UNIVERSITATEA DIN PETRO ANI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANIC I ELECTRIC

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE MECANIC INDUSTRIAL I
TRANSPORTURI

PROCESE I OPERA II
UNITARE DE TRANSFER
ÎNDRUM TOR DE PROIECT

Conf. univ. dr. ing. DOSA Ion

PETRO ANI

1
 CUPRINS

PARTEA I
CONSIDERA II TEORETICE

1. PIERDERI DE SARCIN ÎN INSTALA IILE FLUIDICE 3

1.1. PIERDERILE LONGITUDINALE DE SARCIN FLUIDODINAMIC 3
1.2. PIERDERILE LOCALE DE SARCIN FLUIDODINAMIC 12
2. METODE DE DETERMINARE A COEFICIENTULUI DE CONVEC IE 19
3. RELA II CRITERIALE PENTRU CALCULUL CONVEC IEI FOR ATE 26
4. CONVEC IA FOR AT MONOFAZIC LA SUPRAFE E EXTERIOARE 34

PARTEA A II-A
APLICA II PRACTICE

5. DIMENSIONAREA UNUI BOILER 47

6. CALCULUL TERMIC I HIDRAULIC AL UNUI GENERATOR DE VAPORI
DE AP U OR SUPRAÎNC LZI I 55
7. DIMENSIONAREA UNUI RECUPERATOR DE C LDUR DIN GAZE ARSE 68

BIBLIOGRAFIE 89
ANEXE 90

2
 PARTEA I

CONSIDERA II TEORETICE

1. PIERDERI DE SARCIN ÎN INSTALA IILE FLUIDICE

Energia necesar pentru învingerea diferitelor rezisten e fluidice, disipat ireversibil în

mediul ambiant, se nume te pierdere de sarcin hr, sau pierdere de presiune p.
Având în vedere cele dou categorii de rezisten e fluidice, pierderea de sarcin are dou
componente:
a) pierderea longitudinal de sarcin hl, consumat de rezisten ele liniare;
b) pierderea local de sarcin h, provocat de varia iile de sec iune i schimb rile de
direc ie ale traseului.
Deoarece consumul de energie i ac iunea fiec rei rezisten e este independent de
ac iunea rezisten elor vecine, pierderea de sarcin total va fi:
m n
hr   hli   hj (1.1)
i 1 j 1

1.1. PIERDERILE LONGITUDINALE DE SARCIN FLUIDODINAMIC

Fig. 1.1. Conduct cilindric

Pornind de la rela ia vitezei medii la curgerea laminar printr-o conduct cilindric

orizontal (fig. 1.1.):
p1  p2
wm   D2 (1.2)
32   l
din care se separ pierderea de presiune:
32   l  wm
p  p2  p1  
D2

3
rezult c , pierderea de sarcin fluidodinamic , exprimat în termeni de în l ime, are forma:
p 32    l  wm
hl   (1.3)
   D2
rela ia Hagen – Poisueille.
Prelucrând rela ia pierderii de presiune rezult :
p dp 32   wm 64   wm2 1
     
l dx D2 wm  D 2 D

wm  D 64
unde Re  num rul lui Reynolds;   - rezisten a fluidodinamic , dependent în
 Re
cazul general de natura fluidului, de calitatea pere ilor conductei i de regimul de curgere
 
  f  Re; ;  - în l imea asperit ilor sau rugozitatea absolut .
 D
Se ob ine:
  wm2 dx
dp     (1.4)
2 D
rela ia Weissbach-Darcy
Rela ia Weissbach-Darcy poate fi scris în termeni de:
  wm2 l N
- presiune: p     ,
2 D m
wm l
- în l ime: hl     , m
2 g D
wm2 l J
- energie specific e     ,
2 D kg

1.1.1. Determinarea coeficientului de frecare fluido-dinamic

Coeficientul de frecare fluidodinamic apare în rela ia Weissbach-Darcy (1.4), i dup
cum s-a ar tat mai sus depinde de rugozitatea suprafe elor, prin urmare se vor considera dou
cazuri, conducte netede i conducte rugoase.
De asemenea viteza i presiunea ce vor apare în rela iile prezentate în continuare sunt
valori medii dar vor fi notate simplificat cu w i p

1.1.1.1. Conducte netede

Experien ele arat c legea logaritmic de distribu ie a vitezei r mâne valabil i în
cazul conductelor cilindrice circulare (fig. 8.1.):
w  y  w* 
 5,5  5,75  lg   (1.5)
w*   
În axa conductei y=r0 i w=wmax i sc zând din (7.30) rela ia ob inut rezult :
wmax  w r 
*
 5,75  lg 0  (1.6)
w y
rela ia deficitului de vitez .
Se va determina w* pornind de la suprafa a de control definit în fig. 8.1.
= 1+ 2+ l, pentru care se scrie ecua ia de echilibru pentru o mi care sta ionar :

4
 p1    r02  p2    r02  2    r0  l   0  0
din care rezult :
2  l  0
p  p2  p1   (1.7)
r0
Din care prin egalarea cu rela ia Weissbach-Darcy se ob ine:
  w2
0  
8
inând seama de rela ia (7.20) rezult :

w*  w (1.8)
2 2
Dac se scrie rela ia (1.5) în axa conductei rezult :
wmax  w*  r0 
 5, 75 lg    5,5 (1.9)
w*   
Deoarece 2 r0=D se ob ine:
wmax  w w  w  D w* 
  5, 75 lg    5,5 (1.10)
w* w*   2w
în care w este dat de expresia de mai jos, unde s-a inut seam c r+y=r0, w* rezult din prima
rela ie (1.57) i k=0,4:
r r
1 0 2 0
w  r 0  y  dy 
  r02 0 r02 0
w w  2    r dr 
(1.11)
2 w* 1  y  y  y
 wmax   1    ln  d    wmax  3,75w*
k 0  r0   r0   r0 


deci
wmax  w
 3,75 (1.12)
w*
inând seama de criteriul Re i raportul dintre w i w* se mai poate scrie:
1

 Re 
 2,03 lg
 2,83


  2,03 lg Re   0,91

 (1.13)
 

Compararea cu experien ele impune aplicarea unor corec ii coeficien ilor numerici i
astfel se ob ine formula lui Prandtl i Kármán:
1

   Re 
 2 lg Re   0,8  2 lg
 2,51


 (1.14)
 

Formula este în foarte bun concordan cu experimentele efectuate în regim turbulent, în

conductele circulare netede, pentru 104£Re£3,4 106, dar formula de mai sus poate fi
extrapolat i pentru Re>3,4 106 deoarece este bazat pe legea logaritmic , i s-a neglijat
efortul unitar tangen ial datorat vâscozit ii. Dar cu cât cre te Re, cu atât efectul amestecului
turbulent este mai mare în compara ie cu efectul vâscozit ii; deci, cu cât cre te Re, cu atât
(1.14) reflect mai bine realitatea.

5
 Formula (1.14) d pe sub form implicit , de aceea, pentru u urin a calculelor au fost
stabilite formule explicite.
Dintre acestea, pentru Re>105 o concordan foarte bun cu experien ele dau unele
formule empirice de tipul =A+B Re-m, dintre care se aminte te formula lui Nikuradse:
0,221
  0,0032  (1.15)
Re 0, 237
precum i unele formule de tipul =(A lg(Re)+B)-m cum ar fi formula lui Filonenko i Alt ul:
1
 (1.16)
1,8 lgRe   1,642
Pentru 4 103£Re£105 d rezultate foarte bune formula lui Blasius:
0,3164 1
 1
 (1.17)
4
100  Re
Re 4

Se poate ar ta c formulei (1.17) îi corespunde distribu ia de viteze numit legea

exponen ial 1/7:
1 1
 y 7  y 7
w  wmax     1,224  w    (1.18)
 r0   r0 

1.1.1.2. Conducte rugoase

Deoarece în conductele industriale în l imea, forma i reparti ia asperit ilor sunt
foarte neregulate iar acest lucru îngreuneaz un studiu sistematic, J. Nikuradse a efectuat
experien e cu conducte având o rugozitate artificial omogen realizat cu granule de nisip de
acela i diametru, lipite una lâng alta de peretele interior al conductei. S-a ob inut astfel o
rugozitatea relativ D-1, ( fiind în l imea granulelor, iar D diametrul interior al conductei)
constant pentru aceea i conduct , dar în func ie de diametrul conductei i de m rimea
1 1
granulelor de nisip aceasta varia între i . Rezultatele experimentale ob inute, au
1014 30
fost reprezentate în diagrama lui Nikuradse care a fost construit reprezentând dependen a
 
lg100     f  lg Re ;  (fig. 1.2).
 D
Semnifica ia zonelor din diagrama Nikuradse este urm toarea:
Zona curgerii laminare (zona I). În aceast zon coeficientul de frecare fluidodinamic
variaz în acela i mod pentru conductele de rugozit i diferite. Curgerea fiind laminar , stratul
limit dinamic de lâng pere ii conductei acoper complet asperit ile acesteia iar diferitele
straturi de fluid se mi c paralel unele cu altele. Coeficientul de frecare fluidodinamic se
64
determin cu rela ia (tipul I):   i depinde numai de valoarea criteriului Reynolds. Zona
Re
I se întinde pân la (ReD)cr=2320.
Dup zona I urmeaz o zon îngust T de trecere de la curgerea laminar la cea
turbulent . Coeficien ii de rezisten depind numai de criteriul Re dup o lege foarte
complicat reprezentat grafic de curba de racordare dintre dreapta I i II.
Dup aceast zon , odat cu cre terea num rului Re mi carea devine turbulent .
Zona turbulent prezint rela ii de tipul II, III i IV reprezentate grafic pe fig. 1.2,
corespunz tor a trei zone de mi care turbulent .
Zona conductelor hidraulic netede. Caracteristic acestei zone este tipul II de rela ii
reprezentat de dreapta II. În aceast zon viteza de curgere a fluidului asigur formarea unui

6
strat laminar care acoper asperit ile pere ilor i asigur condi ii de curgere similare
conductei cu pere i netezi. Coeficientul de frecare fluido-dinamic depinde numai de valoarea
criteriului Re, i se poate determina cu ajutorul rela iei Konakov:
1
 (1.19)
1,8  lg Re  1,52

Fig. 1.2. Diagrama lui Nikuradse

La începutul acestei zone coeficientul de frecare fluidodinamic scade, atingând un

minim dup care cre te din nou. Zona de sc dere este cu atât mai mare cu cât rugozitatea
relativ este mai mic . Num rul Re pentru care înceteaz zona conductelor hidraulic netede se
poate determina cu ajutorul rela iei:
23  D
Re DII III  (1.20)

În zona prep tratic turbulen a este mai dezvoltat . Coeficientul de rezisten se
calculeaz cu tipul III de rela ii i este situat între dreapta II i linia de separa ie S. Curbele se
diferen iaz func ie de rugozitatea relativ . Grosimea stratului limit de lâng pere i este
comparabil cu rugozitatea absolut , i se poate spune c peretele este semirugos.
Coeficientul de frecare fluidodinamic depinde în aceast zon atât de criteriul Re cât i de
rugozitatea conductei, i se poate determina pe baza rela iei Frankl:
1
 2
    6,81   
0, 9
(1.21)
4lg      
  3,7  D  Re   
Trecerea de la zona prep tratic la zona p tratic se produce la numere Re:

7
 560  D
Re III
D
 IV
 (1.22)

În zona p tratic turbulen a este puternic dezvoltat i anuleaz efectul invariantului
Reynolds. Coeficientul de rezisten se calculeaz cu tipul IV de rela ii i corespunde
por iunilor de curb situate la dreapta liniei de separa ie S. Peretele este rugos hidraulic, caz în
care coeficientul de frecare fluido-dinamic depinde numai de rugozitatea conductei.
Independen a coeficientului de frecare fluido-dinamic de viteza medie asigur
propor ionalitatea pierderii de presiune p cu p tratul vitezei, i se poate calcula utilizând
rela ia:
1
 2
 D  (1.23)
1,74  2  lg 
 2
Rezultatele prezentate pân acum arat c , pornind de la ipoteze corecte se poate descrie
teoretic, cu o anumit aproxima ie, mi carea turbulent printr-o conduct având o rugozitate
omogen .
Conductele utilizate în practic , în schimb, nu au rugozitate omogen , dar s-a constatat
experimental c i în cazul acestora devine independent de criteriul Re atunci când acesta
atinge valori destul de mari.
Se introduce no iunea de rugozitate echivalent (absolut ) a conductei tehnice date, ca
rugozitatea pe care trebuie s o aib o conduct pentru ca în acelea i condi ii s realizeze
acela i ca o conduct cu rugozitate omogen .
Determinarea coeficientului la curgerea turbulent a fluidelor prin conducte tehnice este
mai complicat datorit influen ei rugozit ii pere ilor asupra pierderilor de presiune.
Asperit ile pere ilor sunt diferite ca forme i dimensiuni, depinzând în principal de: natura
materialului peretelui, tehnologia de fabrica ie a peretelui, natura fluidului transportat,
condi iile de coroziune, eroziune sau depuneri pe suprafa a peretelui, vârsta i destina ia
conductei, existen a unor straturi protectoare pe suprafa a peretelui etc. În tabelul 1.1 se dau
orientativ valorile rugozit ii absolute pentru evi executate din materiale mai des folosite.

Valorile rugozit ii absolute pentru evi din diverse materiale Tabelul 1.1.
Materialul i starea pere ilor 10-3, mm
Valori medii
Limite de varia ie
evi trase din alam , foarte curate (noi) 0,10
0,00-0,20
evi din o el, f r sudur , cu execu ie de înalt calitate 1,0
0,3-2,0
evi din o el noi sau curate, cu o bun execu ie a îmbin rilor 6
3-10
evi din o el pu in corodate, care au fost în exploatare 50
30-90
evi din o el, puternic corodate 200
100-300
evi din o el, cur ate dup o coroziune puternic 17
15-20

Starea pere ilor interiori ai conductelor sau canalelor se poate caracteriza cu ajutorul a
dou m rimi denumite criterii Reynolds limit , definite prin rela iile :

8
 10 560
Re1  ; Re 2  . (1.24)
 

în care   este rugozitatea relativ a peretelui; m rimile i d exprim în mm.
d
La mi carea turbulent a unui fluid printr-un tub cilindric, condi iile de curgere în
vecin tatea peretelui sunt determinante pentru stabilirea valorii pierderilor liniare de presiune,
deoarece în acest domeniu, datorit for elor de frecare cu peretele i for elor cauzate de
vâscozitatea fluidului, viteza de curgere a fluidului scade c tre perete, devenind zero pentru
particulele de fluid ata ate de perete. În felul acesta, se disting dou zone de curgere: una, din
imediata apropiere a peretelui, unde viteza particulelor de fluid este sc zut i regimul de
curgere este laminar, iar alta, mai dep rtat de perete, unde viteza fluidului cre te i regimul
de curgere devine turbulent. Prima zon formeaz a a-numitul strat limit laminar de fluid cu
o grosime foarte mic m surat de la suprafa a peretelui, strat în care varia ia vitezei este
foarte mare i în care se realizeaz , în majoritate, pierderile de presiune la curgerea unui fluid.
Având în vedere importan a stratului limit asupra procesului de convec ie, elementele sale
caracteristice vor fi reluate în continuare.

a) b) c)

Fig. 1.3. Perete neted hidraulic (a), semirugos hidraulic (b) i rugos hidraulic (c).

