ETICA ACADEMICĂ A STUDENŢILOR/MASTERANZILOR

1. Chestiuni generale privind etica

Preocupări referitoare la etică ori la integritate în universităţi au fost de-a lungul timpului în
domenii precum religie, fîlosofie, teoria generală a dreptului etc. Controversata problemă „moral -
juridic” este cu atât mai actuală cu cât societatea resimte o transformare a valorilor care definesc fiinţa
umană.
Constituţia României revizuită în art. 1 alineat (3) prevede: „.România este stat de drept, democratic şi
social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii
umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice
ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate”.
În societatea actuală se vorbeşte tot mai mult despre valoare în general şi se blamează corupţia,
plagiatul. în Codul de etică al Universităţii din Craiova se subliniază: „forma cea mai gravă de plagiat
este aceea prin care o persoană îşi clădeşte o carieră universitară şi de cercetare pe baza unor publicaţii
ca rezultat al fraudei”1.
„Ce este etica? Etic şi moral înseamnă acelaşi lucru?” se întreabă Ghigheci care oferă şi
răspunsul la aceste întrebări . „Acestea au avut, la început, un caracter religios, fiind promovate de
biserică; apoi s-au îmbinat cu regulile etice, îmbrăcând mai târziu un înveliş juridic”, continuă în
acelaşi context autorul citat. „Chiar etimologic vorbind cei doi termeni au acelaşi înţeles, atât grecescul
„ethicos(ethos), cât şi latinescul „mores” având semnificaţia de „moravuri' ”. „Dreptul şi morala care
nu este virtute sunt instrumente cărora omul trebuie să li se supună 2”, se subliniază în doctrină. Dintr-
un alt punct de vedere, s-a afirmat că: „Influenţa moralei asupra dreptului priveşte atât procesul creării
dreptului, cât şi procesul de aplicare a sa3”.
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de „morală” semnifică:
1. Ansamblul convingerilor, aptitudinilor, deprinderilor reflectate şi fixate în principii, în norme, reguli,
determinate istoric şi social, care reglementează comportarea şi raporturile indivizilor între ei, precum
şi dintre aceştia şi colectivitate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi pe opinia publică;
etică.
2. Disciplină ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate (...) 4 5 iar
termenul de „etică” semnifică:
„1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu
conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială.
2. Totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi.
3. Etica este una dintre formele conştiinţei sociale.
n
4. Totalitatea normelor de conduită morală (...)”.
Ştiinţa eticii este o disciplină socio-umană, îndrumătoare şi prescriptivă, bazată pe principiile
deliberării şi alegerii, vizând natura personalităţii şi vieţii, formarea caracterului, studiul moravurilor11”.
Pe de altă parte, integritatea este o virtute a omului, o trăsătură de caracter cu un caracter
complex. Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, „virtutea” semnifică: „însuşire morală
1 Informaţiile sunt publice şi disponibile Online Ia adresa: http://\vww. ucv.ro/pdf/ invatamant
/management/regulamente/Regulamente__personal/Cod_etica.pdf, accesat la data de 05.04.2018.

2 D.C. Dănişor, I. Dogaru. Ghe. Dănişor, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Editura CHBeck,
Bucureşti, 2008. p. 9.
3Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, op.cit., 2014, p, 118.
4 https://dexonline.ro/defmitie morala, accesat la data de 12.02.2021.
5 https://dexonline.ro/defmitie eticc :C-: cS3. accesat la data de 12.02.2021.

