Sunteți pe pagina 1din 8

I.1.

BAZELE TEORETICE SI ETAPELE CERCETARII CRIMINOLOGICE

Metodologia este teoria stiintifica despre caile (metodele) sporirii


eficacitatii cunoasterii umane.
Metoda este definita de A. Brimo ca fiind ordinea ce se pune in invatarea
unei stiinte, urmand conditiile, particularitatile acelei stiinte. Metoda constituie,
astfel, o tentativa de a utiliza ordinea in locul arbitrariului, o modalitate prin care
cunoasterea spontana, empirica, se va transforma in cunoastere critica, gandirea
devenind un instrument de cercetare.
Felul practic, procedural, in care se utilizeaza o metoda sau alta de
cercetare se numeste tehnica.
Tehnica este, deci, o metoda in actiune. Aceasta explica de ce in multe
cazuri aceeasi denumire este folosita atat cu privire la metoda, cat si pentru a
desemna tehnica de realizare a acesteia.
Metodologia criminologica este acea parte din criminologie care se ocupa
cu studiul metodelor si tehnicilor de investigare a fenomenului infractional,
urmarind integrarea acestora intr-un sistem logic si coerent, care sa permita
indeplinirea scopurilor acestei stiinte.
Baza metodologica utilizata de majoritatea criminologilor este dialectica
etiologica, de stare si dinamica a fenomenului infractional privit ca sistem cu
legitati si determinari proprii.
Stiinta contemporana propune un tip de cauzalitate, denumit cauzalitatea
statistica, in cadrul careia cauzele interactioneaza cu factorii aleatori, cu un cerc
larg de conditii astfel incat trecerea de la cauza la efect este determinata de jocul
intamplarilor cuprins intr-o ecuatie de frecventa.

1
Intr-o anumita masura, etapele cercetarii criminologice se deduc din
functiile criminologiei. Descrierea, explicarea, predictia si profilaxia
criminalitatii nu pot fi realizate decat in baza unei cercetari etapizate care sa
includa documentarea, formarea ipotezelor explicative si verificarea acestora.
a) Documentarea presupune, in egala masura, observarea faptelor,
colectarea datelor si clasificarea acestora, dar si pregatirea teoretica complexa a
celui care efectueaza cercetarea.
b) Elaborarea ipotezelor explicative reprezinta o consecinta fireasca a
primei etape. Ipoteza, in cercetarea criminologica, constituie o constructie
deductiva elaborata plecand de la faptele observate si destinata unei verificari
ulterioare.
c) Verificarea ipotezelor pe cale quasiexperimentala asupra grupurilor de
control.

I.2. Modalitati de cunoastere in cercetarea criminologica

A. Cunoasterea descriptiva utilizeaza categorii precum: volumul, structura


si dinamica fenomenului criminal colectiv.
Volumul criminalitatii reprezinta o evaluare strict cantitativa, referindu-se
la numarul total de fapte penale comise, fiind vorba de criminalitatea aparenta
sau de cea legala, singurele in masura a fi cuantificate cu oarecare precizie.
Structura criminalitatii presupune o delimitare a acesteia in functie de
diversele categorii de fapte penale ori alte criterii, avand la baza comparatii
numerice.
Dinamica privitoare la criminalitate se refera la evolutia si variatia acesteia
in timp si spatiu.
2
Evolutia in timp a criminalitatii comporta la randul ei trei tipuri de
descriere:
- tendinte pe termen lung;
- variatiile sezoniere;
- miscarile accidentale.
Variatia in spatiu a criminalitatii poate fi estimata in functie de diferitele
“teritorii” luate ca termeni de comparatie, fie in sens pur geografic, fie in sens
statal, administrativ.
B. Cunoasterea cauzala sau etiologia criminala vizeaza aflarea cauzelor, a
conditiilor si factorilor care determina sau favorizeaza fenomenul criminal.
Cunoasterea cauzala poate fi impartita pe de-o parte, in functie de
fragmentul obiectului de cercetare care se doreste a fi cunoscut (etiologia crimei
ca fenomen individual si etiologia crimei ca fenomen colectiv); pe de alta parte,
in functie de directia preponderenta a cercetarilor (biologica, psihologica,
sociologica).
Analiza factorilor cauzali si, in general, cunoastrea etiologica nu este
posibila decat daca pleaca de la o imagine cat mai clara a fenomenului criminal.
C. Cunoasterea dinamica urmareste intelegerea proceselor ce insotesc
“trecerea la actul criminal”, mecanismele interne ale acestuia.
Aceasta modalitate este interesata de conduita criminala ca actiune izolata,
pe care o considera o realitate bine individualizabila in viata autorului, distincta
de celelalte acte realizate de acesta.
D. Cunoasterea axiologica presupune stabilirea, dupa criterii stiintifice, a
valorii mijloacelor aplicate in lupta impotriva fenomenului criminal, adica
evaluarea stiintifica a practicii anticriminale.
3
II.1. Metode
Metodele generale sunt metoda inductiva si metoda deductiva.
Metoda inductiva consta in ansamblul procedeelor prin care gandirea trece
de la particular la general. Inductia este considerata o metoda mai putin
riguroasa in comparatie cu deductia.
Metoda deductiva reprezinta un ansamblu de procedee riguroase ce
constau in aplicarea unui principiu general la un caz particular.
Metoda empirica se regaseste in cadrul teoriei generale a cunoasterii fizice
elaborata de J. Stuart Mill, distingandu-se trei etape: observarea faptelor,
inductia ipotezei si verificarea experimentala.
Particularitati ale metodei empirice distingem in legatura cu:
- observarea faptelor, ce consta in aceea ca perceptia directa a fenomenului
criminal este foarte rara si cu totul intamplatoare;
- verificarea experimentala (sau verificarea ipotezei) prezinta de asemenea
unele particularitati in cercetarea criminologica.
Mai distingem intre metoda cantitativa, care utilizeaza masura ca mijloc de
cunoastere, folosirea datelor statistice si prelucrarea matematica a acestora, si
metoda calitativa, ce foloseste ca procedeu de cunoastere cercetarea
caracteristicilor obiectului de studiu.
II.2 Tehnici
1) Observarea, ca tehnica fundamentala de percepere sistematica si
planificata a fenomenului infractional, este recomandata in studierea unor
colectivitati sau grupuri mai restranse, a unor activitati determinate, intrucat