Revenind la calculul pierderilor de presiune, în zona curgerii turbulente se pot delimita,

din punctul de vedere al st rii pere ilor interiori ai conductei sau canalului, cu ajutorul
criteriilor limit Re1 i Re2 trei domenii de rezisten hidraulic ; în func ie de valoarea
criteriului Re al regimului de curgere, coeficientul de frecare se exprim în unul din urm -
toarele moduri:
- Dac 2320 < Re < Re1, peretele este neted hidraulic, iar coeficientul de frecare depinde
numai de regimul de curgere Re, adic = (Re). În l imea medie a asperit ilor este mult
mai mic decât grosimea a stratului limit ( >> ), astfel încât peretele, de i rugos, se
comport din punct de vedere hidraulic ca un perete neted (fig. 6.3, a).
- Dac Re1 < Re < Re2, peretele este semirugos hidraulic, când coeficientul este
determinat atât de regimul de curgere Re, cât i de rugozitatea peretelui, adic = (Re, ). În
acest caz, rugozitatea absolut este comparabil cu (fig. 1.3, b).
- Dac Re> Re2, peretele este rugos hidraulic, în care caz coeficientul de frecare depinde
numai de rugozitatea peretelui, regimul de curgere neinfluen ând valoarea lui , adic =
( ).
Valoarea lui este mult mai mare decât ( >> ), astfel încât influen a rugozit ilor
devine predominant asupra mi c rii turbulente (fig. 1.3, c).
Determinarea grafic a coeficientului de frecare în func ie de criteriul Re i rugozitatea
relativ se poate face cu ajutorul diagramei lui Moody din fig. 1.4, construit pe baza rela iei
lui Moody din tabelul 1.2.

9
 Trebuie precizat c exist o mare varietate de rela ii ce permit determinarea coeficientului
de frecare fluidodinamic, toate fiind rela ii empirice, i se utilizeaz în condi ii specifice
pentru ob inerea unor rezultate mai exacte.
În practic rugozitatea absolut , respectiv relativ fiind dificil de determinat, se prefer
utilizarea rugozit ii echivalente k care are valori în intervalul 0,0006 pentru conducte din
sticl sau PVC, i 7 pentru conducte vechi sau din beton.

Fig. 1.4. Diagrama Moody

Trebuie remarcat faptul c în timp, pentru conductele aflate în exploatare valoarea

rugozit ii se modific urmare a coroziunii i depunerilor, varia ia în timp a rugozit ii se
poate determina cu ajutorul formulei Altschul:
kt  k 0     (1.25)
unde k0 rugozitatea echivalent pentru conducta nou ,  timpul de exploatare în ani, iar 
coeficient de cre tere a rugozit ii egal cu 0,043 mm an-1.
Ca urmare a transportului fluidelor prin conducte nu numai rugozitatea acestora cre te, ci
apare i fenomenul de sc dere a diametrului conductelor, urmare a depunerilor de impurit i
din fluidele transportate. Acest lucru se poate observa la conductele de transport al aerului
comprimat unde amestecul de rugin ap i ulei formeaz o past ce se depune pe conducte, la
evile de termoficare unde se observ fenomenul de colmatare a acestora cu un amestec de
rugin i impurit i din apa care de multe ori nu este nici filtrat nici tratat , etc.

10
11
 1.2. PIERDERILE LOCALE DE SARCIN FLUIDODINAMIC

Apar în sistemele de conducte în rezisten ele locale reprezentate prin schimbarea

direc iei de curgere a fluidului (în coturi, curbe, ramifica ii, compensatoare de dilatare etc.)
sau prin modificarea sec iunii de curgere (în organe de închidere sau de reglare, reduc ii,
elemente de asamblare, aparate de m surat, diverse arm turi etc.), poart numele de pierderi
locale de presiune.
Aceste pierderi de presiune sunt produse, pe de o parte, de frecarea fluidului de pere ii
conductei, analog por iunilor drepte, iar pe de alt parte de vârtejurile formate în zona
rezisten ei locale.
Pierderea de presiune (în l ime) într-o rezisten local este propor ional cu energia
cinetic a fluidului i se calculeaz cu formula
  w2
ploc    g  hloc    (1.25)
2
Rela ie în care  este coeficientul de rezisten local (de pierderi locale de presiune)
În continuare se vor prezenta pentru diferite rezisten e locale valori i rela ii de calcul
pentru coeficientul .
Trebuie precizat c în marea majoritate a cazurilor coeficientul  pentru diferite rezisten e
locale se determin experimental. De aceea, dar i din cauza variet ii mari a solu iilor
constructive existente în practic se întâmpl frecvent ca valorile indicate în literatur pentru
coeficientul  s difere, uneori foarte mult, chiar pentru acela i tip de rezisten local .
Dac o rezisten local cu diametrul nominal d1 parcurs de debitul G1 având
coeficientul de pierderi 1 i corespunz tor pierderea de presiune p1 este montat pe o
conduct cu diametrul nominal diferit d2, atunci coeficientul de rezisten 2 care îndepline te
simultan condi iile G1 = G2 i p1 = p2 este dat de rela ia:
 d2 
 2   1    (1.26)
 d1 

1.2.1. Lungimea conductei echivalente

Calculul pierderii totale de presiune pe o conduct cu diverse rezisten e locale (arm turi,
coturi, deriva ii, varia ii de sec iune etc.) se poate efectua prin dou metode:
- se determin pierderea liniar de presiune pentru por iunile drepte ale conductei cu
formula Weissbach-Darcy i pierderea de presiune în rezisten ele locale cu formula (1.25),
f cându-se apoi suma lor:
  w2 l   w2
p  plin  ploc      (1.27)
2 d 2
- se stabile te a a numita lungime a conductei echivalente ca pierderi totale cu conducta
dat lech, calculându-se pierderea total de presiune cu formula:
  w2 lech
p    (1.28)
2 d
În care m rimile , d, w i  corespund conductei date.
Din condi ia egalit ii pierderilor totale de presiune, exprimate de rela iile (1.27) i (1.28),
rezult formula de calcul a lungimii conductei echivalente, în func ie de m rimile l, d, ,
pentru conducta dat :

12
 d
lech  l    (1.29)

n
în cazul a n rezisten e locale în serie se înlocuie te în (1.27) i (1.29)  cu 
i 1
i .
Modificarea sec iunii de curgere prin conducte poate apare în mod brusc (m riri sau
reduceri de sec iune provocate de salturi de diametre, diafragme de laminare sau de m sur )
sau în mod lent (difuzoare sau confuzoare), a a cum se arat în fig. 1.5.
Regimul de curgere, perturbat în zona rezisten ei locale datorit form rii vârtejurilor, se
consider restabilit la o distan de minimum (1...10) d2, m surat din punctul în care
sec iunea a fost modificat .

1.2.2. M rire brusc de sec iune cu diafragm

a) b)
c)

Fig. 1.5. Modificarea sec iunii de curgere

Cu nota iile din fig. 1.5 a) pierderile locale de presiune calculate în raport cu sec iunea 2
de curgere este:
  w22
ploc   2  (1.30)
2
unde
2
S   S 
 2  0,04   2    2  1 (1.31)
 S  S 
iar S reprezint sec iunea de curgere prin diafragm , iar =S0 S-1 este coeficientul de
contrac ie a vânei de fluid pân la sec iunea minim S0.
Coeficientul de contrac ie a vânei de fluid se poate determina i cu rela ia:
3
 S1 
  0,63  0,37    (1.32)
S
pentru o conduct cu diametru constant, sau se mai poate utiliza rela ia:
2
 
 
 0,707   S1 
2

  1
    1 (1.33)
 S  S 
 1    
  S1  

13
 1.2.2. M rire continu a sec iunii (difuzor)
M rire continu de sec iune (difuzor, fig. 1.5 b). în cazul unei l rgiri continue a sec iunii,
de forma unui con divergent, pierderile locale de presiune raportate la sec iunea 2 sunt date de
ecua ia (1.30) iar coeficientul de pierderi locale de:
2
S 
 2  k   2  1 (1.34)
 S1 
unde coeficientul k=0,12 ... 0,20, valoarea sa crescând cu unghiul al conului. Valorile
practice ale 2 se dau de obicei tabelar.
Se mai poate utiliza rela ia:
2 1, 25
 n  1     
 2  3,2     tg    (1.35)
 n    2 

unde n=S2 S1-1, iar 0£ £ .
4

1.2.3. Reducere continu a sec iunii (confuzor)

Pentru un con convergent (fig. 1.5. c) cu sens invers de curgere) scurt, cu un unghi mic,
pierderea de presiune este neglijabil . Coeficientul de rezisten local raportat la sec iunea
final 2 (îngustat ) are valoarea: 2 = 0,005 . . . 0,06.
Se mai poate determina utilizând rela ia:
2
 n1,8  1 
 2     f   (1.36)
 1,43  n  1 
1, 8

rela ie în care n=S1 S2-1£100, iar:

 
sin  , 0    2
f     (1.37)
1,     
 2

1.2.4. Pierderi locale de presiune în coturi

a) b)
Fig. 1.6. Coturi

În coturi se realizeaz schimbarea direc iei de curgere a fluidului.

În cazul unui cot brusc, fig. 1.6. b) coeficientul de rezisten local se poate determina cu
ajutorul rela iei:

14
    
  0,95  sin 2    2,05  sin 4   (1.38)
2 2

pentru   .
2
Se mai poate folosi formula lui Gibson:
  67,6  106   2 ,17 (1.39)
Pentru un cot rotunjit fig. 1.6. a), se poate utiliza rela ia:
  d   
3, 5

  0,13  0,16      (1.40)

  R   90
pentru 1£ d R-1£5.
De asemenea se mai poate utiliza ecua ia:
   90  a (1.41)
în care  90 se poate calcula cu ajutorul rela iei lui A. D. Altschul:


 90  0,20  0,001  100   8  d
R
(1.42)

iar valorile lui a pentru coturi cu <90º cu formula A. Ia. Milovici:

a  sin  (1.43)
iar pentru >90º cu formula B. B. Nekrasov:

a  0,7  0,35 (1.44)
90
Pentru coturi compuse pierderea total de presiune în cot pt se compune din pierderea de
presiune pl datorit frec rii fluidului de pere ii conductei drepte având aceea i lungime ca i
lungimea l a axei cotului i din pierderea de presiune pc datorit devierii curentului de fluid
în cot, adic :
l   w2   w2   w2
pt  pl  pc   c  t (1.45)
d 2 2 2
unde:
l
 t   l   c iar  l   (1.46)
d
Lungimea echivalent x a unui cot de unghi ° (fig. 1.6. b) este:
 
x  2   R  d c (1.47)
360 
în rela iile (1.44)-(1.46) s-au notat - este coeficientul de frecare în conducta dreapt cu
diametru interior d egal cu al cotului; c - coeficientul de pierdere datorit devierii curentului
de fluid; R - raza de curbur a cotului, în m; t - coeficientul total de rezisten local în cot.
În general, m rimile t, c sau x depind de R (sau R/d), de unghiul  i într-o m sur mai
mic de regimul de curgere (Re) i de lungimea tronsonului drept de ie ire din cot.
Pentru configura ii de conducte cu coturi multiple (de exemplu, por iuni compensatoare)
lungimea echivalent se calculeaz cu formula:

15
  c
xm  2   R  n  d  m  d (1.48)
360 
în care m este num rul de coturi, iar n d - lungimea tronsoanelor drepte ale configura iei (n—
multiplu al diametrului d).

1.2.5. Pierderi locale de presiune în deriva ii

Fig. 1.7. Deriva ii

În cazul cel mai frecvent deriva iile sunt distribuitoare sau colectoare (fig. 1.7); deriva iile
în unghi drept sunt denumite teuri. Cu nota iile din fig. 1.7 pierderile de presiune în deriva ii
în sensul de curgere al debitelor par iale G2 i G3 se calculeaz cu rela iile:
  w22   w32
p2   2 ; p3   3 . (1.49)
2 2
în care coeficien ii de rezisten 2 i 3 corespund respectiv debitelor G2 i G3 i se determin
din diagramele din fig. 1.8.

a) b)
Fig. 1.8 Diagrame pentru determinarea rezisten elor locale în deriva ii
a) deriva ii distribuitoare; b) deriva ii colectoare

1.2.5. Pierderi locale de presiune în arm turi

Pierderile de presiune în arm turile montate pe conducte (ventile, vane, clapete de
re inere, diafragme de m sur etc.) se calculeaz cu formula general (1.25) sau pe baza

16
lungimii echivalente, în care scop trebuie cunoscute m rimile  i x (sau x d-1). În continuare
se dau aceste valori pentru cazurile cel mai frecvent întâlnite în practic .
Tabelele 1.3 i 1.4 cuprind valorile coeficientului de pierderi locale pentru diferite tipuri
de arm turi în pozi ie complet deschis .

Coeficientul de pierderi locale pentru ventile i clapete în pozi ie complet deschis Tabelul 1.3.
Diametrul nominal, 25 32 40 50 65 80 100 125 150 175-200
mm
Robinet de trecere
- cu trecere liber 1,7 1,4 1,2 1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,6 0,6
(special)
- DIN 4,0 4,2 4,4 4,5 4,7 4,8 4,8 4,5 4,1 3,6
Ventil de col DIN 2,8 3,0 3,3 3,5 3,7 3,9 3,8 3,3 2,7 2,0
Ventil de re inere
- cu trecere liber 2,5 2,4 2,3 2,0 2,0 2,0 1,6 1,6 2,0 2,5
(special)
- DIN 4,5 4,8 5,3 6,0 6,6 7,4 7,6 7,2 6,0 4,5
*)
Clapet de re inere 1,9 1,6 1,5 1,4 1,4 1,3 1,2 1,0 0,9 0,8
continuare
Diametrul nominal, 50 65 80 100 125 150 200 300 400 500
mm
Ventil Koswa 2,7 2,6 2,6 2,5 2,5 2,4 2,4 2,3 2,2 2,1
Ventil Rhei 2,9 2,9 2.8 2,7 2,3 2,0 1,4 1,0 0,8 0,7
* Pierderea minim de în l ime: 0,2 m coloan de fluid la clapetele f r bra i greutate,
respectiv 0,5 m coloan de fluid la clapetele cu bra i greutate.

Coeficientul de pierderi locale pentru vane de înalt

presiune cu tu uri de prindere conice, în pozi ie complet deschis Tabelul 1.4
Diametrul nominal, m  Diametrul nominal, m 
mm mm
80/65 0,660 0,41 250/150 0,360 3,69
80/80 1,000 0,15 250/200 0,640 0,47
100/80 0,640 0,47 300/200 0,444 1,90
125/80 0,410 2,48 300/250 0,694 0,32
125/100 0,640 0,47 350/200 0,327 4,90
150/100 0,444 1,90 350/250 0,510 1,18
175/100 0,327 4,90 400/300 0,563 0,81
175/125 0,510 1,19 450/300 0,444 1,90
175/150 0,735 0,25 450/350 0,605 0,60
200/125 0,391 2,88 500/300 0,360 3,69
200/150 0,563 0,81 500/350 0,490 1,36
200/175 0,766 0,20 500/400 0,640 0.47

În tabelul 1.4 valorile lui , au fost calculate cu rela ia:

1,07 2
    0,985 (1.50)
m2 m
în care m = (d'/d)2; d este diametrul interior al conductei, iar d' interior al sec iunii îngustate
de trecere a vanei.

17
 În tabelele 1.5 i 1.6 sunt date valorile  i x d-1 i respectiv x pentru unele rezisten e
locale (coturi, teuri, compensatoare, ventile cu diverse deschideri etc.).

