriul juridic de distincţie între regulament şi decizie este dat de :

a) forţa generală;
b) denumirea celor două acte juridice ale UE;
c) modalitatea de adoptare.

29. Directivele reprezintă instrumente de:

a) armonizare a legislaţiilor statelor membre;
b) control;
c) colaborare între statele membre ale Uniunii Europene.

30. Recomandările şi avizele:

a) nu au efect constrângător;
b) au un efect constrângător;
c) au un efect constrângător numai în cazul în care se publică în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene.
31. Principiile generale de drept:
a) sunt izvoare ale dreptului Uniunii europene;
b) nu sunt izvoare ale dreptului Uniunii europene;
c) răspunsul corect este altul decât cel de la punctele a) şi b).

8
Grile curs nr. 3.
1. Aplicarea teoriei efectului direct depinde de:
a) voinţa judecătorului naţional;
b) structura actului;
c) izvorul dreptului Uniunii Europene în discuţie.

2. Tratatelor institutive li s-a recunoscut pentru prima dată, efectul direct, în hotărârea
Curţii de Justiţie de la Luxemburg în cauza:
a) Simmenthal;
b) Van Gend en Loos;
c) Francovich.

3. Prioritatea dreptului Uniunii în raport cu dreptul intern al statelor este un principiu

formulat de:
a) instituţiile UE în ansamblul lor;
b) autorii Tratatelor institutive;
c) Curtea de Justiţie a Uniunii europene.

4. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană face parte din:

a) dreptul primar al UE;
b) dreptul derivat al UE;
c) nu este izvor de drept al UE.

5. Referitor la tratatele institutive, Curtea de Justiţie a folosit sintagma „cartă

constituţională de bază” în hotărârea:
a) Costa/Enel;
b) Köbler;
c) Les Verts c./Parlement européenne.

6. Principiul priorităţii dreptului Uniunii europene ( dreptului comunitar) în raport cu

dreptul intern al statelor membre, a fost formulat de către Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene, în anul:
a) 1962;
b) 1964;
c) 1970.

7. În care din următoarele hotărâri, Curtea de Justiţie de la LUXEMBURG a declarat

că „dreptul comunitar impune principiul potrivit căruia statele membre sunt
obligate să repare prejudiciul cauzat particularilor prin încălcarea dreptului
comunitar care le este imputabilă.”?
a) hotărârea din 15 octombrie 1987, C-222/86 Heylens;
b) hotărârea din 19 noiembrie 1991, C-6/90 şi C-9/90 Francovich ş.a.;
c) hotărârea din 30 noiembrie 1995, C-55/94 Gebhard.

8. În cadrul unui litigiu dedus în faţa Curţii de Apel Bucureşti, una dintre părţi a
solicitat aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001, privind
competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi
comercială, pe care le-a apreciat incidente în cauză. Instanţa:
a) va aplica prevederile Regulamentului;

9
 b) ca suspenda cauza până la transpunerea în dreptul intern a dispoziţiilor
Regulamentului;
c) va respinge cererea, pe motiv că Regulamentul nu produce efecte decât de
la data transpunerii în dreptul intern, acest lucru nefiind realizat până la
data cererii.

9. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă:

a) decizia se deosebeşte de regulament prin absenţa aplicabilităţii generale;
b) decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi
desemnează;
c) decizia este obligatorie în ceea ce priveşte rezultatul de atins pentru
destinatarii pe care îi desemnează.

10. Curtea de Justiţie de la Luxemburg a tratat, pentru prima dată, efectul direct al
directivei în cauza:
a) Van Gend en Loos ( 26/62);
b) Van Duyn (41/71);
c) Comisia C. Italia (39/72).

11. Obligaţia de a verifica corectitudinea transpunerii unei directive, potrivit tratatelor

Uniunii Europene, aparţine:
a) Curţii de Justiţie a Uniunii europene;
b) Comisiei europene;
c) Curţii Constituţionale a fiecărui stat membru.