1
pozitivă a omului; însuşire de caracter care urmăreşte în mod constant idealul etic, binele; integritate
morală” . Pe plan academic, aşa cum se va dezvolta într-un capitol ulterior, chestiunile referitoare la
integritate sunt extrem de delicate şi complexe. Se tinde către o cultură a integrităţii în toate domeniile
de activitate, către asumarea responsabilă a consecinţelor oricărei fonne de activităţi iar în mediul
academic, cu atât mai mult deoarece aici se pune problema formării viitorilor specialişti.
Evoluţia societăţii în general şi avalanşa informaţională în special a dus la reconfigurări şi
regândiri ale multor instituţii. „Individul îşi duce existenţa în societate, într-un sistem corelat de relaţii
care-1 pun în contact nemijlocit şi diversificat cu semenii săi”, afirmă Popalj. Nu detaliem din punct de
vedere istoric şi comparativ teoriile etice pentru că nu acesta este scopul lucrării însă câteva menţiuni se
pot face. Subiectele referitoare la etica universitară ori buna conduită în cercetarea ştiinţifică sunt de
mare actualitate în prezent, fiind de notorietate cazurile amplu mediatízate de încălcare a regulilor de
cercetare academică iar plagiatul este unul dintre aceste situaţii. Nu în ultimul rând, legislaţia atât
naţională cât şi preocupările internaţionale referitoare la bunele practici în domeniul cercetării tratează
învăţământul şi cercetarea în acelaşi timp şi este şi firesc să fie aşa.
„Cunoaşterea nu este o simplă copiere a realităţii, ea presupune o reflectare activă şi o
reconstrucţie a lumii reale în conştiinţa individuală, desigur, activizarea maximă urmând să se
desfăşoare la nivelul gândirii şi al imaginaţiei, fiind marcată de factorii de personalitate proprii”,
remarcă Craiovan2j.
Preocuparea ar trebui să fie identică, cu grijă pentru respectarea prevederilor legii cu privire la
cercetarea ştiinţifică, lato sensu dar şi a normelor de etică, nelimitându-ne numai la personalul din
cercetare-dezvoltare, ci la toate cadrele didactice din învăţământ care au ca obligaţie de serviciu scrierea
şi publicarea de articole de specialitate, cărţi, tratate, monografii precum şi la profesioniştii dreptului şi
nu numai. Ne referim, de ce nu şi la avocaţi atunci când redactează pledoariile lor pe care le prezintă
public în faţa completului de judecată, la magistraţi atunci când redactează o hotărâre judecătorească şi,
chiar la redactorii deciziilor Curţii Constituţionale a României. De asemenea, includem aici şi pe
consilierii juridici care redactează lucrări specifice unui litigiu: cerere de chemare în judecată, cerere
reconvenţională, întâmpinare, cerere de apel, cerere de recurs etc.
Prin urmare, pentru evitarea situaţiilor care pun sub semnul îndoielii calitatea activităţii de
cercetare ştiinţifică, este necesar să se cunoască, pe de o parte: conceptele precum etica universitară,
integritate academică ori buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi, pe de altă parte, legislaţia aplicabilă
bunei conduite academice şi eventualele sancţiuni în caz de încălcare a acestora. Prezentul curs nu
analizează însă infracţiunile care se pot comite în legătură cu cercetarea ştiinţifică, aceasta este apanajul
dreptului penal.

2. Etica universitară

2.1. Legislaţie privind etica universitară

„Legătura dreptului cu morala ridică problema stabilirii criteriilor în baza cărora o anumită
relaţie trece din reglementarea morală în cea juridică; astfel, spre exemplu, morala conţine între
preceptele sale şi pe cel care îndeamnă pe oameni la o anumită conduită loială, condamnând minciuna ”,
remarcă Popa. Ministerul Educaţiei Naţionale a subliniat importanţa fenomenului de respectare a
standardelor universitare în cercetarea ştiinţifică adoptând Ordinul nr. 3131/2018 privind includerea în
planurile de învăţământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în instituţiile de
învăţământ superior din sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică,
publicat în Monitorul Oficial nr. 140 din 14.02.2018. Astfel, începând cu anul universitar 2018-2019, se
vor introduce aceste cursuri de „Etică şi integritate academică” în planurile de învăţământ, indiferent de
domeniul de studiu. Se va crea aşadar, de acum, posibilitatea formării viitorilor intelectuali ai ţării în
cultura integrităţii şi responsabilităţii tuturor comportamentelor şi acţiunilor umane.