Coeficientul  i raportul x d-1 pentru unele rezisten e locale Tabelul 1.5.

Denumirea rezisten ei locale  x d-1
Cot standard la 45° 0,3 15
Idem, cu R mare 0,2 10
Cot standard la 90° 0,74 32
Idem, cu R mediu 0,6 26
Idem, cu R mare 0,46 20
Cot la 90° (de col ) 1,3 60
întoarcere la 180°, cu R mic 1,7 75
Idem, cu R mediu 1,2 50
Pies T standard, în flux drept (cu deriva ia închis ) 0,4 20
Idem, folosit drept cot, cu ie irea din deriva ie 1,3 60
Idem, folosit drept cot, cu intrarea în deriva ie 1,5 70
Pies T standard, cu R mare, folosit drept cot, cu ie irea din deriva ie 0,5 30
Îmbinare cu flan e 0,04 2
Van , deschis complet 0,13 7
Idem, deschis 3/4 0,8 40
Idem, deschis 1/2 3,8 200
Idem, deschis 1/4 15,0 800
Ventil de re inere cu bil , cu scaun oblic, deschis 6,3 350
Idem, deschis 1/2 10,0 550
Ventil de re inere cu bil , cu scaun aib , deschis 6,0 330
Idem, deschis 1/2 9,0 500
Ventil de re inere cu bil , cu scaun tampil , deschis 9,0 500
Idem, deschis 1/2 35,0 2 000
Ventil de col , deschis 3,0 170
Ventil Y sau ventil de purj , deschis 3,0 170
Ventil de probe cu scaun conic 65,0 3 500
Contoare de debit cu diafragm 8,0 400
Idem, cu piston 12,0 600
Idem, cu moment de rota ie 6,0 300
Observa ie. Pentru determinarea lungimii echivalente x, în m, se înmul e te m rimea x d-1 cu
diametrul interior d, în m, al rezisten ei locale respective.

Lungimea echivalent x pentru pierderea total de presiune

în rezisten e locale, în m de conduct nou de o el (Re = 200 000) Tabelul 1.6.
Diametrul nominal d, mm 50 100 150 200 250 300 350 400 500 600
Compensator U neted 4 8 12 16 20 24 28 33 41 49
(desc rcare 10d, cot R =
4d)
Compensator U cutat 6 13 20 26 33 40 47 54 68 82
(desc rcare 6 d, cot R =3d)
Cot neted la 90° R = 3d 0,7 1,4 2,1 2,8 3,6 4,3 5,0 5,8 7,2 8,7
R = 4d 0,7 1,4 2,1 2,9 3,7 4,4 5,2 5,9 7,5 9,0
Cot cutat la 90° R = 3d 1,4 3,0 4,7 6,3 8,0 9,6 11,3 13,0 16,3 19,7
R = 4d 1,3 2,8 4,4 5,7 7,4 9,0 10,6 12,1 15,3 18,4

18
Ventil normal de trecere 12 28 48 70 97 125 156 186 253 320
Ventil de col 8 22 40 61 85 109 135 150 211 260
Ventil DIN 8 22 38 53 71 91 112 137 179
Ventil Koswa 6,5 13 20 27 35 41 47 53 64
Ventil Rhei 7 15 17 17 17 18 18 19 21
Ventil cu trecere direct 2,4 3,7 5,1 6,8 7,3 9 10,5 12 15
Van de închidere cu
tu uri deschidere 64% 1,1 2,5 4,0 5,4 7 8,5 10 11 14 17
deschidere 49% 3,3 7,3 11,4 15,6 20 24 29 33 42 50
deschidere 36% 8,8 19,6 30,9 42,0 54 66 77 89 112 136
Cot turnat R=1d 0,8 2,0 3,2 4,5 5,8 7,2 8,6 10,0 12,9 15,8
fo el /ffont 0,55 0,63 0,67 0,70 0,72 0,74 0,76 0,77 0,80 0,82

2. METODE DE DETERMINARE A COEFICIENTULUI DE CONVEC IE

Se dispune de patru metode principale de evaluare a coeficientului de schimb de

c ldur prin convec ie i anume:
- analiza dimensional combinat cu determin ri experimentale;
- solu iile matematice exacte ale ecua iilor stratului limit ;
- analiza aproximativ a stratului limit prin metode integrale;
- analogia dintre transferul de c ldur , mas i impuls.
Se men ioneaz c toate aceste patru metode î i aduc contribu ia la în elegerea
transferului de c ldur convectiv; cu toate acestea, nici una din aceste patru metode nu poate
rezolva singur toate problemele schimbului de c ldur prin convec ie, deoarece fiecare
metod are anumite limit ri, care restrâng utilizarea sa practic .

2.1.1. Analiza dimensional

Analiza dimensional este o metod prin care se ob in informa ii despre un fenomen,
pornind de la singura premis c fenomenul poate fi descris printr-o ecua ie dimensional
corect i omogen între anumite variabile. Principala limitare a metodei este aceea c
rezultatele ob inute sunt incomplete i practic inutilizabile dac nu sunt completate de date
experimentale.
Analiza dimensional combin variabilele unui proces în grupuri adimensionale (denumite
criterii), convenabil alese, care u ureaz interpretarea rezultatelor i extind domeniul de
aplicare a datelor experimentale. Rela iile de calcul stabilite cu ajutorul analizei dimensionale
i corelate cu datele experimentale permit determinarea coeficientului de convec ie a pentru
categorii largi de fenomene reale în baza legilor similitudinii. În fine, se face observa ia c
analiza dimensional contribuie în mic m sur la în elegerea proceselor de convec ie,
deoarece nu d nici un fel de informa ii despre natura fenomenelor considerate.
Teorema a lui Buckingham. Teorema sau teorema lui Buckingham constituie o
regul empiric în determinarea num rului de grupuri adimensionale independente necesar
pentru exprimarea rela iei care descrie un fenomen. Enun ul acestei teoreme este urm torul:
num rul necesar de grupuri adimensionale independente care poate fi format prin combinarea
variabilelor fizice ale unui fenomen este egal cu num rul tota1 n al acestor m rimi fizice (de
exemplu, densitatea, vâscozitatea, coeficientul de convec ie etc.) minus num rul m de unit i
de m sur primare necesare pentru exprimarea formulelor dimensionale ale celor n m rimi
fizice.
Notând aceste grupuri adimensionale cu 1, 2, 3, ..., ecua ia care exprim leg tura între

19
aceste variabile are o solu ie de forma :

F( 1, 2, 3, ...) = 0, (2.1)

în care, a a cum s-a men ionat, 1, 2, 3, ..., sunt combina ii adimensionale ale variabilelor
fenomenului fizic.
De exemplu, dac un fenomen este caracterizat de n = 5 m rimi fizice, care se pot
exprima în func ie de m = 3 unit i de m sur primare, fenomenul poate fi descris în func ie
de n - m = 2 grupuri adimensionale, printr-o ecua ie de forma:

F( 1, 2) = 0 sau 1 = f( 2). (2.2)

Pentru un astfel de caz, datele experimentale pot fi corelate, reprezentând grafic de exemplu,
1 în func ie de 2. Curba empiric rezultat exprim rela ia func ional dintre 1 i 2, care nu
poate fi dedus direct, din analiza dimensional .
Unit i de m sur primare i formule dimensionale. Prima etap din calcul o
constituie alegerea unui sistem de unit i de m sur primare sau de baz . Alegerea acestora
este arbitrar , dar toate variabilele care caracterizeaz fenomenul trebuie exprimate în func ie
de aceste unit i de m sur . În continuare, se va folosi un sistem de patru unit i de m sur
primare i anume: masa M, lungimea L, timpul T, temperatura q.
Formula dimensional a unei m rimi fizice rezult fie din defini ia m rimii, fie din anumite
legi fizice. De exemplu, for a F, definit prin produsul dintre mas i accelera ie F = m a, se
exprim în sistemul interna ional SI în N, iar în sistemul de unit i de m sur primare MLTq
în M L T-2. În tabelul 6.8 sunt date pentru principalele m rimi care apar în transferul de
c ldur simbolul i formulele dimensionale în sistemele SI i MLTq.
Simbolurile i unit ile de m sur pentru unele m rimi fizice Tabelul 2.1
M rimea fizic Simbolul Unitatea de m sur
Sistemul SI Sistemul MLTq
Mas m kg M
Lungime l m L
Timp s T
Temperatur t,T °C, K q
For F N ML T-2
C ldur Q J ML2 T-2
Vitez w m s-1 L T-1
-2
Accelera ie a, g ms L T-2
Lucru mecanic L J M L2 T-2
-2
Presiune p Nm M (T2 L)-1
Densitate kg m-3 M L-3
-1
Energie intern u J kg L2 T-2
Entalpie i J kg-1 L2 T-2
C ldur specific c J (kg °C)-1 L2 (T2 q)-1
-1
Entropie s J (kg ºC) L2 (T2 q)-1
Viscozitate dinamic (N s) m-2 M (L T)-1
2 -1
Vâscozitate cinematic m s L2 T-1
Conductivitate termic W (m °C)-1 (M L) (T3 q)-1
2 -1
Difuzivitate termic a m s L2 T-1
Rezisten termic R W °C-1 (T3 q) (M L2)-1
Coeficient de dilatare °C-1 q-1

20
Tensiune superficial N m-1 M T-2
Efort tangen ial * N m-2 M (T2 L)-1
Coeficient de convec ie W (m2 °C)-1 M (T3 q)-1
Debit masic G kg s-1 M T-1

Determinarea grupurilor adimensionale. Pentru exemplificare se consider un

proces de convec ie for at turbulent , reprezentat de înc lzirea sau r cirea unui fluid, care
are o curgere turbulent , f r schimbarea st rii de agregare, printr-un tub cilindric al c rui
perete cedeaz sau absoarbe c ldur de la fluid.
Analiza procesului de convec ie considerat conduce la concluzia c el este influen at de n = 7
m rimi fizice, care pot fi exprimate dimensional prin m = 4 unit i de m sur primare: M
(mas ), L (lungime), T (timp), q (temperatur ); lista acestor m rimi i formulele lor
dimensionale sunt prezentate în tabelul 2.1.
Conform teoremei , n - m = 7 - 4 = 3, astfel încât trebuie g sit o ecua ie de forma:

F( 1, 2, 3) = 0, sau 1 = f( 2, 3). (2.3)

unde 1, 2, 3 sunt grupuri adimensionale a c ror expresie urmeaz a fi stabilit .

Analiza dimensional a procesului de convec ie for at turbulent monofazic Tabelul 2.2

M rimea fizic Simbolul Unitatea de m sur
Sistemul SI Sistemul MLTq
Conductivitatea termic W (m °C)-1 (M L) (T3 q)-1
Viteza fluidului w m s-1 L T-1
Diametrul tubului cilindric d m L
Viscozitatea dinamic (N s) m-2 M (L T)-1
Densitatea fluidului kg m-3 M L-3
-1
C ldura specific a fluidului cp J (kg °C) L2 (T2 q)-1
Coeficientul de convec ie W (m2 °C)-1 M (T3 q)-1

Pentru a g si aceste grupuri adimensionale, se poate scrie ca un produs al celor n m rimi

fizice, ridicat fiecare la o putere necunoscut :
  a  wb  d c  d   e  c pf   g (2.4)
sau, substituind cu formulele dimensionale în unit i M, L, T, q din tabelul 4.5, se ob ine:
a b d e g
M L L M   L   M 
2
 M 
   3      Lc    3  2   3 (2.5)
 T    T   T  L   L   T     T   
Pentru ca s fie o m rime adimensional (de exemplu, o constant de tipul = C-1, trebuie
ca suma exponen ilor fiec rei dimensiuni primare s fie egal cu zero. Se ob ine în acest fel
urm torul set de ecua ii:

Pentru M: a + d + e + g = 0; (2.6)
Pentru L: a + b + g - d - 3e + 2f = 0; (2.7)
Pentru T : -3a - b - d - 2f - 3g = 0; (2.8)
Pentru q: -a–f–g=0 (2.9)

Rela iile (2.6)-(2.9) reprezint un sistem omogen de patru ecua ii cu apte necunoscute,
nedeterminat. Pentru eliminarea nedetermin rii se aleg valori pentru trei din cei apte
exponen i necunoscu i. Singura restric ie la alegerea exponen ilor este ca fiecare din

21
exponen ii ale i s fie independent de ceilal i. Un exponent este independent dac
determinantul format cu coeficien ii termenilor r ma i nu devine egal cu zero.
Deoarece coeficientul de convec ie este variabila care se urm re te a fi determinat , este
convenabil s se aleag pentru exponentul ei valoarea g = -1. Considerând, de asemenea, ca
variabile independente, de exemplu, exponen ii b i f, sistemul se scrie :
 ad e 1
a  c  d  3e  b  2 f

 (2.10)
  3 a  d   3  b  2 f
  a  1  f
Solu iile sistemului sunt: a = 1 - f, c = b - 1, d = f - b, e = b. Punând, ca mai sus, = C-1 i
înlocuind exponen ii în rela ia (2.4), se ob ine:
1
 1 f  wb  d b1  f b   b  c pf   1 (2.11)
C
Prin gruparea m rimilor cu, acela i exponent, rezult :
b f
 d  w  d      cp 
 C    
 (2.12)
      
expresia (2.12) fiind de forma rela iei (2.3): 1 = f( 2, 3).
S-au ob inut în felul acesta trei grup ri adimensionale:
- prima grupare:
 d
1   Nu (2.13)

se recunoa te ca fiind criteriul Nusselt, care caracterizeaz intensitatea procesului de transfer
al c ldurii la suprafa a de contact dintre fluid i perete;
- a doua grupare :
w d  
2   Re (2.14)

este criteriul Reynolds, care caracterizeaz
regimul de curgere a fluidului. În criteriul Nu i
Re lungimea caracteristic a procesului este
diametrul tubului cilindric d;
- a treia grupare:
  cp
3   Pr (2.15)

este criteriul Prandtl, care caracterizeaz
propriet ile fizice ale fluidului.
În concluzie, se observ c , prin analiza
dimensional , de i în problema considerat au
intervenit apte m rimi variabile, num rul ini ial
de apte variabile a fost redus prin combinarea lor
la trei grup ri adimensionale, legate printr-o
Fig. 2.1. Reprezentare func iei rela ie de forma:
Nu=C Reb Prf în coordonate logaritmice. Nu =f(Re, Pr) (2.16)
Rela iile (2.15) sau (2.16), ob inute prin analiza
dimensional , nu pot fi îns utilizate în calculele practice f r , cunoa terea parametrilor C, b
i f din expresia (2.18). Determinarea acestor parametri se face prin m sur tori experimentale
i prin corelarea datelor respective.
Corelarea datelor experimentale. Determinarea coeficientului de convec ie a printr-o rela ie

22
de tipul expresiei (2.4), adic :

  f  , w, d , ,  , c p  (2.17)
implic un num r extrem de mare de determin ri experimentale, care sa considere pe rând
modificarea celor ase variabile.
Cu ajutorul analizei dimensionale, rezultatele unor determin ri experimentale, reduse
ca num r, pot fi aplicate unor categorii largi de probleme practice, la care schimbul de c ldur
se desf oar prin acela i mecanism.
În rela ia:
Nu  C  Re b  Pr f (2.18)
constanta C i exponen ii b i f se stabilesc din datele experimentale prin reprezentarea grafic
a rezultatelor într-o diagram de forma Nu = f(Re, Pr). Prin logaritmarea expresiei de mai sus
se ob ine:

log Nu = log C + b log Re + f log Pr, (2.19)

care, în coordonate logaritmice, reprezint o familie de drepte.