12. Efectul indirect al directivei constă în:

a) obligaţia instanţelor statelor membre de a aplica directiva în relaţiile dintre
doi particulari;
b) obligaţia statelor membre de a interpreta dreptul naţional, astfel încât să fie
atins scopul instituit prin acesta;
c) nici una dintre variantele de mai sus.

13. Caracterul obligatoriu şi efectul direct al directivei sunt consacrate în mod expres
în art. 288 din TFUE:
a) adevărat;
b) fals.

14. Caracterul obligatoriu şi efectul direct al deciziei sunt consacrate în mod expres în
art. 288 din TFUE:
a) adevărat;
b) fals.

15. În cadrul Tratatelor Uniunii, obiectivele finale, statale şi politice, care i-au animat
pe şefii statelor fondatoare, apar, în termeni similari, la începutul:
a) preambulurilor;
b) dispoziţiilor preliminarii;
c) preambulurilor şi la finalul acestora.

16. Decizia şi actul privind alegerile directe în Parlamentul european fac parte din
legislaţia:

10
 a) derivată a Uniunii Europene;
b) secundară a uniunii europene;
c) complementară a Uniunii europene;
d) nici una dintre variantele de mai sus.

17. Aplicabilitatea directă a dreptului Uniunii europene, este un principiu formulat de:
a) statele membre;
b) Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene;
c) Comisia Europeană.

18. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene face distincţie între:

a) aplicabilitatea directă verticală şi aplicabilitatea directă universală;
b) aplicabilitatea directă verticală şi aplicabilitatea directă interstatală;
c) aplicabilitatea directă verticală şi aplicabilitatea directă orizontală.

19. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o dispoziţie a Uniunii europene pentru

a i se recunoaşte efectul direct sunt:
a) claritatea, autoritatea şi neafectarea de condiţii;
b) claritatea, precizia şi neafectarea de clauze;
c) claritatea, precizia, autoritatea şi neafectarea de condiţii;
d) claritatea, precizia şi neafectarea de condiţii.

20. Aplicabilitatea directă şi principiul priorităţii reprezintă cei doi piloni ai:
a) Uniunii europene;
b) Curţii de Justiţie a Uniunii europene, în baza cărora aceasta soluţionează
cauzele care în sunt deduse;
c) Ordinii juridice a Uniunii Europene.

11
Grile de verificare curs nr. 4

1. Consiliul European:
a) a apărut pe care convenţională;
b) a apărut pe cale neconvenţională;
c) nu este reglementat la nivelul Uniunii Europene.

2. Preşedinţia Consiliului este realizată, prin rotaţie, de către un stat membru, pentru
o perioadă de:
a) 6 săptămâni;
b) 6 luni;
c) 6 ani.

3. Consiliul reprezintă în sistemul instituţional al UE, puterea:

a) decizională;
b) executivă;
c) judecătorească.

4. Comisia Europeană reprezintă elementul:

a) decizional al Uniunii;
b) executiv al Uniunii;
c) politic al Uniunii.

5. Durata mandatului membrilor Comisiei Europene este de:

a) 4 ani;
b) 5 ani;
c) 6 ani.

6. Funcţionarea Comisiei europene este guvernată de principiul:

a) proporţionalităţii;
b) subsidiarităţii;
c) colegialităţii.

7. Principalele limbi de lucru ale Comisiei europene sunt:

a) engleza, franceza, italiana;
b) engleza, italiana, germana;
c) engleza, franceza, germana.

8. Membrii Parlamentului european ( deputaţii europeni) sunt aleşi pentru o perioadă

de:
a) 4 ani;
b) 5 ani;
c) 6 ani.

9. Din punctul de vedere al organizării, Parlamentul European cuprinde:

a) un Birou; Conferinţa Preşedinţilor; Consilii; Grupuri politice parlamentare.
b) Un Birou; Un Birou lărgit; Conferinţa Preşedinţilor; Grupuri politice
parlamentare;
c) Un Birou; Conferinţa Preşedinţilor; Comisii; Grupuri Politice parlamentare.