2
 Prevederi privind etica universitară regăsim în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, respectiv
Secţiunea 5 intitulată expres: Etica universitară a Capitolului II — Statutul personalului didactic şi de
cercetare în învăţământul superior
Aşa cum s-a subliniat în Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a
universităţilor din România" : „Legea educaţiei naţionale acordă atenţie mai multă subiectului eticii şi
integrităţii decât actul normativ anterior, respectiv Legea nr. 84/1995 a învăţământului. Astfel, din cele
21 de principii care guvernează învăţământul preuniversitare şi superior, precum şi învăţarea pe tot
parcursul vieţii, 6 au conotaţii nemijlocite privind etica şi integritatea.
Potrivit Metodologiei (...) mai sus enunţate, „Legea introduce conceptul de „răspundere publică”
prin care instituţiile de învăţământ superior sunt obligate „să respecte politicile de echitate şi etică
universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de Senatul universitar”.
„Se constituie Consiliul de etică şi management chemat să vegheze, la nivel naţional, asupra
respectării aspectelor puse în responsabilitatea sa.
Legea educaţiei naţionale dispune ca în Carta universitară să existe referiri obligatorii la Codul de
etică şi deontologie profesională”.
Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia (...) „dispune ca în Codul de etică şi deontologie
profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu:
a. ) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi;
b. ) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea
inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă
într-o poziţie de conducere, de control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi
universitate şi nu pot fi numite în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale
căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv.
c. ) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea originalităţii
lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi
sancţiunile aferente”.
Legea educaţiei naţionale mai impune, de asemenea, „obligaţia rectorului de a prezenta anual,
Raportul privind starea universităţii, document care va include, în mod necesar, situaţia respectării eticii
universitare şi a eticii activităţii de cercetare.
Prin normele etice pe care le instituie, Legea educaţiei naţionale dispune că asigură, aşadar,
pârghiile necesare promovării în întregul mediu academic a unor abordări construite din perspectiva
eticii şi integrităţii”.
Prevederile referitoare la etică şi integritate academică stipulate în Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011 se vor dezvolta în alte secţiuni şi capitole, potrivit tematicii analizate.

Valorile etice universitare

Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt strâns legate de un
set de valori. în lucrarea „Finalităţile dreptului”, Craiovan aprecia în legătură cu valorile următoarele:
„ -(...) însuşirea existenţei de către conştiinţa umană se realizează printr-un demers discursiv,
rezultat al actului de cunoaştere raţională, care constituie o tentativă cognitivă de dezvăluire a structurii
lumii „ca atare” dar şi printr-o atitudine valorizatoare prin care omul instituie semnificaţii, conferă
lucrurilor şi acţiunilor un statut preferenţial;
- valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în măsură să acorde preţuire, un
raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are un caracter social, întrucât
subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau creaţii care, prin însuşirile lor
obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi, aspiraţii, sunt istoriceşte şi socialmente
condiţionate de practică. Există deci o corespondenţă inalienabilă între însuşirile unui fapt valoric şi
trebuinţele şi idealurile umane;
- actul de valorizare, constituindu-se la nivelul conştiinţei sociale, are prioritate faţă de actele de

