Sunteți pe pagina 1din 3

1Explicati cu ajutorul dictionarului lexemele :poem, giulgi,romantism

,antiteza.
2Incadrati opera luceafarul in gen specie curent literar
3Stabiliti structura poemului (cite versuri ,cite strofe cite tablouri )
4Comentati in 4-5 rinduri motivul visului din debutul textului
5Relatati in 16-18 rinduri despre dialogul dintre dimiurg si heperion

Romantism- Mișcare artistică și literară apărută la începutul sec. XIX, în strânsă


legătură cu afirmarea geniului național, caracterizată prin suprimarea regulilor
formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate și imaginație, prin
înfățișarea figurilor ieșite din comun, prin tendința evaziunii în exotism, în vis, în
trecut.
Antiteza- Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații,
personaje, expresii etc., care se evidențiază reciproc.

Poem Creație epică în versuri de proporții mari, în care se povestesc


fapte mărețe săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile.
Giulgi -Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. Pânză
cu care se acoperă mortul;

EX2
Genul epicse regăseşte în text prin fixarea cadrului (o fată care se
îndrăgosteşte de o stea), prin formula introductivă, specifică basmenlor
şi prin prezenţa unui narator care povesteşte la persoana a III-a.
Genul dramaticse regăseşte în prezenţa personajelor şia dialogului, iar
genul liric, prin sinteza ideilor filosofice, a trăirilor şi sentimentelor
exprimate în poem. Acestgen este redat printr-o serie de specii literare
precum elegia (versurile în care fata rememorează în faţa lui
Cătălindragostea pentru Luceafăr), pastelul (prezenţa lui Cătălini şi a
Cătălinei în mijlocul naturii, drumul lui Hyperion spre Demiurg) sau
meditaţia filosofică (discursul Demiurgului).
EX3
La nivel structural se poate observa simetria realizată prin alternarea
planului cosmic (tabloul întâi şi tabloul al treilea) cu cel terestru (tabloul
al doilea şi tabloul al patrulea).
Poemul conţine 392 de versuri, grupate în 98 de catrene structurate în
patru părţi şi două planuri (terestru-uman, cosmic-universal).
Partea I-strofele 1-43
Partea a Il-a strofele 44-64.
Partea a III-a strofele 65-85
Partea a IV-a strofele 86-98.
De remarcat în ceea ce priveşte structura poemului, ar fi prezenţa
elementelor care unesc toate cele trei genuri literare:» (prezenţa eului
liric, intensitate emoţională), epic (naraţiune, fir epic, personaje) şi
dramatic (conflicte, dialoguri).
EX4
În poemul „Luceafărul” întâlnim numeroase motive literare, al visului
fiind motivul central.Visul in care cei doi se intalnesc e starea de gratie
a romanticilor, prin care realitatea,desfigurata, devine ideala. Esenta
pura a feminitatatii se dezvaluie in somnul adolescentin prin care copila
apartine inca paradisului; chemarea adresata fetei vine dintr-o
constiinta inca nedesprinsa de lumina altei lumi, a carei absenta fata o
resimte din ce in ce mai mult( “si viata-mi lumineaza”). Fata ramane
fidela lumii onirice, visul fiind unica punte dintre dorinta si implinire. Ea
traieste “ in casa si in gand”, intr-o lume interioara, care trebuie sa stea
sub semnul luminii. Motivul visului, punte intre doua lumi si totodata
cadru unde doua existente diferite se pot intalni.
Ex5
Hyperion ii cere demiurgului sa-l dezlege de nemurire pentru a descrifra
taina iubirii absolute, in numele careia e gata de sacrificiu: "Reia-mi al
nemuririi nimb [...] / O ora de iubire". Demiurgiul refuza cererea lui
Hyperion deoarece aspiratia lui este imposibila, caci el face parte din
ordinea primordiala a cosmosului, iar ruperea sa ar duce din nou la
haos. Demiurgul nu-i poate oferi moartea pentru ca astfel ar produce
moartea lumii, ceea ce ar coincide cu negarea de sine si ii explica
Luceafarului absurditatea dorintei lui, prilej cu care este pusa in antiteza
lumea nemuritorilor cu cea a muritorilor. demiurgul il refuza pe
Luceafar, deoarece acesta este parte integrata a universului, este
”cuvantul mei dentai”, iar dezlegarea de nemurire ar echivala
cunegarea creaiei, cu dezechilibrul lumii. Prin cuvintele demiurgului este
evidentiata opozitia dintre conditia omului comun si conditia geniului.
Astfel, exstenta omului comun sta sub semnul efemeritatii , al
desertaciunii, al norocului schimbator, in timpce existenta geniului sta
sub semnul eternitatii.Demiurgul ii oferă lui Hiperion diferite ipostaze
ale geniului, savantul, artistul, conducătorul, exploratorul.