12
10. Curtea de Conturi a UE îşi desfăşoară activitatea la:
a) Luxemburg;
b) Bruxelles;
c) Strasbourg.

11. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Consiliul European înfiinţează:

a) comisii şi comitete;
b) comisii de specialitate şi comitete de direcţie;
c) comisii ad-hoc şi comitete de direcţie.

12. Componenţa Consiliului este:

a) variabilă, în funcţie de ordinea de zi;
b) invariabilă;
c) stabilită la începutul fiecărei preşedinţii, din 6 în 6 luni.

13. Durata mandatului membrilor Colegiului Comisiei europene este de:

a) 6 luni, deoarece preşedinţia UE revine, prin rotaţie, o dată la 6 luni, fiecărui
stat membru;
b) 5 ani;
c) 6 ani, similar mandatului parlamentarilor europeni.

14. Curtea de Conturi este inclusă în rândul instituţiilor Uniunii Europene prin:
a) Tratatul de la Maastricht ( 1992/1993);
b) Tratatul de la Amsterdam (1997/1999);
c) Tratatul de la Nisa (2001/2003).

15. Rolul Consiliului European se concretizează în direcţionarea:

a) politică a Uniunii Europene;
b) economică a Uniunii Europene;
c) socială a Uniunii Europene;

16. Consiliul european este o instituţie:

a) interguvernamentală;
b) supranaţională;
c) politică.

17. Lucrările Consiliului sunt pregătite şi conduse de:

a) preşedintele statului care asigură preşedinţia UE;
b) preşedintele Consiliului UE;
c) ministrul al cărui stat asigură preşedinţia Consiliului;

18. Conferinţa preşedinţilor are în componenţa sa:

a) preşedintele Parlamentului European şi preşedinţii grupurilor politice
parlamentare;
b) preşedinţii grupurilor politice parlamentare;
c) preşedinţii statelor membre ale UE, reuniţi în cadrul Parlamentului
European.

19. Curtea de Conturi a Uniunii Europene:

a) îndeplineşte parţial o veritabilă funcţie jurisdicţională;

13
 b) îndeplineşte o veritabilă funcţie jurisdicţională;
c) nu îndeplineşte o veritabilă funcţie jurisdicţională.

20. Consiliul European:

a) nu a fost prevăzut în Tratatele institutive;
b) a fost prevăzut în Tratatul de la Paris, prin care a fost instituită CECO
( 1951);
c) a fost prevăzut în Tratatul de la Roma, prin care a fost instituit Euratom
(1957).

21.Rolul Consiliului European se concretizează în:

a) elaborarea Tratatelor internaţionale;
b) adoptarea de regulamente în domeniul agricol;
c) direcţionarea politică a Uniunii Europene.

22. Preşedinţia Consiliului:

a. este stabilită prin tratatul de la Bruxelles, din anul 1965;
b. este asigurată prin rotaţie, de fiecare stat membru, pentru o perioadă de 6
luni;
c. este exercitată de aşa-numitele „state mari”.

23. Deputaţii europeni sunt aleşi pentru o perioadă de:

a) 4 ani;
b) 5 ani;
c) 6 ani.

24. Curtea de Conturi este o instituţie care, prin activitatea pe care o desfăşoară,
urmăreşte scopuri:
a) financiare;
b) politice;
c) economice.

25. Consiliul este asistat de un Secretariat:

a) general;
b) specializat;
c) informal.

26. Pentru desfăşurarea şedinţelor Comisiei Europene, există două proceduri speciale
şi anume:
a) procedura scrisă şi cea orală;
b) procedura scrisă şi procedura informării;
c) procedura scrisă şi procedura delegării.

27. Parlamentul european:

a) a apărut printr-un tratat special;
b) a apărut prin Tratatele institutive;
c) a apărut în anul 1993.

28. Potrivit Actului în 1976, cu privire la alegerea reprezentanţilor în Parlamentul

European prin sufragiu universal, vârsta minimă pentru vot este de:

14
 a) 18 ani;
b) 20 ani;
c) 21 ani.