Astfel, exponentul b este egal cu b = tg = m n-1. O corelare mai precis a datelor
experimentale se poate ob ine, de exemplu, cu ajutorul regresiei liniare.
Similitudinea în studiul convec iei. Rezultatul ob inut mai sus prin analiz
dimensional are o importan deosebit : rela iile de calcul determinate pe baza unui num r
relativ restrâns de m sur tori pe instala ii de laborator pot fi aplicate unor categorii largi de
procese tehnice, care au acela i mecanism de desf urare a fenomenului fizic de transfer de
c ldur . Acest lucru este posibil datorit principiului similitudinii.
Principiul similitudinii sau legea model rii arat c dou sisteme au o comportare similar
dac raportul dimensiunilor lor liniare, for elor, vitezelor etc. este acela i. Similitudinea în
studiul proceselor de schimb de c ldur presupune asem nare geometric , mecanic i
termic . De exemplu, în cazul convec iei for ate în sisteme geometrice similare, câmpurile
vitezelor vor fi similare dac raportul dintre for ele de iner ie i for ele de frecare vâscoas
este acela i în ambele fluide.
Raportul acestor for e este, prin defini ie, criteriul Reynolds, astfel încât pentru o valoare dat
Re condi iile de curgere vor fi asemenea. Criteriul Prandtl reprezint raportul a dou

propriet i de transport molecular i anume vâscozitatea cinematic   , care este legat de


distribu ia vitezei, i difuzivitatea, termic a  , care este legat de profilul temperaturii.
  cp
În felul acesta Pr este un grup adimensional care leag distribu ia temperaturii de distribu ia
vitezei. Prin urmare, în sisteme geometrice similare având acelea i valori pentru Pr i Re,
distribu ia temperaturii va fi similar . Potrivit defini iei sale criteriul Nusselt este numeric egal
cu raportul dintre gradientul temperaturii fluidului la suprafa a peretelui i un gradient de
referin al temperaturii. Prin urmare, în sisteme cu geometrii i câmpuri de temperatur
similare, valorile criteriului Nusselt, vor fi egale.
Similitudinea are dou teoreme de baz :
- Prima teorem a fost enun at de Newton sub forma: pentru fenomenele similare, criteriile
de asem nare au aceea i valoare. Ca urmare, pentru dou fenomene similare (de exemplu,
fenomenul din laborator i oricare fenomen asemenea din practic ) criteriile Reynolds,
Prandtl, Nusselt sunt respectiv egale.
- A doua teorem a fost formulat de Buckingham în forma: solu iile integrale ale ecua iilor
diferen iale care exprim dou fenomene asemenea sunt reprezentate printr-o rela ie între
criteriile de asem nare determinante rezultate din acele ecua ii.

23
Prin urmare, exist o func ie de forma:
f(Nu, Re, Pr, ...) = 0, (2.20)
numit ecua ie de criterii, care reprezint solu ia integral a ecua iilor diferen iale din care
provin criteriile respective.
Limit ri ale teoremei p. Teorema este valabil numai dac sistemul de ecua ii format prin
egalarea cu zero a exponen ilor fiec rei unit i de m sur primare este linear independent.
Dac una din ecua iile sistemului este o combina ie linear a uneia sau mai multor ecua ii,
respectiv dac ecua iile sunt linear dependente, atunci num rul grupurilor adimensionale este
egal cu num rul total al m rimilor fizice n minus num rul de ecua ii independente.

2.1.2. Criterii, rela ii criteriale

În procesele de schimb de c ldur , anumite grupuri adimensionale, reprezentative prin
aspectele fenomenelor pe care le consider , au devenit criterii. În tabelul 2.7 se prezint cele
mai importante criterii utilizate în calculul transferului de c ldur i mas .
Semnifica ia fizic a principalelor criterii adimensionale folosite în transmisia c ldurii
este urm toarea:
Criteriul Reynolds (Re) caracterizeaz regimul de curgere a fluidului i se define te ca
raportul dintre for ele de iner ie i for ele de vâscozitate pentru unitatea de volum de fluid.
Criteriul Prandtl (Pr) caracterizeaz propriet ile fizice ale fluidului i reprezint raportul
dintre difuzivitatea molecular a impulsului i difuzivitatea molecular a c ldurii (raportul
dintre distribu ia vitezei i distribu ia temperaturii).
Criteriul Péclet (Pe) se define te ca raportul dintre fluxurile de c ldur transmise prin
convec ie, respectiv prin conduc ie, la aceea i diferen de temperatur M.
Criteriul Nusselt (Nu) este raportul dintre gradientul temperaturii fluidului la suprafa a
peretelui i un gradient de referin al temperaturii.
Criteriul Stanton (St) exprim , raportul dintre fluxul de c ldur transmis prin convec ie i
fluxul de c ldur acumulat de fluid.
Criteriul Grashof (Gr) intervine în procesele de convec ie liber i caracterizeaz ac iunea
reciproc a for elor ascensionale i a for elor de vâscozitate a fluidului.

Princi alele criterii adimensionale utilizate în transferul c ldurii Tabelul 2.3.

Denumirea criteriului Simbol Rela ia de calcul
Criteriul Reynolds Re wl
Re 

Criteriul Prandtl Pr   cp
Pr 

Criteriul Péclet Pe Pe = Re Pr
Criteriul Nusselt Nu  l
Nu 

Criteriul Stanton St Nu
St 
Pe  Pr
Factorul Colburn j St
j 2
Pr 3
Criteriul Grashof Gr   g  l 3  t
Gr 
2
Criteriul Biot Bi  l
Bi 
p

24
Criteriul Fourier Fo a 
Fo 
l2
Criteriul Rayleigh Ra Ra  Gr  Pr
Criteriul Froude Fr w2
Fr 
g l
Criteriul Galilei Ga Re 2
Ga 
Fr
Criteriul Arhimede Ar   0
Ar   Ga

Criteriul Kutateladse K r
K
cp  t
Criteriul Newton Ne w 
Ne 
l
Criteriul Euler Eu p
Eu 
  w2
Criteriul Graetz Gz G  cp
Gz 
 l
Criteriul Schmidt Sc 
Sc 
D
Criteriul Mach M w
M 
w0
Observa ie. M rimile , , , cp, , a, , r i t au semnifica iile i unit ile de m sur din tabelul 6.5. Restul
m rimilor reprezint : w - viteza fluidului, în m s-1; l - lungimea caracteristic a curgerii, în m; - coeficientul de
convec ie, în W (m2 °C)-1; g - accelera ia gravita iei, în m s-2; t — diferen a de temperatur , în °C; - timpul,
în s; p - conductivitatea termic a peretelui, în W (m °C)-1; , 0 - densitatea fluidului în dou puncte diferite, în
kg m-3; p - diferen a de presiune, în Pa; G — debitul de fluid, în kg s-1; D — coeficientul de difuzie, În m2 s-1;
w0 — viteza sunetului în fluid, în m s-1.

Criteriul Biot (Bi) reprezint raportul dintre rezisten a termic interioar (la conduc ie) i
exterioar (la convec ie) a unui corp la transferul de c ldur , între acesta i un fluid.
Criteriul Fourier (Fo) se utilizeaz în procesele tranzitorii de schimb de c ldur i exprim
timpul de propagare a c ldurii în unit i adimensionale.
În practic , coeficien ii de convec ie din legea lui Newton sunt calcula i, în general,
din ecua ii empirice criteriale, ob inute prin corelarea datelor experimentale cu ajutorul
analizei dimensionale.
Forma explicit general a rela iilor criteriale este:

Nu sau St = f(Re, Pr, Gr, Pe, ...), (2.21)

unde Nu, St, Re, Pr, Gr, Pe, ... reprezint criterii adimensionale, având denumirea i rela ia de
calcul din tabelul 2.3.
Coeficien ii de convec ie se determin din rela ia (6.32):
 W W
   Nu ;   c p    w  St . (2.22)
l m  C
2
m  C
2

Se men ioneaz c , de regul , criteriul Nusselt este utilizat în literatura rilor europene, iar
criteriul Stanton în literatura anglo-saxon . Nu i St sunt singurele criterii care con in în
rela ia lor de defini ie coeficientul de convec ie , deci prezen a unuia sau a celuilalt este

25
absolut necesar în rela iile de tipul (2.21).
În tabelul 2.4 se dau limitele aproximative de varia ie a coeficientului de convec ie i
a criteriului Pr pentru unele fluide i procese de convec ie. Deoarece valoarea criteriului
Prandtl depinde numai de propriet ile fizice ale fluidului, el poate fi antecalculat; în literatur
sub form de tabele se dau de asemenea, valorile criteriului Pr pentru unele fluide.

Intervalul de varia ie a coeficientului de convec ie i a criteriului Prandtl (Pr) Tabelul 2.4.

Fluidul Pr Procesul de convec ie , W (m °C)-1
2

Gaze 0,68 - 0,80 Convec ie liber 5 - 100

Convec ie for at 10 - 300
Ap 0,86 - 13 Convec ie liber 100 - 1000
Convec ie for at 500 - 4000
Fierbere nucleic 2000 - 40000
Abur supraînc lzit 0,86 - 0,96 Convec ie for at 25 - 500
Abur saturat 0,86 - 0,96 Condensare cu pic turi 30000 - 120000
Condensare pelicular 4000 - 15000
Uleiuri 20 - 100000 Convec ie monofazic 50 - 1800
Fluide organice 2,9 - 9 Convec ie monofazic 1000 - 10000
Condensare 500 - 2000
Metale lichide 0,004 - 0,03 Convec ie monofazic 20000 - 80000

3. RELA II CRITERIALE PENTRU CALCULUL CONVEC IEI FOR ATE

Calculul convec iei for ate la curgerea prin conducte i canale se face, de regul , cu
rela ii criteriale stabilite prin corelarea datelor experimentale.
Structura rela iilor criteriale pentru stabilirea coeficientului de convec ie depinde de
regimul de curgere :
- în regim laminar i de tranzi ie, schimbul de c ldur este determinat de existen a
simultan a mi c rii for ate i libere, când:
Nu=f(Re, Gr, Pr) t l (3.1)
- în regim turbulent, schimbul de c ldur depinde numai de mi carea for at , astfel
încât:
Nu=f(Re, Pr) t l r (3.2)
unde Nu, Re, Gr, Pr reprezint criteriul Nusselt, Reynolds, Grashof, respectiv, Prandtl, iar
coeficien ii t, l, r in seama, respectiv, de efectul temperaturii stratului limit , al por iunii de
intrare în conduct sau canal i de schimbarea direc iei de curgere, dup cum se va ar ta în
continuare.
În tabelul 3.1 se dau unele din rela iile cele mai des utilizate pentru calculul convec iei
for ate monofazice la curgerea fluidelor prin evi sau canale.
Limitele de recizie a valorilor calculate ale coeficientului de convec ie. Este
important de notat c , la utilizarea practic a oric rei ecua ii empirice pentru calculul
convec iei for ate (de tipul ecua iilor criteriale stabilite prin corelarea datelor experimentale),
valorile ob inute pentru coeficientul de convec ie nu sunt exacte. Se constat c rezultatele la
care au ajuns diver i cercet tori, chiar în condi ii deosebit de îngrijite de efectuare a
experimentelor, difer apreciabil.
Din aceast cauz , în curgerea laminar sau turbulent , valorile calculate ale
coeficientului de convec ie cu ajutorul oric rei ecua ii sau diagrame disponibile con in abateri

26
27
de pân la 30%. În regiunea de tranzi ie, în care datele experimentale sunt pu ine, precizia în
determinarea criteriului Nusselt din rela iile de calcul existente este înc mai sc zut .
Sensul de ro agare a c ldurii. Lichidele sau gazele pot fi supuse la procese de
înc lzire sau r cire, în care situa ii fluxul termic este direc ionat spre fluid, respectiv, spre
perete. Sensul de propagare a c ldurii influen eaz distribu ia vitezei la curgerea prin evi sau
canale, datorit modific rii vâscozit ii stratului limit cu temperatura în compara ie cu restul
masei de fluid.
Se tie c , cu cre terea temperaturii vâscozitatea lichidelor scade, iar a gazelor cre te.

Fig. 3.1. Profilul vitezei (a) i tem eraturii (b) la curgerea fluidului e lâng erete:
A - curgere izoterm ; B - înc lzirea lichidelor sau r cirea gazelor; C - r cirea lichidelor sau înc lzirea gazelor.

Datorit acestui fapt, condi iile de frecare vâscoas în stratul limit se modific în
compara ie cu cazul curgerii izoterme, f r transfer de c ldur între perete i fluid. Ca urmare,
în cazul lichidelor, profilul vitezei se aplatizeaz la înc lzire i se alunge te la r cire; la gaze
modific rile sunt inverse (fig. 3.1).
Pentru a lua în considerare influen a varia iei propriet ilor fizice ale stratului limit
asupra transferului de c ldur prin convec ie, s-au propus factori de corec ie de forma:
0 , 25 0 ,14
 Pr   
 t   f  ;  t   f  , (3.3)
 Pr p  p 
care multiplic membrul drept al ecua iilor criteriale (3.1) i (3.2). Primul factor a fost propus
de Miheev, iar al doilea de Sieder-Tate. Ace ti factori de corec ie se folosesc, în special, la
lichidele vâscoase i pentru diferen e mai mari de temperatur între perete i fluid. La gaze,
T 
factorii de corec ie sunt de forma  t  f  p , , unde Tp i Tf reprezint temperatura absolut
T 
 f 
a suprafe ei peretelui, respectiv a fluidului.
Por iunea de intrare în conduct sau canal, în cazul conductelor sau canalelor scurte
(în general,, cu l d-1 < 50 ... 60), se constat c por iunea de intrare are efecte importante
asupra transferului de c ldur . Pe m sur ce fluidul parcurge conducta cu vitez constant ,
fluidul adiacent peretelui este frânat. Datorit acestui fapt i frec rii vâscoase în fluid, chiar de
la intrare începe formarea stratului laminar în lungul peretelui. Dac turbulen a în fluidul care
intr în conduct este mare, stratul limit va deveni rapid turbulent. Indiferent dac stratul
limit r mâne laminar sau devine turbulent, el va cre te în grosime în lungul conductei, pân
va umple întreaga sec iune transversal . Din acest punct, situat la distan a Lh fa de intrare,

28
unde Lh este lungimea hidrodinamic de intrare, profilul vitezei în sec iunea transversal a
conductei r mâne nemodificat.
Formarea stratului limit termic în fluidul înc lzit sau r cit care parcurge o conduct
este asem n toare form rii stratului limit hidrodinamic. La intrare, temperatura fluidului este
uniform în toat sec iunea transversal , dar pe m sur ce fluidul parcurge conducta, stratul
limit termic cre te în grosime pân în punctul în care transferul de c ldur se face pân în
axa conductei, punct situat la distan a Lt fa de intrare, unde Lt este lungimea termic de
intrare. Dup parcurgerea lungimii Lt, profilul temperaturii r mâne constant, dac profilul
vitezei este complet dezvoltat.
Formele finale ale profilului vitezei sau temperaturii depind de tipul curgerii complet
dezvoltate, laminar sau turbulent , în figurile 3.2 i 3.3 se arat modul de formare a
straturilor limit i varia iile coeficientului local de convec ie , în zona de intrare a unei
conducte, pentru curgerea laminar , respectiv turbulent . Se observ c , variaz apreciabil,
având valoarea maxim în sec iunea de intrare, dup care descre te în lungul conductei pân
când profilele vitezei i temperaturii sunt complet stabilizate. Dac Re < 2320, efectul
por iunii de intrare în conduct sau canal în curgerea laminar asupra transferului de c ldur
este apreciabil pe cel mult 50 diametre de la intrare, în cazul curgerii turbulente, efectele de
intrare practic dispar dup 10-15 diametre de la intrare.
Considerarea în calculul coeficientului de convec ie a intensific rii transferului de
c ldur pe por iunea de intrare se face cu ajutorul coeficientului de corec ie l din rela iile
(3.1) i (3.2), definit ca raportul:
 Nul
l  l  (3.4)
  Nu
în care indicele l se refer la valoarea medie pe lungimea l, iar indicele ¥ ia valoarea în
curgerea hidrodinamic i termic stabilizat .