3
preferinţă, care au loc la nivelul conştiinţei individuale deşi se realizează numai prin acestea. Altfel
spus, actul de valorizare este o preferinţă validată de o comunitate umană;
- există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană, schimbările istorice şi sociale antrenând
modificări ce privesc criteriile de valorizare cât şi pe cele de înlănţuire şi ierarhizare ale valorilor şi
imprimând o anumită dinamică a valorilor;
- poate fi remarcată existenţa unor valori general-umane, valori care, răspunzând unor trebuinţe
(nevoi şi aspiraţii) universale ale tuturor oamenilor, aceştia le-au valorizat (preţuit şi dorit) şi valorificat
indiferent de timpul istoric;
- fiecare valoare are o finalitate intrinsecă, ceea ce echivalează cu a spune că, valorile sunt
ireductibile, neputând fi raportate la o categorie mai largă. Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor
conduc la neadmiterea superiorităţii de rang, ci cel mult a unor priorităţi temporare în funcţie de
trebuinţele social-umane cărora le corespund (...);
- omul creează valori şi se creează prin valori, care devin coordonate ale acţiunii umane şi
determinaţii ontologice ale condiţiei umane. Valorile motivează,orientează, oferă criterii de apreciere,
modele şi sisteme de referinţă, principii de evaluare pentru acţiunea umană (...);
Potrivit Proiectului Pregătiţi pentru a inova, pregătiţi pentru a răspunde mai bine nevoilor
locale. Calitate şi diversitate a universităţilor din România'’’ al UEFISCDI - Unitatea Executivă pentru
Finanţarea învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării în parteneriat cu Asociaţia
pentru Implementarea Democraţiei (AID) şi European University Association (EUA) s-a elaborat
Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a universităţilor din România.
„Prezenta Metodologie vizează, în mod direct, dimensiunea eticii şi integrităţii evaluărilor
instituţionale (...) nu afectează autonomia universitară şi (...) introduce un sistem de referinţă şi
numitorul comun pentru toate acestea - reguli unitare de etică şi integritate academică a evaluărilor
instituţionale pentru clasificarea universităţilor.
Ideea de la care s-a plecat în elaborarea Metodologiei menţionate este că, „în esenţă,
universitatea, ca un spaţiu al cercetării, este, sau ar trebui să devină cadru generator de valoare naţională,
de elite intelectuale şi, desigur, morale. Aici, tinerii pot să-şi formeze principii de viaţă şi profesionale,
solide, dar, mai cu seamă, să înveţe să le urmeze. De aceea, nu ne poate fi indiferent climatul moral în
care se face pregătirea studenţilor. Universitatea trebuie să fie capabilă, fundamental, să furnizeze
modele umane şi profesionale la care aceştia să aspire şi să se raporteze, repere de comportament moral
şi de integritate - profesori competenţi din punct de vedere ştiinţific, dar, în acelaşi timp, şi dascăli, în
cel mai adevărat sens al cuvântului. Nivelul eticii şi integrităţii dintr-o organizaţie este foarte mult
influenţat de o sumă de aspecte subiective, cu atât mai mult când este vorba despre reglementarea
domeniului universitar în care operează un număr important de entităţi, având misiuni şi interese dintre
cele mai variate”.
Prin această Metodologie (...), pe care o redăm mai jos, potrivit surselor publice pe care le-am
consultat şi precizat anterior, în acest capitol:
„se urmăreşte promovarea în sistemul învăţământului superior naţional a unei conduite general
acceptate, care să menţină sub control etic şi al integrităţii procesul de evaluare instituţională.
1. Prezenta Metodologie stabileşte normele de etică şi integritate aplicabile în procesul de evaluare
instituţională prevăzut de lege;
2. Are aplicabilitate generală şi reglementează la nivel naţional aspectele de etică şi integritate a
evaluărilor instituţionale (...) nu substituie prevederile procedurilor de evaluare instituţională, ale
cartelor universitare, ale codurilor de etică şi deontologie profesională din universităţi şi nici alte
prevederi legale care vizează învăţământul superior naţional.
3. Metodologia conţine:
a) sistemul de valori etice universitare la care se raportează activitatea de evaluare instituţională;
b) principiile eticii şi integrităţii evaluării instituţionale (...).

4
 Sistemul de valori etice universitare
Sistemul de valori etice universitare constituie cadrul de formalizare a regulilor consensuale
morale şi de integritate în domeniul academic, expresie a poziţiilor definitorii faţă de ceea ce este
permis sau nu în mediul universitar.
Valorile etice orientează activitatea în domeniul învăţământului superior, în general, precum şi
în interiorul mediului academic şi al comunităţii universitare. Acestea definesc relaţiile moral -
profesionale dintre membrii comunităţii universitare, între aceştia şi colaboratorii externi, inclusiv cu
membrii echipelor de evaluare instituţională pentru clasificarea universităţilor.

Valorile etice universitare sunt următoarele:

a) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de ingerinţe,
presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică;
b) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi posibilitatea opţiunii
asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.
c) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate categoriile de
acţiuni, date şi infonnaţii care interesează membrii comunităţii universitare şi societatea din care
aceasta face parte.
d) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor şi poziţiilor
care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze judecăţile, evaluările obiective
şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită: favoritismul, nepotismul, aplicarea de standarde duble
în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau de răzbunare.
e) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui membru al comunităţii
academice într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ, ameninţare, intimidare,
rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea unui limbaj (cuvinte, etichetări, stil
şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul academic; încurajează politeţea, curajul,
respectul, solicitudinea, aprecierea, mândria, altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea,
promptitudinea, optimismul;
f) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a discriminării, inegalităţii
de şanse şi exploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe performanţă şi probitate;
stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru consultative şi flexibile; descurajarea şi eliminarea oricăror
fonne de corupţie.
g) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei; încredere în validitatea
deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism, diletantism şi impostură;
identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu; ataşamentul faţă de cariera academică;
obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şi tratamentul preferenţial
nejustificat; menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea colegială şi competiţia loială;
h) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea realizărilor,
valorii şi calităţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacităţii, eficienţei şi performanţei; dedicării
faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativităţii; loialităţii faţă de instituţie şi membrii
comunităţii academice.
i) Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare şi problemele profesionale şi
publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil; garantarea dreptului de a critica public - întemeiat
şi argumentat - încălcările standardelor profesionale şi de calitate; interzicerea dezinformării,
calomnierii, denigrării publice a persoanelor din instituţie şi a programelor de studii; responsabilitatea
manifestată faţă de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de angajaţi.
Valorile etice de mai sus asigură sistemul de referinţă etic şi de integritate la care se raportează
activitatea de evaluare instituţională”, se arată în Motodologie (...).