29. Parlamentul European înfiinţează comisii temporare pentru o perioadă de:

a) 6 luni;
b) 12 luni;
c) 24 luni.

30. Parlamentul european:

a) numeşte Mediatorul european;
b) nu numeşte mediatorul European;
c) numeşte mediatorul European în anumite situaţii.

31. Preşedintele Curţii de Conturi a UE este ales dintre membrii acesteia, pe o

perioadă de:
a) 2 ani;
b) 3 ani;
c) 5 ani.

32.Consiliul Uniunii Europene are rolul de a reprezenta interesele:

a) Uniunii europene;
b) statelor membre ale Uniunii Europene;
c) popoarelor Uniunii Europene.

32. Comisia Europeană exprimă interesele:

a) Uniunii Europene;
b) Statelor membre ale Uniunii Europene;
c) Popoarelor Uniunii Europene.

33. Membrii Curţii de Conturi trebuie să îşi exercite funcţiile în deplină independenţă,
în interesul general al:
a) statelor membre;
b) popoarelor Uniunii Europene;
c) Uniunii europene.

34. Instituţiile Uniunii Europene:

a) nu au personalitate juridică;
b) au personalitate juridică;
c) au personalitate juridică numai atunci când acţionează în nume
propriu.

35. Consiliul European:

a) a fost prevăzut în Tratatele constitutive;
b) nu a fost prevăzut în tratatele constitutive;
c) a fost prevăzut în Tratatul de la Bruxelles, din anul 1965.

36. Preşedinţia Consiliului european este asigurată de:

a) de şeful de stat sau/şi de guvern al statului care asigură preşedinţia
Comisiei europene, prin rotaţie, timp de 6 luni;

15
 b) de şeful de stat sau/şi de guvern al statului care asigură Preşedinţia
parlamentului European, prin rotaţie, timp de 6 luni;
c) nici una dintre variantele de mai sus.

37. Consiliul de Miniştri a apărut pe cale:

a) bilaterală;
b) convenţională;
c) neconvenţională.

38. din Consiliul fac(e) parte:

a) orice funcţionar, indiferent de nivel, dacă este membru al
guvernelor statelor membre;
b) orice membru al guvernelor statelor membre, în urma discuţiilor
dintre miniştrii afacerilor externe ai statelor membre;
c) numai persoanele având calitatea de membri ai guvernelor statelor
membre.

39.Membrii Parlamentului European au posibilitatea să se organizeze în grupuri:

a) de cel puţin 10 persoane;
b) de interes economic;
c) politice.

40. Parlamentul European exercită un control politic asupra:

a) Consiliului Europei;
b) Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;
c) Comisiei Europene.

16
Grile curs 6

1) Ideea unei politici comerciale comune conduce la recunoasterea unor prerogative

speciale:
a) Comisiei Europene
b) Parlamentului european
c) Statelor membre

2) Statele membre pot pune in aplicare o politica comerciala , diferita de cea a Uniunii
Europene:
a) Daca sunt abilitate de catre autoritatiile Uniunii Europene:
b) Numai in situatiile speciale prevazute de Tratate
c) Numai in relatiile cu statele terte

3) Potrivit art.207 TFUE , Uniunea Europeana are competenta axclusiva , in cadrul

politicii comerciale comune , in ceea ce priveste:
a) Moficarile intervenite in materie comerciala
b) Incheierea acordurilor internationale
c) Uniformizarea masurilor de liberalizare

4) Potrivit art 207 TFUE , Uniunea Europeana are competenta exclusiva , in cadrul
politicii comerciale comune , in ceea ce priveste:
a) Modificarile salariale
b) Incheierea de acorduri tarifare si comerciale
c) Politica externa

5) Potrivit art 207 TFUE , uniunea Europeana NU are competenta executiva , in cadrul
politicii comerciale comine in ceea ce priveste:
A )modificarile tarifare
b) politica exporturilor
c) masuri de protectie comerciala
d) nici una dintre variantele de mai sus