Fig. 3.2. Distribu ia vitezei i tem eraturii i varia ia coeficientului local de convec ie l e or iunea de
intrare într-un tub cilindric la r cirea aerului în curgere laminar ( ¥ se refer la curgerea stabilizat )

Coeficientul de corec ie l, se poate exprima analitic, unele rela ii de calcul fiind

prezentate în cele ce urmeaz , sau numeric, ca, de exemplu, cu datele din tabelul 3.2 indicate
de Miheev.

29
Coeficientul l entru efectul or iunii de intrare în conducte sau canale în mi carea laminar i
turbulent Tabelul 3.2
Regimul de curgere Valoarea raportului l d-1
1 2 5 10 15 20 30 40 50
Re < 2200 1,90 1,70 1,44 1,28 1,18 1,13 1,05 1,02 1
Re = 1 104 1,65 1,50 1,34 1,23 1,17 1,13 1,07 1,03 1
2 104 1,51 1,40 1,27 1,18 1,13 1,10 1,05 1,02 1
5 104 1,34 1,27 1,18 1,13 1,10 1,08 1,04 1,02 1
1 105 1,28 1,22 1,15 1,10 1,08 1,06 1,03 1,02 1
1 106 1,14 1,11 1,08 1,05 1,04 1,03 1,02 1,01 1

Rela ii pentru curgerea laminar , în curgerea laminar , coeficientul de convec ie se

poate determina cu rela iile lui Sieder-Tate, Petuhov i Miheev din tabelul 3.1.
O rela ie empiric pentru curgerea laminar complet dezvoltat prin evi la
temperatur constant a peretelui a fost propus de Hausen sub forma:
d 
0,0668  Re f Pr f
Nu  3,66  l (3.5)
f 2
 d  3
1  0,04  Re f Pr f 
 l  
care permite determinarea coeficientului a mediu pe întreaga lungime a tubului. Se observ
c , pentru evi foarte lungi, criteriul Nusselt tinde c tre valoarea constant 3,66, ca în cazul
rela iei analitice, care a fost stabilit , îns , pentru flux unitar constant.

Fig. 3.3. Distribu ia vitezei i varia ia coeficientului local de convec ie l e or iunea de intrare într-un
tub cilindric la curgerea turbulent a unui fluid.

În cazul canalelor scurte, coeficientul de corec ie l pentru lungimea de intrare se

determin dup Petuhov cu formula:

30
 1

 1 l  7 1 l 
 l  0,6     1  2,5 
 
 (3.6)
 Re f d   Re f d 
 1 l
valabil pentru     0,1 .
 Re d 
 f 
Pentru gaze, Kays i London au propus pentru coeficientul de corec ie t pentru efectul
temperaturii stratului limit rela ia:
n
T 
 t   f  (3.7)
T
 p

în care n = 0,25 la înc lzirea gazului, iar n = 0,08 la r cirea gazului în canal. Tf i Tp sunt
temperatura absolut medie a fluidului (gazului), respectiv a peretelui, în K.
Rela ii entru curgerea de tranzi ie. În regiunea de tranzi ie (Re = 2100 ... 10000),
mecanismul proceselor de transfer de c ldur i de curgere a fluidului se modific
considerabil de la sistem la sistem, în aceast regiune, curgerea este instabil , observându-se
fluctua ii în pierderea de presiune i transferul de c ldur . Rela iile de calcul pentru transferul
de c ldur i pierderea de presiune au o incertitudine ridicat , din care cauz este
recomandabil proiectarea aparatelor i instala iilor termice pentru a func iona în afara acestei
regiuni. Determinarea aproximativ a criteriului Nusselt în regiunea de tranzi ie se poate face
cu rela iile lui Miheev i Hausen din tabelul 3.1.
Rela ii entru curgerea turbulent . La curgerea turbulent a lichidelor nemetalice
prin conducte i canale cu pere i netezi hidraulic, principalele rela ii de calcul al convec iei,
date în tabelul 3.1, sunt stabilite cronologic de Dittus-Boelter, Colburn, Sieder-Tate, Miheev
i Petuhov. O analiz a rela iei lui Petuhov arat c aceasta aproximeaz datele experimentale
cu o eroare de ±2% pentru 0,7 < Pr, < 50. În aceast rela ie, coeficientul de frecare f se
calculeaz cu formula lui Filonenko (tab. 6.2) : f = (1,82 lgRe - 1,64)-2 pentru curgerea
izoterm a fluidelor.
Pentru conducte sau canale mai scurte decât lungimea hidrodinamic de intrare, la
calculul criteriului Nusselt determinat cu rela iile de mai sus, se aplic coeficientul de corec ie
l stabilit cu datele din tabelul 8.2.
Pentru lichide i gaze care curg turbulent prin evi scurte (2 < l d-1 < 60), cu contrac ie
brusc a sec iunii de intrare, reprezentând cazuri tipice în construc ia aparatelor schimb toare
de c ldur , coeficientul de corec ie l se poate determina eu rela iile:
0, 7
 d  l
l  l  1   pentru 2   20;
 l d
l d  l
l   1 6   pentru 20 
 60.
 l d
în cazul anumitor agen i termici cu larg aplica ie, propriet ile fizice dependente de
temperatur din rela iile criteriale pot fi grupate i exprimate prin func ii polinomiale de
temperatur . De exemplu, în intervalul de temperatur t = 0 … 200 °C, coeficientul de
convec ie pentru ap la curgerea turbulent prin evi sau canale se poate calcula cu expresia
aproximativ :
w0 ,8
 w 0 ,8
  t  0, 2  1430  23,3  t  0,048  t 2 0, 2
d d

W
m  C
2
(3.8)
unde: w este viteza medie a apei, în m s-1; d - diametrul interior sau diametrul hidraulic
echivalent, în m ; t - temperatura medie a apei, în °C. În cazul în care curgerea fluidului are
loc prin canale cu o form necircular a sec iunii transversale, se pot aplica rela iile prezentate

31
mai sus, inclusiv cele din tabelul 3.1, cu condi ia utiliz rii în locul diametrului interior d al
tubului cilindric a diametrului hidraulic echivalent:
4S
d ech  m (3.9)
P
în care S reprezint aria sec iunii transversale de curgere, în m2, iar P perimetrul udat de fluid,
în m.
Aceast metod de calcul constituie o aproxima ie, domeniul ei de aplicare nefiind
precizat. Se recomand folosirea diametrului hidraulic echivalent la curgerea turbulent prin
canale cu sec iunea transversal dreptunghiular (cu raportul laturilor a b-1 = l ... 40),
triunghiular i inelar i la curgerea paralel cu un fascicul de evi.
La curgerea turbulent a lichidelor i gazelor prin canale cu sec iunea transversal
inelar , coeficientul de convec ie pentru peretele interior se poate calcula cu formula lui
Isacenko:
0 , 25 0 ,18
 Pr  d 
Nu f  0,017  Re  Pr   f    2 
0 ,8 0, 4
(3.10)
f  Pr 
f
d
 p   1 
în care lungimea caracteristic a curgerii este diametrul hidraulic echivalent dech = d2 – d1
unde d1 i d2 sunt diametrul interior i, respectiv, exterior al canalului inelar. Indicele f arat
c propriet ile fizice ale fluidului se determin la temperatura medie aritmetic a fluidului în
canal, iar indicele p la temperatura peretelui. Rela ia este valabil pentru Ref = 5 103 ... 4 105,
l dech-1 = 50 ... 460, d2 d1-1 = 1,2 ... 1,4, Prf = 0,7 ... 100.
La curgerea turbulent a gazelor prin evi i canale sau la curgerea paralel a gazelor
cu un fascicul de evi, a a cum s-a men ionat anterior, nu se recomand utilizarea rela iilor
(3.2) pentru factorul de corec ie t care ine seama de varia ia propriet ilor stratului limit cu
temperatura. Pentru gaze, aceast corec ie se poate lua în considerare prin introducerea
urm torului factor de temperatur :
T t  273
 p  p (3.11)
T f t f  273
rela iile criteriale de calcul fiind:
- la r cirea gazelor, pentru 0,5 £ q £ l:
Nu f  0,021 Re 0f ,8  Pr f0, 43 1,27  0,27      l (3.12)
- la înc lzirea gazelor, pentru l £ q £ 3,5:
Nu f  0,021  Re0f ,8  Pr 0f , 43  0,55   l (3.13)
unde indicele f arat c propriet ile fizice se determin la temperatura medie a fluidului
(gazului) în canal, iar l este factorul de corec ie pentru lungimea de intrare (tab. 3.2).
O alt rela ie folosit pentru calculul convec iei la gaze care curg turbulent prin
conducte lungi este:
n
T  1
Nu f  C  Re  Pr   f 0 ,8 3
(3.14)
T  f f
 
p

unde constanta C = 0,020 pentru temperatur constant a peretelui i C = 0,021 pentru flux
unitar liniar constant sau diferen de temperatur constant în direc ia de curgere.
Coeficientul n are valorile n = 0,575 la înc lzirea gazului i n = 0,15 la r cirea gazului din
conduct .
În multe aplica ii, temperatura fluidului i corespunz tor acesteia propriet ile fizice se
modific considerabil în direc ia de curgere. Din motive practice, s-a stabilit ca suficient de
precis evaluarea propriet ilor fizice la temperatura medie a fluidului în lungul canalului de
curgere, respectiv ca medie aritmetic între temperatura de intrare i de ie ire din canal.

32
 Transferul de c ldur în evi curbe. evile curbe sunt frecvent întâlnite în
construc ia aparatelor schimb toare de c ldur . Schimbarea direc iei de curgere în coturi
curbe, serpentine m re te coeficientul de convec ie în compara ie cu evile drepte, datorit
mi c rii centrifuge.

Fig. 3.4. Transferul de c ldur în evi curbe.

a curgerea fluidului în cot, b domenii de curgere

Fluidul este presat c tre peretele exterior, ap rând o a a-numit circula ie secundar în
sec iunea transversal (fig. 3.4, a). Ca urmare, fluidul începe s aib o mi care elicoidal .
Efectul for elor centrifuge se reduce cu cre terea razei de curbur R, i dispare la eava
dreapt , la care R = ¥. Circula ia secundar apare atât în curgerea turbulent , cât i laminar .
Pentru evi în form de serpentin cu diametrul interior d i raza de curbur R,
exprimate în m, se pot defini urm toarele numere Reynolds limit :
0 , 28
16,4  d 
Re  ; Re  18500    (3.15)
d R  2 R 
cu ajutorul c rora se delimiteaz urm toarele trei domenii de curgere a fluidului în serpentin ,
prezentate grafic în figura 3.4, b :
- Ref < Re' (regiunea 1): curgerea este laminar f r apari ia circula iei secundare.
- Re' < Ref < Re" (regiunea 2): curgerea este laminar cu circula ie secundar ,
coeficientul de convec ie determinându-se cu formulele lui Miheev sau Petuhov (tabelul 3.1)
pentru curgerea turbulent .
- Ref > Re" (regiunea 3): curgerea este turbulent cu circula ie secundar . Coeficientul
de convec ie se stabile te cu formulele lui Miheev sau Petuhov (tab. 3.1) pentru curgerea
turbulent , multiplicând membrul drept cu un factor de corec ie r pentru schimbarea direc iei
de curgere a fluidului dat de rela ia:
d
 r  1  1,8  (3.16)
R
Transferul de c ldur în evi rugoase. Marea majoritate a cercet rilor efectuate a
condus la stabilirea de rela ii de calcul pentru coeficientul de convec ie la pere ii netezi;
între acestea intr i toate rela iile prezentate anterior, inclusiv cele din tabelul 3.1. Prin natura
sa, fenomenul de convec ie se desf oar , îns , în cea mai mare parte în stratul limit de fluid
de lâng perete, fiind influen at de starea suprafe ei de schimb de c ldur , respectiv de
rugozitatea acesteia. Cercet rile din ultimii ani atrag aten ia asupra îmbun t irii procesului
convec iei prin executarea pe suprafa a de schimb de c ldur a unor profiluri speciale în
scopul cre rii de rugozitate artificial .
Rugozitatea produce dou efecte opuse: m rirea simultan a coeficientului de frecare f
( i implicit a puterii de pompare N a fluidului) i a coeficientului de convec ie . Cre terea lui
se datoreaz reducerii rezisten ei termice a stratului limit prin mic orarea grosimii acestuia,

33
produs de turbulen a superficial sporit .
Intensificarea turbulen ei în stratul limit se realizeaz prin prevederea pe suprafa a de
schimb de c ldur a unor promotori de turbulen uniformi (de tipul rugozit ii granulare) sau
discre i (sub form de inele, nervuri de mic în l ime, filete etc.), caracteriza i prin în l imea
medie a rugozit ii i pasul p.
Dintre rezultatele ob inute se exemplific acelea stabilite de Gomelauri sub forma
rela iei generale:
0 , 25
 Pr 
Nu f  0,022  Re 0f ,8  Pr f0, 47   f   (3.17)
 Pr 
 p
unde:
 p
 
  opt
0 ,85
p
p  p
  e 
pentru  
    opt
p
0 ,85 
 p
 
p  p
  opt
  e   pentru
   opt
Formula generalizeaz o serie de m sur tori pentru ap , aer i ulei de transformator,
fiind valabil pentru curgerea turbulent prin canale cilindrice i inelare. În rela ia (3.17) se
 p
poate admite pentru pasul relativ optim    13 , pentru Prf = l ... 80.
   opt
Suprafe ele prev zute cu rugozitate artificial realizeaz coeficien i de convec ie * de
pân de la 2-3 ori mai mari decât coeficien ii de convec ie 0 pentru suprafe e netede,
constituind astfel un procedeu de intensificare a convec iei.