2.2.1. Abaterile de la sistemul de valori etice şi sancţionarea acestora

5
 Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a universităţilor din România^ 0, mai
sus amintită, reglementează şi situaţia abaterilor de la valorile etice universitare, astfel cum le
prezentăm în cele ce urmează.
„în mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt considerate
abateri următoarele fapte:
a) obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative sau a oricărei
funcţii a universităţii;
b) frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, precum şi în
cadrul celorlalte activităţi din universitate;
c) acceptarea/ lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea, pretinderea sau
nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
d) inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
e) agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor comunităţii
universitare sau în legătură cu activitatea academică;
f) discriminarea, în toate formele de manifestare a acesteia;
g) favoritismul, sub orice aspect;
h) participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor legale a
dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de alte substanţe
interzise;
i) practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene şi folosirea
unui limbaj neconform spiritului academic;
j) denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii comunităţii universitare;
k) folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice;
l) organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea numelui, a
resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale sau contrare
acesteia;
m) distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale universităţii, ca
şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
n) pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri speciale;
o) utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna patrimoniului
universităţi”.

De asemenea, Metodologia (...) stabileşte că:

„Sancţionarea abaterilor se face, după caz, potrivit prevederilor legale şi ale dispoziţiilor din
regulamentele şi cartele universitare.
în mod corespunzător, faptele anterior enumerate se consideră abateri în situaţia săvârşirii de
către membrii echipelor de evaluare pe timpul evaluărilor instituţionale sau în legătură directă cu
acestea. Cercetarea şi sancţionarea abaterilor se fac în funcţie de natura acestora, potrivit prevederilor
legale în materie” .

3. Autonomia universitară
Autonomia universitară este garantată prin Constituţie iar libertatea academică este garantată
prin lege, potrivit-art. 123 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Legea are ca viziune: „promovarea
unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi
acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilizare directă, în profesie şi
în societate”.
Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de
senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare. Autonomia universitară dă dreptul
comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile,

6
organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a
legislaţiei în vigoare.
De asemenea, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 impune ca: „autonomia universitară să se
exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice. în instituţiile de învăţământ superior este
asigurată libertatea cercetării în ceea ce priveşte stabilirea temelor de cercetare, alegerea metodelor,
procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii”.
Art. 217 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 denumit rolul statului în învăţământul superior
detaliază condiţiile în care statul se implică în cercetarea ştiinţifică şi denumeşte organismele
consultative constituite la nivel naţional care sunt alcătuite strict pe criterii de prestigiu profesional şi
moral. Astfel, aceste organisme sunt înfiinţate şi funcţionează în baza ordinului ministrului educaţiei
(...), din cadrul cărora pot face parte cadre didactice şi cercetători (...), respectiv:
■ Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a învăţământului Superior (CNSPIS);
■ Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare
(CNATDCU);
■ Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS);
■ Colegiul consultativ pentru cercetare-dezvoltare şi inovare (CCCDI);
■ Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior (CNFIS);
■ Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare (CNBU);
■ Consiliul de etică şi management universitar (CEMU);
■ Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării
(CNECSDTI).