6) Potrivit TFUE , politica comerciala comuna se incadreaza pe:

a) principii uniforme
b) vointa statelor
c) a+b

7) In domeniul comercial cu servicii sociale , de educatie si de sanatate, in situatia in

care aceste acorduri pot sa perturbe in mod grav organizarea acestor servicii la nivel national
si sa aduca atingerea raspunderii statelor membre pentru pastrarea acestor servicii hotararea
de a deschide negocieri si de a inceia acorduri apartine
a) Consiliului european
b) Consiliului
c) Comisiei Europene

8) In domeniul comertului cu servicii culturale si audiovizuale , in cazul in care aceste

acorduri risca sa aduca atingere diversitatii culturale si linvistice a Uniunii , hotararea de a
deschide negocieri si de a incheia acorduri apartine:
a) Consiliului European

17
 b) Consiliului
c) Comisiei europene

9) In cadrul politicii comerciale comune , negoierile sunt portate de:

a) Consiliul European
b) Consiliu
c) Comisiei Europene

10) Dumping-ul reprezinta:

a) beneficiul dat de diferentele salariale sau de costul materiilor prime pentru a vinde
mai ieftin
b) dezvoltarea unei strategii descriminatorii in directia unei piete
c) simplu fapt de a vinde in pierdere

11) Dumping-ul NU reprezeinta:

a) Beneficiul dat de diferentele salariale sau de costul materiilor prime pentru a vinde
mai ieftin
b) dezvoltarea unei strategii discriminatorii in diretia unei piete
c) simplul fapt de a vinde in pierdere

12) Regulamentele anti-dumping:

a) nu acopera toate practicile ilicite sau neloiale pe are le cunoaste comertul
international:
b) acopera toate practicile ilicite sau neloiale pe care le cunoaste comertul international

13) In aceptiunea dreptului Uniunii Europene sunt considerate marfuri:

a) bunurile destinate consumului
b) medicamentele
c) electricitatea
d) deseuri care au valoare comerciala generand anumite costuri pentru intreprinderi

14) In acceptiunea dreptului Uniunii Europene NU sunt considerate marfuri:

a) bunurile destinate consumului
b) medicamentele
c) electiricitatea
d) deseurile care au valoare comerciala , generand anumite costuri pentru inteprinderi

15) Marfurile obtinute in intregime pe teritoriul vamal al Uniunii Europene , fara sa fi

fost folosite marfuri importate din tari sau teritorii care nu sunt incluse in teritoriul vamal sunt
considerate marfuri originare in statele membre:
a) adevarat
b) fals

16) Sunt considerate marfuri originare din statele membre:

a) produse minerale extrase din acea tara
b) produse provenite din animale nasute in state terte dar crescute pe teritoriul acelui
stat
c) produse vegetale care sunt folosite ca materie prima , char daca sunt importate dintr-
un stat tert

18
 17) Tratatul privind funcitonarea Uniunii europene:
a) defineste notiunea de “taxa cu efect echivalent”
b) nu defineste notiunea de “taxa cu efect echivalent”
c) defineste partial notiunde de “taxa cu efect echivalent” , definitia fiind completa cu
jurisprudenta Curtii de Justitie de la Luxemburg

18) In definitia deta de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene noriunea de “taxa
cu efect echivalent” sunt retinute urmatoarele caracteristici:
a) nu are importanta denumirea acesteia
b) trebuie avuta in vedere tehnica de aplicare
c) nu are importanta daca se adreseaza produselor importate sau exportate

19) In definitia data de catre Curtea de JUstitie a Uniunii Europene notiunea de “taxa
cu efect echivalent” , sunt retinute urmatoarele caracteristici:
a) sa se adreseze exclusiv produsele importate
b) sa fie aplicata produselor in mod descriminatoriu , dupa cum sunt imortate si
exportate
c) sa fie percepute de frontiera

20) Uniunea vamala:

a) cuprinde ansamblul schimburilor de marfuri
b) interzice , intre statele membre , drepturile de vama la import si export , precum si
orice taxa avand efect echivalent
c) are un tarif vamal comun (TVC)