4. CONVEC IA FOR AT MONOFAZIC LA SUPRAFE E EXTERIOARE

4.1. Curgerea peste suprafe e exterioare

Transferul de c ldur la curgerea for at a fluidelor peste cilindri, sfere, sârme,
fascicule de cilindri reprezint cazuri frecvente în tehnic . Cazul cel mai des întâlnit îl
constituie aparatele schimb toare de c ldur tubulare în care transferul de c ldur se
realizeaz la curgerea unui fluid transversal peste un fascicul de evi. Procesul de transfer de
c ldur pentru aceste forme geometrice ne-aerodinamice este direct legat de natura curgerii
fluidului.
Diferen a cea mai important între curgerea unui fluid peste un corp ne-aerodinamic i
curgerea peste o plac plan sau un corp aerodinamic se afl în comportarea stratului limit ,
în timp ce la o plac plan sau la un corp cu form aerodinamic stratul limit de fluid nu se
desprinde deloc de suprafa sau eventual se desprinde în partea final a corpului, când
cre terea de presiune în lungul suprafe ei devine foarte mare, la corpurile ne-aerodinamice
punctul de separare se g se te în apropierea muchiei de atac. Dincolo de punctul de separare a
stratului limit , fluidul din apropierea suprafe ei curge în direc ie opus curentului principal,
a a cum se arat în figura 4.1. Curgerea local invers produce perturba ii în fluid i creeaz
vârtejuri turbulente.
Desprinderea (separarea) stratului limit se datoreaz cre terii presiunii în lungul
curgerii i deceler rii fluidului în apropierea peretelui. Pe m sur ce fluidul parcurge prima
jum tate a cilindrului, sec iunea transversal de curgere se reduce, iar viteza fluidului cre te,
rezultând o sc dere a presiunii statice la perete. Pe jum tatea opus a cilindrului apare un

34
fenomen invers, respectiv presiunea static cre te datorit mic or rii vitezei. Datorit
vâscozit ii, viteza i ca urmare, energia cinetic a fluidului sunt mici la suprafa a cilindrului.
Cre terea vitezei de-a lungul curgerii produce stagnarea fluidului i în continuare, apari ia
curgerii inverse. Curgerea invers împinge stratul laminar de la suprafa a corpului, rezultatul
fiind separarea curgerii i formarea vârtejurilor.

Fig. 4.1. Distribu ia vitezei la suprafa a unul cilindru l formarea curgerii inverse.

Cre terea de presiune i reducerea vitezei sunt legate între ele prin ecua ia lui
Bernoulli pentru linia de curent:
dp  w2 
  d   (4.1)
  2 
Deoarece presiunea fluidului este constant în exteriorul stratului limit , se observ c
curgerea invers nu poate începe decât în stratul limit în apropierea suprafe ei, respectiv când
impulsul stratului de fluid de lâng suprafa nu este suficient de mare pentru a dep i
cre terea de presiune, în punctul de separare, gradientul vitezei i gradientul presiunii la
suprafa sunt zero:
w p
 0; 0 (4.2)
y y 0  y 0

unde este unghiul m surat din punctul de atac al cilindrului.

Desprinderea stratului limit este înso it de pierderi mari de presiune, energia cinetic
a vârtejurilor neputând fi recuperat .
În figura 4.2 se reprezint schematic modelul curgerii unui fluid peste un cilindru cu diametrul
w d
d în func ie de criteriul Reynolds Re   , în care w¥ este viteza fluidului neperturbat, iar

- vâscozitatea cinematic a fluidului. La valori mici ale criteriului Reynolds, cilindrul este
acoperit pe toate p r ile de curentul de fluid, care se deplaseaz continuu, stratul limit
desprinzându-se de suprafa în punctul din spate al cilindrului (fig. 4.2, a). Cu cre terea lui
Re for ele de iner ie devin din ce în ce mai importante, stratul limit laminar se desprinde de
suprafa a cilindrului, iar în spatele cilindrului se formeaz o curgere turbionar complex (fig.
4.2, b).

35
 Fig. 4.2. Modele de curgere transversal peste un cilindru la diverse valori ale criteriului Reynolds:
l — strat limit laminar ; 2 — zon de vârtejuri turbulente ; 3 — strat limit turbulent; 4 —zon turbulent
îngust cu vârtejuri mici.

La cre terea în continuare a criteriului Re, stratul limit devine treptat turbulent, iar
punctul de desprindere se deplaseaz c tre spatele cilindrului (fig. 4.2, c). Curgerea în stratul
limit devine turbulent la valori relativ ridicate ale criteriului Reynolds, valoarea critic fiind
în intervalul Recr = 105 ... 4 108. Dup Jukauskas se poate admite pentru criteriul Reynolds
critic valoarea Recr = 2 105.
Formele geometrice cele mai utilizate în aplica iile inginere ti sunt cilindrul circular lung,
sfera i fasciculul de cilindri. Pentru aceste forme, transferul de c ldur i pierderea de
presiune la curgerea transversala a fluidelor depind direct de caracteristicile i evolu ia
stratului limit .

4.2. Convec ia for at la curgerea peste cilindri

Fig. 4.3. Varia ia valorii
criteriului Nusselt.
plin eficien a relativ sc zut a acestor vârtejuri în amestecul fluidului din vecin tatea
suprafe ei cu fluidul din curentul principal, a a cum realizeaz stratul limit turbulent.
i sfere
Cilindru singular. În figura 4.3 se prezint
varia ia coeficientului local de convec ie pe
circumferin a unui cilindru lung cu diametrul d = 100
mm la curgerea transversal a aerului cu valori ale
w d
criteriului Reynolds Re   =70 000 ... 220 000, în
f
func ie de unghiul fa de punctul de stagnare a
fluidului, aflat pe muchia de atac (punctul din fa ) a
cilindrului.
La numere Re < 100000, separarea stratului limit
laminar apare la un unghi » 80°.
Caracteristicile proceselor de transfer de c ldur i de
curgere peste por iunea din fa a cilindrului sunt
asem n toare cu cele ale curgerii laminare peste o plac
plan . Coeficientul de convec ie este maxim în punctul
de stagnare ( = 0) i descre te în lungul suprafe ei pe
m sur ce grosimea stratului limit cre te. Coeficientul
devine minim la punctul de separare, dup care cre te
datorit efectelor vârtejurilor turbulente din zona din
spatele cilindrului, r mânând îns inferior valorii lui din
por iunea amonte a cilindrului. Acest ultim fapt se explic

36
 La numere Reynolds suficient de mari pentru a permite tranzi ia în stratul limit de la
curgerea laminar la turbulent , f r separarea stratului limit laminar, coeficientul are dou
valori minime în lungul unei jum t i de cilindru, primul minim ap rând la punctul de
tranzi ie. Pe m sur ce tranzi ia de la curgerea laminar la turbulent avanseaz , cre te i
atinge un maxim aproximativ în punctul în care stratul limit devine complet turbulent, dup
care descre te i atinge al doilea minim la aproximativ 130°, punct în care stratul limit
turbulent se desprinde de cilindru, în partea din spate a cilindrului, coeficientul cre te pân
la un alt maxim aflat în punctul aval de stagnare ( = 180°).
Pentru por iunea din fa a cilindrului (0 < < 80°), coeficientul local de convec ie , la
unghiul se poate determina cu ecua ia empiric :
   3 
Nu f ,  1,14  Re f  Pr f 1    
0, 5 0, 4
(4.3)
  90  
 d
în care Nu f ,   indicele f ar tând c propriet ile fizice ale fluidului se determin la
f
temperatura acestuia tf.
În aplica iile practice, de regul , nu este necesar valoarea local , ci valoarea medie
a coeficientului de convec ie în jurul corpului. în tabelul 4.1 sunt prezentate câteva din cele
mai utilizate rela ii de calcul al convec iei for ate monofazice la curgerea transversal peste
cilindri i fascicule de cilindri.
La curgerea peste un cilindru singular, se recomand utilizarea rela iilor lui Jukauskas,
care coreleaz majoritatea datelor existente i rela ia lui Whitakes. În domeniul valorilor mici
ale criteriului Reynolds (Re < 40), Jukauskas recomand folosirea uneia din ecua iile:
0 , 25
 Pr f 
Nu f  0,76  Re  Pr
0, 4 0 , 37   (4.4)
f f  Pr 
 p 
0 , 25
 Pr 

Nu f  0,35  0,62  Re Pr  f 
0, 4
f  Pr 
0 , 37
f (4.5)
 p
Dintre rela iile utilizate la calculul transferului de c ldur la curgerea-peste un cilindru
singular se mai men ioneaz :
- Hilpert pentru gaze i Knudsen i Katz pentru lichide indic pentru coeficientul mediu
ecua ia :
1
Num  C  Re nm  Prm3 (4.6)
în care constanta C i exponentul n au valorile din tabelul 4.2. Propriet ile fizice ale fluidului
din ecua ia (4.6) sunt evaluate la temperatura medie a stratului limit tm = 0,5(tf + tp).
Pentru lichide în curgere normal peste un cilindru, Fand propune rela ia :

Num  0,35  0,56  Re 0m,52 Prm0,3  (4.7)
-1 5
valabil în domeniul 10 < Re < 10 , care poate fi folosit dac turbulen a în curentul liber nu
este foarte mare.
Pentru Rem > 500, Douglas i Churchill au propus pentru aer rela ia:
Num  0,46  Re 0m,5  0,00128  Re m (4.8)

37
38
39
iar pentru Rem < 500, Hsu indic pentru aer ecua ia:
Num  0,43  0,48  Re 0m,5 (4.9)
în care propriet ile fizice se stabilesc la temperatura medie a stratului limit tm = 0,5 (tf + tp),
iar lungimea caracteristic a procesului este diametrul exterior al cilindrului d. În cazul în care
fluidul este un lichid, membrul drept al ecua iilor (4.8) i (4.9) se înmul e te cu factorul
1
1,1  Prm3 .
Analizând rezultatele experimentale ale transferului de c ldur peste cilindri cu
sec iunea transversal ne-circular , Jakob propune utilizarea rela iei (4.6) pentru gaze,
constantele C i n din aceast ecua ie fiind rezumate în tabelul 4.3. Lungimea caracteristic a
procesului care intervine în criteriile Nu i Re este notat în schi ele din tabelul 4.3 cu d.

Constantele C i n din ecua ia (4.6) pentru cilindrul circular Tabelul 4.2

w d C n
Re m  
m
0,4 - 4 0,989 0,330
4 - 40 0,911 0,385
40 - 4000 0,683 0,466
4000 - 40000 0,193 0,618
40000 - 400000 0,0266 0,805

Constantele C i n din ecua ia (4.6) pentru cilindri ne-circulari Tabelul 4.3

Geometria w d C n
Re m  
m
2,5 103 — 7,5 103 0,290 0,624
5 103 — 105 0,246 0,588

2,5 103 — 8 103 0,178 0,699

5 103 — 105 0,102 0,675

5 103 — 1,95 104 0,160 0,638

1,95 104 — 105 0,0385 0,782

5 103 — 105 0,153 0,638

4 103 — 1,5 104 0,228 0,731

În cazul curgerii oblice peste un cilindru singular sub unghiul ascu it cuprins între
direc ia de curgere i axa cilindrului, valoarea coeficientului de convec ie scade fa de
curgerea transversal cu coeficientul 90º, putând fi determinat cu rela ia aproximativ :

    90 1  0,54  cos 2   (4.10)
Sfere singulare. Cunoa terea caracteristicilor procesului de transfer de c ldur între

40
un fluid i un corp sferic prezint interes în calculul sistemelor în care un nor de particule este
înc lzit sau r cit de un curent de fluid. Când particulele au o form neregulat , datele pentru
sfere dau rezultate satisf c toare dac se înlocuie te diametrul sferei cu un diametru
echivalent, determinat din condi ia ca particula sferic echivalent s aib aceea i suprafa ca
i particula cu form neregulat .
Elementele prezentate mai sus pentru un cilindru parcurs transversal de un fluid
privind dinamica stratului limit i modul de varia ie a coeficientului local de convec ie r mân
calitativ acelea i i în cazul unui corp sferic.
Calculul coeficientului de convec ie mediu a între un fluid i o sfer se poate face cu
urm toarele ecua ii empirice :
- pentru lichide în domeniul l < Rem < 70 000 :
1
Num  2  0,6  Re  Pr 0 ,5
m (4.11)
3
m

- pentru lichide în domeniul l < Rem < 2 000 :


Num  0,97  0,68  Re 0m,5  Prm0,3 
(4.12)
- pentru aer în domeniul 20 < Rem < 150 000 :
Num  0,33  Re 0m,6 (4.13)
- pentru alte gaze decât aerul în domeniul l < Rem < 25 :
2,2 0,48
Stm   (4.14)
Re m Re 0m,5
iar în domeniul 25 < Rem < 150 000 :
1
Num  0,37  Re 0m,6  Prm3 (4.15)
- pentru ulei i ap în domeniul l < Ref < 200 000 :
0 , 25
 

Nu f  1,2  0,53  Re Pr  f 
0 , 54
f  
 0,3
f (4.16)
 p

- pentru lichide i gaze în domeniul 3,5 < Ref < 76 000 i 0,7 < Prf < 380:
0 , 25
 

Nu f  2  0,4  Re  0,06  Re
0, 5
f Pr  f 
 
0 , 67
f  0, 4
f (4.17)
 p

în rela iile (4.11)— (4.17) lungimea caracteristic a procesului este diametrul sferei, iar
propriet ile fizice ale fluidului se stabilesc dup cum urmeaz : pentru indicele m la
temperatura medie a stratului limit . tm = 0,5(tf + tp), pentru indicele f la temperatura fluidului
neperturbat tf, iar pentru indicele p la temperatura suprafe ei peretelui tp.
În cazul limit în care Re < l s-a demonstrat teoretic c Nu ® 2, pentru Pr » l, cu
condi ia ca diametrul sferelor s nu fie de acela i ordin de m rime cu drumul mediu liber al
moleculelor în gaz.

4.3. CONVEC IA FOR AT LA CURGEREA PESTE FASCICULE DE CILINDRI

4.3.1. Curgerea peste fascicule de cilindri

Determinarea transferului de c ldur i a pierderilor de presiune la curgerea fluidelor
peste fascicule de cilindri prezint importan deosebit în calculul aparatelor schimb toare de
c ldur tubulare din industrie. Constructiv, aceste aparate sunt realizate dintr-un m nunchi de
evi cuprinse într-o manta i racordate la capete la pl ci tubulare. Se creeaz astfel dou spa ii
de circula ie — spa iul din interiorul evilor i spa iul dintre evi i manta — pentru cele dou
fluide schimb toare de c ldur . Curgerea fluidelor în spa iul dintre evi se face normal pe
fasciculul de evi, paralel cu axele evilor i, mai rar, oblic, în curgerea normal , care este cea

41
mai des utilizat , sec iunea transversal de curgere a fluidului este permanent variabil ,
influen ând direct procesele de transfer de c ldur i de pierdere de presiune.
Dispunerea evilor în fascicul se poate face în mai multe moduri, dou fiind mai
utilizate în practic : fascicul cu dispunere paralel a evilor i fascicul cu dispunere alternat a
evilor, a a cum se arat în figura 4.4. Fasciculul de evi este caracterizat prin pasul
transversal s1 (distan a dintre axele a dou evi vecine de pe acela i rând m surat în direc ie
normal pe direc ia de curgere), pasul longitudinal s2 (distan a dintre axele a dou rânduri
vecine de evi m surat în direc ia curgerii fluidului), diametrul exterior d al evilor, modul de
dispunere a terilor în fascicul i prin num rul N de rânduri de evi în direc ia curgerii flui-
dului. De regul , pentru un fascicul de evi, m rimile s1, s2 i d sunt constante atât în direc ia
curgerii cât i în direc ie transversal .
Curgerea fluidului peste un fascicul de evi este complex , datorit , influen ei
reciproce a evilor vecine, diferind astfel de curgerea peste un cilindru singular. Regimul de
curgere a fluidului poate fi laminar sau turbulent, depinzând între altele de regimul de curgere
neperturbat a fluidului din por iunea amonte a fasciculului tubular. În aplica iile practice se
caut realizarea regimului turbulent de curgere, fasciculul tubular fiind el însu i un promotor
de turbulen ; regimul turbulent permite ob inerea unor valori mai ridicate ale coeficientului
de convec ie a in compara ie cu regimul laminar.
Transferul de c ldur în curgerea turbulent depinde de caracteristicile stratului limit
la suprafa a peretelui evilor. Pân la o valoare critic a criteriului Reynolds Re < Recr,
curgerea în stratul limit este laminar , iar pentru Re>Recr, stratul limit devine turbulent,
înregistrându-se o cre tere în m rime a lui . Spre deosebire de cilindrul singular, la care Recr
» 2 105, la un fascicul de evi Recr » 1 105, unde criteriul Re este calculat cu viteza în
sec iunea de curgere minim a fasciculului i cu diametrul exterior al evii.