4
actele comportamentale ale esantionului ales sunt mai usor de perceput, urmarit
si stuidat.
Surprinderea, urmarirea si examinarea manifestarilor comportamentale prin
tehnica observarii se poate realiza, in functie de scopul urmarit, asupra unor
subiecti sau grupuri de subiecti infractori aflati in stare de libertate sau de
detentie.
Ca tipuri de observare putem aminti:
a) in functie de relatia observatorului cu realitatea, observarea poate fi
directa sau indirecta;
b) in functie de etapa cercetarii, observarea poate fi globala, sau partiala;
c) in raport cu obiectivele si scopurile urmarite, observarea poate fi
sistematizata (de tip cantitativ) si nesistematizata (de tip calitativ);
d) in raport cu pozitia observatorului fata de sistemul studiat, observarea
poate fi externa sau interna.
Observarea se realizeaza de catre cercetatorul individual sau de catre
echipa de cercetatori.
Caracteristica principala a acestei tehnici rezida in faptul ca principalul
instrument de culegere si evaluare a datelor este instrumentul uman, cercetatorul
insusi.
2) Chestionarul reprezinta una din tehnicile fundamentale de cercetare la
care criminologii apeleaza des intrucat ea poate fi utilizata in cele mai diferite
scopuri, pe esantioane mari, cu o structura eterogena, dispersate teritorial.
Chestionarul este folosit, in mod deosebit, in acele cercetari ce urmaresc sa
stabileasca o evaluare de ansamblu a fenomenului infractional, in afara datelor
statistice oficiale. Sudiile de victimizare sau de autoportret se bazeaza pe tehnica
5
chestionarului, pentru a se obtine cifra neagra a criminalitatii. Chestionarul este
aplicat si in studiile privind reintegrarea post-condamnatorie, predictia
comportamentului delincvent, reactia sociala fata de faptele antisociale etc.
3) Interviul constituie o alta tehnica fundamentala de explorare stiintifica,
constand intr-o cooperare verbala intre doua persoane, anchetatorul si
anchetatul, ce permite anchetatorului sa culeaga de la anchetat anumite date cu
privire la o anumita tema.
4) Tehnicile secundare se folosesc alaturi de una sau mai multe tehnici
fundamentale.
De exemplu testul: este o proba care implica rezolvarea unor sarcini
identice pentru toti subiectii examinati, in scopul aprecierii succesului sau
esecului, ori notarii numerice a reusitei. Testele de eficienta studiaza aptitudinile
operationale ale persoanei, pe cand testele de personalitate dezvaluie acele
trasaturi ale individului care il determina sa reactioneze intr-o anumita maniera,
intr-un caz dat.

III.1. Scopul cercetarii criminologice


Scopul imediat al cercetarii criminologice consta in cunoasterea
fenomenului criminal in toata complexitatea lui, prin stabilirea cauzelor si a
conditiilor care il determina si respectiv il favorizeaza, precum si a proceselor
care il caracterizeaza.
Scopul mediat consta in stabilirea celor mai eficiente mijloace utilizate in
practica anticriminala, pentru limitarea fenomenului criminal si a consecintelor
acestuia.
III.2. Functiile cercetarii criminologice
6
Se retin patru functii distincte:
1. Functia descriptiva corespunde stabilirii caracteristicilor generale ale
fenomenului criminal;
2. Functia explicativa consta in descifrarea naturii, a cauzelor si a
conditiilor care determina si respectiv favorizeaza comportamentul criminal;
3. Functia predictiva presupune anticiparea evolutiei fenomenului criminal
in timp si spatiu;
4. Functia profilactica raspunde necesitatii gasirii celor mai eficiente
remedii in legatura cu fenomenul criminal.

CUPRINS:

I. Bazele teoretice si etapele cercetarii criminologice.

Modalitati de cunoastere in cercetarea criminologica…………………..……….pag. 1

I.1. Bazele teoretice si etapele cercetarii criminologice ………………pag. 1

I.2. Modalitati de cunoastere in cercetarea criminologica ………..…pag. 2

II. Procedee in cercetarea criminologica……………………..….….pag. 3

II.1. Metode…………………………………………………..……………..pag. 3

II.2. Tehnici…………………………………………………..…..…………pag. 4

III. Finalitatea cercetarii criminologice……………………………….pag. 5

III.1. Scopul cercetarii criminologice…………………………….………..pag. 5

III.2. Functiile cercetarii criminologice……………………………….…..pag. 5

7
8