21. Institutiie UE au stabilit o piata a marfurilor fara frontiere, prin luarea in

consideratie a urmatoarelor aspecte>
a) Eliminarea taxelor vamale
b) Eiminarea restrictiilor calitative
c) Eliminarea masurilor cu caracter echivalent

22) NU sunt considerate taxe cu efect echivalent:

a) taxe interne
b) taxe solicitate in temeiul unor prevederi legale ale EU
c) taxa ceruta pentru ca marfurile sa treaca o frontiera

23) Sunt considerate taxe cu efect echivalent:

a) taxele interne
b) taxele incasate pentru serviciile prestate agentilor economici
c) taxele solicitate in temeiul unor prevederi legale ale Uniunii Europene
d) nici una dintre variantele de mai sus

24) Pentru a fi considerata taxa cu efect ehivalent , este necesat ca perceperea sa aiba
efecte discriminatorii sau ca produse sa fie in concurenta cu cele nationale.
a) adevarat
b) fals

25) Impunerea interna se aplica asupra:

a) produselor nationale
b) produselor importate

19
 c) produselor exportate

26) Impunerea interna NU se aplica:

a) produselor nationale
b) produselor importate
c) produselor exportate

27) O taxa poate fi echivalenta unui drept de vama daca face descriminare inre
produse
a) nationale
b) nationale si cele importate
c) nationale si cele exportate

28) O taxa NU poate fi echivalenta unui drept de vama daca face descriminarea intre
produsele
a) nationale
b) nationale si cele importate
c) nationale si cele exportate

29) Uniunea vamala se caracterizeaza prin :

a) libera circulatie a marfurilor , adoptarea unui tarif vamal comun si a unui taxe pe
valoare adaugata comune
b) libera circulatie a factorilor de productie, adoptarea unui tarif vamal comun
c) libera circulatie a factorilor de produtie , libera circulatie a capitalului , unui tarif
vamal comun si a unei taxe pe valoarea adaugata comune.

30) In ce zauza Curtea de la Luxembrg s-a pronuntat in sensul ca “obstacolele in calea

liberei circulatii rezultate din dispozitiile intre legislatiei interne referitoare la comercializarea
unir produse trebuie acceptate numai daca aceste prevederi sunt recunoscute ca neesare pentru
satisfacerea cerintele obligatiilor referitoare in special la supravegherea fiscala , protectia
sanatatii publice , protectia consumatorilor , caracterul onest al tranzactiilor comerciale” :
a) Dassonville (1974)
b)Cassis de Dijon (1978)
c)Keck et Mithouard (1991)

31) In care dintre cauzele de mai jos CJUE a facut distinctia intre regulile referitoare la
bunuri si reguli referitoare la aranjamentele de vanzare:
a) Dassanville (1974)
b) Cassis de Mijon (1978)
c) Keck et Mithouard (1991)

20
Grile de verificare curs 7.

1. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg o menajeră încadrată part-time

poate fi încadrată în sfera noţiunii de lucrător, aşa cum rezultă din hotărârea
pronunţată în cauza:
a) Levin (1981);
b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).

2. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg un soţ angajat de celălalt soţ

poate fi încadrat în sfera noţiunii de lucrător, aşa cum rezultă din hotărârea
pronunţată în cauza:
a) Levin (1981);
b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).

3. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg un profesor de muzică ce oferă

lecţii private (12 ore pe săptămână) poate fi încadrat în sfera noţiunii de
lucrător, aşa cum rezultă din hotărârea pronunţată în cauza:
a) Levin (1981);
b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).

4. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg, un profesor stagiar, care

desfăşoară o activitate de pregătire în vederea definitivării calităţii de cadru
didactic, poate fi încadrat în sfera noţiunii de lucrător, aşa cum rezultă din
cauza:
a) Levin (1981);
b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).

