Sunteți pe pagina 1din 3

Alpinistul anxios și lopata

norocoasă: o metaforă din


terapia prin acceptare și
angajament
BY VICTOR POPESCU
 
ON 10 MARCH 2016
IN CĂRȚI CU TÂLC , DE REFERINȚĂ , PSIHOLOGIE
„În ultima vreme”, a spus Aaron, „anxietatea a început să
pătrundă în toate domeniile vieții mele.” Cu toate că era
un cățărător remarcabil, făcea alpinism tot mai rar, iar
anxietatea îi dădea de furcă chiar și aici. În prezent
manifesta multe simptome somatice, cum ar fi accelerarea
bătăilor inimii și transpirația palmelor.
 

A început să se teamă de atacurile de panică, care acum aveau loc mai frecvent, și
începuse să evite situațiile în care le resimțise. Se părea că, cu cât se străduiește mai
mult să scape de anxietate, cu atât aceasta îi acaparează mai mult viața.

În conformitate cu evaluarea ACT (acceptance and commitment therapy – terapia


prin acceptare și angajament) standard, am dorit să analizez posibila influență
a evitării experiențiale asupra comportamentului lui Aaron.
Din scrierile lui George W. Burns, mai puteți citi:

101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenți

și 101 povești vindecătoare pentru adulți 

Prin evitare experiențială, mă refer la refuzul clientului de a rămâne în contact cu


anumite gânduri, sentimente, amintiri sau senzații corporale, chiar și atunci când
încercările de a le evita par să agraveze problema. Procesul de evaluare a scos la
iveală faptul că Aaron manifestă un nivel crescut de evitare experiențială atât în
comportamentul public, cât și în cel privat.

Pentru a-l ajuta pe Aaron să înțeleagă problema controlului, i-am prezentat metafora
omului din groapă:

Într-o zi, cu mult timp în urmă, te plimbai fără țintă și ai căzut într-o groapă. Atunci când te-
ai trezit pe fundul gropii, nu aveai cu tine decât o lopată. Neștiind ce altceva să faci, te-ai
apucat să sapi. Ai încercat să sapi repede, apoi încet, luând în lopată mult pământ, apoi
puțin. Numai că groapa se făcea mai adâncă și mai lată. Seamănă cu experiența trăită de
tine? Acum ești pe fundul gropii și speri, poate, că am să-ți dau o lopată norocoasă care te
va ajuta să ieși în cele din urmă la suprafață… Ei bine, n-am o lopată norocoasă și, chiar
dacă aș avea, n-aș folosi-o, fiindcă săpatul nu te va ajuta să ieși din groapă. Se prea poate
să trebuiască să renunțăm la întregul plan.

Metaforele îi dezorientează în mod conștient pe clienți, astfel încât aceștia trebuie


să descopere ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează ținând seama mai
degrabă de propria experiență decât de niște reguli precise și înguste. De exemplu,
metafora omului din groapă pe care i-am prezentat-o lui Aaron poate lăsa clientul fără
un răspuns la întrebarea: „Cum ies din groapă?” Deruta îi încurajează pe clienți să se
gândească la problemă dintr-un unghi diferit și, în cele din urmă, să ajungă singuri la
un răspuns. (…)

Voiam să-i comunic lui Aaron că rolul meu ca terapeut nu este de a-i oferi soluții la
probleme („N-am lopata norocoasă care te va ajuta să ieși din groapă”), ci, mai
degrabă, de a fi un îndrumător și un tovarăș de drum. Nu voiam să fiu văzut drept
specialist, ci mai degrabă ca o persoană cu o perspectivă diferită.

Fragment din vol. colectiv coordonate de George W. Burns, Vindecarea prin


povești. Culegere de cazuri destinată folosirii metaforelor terapeutice