3.1. Consiliul de Etică şi Management Universitar - C.E.M.U.

Consiliul de Etică şi Management Universitar - CEMU- a fost constituit prin Ordinul
ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de Etică şi
Management Universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de
Etică şi Management Universitar.
Consiliul de Etică şi Management Universitar este un organism consultativ al Ministerului
Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a cărui misiune este dezvoltarea culturii etice şi integrităţii în
universităţile din România. Acesta are în componenţă 11 membri, astfel: 3 reprezentanţi numiţi de către
Consiliul Naţional al Rectorilor; 3 reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării
Ştiinţifice numiţi de ministru, 1 reprezentant numit de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Superior, 1 reprezentant numit de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, 1
reprezentant numit de către Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului superior, 1 reprezentant
numit de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor Universitare, 1 reprezentant al
federaţiilor naţionale ale studenţilor.
Rolul Consiliului de etică şi management universitar este de a determina şi sprijini universităţile
să realizeze şi să pună în practică, în mod organizat, transparent şi eficient, politicile de etică şi de
integritate universitară, în conformitate cu prevederile legislaţiei universitare şi ale cadrului legislativ
privind instituţiile publice din învăţământul superior din România.

Atribuţiile Consiliului de Etică şi Management Universitar sunt următoarele:

a. sprijină realizarea politicilor de etică şi integritate în universităţi şi monitorizează punerea lor în
aplicare conform Legii educaţiei naţionale;
b. auditează comisiile de etică din universităţi;
c. prezintă un raport anual public, privind etica universitară;
d. monitorizarea şi raportul anual sunt puse la dispoziţia Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii
în învăţământul Superior - ARACIS, în vederea evaluării instituţionale a universităţilor şi se
constituie ca un criteriu privind clasificarea şi finanţarea universităţilor;

7
 e. soluţionează sesizările privind încălcarea de către orice instituţie de învăţământ superior de stat
sau particulară a legislaţiei, a cartei proprii, a contractului instituţional, a transparenţei
decizionale şi a libertăţii academice;
f. analizează şi dispune, la solicitarea MENCŞ (s.n. în prezent este vorba despre Ministerul
Educaţiei Naţionale), revocarea din funcţie a rectorului sau eliminarea temporară ori definitivă a
accesului la finanţările din surse publice pentru universităţi;
g. realizează Codul de referinţă al eticii şi deontologiei universitare;
h. realizează procedurile pentru punerea în aplicare a Codului de referinţă al eticii şi deontologiei
universitare;
i. colaborează, în cadrul activităţii de asigurare a calităţii în învăţământul superior, cu MENCŞ
(...);
j. iniţiază şi dezvoltă activitatea de cercetare şi publicare pe probleme de etică şi integritate
universitară;
k. întocmeşte, la cererea MENCŞ, rapoarte externe de evaluare a respectării standardelor de etică
profesională în ceea ce priveşte activitatea doctorală;
l. întocmeşte, la cererea MENCŞ, rapoarte în cazul constatării nerespectării prevederilor legale în
procedura de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare.

CEMU se pronunţă asupra litigiilor de etică universitară şi analizează cazurile referitoare la

abateri de la normele de etică şi management universitar, în urma sesizărilor sau prin autosesizare,
conform legii, după ce subiectul lor a fost analizat în cadrul facultăţii/ universităţii”.
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare -
C.N.A.T.D.C.U.
Potrivit art. 218 alin.(3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, „Consiliul Naţional de Etică a
Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării este organismul prevăzut de Legea nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu
modificările şi completările ulterioare”.
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare -
CNATDCU - este un organism consultativ la nivel naţional, care îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. CNATDCU - are un Regulament de
organizare şi funcţionare, disponibil pe pagina de internet proprie, Regulament care poate fi consultat de
către oricine este interesat .
Atribuţiile prevăzute de lege ale CNATDCU sunt următoarele:
- „numeşte comisiile de specialitate care evaluează tezele de abilitare şi propune ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea atestatului de abilitare;
- evaluează dosarele de acordare a titlului de doctor şi propune ministerului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor;
- propune MECTS procedurile de evaluare periodică a conducătorilor de doctorat şi realizează
aceste evaluări;
- propune un set de standarde minimale necesare şi obligatorii pentru acceptarea de către
CNATDCU a dosarului pentru susţinerea atestatului de abilitare, standarde care se adoptă prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
- propune recunoaşterea /echivalarea, după caz, a titlurilor diplomelor, certificatelor universitare
şi de cercetare, obţinute în străinătate, conform reglementărilor în vigoare”.
- Activitatea CNATDCU este asistată din punct de vedere tehnic de către un compartiment
tehnic asigurat de către Unitatea Executivă pentru Finanţarea învăţământului Superior, a Cercetării,
Dezvoltării şi Inovării, denumită UEFISCDI şi după caz, de compartimentele de specialitate ale
MECTS36. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării poate
fi sesizat cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul

8
de cercetare-dezvoltare din cadrul IOSUD.
Potrivit Ordinului nr. 5381/2016 al MECTŞ pentru modificarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare al CNATDCU aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr.
3.482/2016 (publicat în M.Of. nr. 788 din 07.10.2016) „se completează prevederile privind soluţionarea
sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu
privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat6”.

3.2. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării

(CNECSDTI)
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării are un
Regulament de organizare şi funcţionare adoptat prin Ordinul de ministru7 şi îşi desfăşoară activitatea în
baza Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare .
Printre atribuţiile acestui organism consultativ se numără:
- „monitorizează aplicarea şi respectarea dispoziţiilor legale referitoare la normele de etică şi
deontologie în cercetare de către unităţile şi instituţiile din sistemul naţional de cercetare şi dezvoltare şi
de către personalul de cercetare- dezvoltare;
- analizează cazurile referitoare la încălcarea normelor de bună conduită în urma sesizării
/contestaţiilor primite sau prin autosesizare;
- emite hotărâri cu privire la cazurile pe care le analizează şi, în cazul în care au fost constatate
abateri, numeşte persoana şi sau persoanele fizice şi. sau juridice vinovate de respectivele abateri şi
stabileşte sancţiunile ce urmează a fi aplicate (...);
- propune modificări ale codului de etică şi deontologie profesională ale personalului din
cercetare-dezvoltare;
- elaborează şi face propuneri cu privire la coduri de etică din diferite domenii ştiinţifice, cu
privire la cele mai bune practici pentru depistarea şi combaterea plagiatului, pe care le supune spre
aprobare MEN (...)”.

4. Concluzii
• „Ştiinţa eticii este o disciplină socio-umană, îndrumătoare şi prescriptivă, bazată pe principiile
deliberării şi alegerii, vizând natura personalităţii şi vieţii, formarea caracterului, studiul moravurilor”.
• „în general, toate tipurile de activitate umană sunt supuse, într-un fel sau altul, normării, în
sensul că ele nu se pot desfăşura neorganizat, fără să se subordoneze unor scopuri sau criterii,
prefigurate într-un sistem de principii şi norme”.
Autonomia universitară este garantată prin Constituţie iar libertatea academică este garantată
prin lege, potrivit art. 123 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.
• Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 detaliază condiţiile în care statul se implică în cercetarea
ştiinţifică şi denumeşte organismele consultative constituite la nivel naţional care sunt alcătuite strict pe
criterii de prestigiu profesional şi moral; înfiinţate şi funcţionează în baza ordinului ministrului educaţiei
(...), din cadrul cărora pot face parte cadre didactice şi cercetători (...):
1. Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a învăţământului Superior (CNSPIS);
2. Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare
(CNATDCU);

6j6 Informaţiile sunt publice şi disponibile online la adresa http://www.cnatdcu.ro/om-4097-din-20- 06-2017-privind-atribuire-tilului-de-doctor/, accesat la
data de 12.03.2018.
’7 Ordinul MECTS nr. 5381/2016 pentru modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al CNATDCU aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei
naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3.482/2016, publicat în M.Of nr. 788 din 07.10.2016.
7 Ordinul MECTS nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării precum şi a componenţei nominale a acestuia, publicat în M. Of. nr. 287 din 24.04.2017.
19
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea-tehnologică şi inovare (...).

9
3. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS);
4. Colegiul consultativ pentru cercetare-dezvoltare şi inovare (CCCDI);
5. Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior (CNFIS);
6. Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare (CNBU);
7. Consiliul de etică şi management universitar (CEMU);

BIBLIOGRAFIE:

 Elena -Emilia Ștefan, Etică și integritate academică, curs universitar, Editura Prouniversitaria,
București, 2018
 D.C. Dănişor, I. Dogaru. Ghe. Dănişor, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Editura
CHBeck, Bucureşti, 2008. p. 9.
 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului

10