5. Un instalator care lucrează pentru o comunitate religioasă şi în schimbul

muncii prestate primeşte cazare şi hrană ( nu salariu) poate fi încadrat în
sfera noţiunii de lucrător?
a) da, potrivit interpretării oferite de CJUE în hotărârea pronunţată în cauza
Steyman ( 1987);
b) da, potrivit interpretării oferite de către CJUE în Cauza Steyman (1987),
sub condiţia ca, la data pronunţării instanţei naţionale, persoana în cauză să
primească şi o remuneraţie, indiferent de cuantumul acesteia;
c) nu, potrivit interpretării oferite de CJUE în hotărârea pronunţată în cauza
Steyman ( 1987).

6. Activităţile exercitate în temeiul unei reglementări naţionale destinată să

furnizeze de lucru, în scopul menţinerii, stabilirii sau promovării aptitudinii
pentru muncă a unei persoane care, pentru o perioadă nedeterminată, nu este

21
 în măsură, în raport de circumstanţe care ţin de starea lor, să lucreze în
condiţii normale:
a) nu pot fi considerate activităţi economice reale şi efective, potrivit
interpretării oferite de CJUE în hotărârea pronunţată în cauza Bettray
( 1987);
b) numai în cazul în care persoana în cauză primeşte o remuneraţie, indiferent
de cuantumul acesteia, potrivit interpretării oferite de CJUE în hotărârea
pronunţată în cauza Bettray ( 1987).

7. Pentru a beneficia de dreptul de stabilire, activitatea economică sau

profesională desfăşurată de persoana în cauză trebuie să fie:
a) continuă;
b) stabilă;
c) a)+b).

8. Art. 49 TFUE:
a) are efect direct, potrivit hotărârii pronunţate de CJUE în cauza Reyners;
b) nu are efect direct, potrivit hotărârii pronunţate de CJUE în cauza Reyners;
c) are efect direct numai în ceea ce priveşte profesia de avocat, potrivit
hotărârii pronunţate de CJUE în cauza Reyners.

9. Prin resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, se înţelege orice

persoană:
a) fizică ce are cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene;
b) juridică ce are naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene;
c) a)+b).

10. Dreptul de stabilire include în sfera sa de aplicare rationae personae:

a) persoanele fizice;
b) persoanele juridice;
c) a+b.

11. Potrivit Directivei 2004/38, membru al familiei persoanei care are cetăţenia
Uniunii Europene este şi:
a) Partenerul cu care persoana ce are cetățenia Uniunii a contractat un
parteneriat înregistrat pe baza legii statului ai cărui cetăţeni sunt, dacă, în
conformitate cu legea ţării de primire, astfel de parteneriate sunt
echivalente căsătoriei;
b) Partenerul cu care persoana ce are cetățenia Uniunii a contractat un
parteneriat înregistrat pe baza legii unui stat membru, dacă, în conformitate
cu legea ţării de primire, astfel de parteneriate sunt echivalente căsătoriei;
c) Partenerul cu care persoana ce are cetățenia Uniunii a contractat un
parteneriat înregistrat pe baza legii unui stat membru, dacă, în conformitate
cu legea ţării de primire, astfel de parteneriate sunt echivalente căsătoriei, şi
cu respectarea condiţiilor prevăzute în cadrul dispoziţiilor legale relevante
ale ţării de primire.

12. Potrivit Directivei 2004/38, în sfera noţiunii de „membru al familiei

persoanei care are cetăţenia UE”, regăsim:

22
 a) Ascendenţii direcţi ai respectivei persoane;
b) Ascendenţii direcţi ai respectivei persoane, precum şi cei ai soţului sau
partenerului;
c) Ascendenţii direcţi care se află în întreţinere, precum şi cei ai soţului sau ai
partenerului.

13. Potrivit Directivei 2004/38, persoanele care au cetăţenia UE şi membrii

familiilor acestora, pot să se stabilească pe teritoriul oricărui stat membru,
în anumite condiţii, pe o durată de până la:
a) 3 luni;
b) 6 luni;
c) 12 luni.

23