Sunteți pe pagina 1din 3

,, A fost odată…”.

Așa încep mai toate poveștile, sau mai bine zis, toate basmele
noastre.

Din marea bogăție a poporului nostru ,fac parte și basmele lui Ion Creangă și
Petre Ispirescu, deoarece își au izvorul, desigur, în folclor.Ambii scriitori s-au
folosit cu o rară iscusință de elemente ale basmului popular pentru a crea o operă
originală de neprețuită valoare artistic.Ambele basme au la bază idea universal a
luptei dintre bine și rău.Ca în orice poveste, Victoria aparține până la urmă binelui,
frumosului, omenescului și acest lucru ni-l demonstrează personajele de basm:
Harap-Alb ș Făt – Frumos.

Personahul de basm Harap – Alb, care este și personajul principal al


basmului ,,Povestea lui Harap – Alb” de I.Creangă, este cunoscut în folclorul
nostrum sub diferite nume, mai popular fiind cel al lui Făt – Frumos.Harap – Alb
al lui Creangă se seamănă întrucâtva cu Făt – Ftumos al lui P.Ispirescu.

Harap – Alb este un Făt-Frumos din basmele populare, destoinic și curajos, dar
rămâne în zona umanului, fiind prietenos, cuminte și ascultător, ca un flăcău din
Humulești.Calitățile cu care este înzestrat: cinstea, curajul,încrederea în oameni,
dragostea de dreptate și adevăr ne îndreptățesc să-l numim Făt-Frumos.Creangă i-a
zis însă Harap – Alb, pentru că odată căzut în robia spânului, el devine sluga
acestuia- ori, slugă domnească, în basm, era de obicei un harap.

Făt – Frumos, personajul principal din basmul,,TINEREȚE FĂRĂ


BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE”cu numele- generic de erou al
basmelor populare românești, de asemenea,ilustrează idea că protagonistul
întruchipează modelul de cinste, dreptate și adevăr, constituind imaginea forțelor
binelui.

Făcând o paralelă între ambele basme,putem menționa, că în ,,Povestea lui


Harap – Alb” este vorba despre doi mari împărați frați și fiecare avea câte 3 copii,
numai că Îmăratul Verde avea 3 fete, iar craiul avea 3 feciori.În basmul,,Tinerețe
fără bătrânețe…” se povestește despre un împărat și o împărăteasă, amândoi tineri
și frumoși, dar care nu aveau copii.În ambele situații împărații nu aveau pe cine să
lase moștenitor și fiecare apelează la ajutor.Împăratul Verde cere fratelui său unul
dintre feciori pentru a-l lăsa stăpân peste împărăția sa, iar ămpăratul și împărăteasa
din basmul lui Ispirescu cer ajutor de la un uncheaș, care le-a oferit un leac pentru
rezolvarea problemei.Cu ajutorul acestui leac apare pe lume ,,un Făt –
Frumos,drăgostos”, dar spune bătrânul, ,,parte n-o să aveți de el.” Și apare Făt –
Frumos prin magie – numai atunci când i se promite,,tinerețe fără bătânețe și viață
fără de moarte”.
La împlinirea vârstei de 15 ani, năzdrăvanul flăcău îi cere tatălui îndeplinirea
făgăduinței făcută la naștere.Împăratul neputincios este nevoit să refuse și atunci
fiul se simte ,,nevoit să cutreiere toată lumea” până va găsi făgăduința pentru care
s-a născut.

Și Harap – Alb este nevoit să facă o călătorie plină de peripeții primejdioase


pentru a ajunge împărat. Pentru ambii eroi această călătorie este o inițiere în
vederea formării lor ca personae mature.

Făt-Frumos dovedește tărie de character în împlinirea propriilor idealuri,


simbolizând modelul uman care își cunoaște menirea în acastă lume.Omul se naște
cu aspirația de a fi fericit, dar fericirea nu vine de la sine, ci trebuie cucerită, de
aceea eroul este supus unor probe.Curajos, îi săgetează Gheonoaiei un picior și
Scorpiei un cap, apoi, generous, le vindecă și rămâne să ospăteze împreună cu
fiecare din ele.

De asemenea și Harap – Alb este supus unor probe.Probele care depășesc sfera
realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje, înzestrate cu puteri
supranaturale.Întâlnirea cu spânul este punctual de plecare, cu multiple
semmnificații, în devenirea personajului.Devenit sluga spânului, își respect
cuvântul dat, nu-ți încalcă jurământul, rod al unei solide educații căpătate în
copilărie.

Cinstit din fire, Harap- Alb nu-l trădează niciodată pe span.Probele la care îl
supune spânul sunt menite a-l deprinde pe flăcău cu greitățile vieții, pregătindu-l
pentru viitor.

Tactul, bunăvăința și înțelegerea îl fac pa Harap –Alb să-și ia de prieteni și pe


cele creature monstruoase, care inspirau groază, dar care vor duce la triumph
dreptatea. Până la urmă , dragostea sinceră a fetei Împăratului Roș restabilește
identitatea fiului de crai, iar calul cu însușiri miraculoase pedepsește pe spân.

Basmul deci, are un final fericit.

Dacă e să ne referim la Făt –Frumos putem spune, că dorința cea mai mare a lui
este de a găsi ce i-a propus tatăl său înainte de a se naște.El se lipsește de tot și
pornește la drum însoțit de cal.Vedem că voinicia, vitejia și curajul liu înving toate
obstacolele drumului.În cele din urmă Făt-Frumos își atinge scopul, este mândru
de sine, dar el nu este un erou- zeu nemuritor, este un erou supus destinului tragic
uman, care are regrete, amintiri sentimente și greșeli.Dorul de casă este mai presus
decât orice.El îl adduce pe eroul nostrum acasă, unde-l mai așteaptă încă
moartea.Moartea nu iartă pe nimeni și nici Făt-Frumos n-a fost scutit de ea.Oricăt
de mult timp s-a bucurat Făt-Frumos de viață și tinerețea lui veșnică, până la
urmă,ea nu mai e veșnică, el trebuie să îmbătrânească și să moară.Acesta este
destinul crud al omului.Destinul îl face pe Făt-Frumos să meragă în Valea
Plângerii, unde-I amintește de cuibul părintesc, și tot destinul îl duce acolo unde îl
așteaptp moarte

Poate aceaste este una din principalele deosebiri dintre aceste două basme și dintre
acești doi eroi.