Fig. 4.4. A ezarea evilor într-un fascicol: a — paralel ; b — alternat .

42
 La un fascicul de evi parcurs transversal de un fluid, se disting din punctul de vedere
al stratului limit trei regimuri de curgere i de transfer de c ldur : laminar, mixt i turbulent.
Pentru Re < Recr = 1 105 i anume în domeniul 1 103 < Re < 1 105, cel mai des întâlnit în
aplica iile tehnice, regimul de curgere este mixt, respectiv pentru o eava din fascicul partea
din fa a stratului limit este laminar , iar partea din spate turbulent .
Curgerea fluidului peste evile din primul rând, atât la a ezarea paralel cât i alternat ,
este similar curgerii în jurul unui cilindru singular. Curgerea peste rândurile urm toare de
evi depinde de modul de a ezare a evilor în fascicul. La a ezarea paralel , evile din rândul
al doilea i urm toarele sunt plasate în regiunea turbulent a evilor din amonte, regiune în
care circula ia fluidului este redus , curgerea principal f cându-se prin culoarele dintre evi.
Datorit acestui fapt, atât partea din fa cât i cea din spate a evilor a ezate paralel
sunt mult mai pu in afectate de curgerea fluidului în compara ie cu cilindrul singular sau cu
evile din primul rând. La a ezarea alternat , curgerea peste evile din interiorul fasciculului
practic nu difer de curgerea peste evile din primul rând.
Elementele prezentate mai sus determin caracteristicile proceselor de transfer de
c ldur i de pierderi de presiune, a ezarea alternat realizând valori mai ridicate ale
coeficientului de convec ie, dar cu pierderi de presiune mai ridicate în compara ie cu a ezarea
paralel cu acelea i date geometrice i debit de fluid.
În fine, trebuie remarcat faptul c valoarea medie a coeficientului de convec ie nu este
constant pentru întregul fascicul, ci se modific cu num rul de rânduri de evi N. Pentru
primul rând de evi, transferul de c ldur este determinat de turbulen a ini ial a curgerii;
pentru rândurile urm toare, coeficientul cre te treptat, datorit intensific rii turbulen ei la
rândurile ulterioare, în func ie de a ezarea evilor în fascicul, atingând în final o valoare
constant .
Datorit complexit ii procesului de curgere peste fascicule de cilindri, rela iile de calcul
pentru transferul de c ldur i pierderile de presiune sunt mai pu in precise decât la curgerea
prin interiorul tuburilor cilindrice i canalelor.

4.3.2. Transferul de c ldur

Curgere paralel . În cazul în care curgerea fluidului este paralel cu axele evilor din
fascicul, procesul de transfer de c ldur este similar curgerii fluidului prin interiorul unui
canal. Astfel, se poate utiliza ecua ia lui Miheev din tabelul 8.1, în care s-a determinat cu
rela ia (8.44) diametrul hidraulic echivalent.
La curgerea turbulent a apei, paralel cu un fascicul de evi cu diametrul d i pasul s,
Weisman recomand rela ia:
1
Num  C  Re 0m,8  Prm3 (4.18)
în care propriet ile fizice se stabilesc la temperatura medie a stratului limit . Constanta C are
urm toarele valori, în func ie de pasul relativ s d-1:
- la a ezarea paralel a evilor în fascicul:
s
C  0,042  0,024 , pentru 1,1 < s d-1 < 1,3 ;
d
-la a ezarea alternat (triunghiular ) a evilor în fascicul:
s
C  0,026  0,006 , pentru 1,1 < s d-1 < 1,5.
d
Curgere transversal . Pentru calculele inginere ti, coeficientul mediu de convec ie
pentru fasciculul de evi în curgere transversal stabilizat (cu excep ia primelor rânduri de
evi) se determin cu corela ii de forma Nu  C  Re m  Pr n . Aplicarea acestei ecua ii necesit
alegerea unei viteze de referin , viteza efectiv a fluidului fiind continuu variabil la tra-
versarea fasciculului de evi. Ca vitez de referin pentru calculul criteriului Reynolds se

43
folose te, de regul , viteza maxim a fluidului, care apare în sec iunea minim de curgere
dintre dou evi vecine; aceast sec iune minim poate ap rea în direc ie normal sau oblic
fa de direc ia de curgere. La a ezarea paralel a evilor (fig. 4.4, a), viteza maxim se
s
calculeaz cu rela ia wmax  w 1 . La, a ezarea alternat a evilor (fig. 4.4, b), dac
s1  d
2
s 
s1   1   s22 , viteza maxim se determin cu rela ia precedent , adic , iar dac
2
2
s  s1
s1   1   s22 viteza maxim este wmax  w .
2  s1 
2

   s2  d
2

2
În tabelul 4.1 sunt date câteva din rela iile mai utilizate la calculul convec iei
transversale pentru fascicule de evi. în rela iile lui Isacenko i Kays, criteriul Reynolds este
w d w d
definit prin formula Re f  max , iar în rela ia lui Eishenden-Saunders prin Re m   .
f m
Coeficientul N ine seama de modificarea valorii medii a coeficientului de convec ie
cu num rul de rânduri de evi N. Dup datele indicate de Miheev, pentru primul rând de evi
(N = 1), N = 0,6 la a ezarea paralel si alternat , pentru al doilea rând de evi (N = 2), N =
0,9 la a ezarea paralel i N = 0,7 la a ezarea alternat , iar pentru N ³ 3, N = l la ambele
moduri de a ezare. Kays consider c stabilizarea procesului se face pentru N ³ 10, pentru
primele 10 rânduri indicând valorile coeficientului N din tabelul 4.1. Pentru curgerea
transversal în regim laminar peste un fascicul paralel de evi, Meece propune pentru N
exprimarea sub forma :
0 ,18
N  10 
  (4.19)
 N 10  N 
Pentru calculul transferului de c ldur la fascicule de evi, Grimison a propus o
corela ie de forma ecua iei (4.6), adic :
n
 d  w d  1
 C  max   Prm3 (4.20)
m  m 
s1 s
în care constantele C i n sunt date în tabelul 4.4, în func ie de pa ii relativi i 2 . Viteza
d d
wmax corespunde sec iunii minime de curgere între evi, iar propriet ile fizice se aleg la
temperatura medie a stratului limit tm = 0,5 (tf + tp). Valorile m rimilor C i n din tabelul 4.4
corespund pentru un fascicul cu N ³ 10 rânduri de evi. Pentru N < 10, valoarea lui a ob inut
cu formula (4.20) i tabelul 4.4 se înmul e te cu coeficientul de corec ie N propus de Kays
(tab. 4.1).
Rela iile de calcul propuse de Miheev pentru convec ia la curgerea transversal peste
fascicule de evi sunt urm toarele:
- la a ezarea paralel a evilor, pentru Ref < 103:
0 , 25
 Pr f 
Nu f  0,56  Re  Pr
0, 5 0 , 36   (4.21)
f f  Pr 
 p 
iar pentru Ref >103:
0 , 25
 Pr f 
Nu f  0,22  Re 0 , 65
 Pr 0 ,36   (4.22)
f f  Pr 
 p 

44
 - la a ezarea alternat a evilor, pentru Ref < 103
0 , 25
 Pr f 
Nu f  0,56  Re  Pr
0, 5 0 , 36   (4.23)
f f  Pr 
 p 
iar pentru Ref >103:

0 , 25
 Pr f 
Nu f  0,40  Re  Pr
0, 6 0 , 36   (9:24)
f f  Pr 
 p

Rela iile (4.21)—(4.24) dau valoarea medie a lui pentru un num r de rânduri de evi
N ³ 3. Pentru N < 3, se determin cu ajutorul coeficien ilor de corec ie N, propu i de
Miheev i men iona i mai sus.

Valorile constantelor C i n din formula (4.20) Tabelul 4.4

A ezarea s2 s1 s1 s1 s1
evilor = 1,25 = 1,5 =2 =3
d d d d d
C n C n C n C n
Paralel 1,25 0,386 0,592 0,305 0,608 0,111 0,704 0,0703 0,752
1,5 0,407 0,586 0,278 0,620 0,112 0,702 0,0753 0,744
2 0,464 0,570 0,332 0,602 0,254 0,632 0,220 0,648
3 0,322 0,601 0,396 0,584 0,415 0,581 0,317 0,608
Alternat 0,6 0,236 0,636
0,9 0,495 0,571 0,445 0,581
1,0 0,552 0,558
1,125 0,531 0,565 0,575 0,560
1,25 0,575 0,556 0,561 0,554 0,576 0,556 0,579 0,562
1,5 0,501 0,568 0,511 0,562 0,502 0,568 0,542 0,568
2 0,448 0,572 0,462 0,568 0,535 0.556 0,498 0,570
3 0,344 0,592 0,395 0,580 0,488 0,562 0,467 0,574

Coeficientul de convec ie mediu pentru întregul fascicul de evi cu N rânduri se

calculeaz cu expresia :
N

 i  Si
  i 1
N
(4.25)
Si 1
i

în care i este coeficientul de confec ie pentru evile din rândul i, unde i =1,2, ... N, iar Si este
aria suprafe ei de schimb de c ldur a tuturor evilor din rândul i.
Curgere oblic . La curgerea oblic a fluidului peste un fascicul de evi sub unghiul
ascu it cuprins între direc ia de curgere i axa evilor din fascicul, coeficientul de convec ie
se determin din rela ia:
       90 (4.26)
în care 90º este coeficientul de convec ie al fasciculului la curgerea transversal , iar un
coeficient de corec ie pentru curgerea oblic cu valorile din tabelul 4.5.

45
 Coeficientul de corec ie din rela ia (4.26) Tabelul 4.5
° 90 80 70 60 50 40 30 20 10
1,00 1,00 0,98 0,94 0,88 0,78 0,67 0,52 0,42

Proiectarea fasciculelor tubulare pentru schimb toarele de c ldur . În proiectarea

sau alegerea schimb toarelor de c ldur pentru aplica iile industriale, trebuie considerate
consumul de energie pentru vehicularea fluidelor i costul ini ial al aparatului. Cercet rile
efectuate au ar tat c utilizarea unor pa i transversali i longitudinali ai fasciculului de evi cât
mai mici posibil conduce la cel mai sc zut consum de energie de pompare pentru o sarcin
termic dat a aparatului. De asemenea, pa ii mai redu i permit folosirea unor mantale mai
mici, deci realizarea unor aparate mai compacte cu un cost mai sc zut. Comparativ, a ezarea
paralel i alternat au performan e pu in diferite, prima fiind mai u or de cur at de depuneri.
s s
Elementul care limiteaz reducerea pa ilor relativi 1 i 2 îl constituie calculul mecanic al
d d
s
pl cilor tubulare. Se recomand ca pasul minim s aib valoarea =1,25, iar la a ezarea
d
paralel a evilor, intersti iul minim pentru circula ia fluidului între dou evi vecine s fie de
6,5 mm.

46
 PARTEA A II -A

APLICA II PRACTICE

5. DIMENSIONAREA UNUI BOILER

S se dimensioneze un aparat de schimb de c ldur cu acumulare (boiler) utilizat

pentru prepararea apei calde. Agentul de înc lzire este apa cald cu temperatura de t1' = 75 °C,
cu un debit m1 = 1 kg s-1. Boilerul trebuie s înc lzeasc m2 = 8 t ap de la temperatura t2' =
10 °C pân la t2" = 50°C în 4 ore.
Presiunea de lucru a boilerului este pn = 5 bar.

REZOLVARE
Având în vedere c atât temperatura curent a fluidului primar (t1) cât i temperatura
fluidului înc lzit (t2) sunt variabile în timp (fig. X.1) bilan ul termic pentru un interval de timp
d i un randament al izola iei aparatului iz se scrie sub forma:

Q = ks S t = iz m1 c1 (t1' - t1) d = m2 c2 dt, W

Considerând varia ia momentan a temperaturii de-a lungul suprafe ei de schimb de
c ldur la momentul (fig. 5.1), între cele dou fluide exist o diferen medie de temperatur
dat de expresia :
t1  t1
t  , C
t1  t1
ln
t1  t 2

Înlocuind în ecua ia de bilan valoarea t de mai sus, se ob ine înc rcarea termic a
suprafe ei de schimb de c ldur :
t1  t 2 W  k S t  t
k  S   iz  m1  c1  ln , sau C   ln 1 2
t1  t 2  K   iz  m1  c1 t1  t 2
Sco ând de aici valoarea temperaturii t1 i înlocuind-o în ecua ia de bilan se ob ine:
t1  t 2  t1  t 2   e C
sau
 iz  m1  c1
m2  c 2
 
 1  e C  d 
dt
t1  t 2
Presupunând c randamentul izola iei iz i coeficientul global de schimb de c ldur ks
au valori medii constante, prin integrarea ecua iei de mai sus se ob ine:

 iz  m1  c1
m2  c2
 
 1  e C    ln
t1  t 2
t1  t 2
Din aceast ecua ie se ob ine:
kS  1 m2  c 2 t  t 
C   ln1    ln 1 2 
 iz  m1  c1    iz  m1  c1 t1  t 2 

47
 Fig. 5.1. Diferen a medie de temperatur

Se poate admite ini ial egalitatea c ldurii specifice a apei calde i reci (c1=c2) i
considerând randamentul izola iei iz=0,9 se ob ine:
 1 8000 75  10 
C   ln1    ln   0,888
 4 0,9  36001 75  50 
Între temperatura de intrare a fluidului cald în aparat i temperatura de ie ire exist o
diferen de temperatur (fig 5.1) dat de:
t1fin  t1in
t  , C
t1  t1in
ln
t1  t1fin

Pentru =0, t1=t1" i t2=t2', se înlocuiesc valorile în expresia lui t1 de mai sus i se
ob ine:
t1fin  t 2  t1  t 2   e C
Pentru = max, t1=t1fin" i t2=t2" se ob ine:
t1fin  t 2  t1  t 2   e C
Temperatura medie a fluidului primar va fi:

t1m  t1 
t1
 t1  2 2

t   t    1  e C  C 
2 t  t
2  ln 1 2
t1  t 2
50  10  1  e 0,888 
t1m  75   62,6 C 
75  10
2  ln
75  50
Diferen a medie de temperatur între temperaturile de intrare ale fluidului primar i
secundar notat cu t2 va fi:

t 2 
t 2  t 2  C 
 
t1  t 2
ln
t1  t 2
Temperatura medie a fluidului secundar va fi:

48
 t 2 m  t1 
t 2  t 2   75  50  10  33,1 C 
t  t 75  10
ln 1 2 ln
t1  t 2 75  50
Diferen a dintre temperaturile medii ale celor dou fluide este:

tm = t1m – t2m = 62,6 – 33,1 = 29,5

Se consider c agentul primar circul prin evi de alam dispuse în serpentin cu
diametrul ales de/di = 12/10 mm.
Se alege o vitez de curgere a apei în evi de w1=1,2 m s-1 i rezult astfel num rul
necesar de evi a ezate în paralel:
m1 4 1
n    10,8 buc
  d i2   0,012  1,2  981
 w1  1
4
Rela ie în care 1 = 981 kg m-3 corespunde temperaturii medii a apei t1m = 62,6 .
Se adopt n=10 evi i se recalculeaz viteza rezultând w1=1,298 m s-1.
Se admite c pe suprafa a exterioar a evilor exist depuneri de grosime p=0,5 mm, având
-1 -1
p= 2 W m K .
Rezult astfel diametrul exterior al evilor:

de'=de+2 p = 13 mm
La temperatura medie t1m = 62,6 propriet ile fizice ale apei sunt:
p= 0,655 W m-1 K-1, 1 = 981 kg m-3, c1 = 4180 J kg-1 K-1, 1 = 0,46 10-6 m2 s-1, Pr1= 2,88.
Cu aceste valori se calculeaz :
w1  d i 1,298  0,01
Re1    2,82  10 4
1 0,46  10 6

Deoarece Re1 > 104 pentru determinarea coeficientului de convec ie 1 se utilizeaz

rela ia criterial :
0 , 25
 Pr f 
Nu1  0,021   l  Re10,8  Pr10, 43   
 Pr 
 p 
În care coeficientul de corec ie l = 1, deoarece l/di > 50.
La prima aproxima ie se consider temperatura peretelui interior al evii tp1 = 60 ,
temperatur la care Prp = 2,99, i rezult :
0 , 25

Nu1  0,021  1  2,82  10  2,88   
 2,88 
4 0,8
2,99
 0 , 43
 119,3
 
 0,655  W 
1  Nu1  1  119,3   7814  2
di 0,01  m  K 
Fluxul unitar longitudinal de c ldur transmis pe 1 m lungime de eav ql1 prin
peretele interior va avea valoarea:

ql1 = di 1 (t1m - tp1) = 0,01 7814 (62,6 - 60) = 639 W m-1

49
 Se recalculeaz pentru o alt temperatur a peretelui i anume tp1 = 50 , i se ob ine:
Nu1 = 114; 1= 7450 W m-2 K-1, ql1 = 2960 W m-1.
Se admite în interiorul boilerului regim de curgere laminar pentru agentul primar
datorit volumului mare al boilerului i mi c rii gravita ionale.
Se utilizeaz prin urmare pentru calculul coeficientului de convec ie între pere ii exteriori ai
evilor de ap i agentul primar 2 rela ia criterial :

Nu2 = 0,4 (Gr2 Pr2)0,25

Propriet ile agentului primar se determin la temperatura medie a acestuia în stratul
limit termic considerat ca fiind t2 = 0,5 (tp2+t2m).
Se admite temperatura suprafe ei exterioare a depunerilor de piatr tp2 = 60 , de
unde se ob ine t2 = 0,5 (60+33,1) = 46,55 .
Parametrii termofizici ai agentului secundar pentru aceast temperatur sunt:
-1 -1 -4 -1 -6 2 -1
2= 0,635 W m K , 2 = 4,21 10 K , 2 = 0,607 10 m s , Pr2= 3,95.
Valori cu care se calculeaz criteriul Grasshof:

g  d e    2  t p 2  t 2 m  9,81  0,0133  4,21  10 4  60  33,1

3
Gr2    1,58  105
2 2

0,607  10  6 2

Rezult :
Nu2 = 0,4 (Gr2 Pr2)0,25 = 0,4 (1,58 105 3,95)0,25 = 6,74
 0,635  W 
 2  Nu 2  2  6,74   329  2
d e 0,013  m  K 

Fluxul unitar longitudinal pe peretele exterior va fi:

ql2 = d e' 2 (tp2 - t2m) = 0,013 329 (60 – 33,1) = 361 W m-1

Se admite o nou temperatur a stratului exterior de

depuneri de piatr tp2 = 50 , i reluând calculele se ob ine:

Gr2 = 3,36 105, Nu2 = 13,83; 2= 669 W m-2 K-1, ql2 = 456 W m-1

Cu valorile ql1 i ql2 a fluxurilor termice longitudinale

calculate pentru temperaturile peretelui evilor de 50 i 60 , se
traseaz diagrama din figura 5.2.
Se neglijeaz rezisten a conductiv a peretelui evii i ca

Fig. 5.2 urmare, c derea de temperatur în perete este nul . Fluxul de

c ldur longitudinal conductiv prin depunerile de piatr este:

t p1  t p 2 t p W 
qlp    157,8  t p  m 
1 d e 1 0,013
ln ln
2 p d e 2 2 ,0,12

50
 Din condi ia ql1=ql2 se ob ine cu ajutorul
diagramei din fig. 5.2 dependen a ql = ql1 = ql2 =
f( tp). Se reprezint aceast dependen împreun cu
func ia qlp = f( tp) în figura 5.3 i punând condi ia ql
= ql1 = ql2=qlp se ob ine:
tp1 = 59,8 , tp2 = 55,5 , ql = 686 W m-1.
Coeficientul global de transfer de c ldur
raportat la suprafa a exterioar a evii de alam se
determin cu rela ia:
ql 686 W
k   569 2
  d e  t m   0,013  29,5 m K
Fig. 5.3 Se determin suprafa a de schimb de c ldur :

S
m1  c1  C 1  4180  0,888
k

569
 6,52 m 2  
Se calculeaz lungimea unei evi:
S 6,52
l   16 m
  d e  n   0,012  10
Capacitatea boilerului se determin inând cont de densitatea agentului rece care se
înc lze te la temperatura final t2" = 50 , temperatur la care 2 = 988 kg m-3 i rezult
volumul boilerului:

V
D2 8000

 2 988
 8,1 m 3 
Dac se admite diametrul interior al mantalei Di = 1500 mm se poate determina
lungimea boilerului:
4 V 4  8,1
L   4,58 m
  Di2   1,5 2
În fig 5.4 se prezint dimensiunile principale ale boilerului.
Calculul grosimii peretelui mantalei se
realizeaz pentru presiunea pn = 5 bar.
Efortul unitar maxim admis în perete este:
r 38  daN 
a    8,95 
 mm 
2
Cr 4,25
unde: r – rezisten a la rupere care pentru OL 38 este 38
daN mm-2, Cr coeficient de rezisten raportat la
Fig. 5.4 rezisten a de rupere pentru temperatura de 20 ,
Cr=4,25.
Grosimea a peretelui mantalei boilerului se determin cu expresia
p n  Di 5  1500
 a  1  7 mm
200   a  pn    200  8,95  5  0,7
În care este coeficientul de corec ie al grosimii pentru construc iile sudate cu sudur
realizat manual pe o singur parte =0,7 iar a este adaosul de coroziune a= 1 mm.
Prin urmare, grosimea peretelui mantalei boilerului este =7 mm.

51
 VARIANT
S se determine timpul de înc lzire al apei într-un schimb tor de c ldur cu acumulare
(boiler), cunoscând urm toarele date. Apa cu presiunea p = 5 bar se înc lze te de la t'2 = 20
la t"2 = 60 , utilizând pentru înc lzire un debit de m1 = 0,5 kg s-1 ap cald cu temperatura
t'1 = 80 . Boilerul are o capacitate m2 = 300 kg. Serpentina de înc lzire cu suprafa a de 1 m2
este construit din evi de o el cu de/di = 34/30 mm ( a se vedea exemplul precedent).
S se verifice mantaua aparatului din punct de vedere al rezisten ei. Diametrul interior
al mantalei este Di=500 mm, iar grosimea peretelui este =5 mm.
Calculul se va efectua pentru evi curate, f r depuneri.

REZOLVARE
Se va lua în considerare regimul nesta ionar pentru transferul de c ldur între cele
dou fluide din aparat, iar în perioada de înc lzire se ob ine urm toarea ecua ie
adimensional :
kS  1 m2  c 2 t  t 
C   ln1    ln 1 2 
 iz  m1  c1    iz  m1  c1 t1  t 2 
În aceast rela ie sunt dou necunoscute: coeficientul global de schimb de c ldur i
timpul de înc lzire . Prin urmare se va recurge la metoda aproxima iilor succesive pentru
rezolvarea problemei.
Se admit urm toarele valori ini iale k = 500 W m-2 K-1, iz = 0,9, c1 = 4186 J kg-1 K-1
pentru care rezult corespunz tor suprafe ei de schimb de c ldur de 1 m2:
kS 500  1
C   0,2655
 iz  m1  c1 0,9  0,5  4186
Se utilizeaz valorile temperaturilor prezentate în fig 5.1 i rezult :
- Temperatura medie a agentului primar (apei de înc lzire):

t1m  t1 
t 2  t 2   1  e C  C 
 
t1  t 2
2  ln
t1  t 2
60  20  1  e 0, 2655 
t1m  80   75,7 C 
80  20
2  ln
80  60
- Temperatura medie a agentului secundar (apei reci):

t 2 m  t1 
t 2  t 2   80  60  20  43,6 C 
t  t 80  20
ln 1 2 ln
t1  t 2 80  60
- Diferen a medie de temperatur între cele dou fluide:
tm = t1m – t2m = 75,7 – 43,6 = 32,1
La temperatura medie t1m=75,7 , propriet ile fizice ale apei sunt:
= 0,6641 W m-1 K-1, c1 = 4,1927 kJ kg-1 K-1, 1 = 0,392 10-6 m2 s-1 , 1 = 975,2 kg m-
3
, Pr1 = 2,42.
Viteza de circula ie a apei în evile serpentinei de înc lzire este:

52
 m1 4  0,5 m
w1    0,242  
  d i2   0,03  3  975,2
2
s
 n  1
4
Pentru calculul coeficientului de convec ie 1 între apa cald i peretele interior al
evilor de înc lzire se determin regimul de curgere:
w1  d i 0,242  0,03
Re1    1,853  10 4
1 0,392  10 6

Întrucât Re1 > 10 se folose te pentru determinarea lui 1 ecua ia criterial :

4

0 , 25
 Pr f 
Nu1  0,021   l  Re10,8  Pr10, 43   
 Pr 
 p 
În care coeficientul de corec ie l = 1 deoarece l/di > 50.
La prima itera ie temperatura peretelui interior al evii se consider tp1 = 70 , iar la
aceast temperatur , pentru ap , Prp = 2,56:
0 , 25

Nu1  0,021  1  1,853  10 
4 0,8
 2,42 0 , 43  2,42 
   78,6
 2,56 
Rezult
1 0,6641  W 
1  Nu1   78,6   1738  2
di 0,03  m  K 
Fluxul de c ldur longitudinal:

ql1   i    d i  t1m  t p   1738    0,03  74,3  70  704  

W 
m
La o noua iteratie se admite tp2 = 60 , si repetand calculele se obtine:
Nu1 = 75,5; 1 = 1670 W m-2 K-1; ql1 = 2250 W m-1
Considerand pentru apa rece din boiler un regim de curgere corespunzator convectiei
libere in regim laminar, pentru care 105 < Gr Pr < 108, ecuatia criteriala recomandata pentru
calculul lui 2 este:
Nu 2  0,4  Gr  Pr 
0, 25

in care temperatura determinanta este temperatura medie a stratului limita termic al apei la
peretele exterior al tevilor:
t2 = 0,5 (tp + t2m) [ºC]
Se admite temperatura peretelui exterior al evii tp2 = 70 .
Temperatura medie a stratului limit termic va fi t2 = 0,5 (70+43,6) = 56,8 .
La aceast temperatur propriet ile fizice ale apei sunt: 2 = 0,6479 W m-1 K-1, 2 =
0,499 10-6 m2 s-1 , 2 = 5,02 10-4 K-1, Pr1 = 3,17.
Se calculeaz coeficientul de convec ie 2 de la apa rece care se înc lze te la peretele
exterior al evilor de înc lzire:

g  d e    2  t p  t 2 m  9,81  0,0343  5,02  10 4  70  43,6

3
Gr    2,05  10 7
22
0,499  10 6  2

Rezult :
Nu2 = 0,4 (2,05 107 3,17)0,25 = 35,8
53
 2 0,6479  W 
 2  Nu 2   35,8   682  2
de 0,034  m  K 
Fluxul termic unitar longitudinal va fi:

ql2 = de 2 (tp - t2m) = 0,034 682 (70 – 43,6) = 1922 W m-1

La a doua itera ie se admite temperatura

peretelui exterior al evii tp2 = 60 .
Se repet calculele i se ob ine:
t2 = 51,8 , Gr2 = 1,022 107, Nu2 = 30,8,
-2 -1 -1
2 = 583 W m K , ql2 = 1018 W m .
Cu valorile calculate pentru cele dou
perechi de fluxuri de c ldur ql2 i ql2 se traseaz
diagrama din fig. 5.5.
Din condi ia de egalitate a fluxurilor
rezult : tp = 65,1 , ql = 1470 W m-1 .
Coeficientul global de schimb de c ldur
raportat la suprafa rezult din:
ql 1470  W 
k   417  2
  d e  t m   0,034  35,7  m  K 
Se reia calculul m rimilor caracteristice
pentru tp = 65,1 .
La aceast temperatur se ob ine:
C= 0,238, t1m = 76,14 , t2m = 43,65 ,
Fig. 5.5 tm = 32,49 .
Pentru tp= 70 se ob ine:
Nu1 = 78,8, 1 = 1750 W m K , ql1 = 1012 W m-1
-2 -1

Pentru tp= 60 se ob ine:

Nu1 = 75,8, 1 = 1682 W m-2 K-1, ql1 = 2560 W m-1
Cu aceste valori i având în vedere c fluxul ql2 nu este afectat de modificarea
constantei C, din diagrama din fig. 5.5 se ob ine:
tp = 66,2 , ql = 1580 W m-1
pentru care rezult :
ql 1580  W 
k   455  2
  d e  t m   0,034  32,49  m  K 
Valoarea de mai sus se adopt ca valoare final i se ob ine:
kS 455  1
C   0,241
 iz  m1  c1 0,9  0,5  4186
La temperatura medie t2m = 43,65 , c ldura specific a apei are valoarea: c2 = 4,1792
kJ kg K-1.
-1

Timpul de înc lzire a volumului de ap din boiler este:

m2  c 2 t1  t 2 295  4,1792 80  20
 ln  ln  3360 s 
  
 iz  m1  c1  1  e C t1  t 2 0,9  0,5  4,186  1  e 0, 241 80  60 
Verificarea la rezisten a mantalei aparatului.

54
 Efortul unitar care ia na tere în peretele mantalei se determin cu rela ia:
p  Di p
 
200     200
În care: p – presiunea nominal de func ionare, p=5 bar; Di – diametrul interior al
mantalei aparatului Di = 500 mm; – grosimea peretelui mantalei (aleas ) = 5 mm; –
coeficient de sl bire a rezisten ei pentru construc ii sudate, = 0,7.
Reyult :
5  500 5  daN 
   3,6 
200  5  0,7 200  mm 
2

 38
Întrucât = 3,6 daN mm-2 <  a  r   8,45 daN  mm 2 mantaua rezist .
Cr 4,5
S-a considerat rezisten a de rupere r pentru OL 38, r = 38 daN mm-2 i coeficientul
de siguran Cr = 4,5.

6. CALCULUL TERMIC I HIDRAULIC AL UNUI GENERATOR

DE VAPORI DE AP U OR SUPRAÎNC LZI I

Agentul de înc lzire este ap supraînc lzit la presiunea p1 = 160 bar care are la intrare
' "
temperatura t1 = 330°C, iar la ie ire t1 = 280°C. Vaporii de ap au la ie ire presiunea p2 = 70
" '
bar i temperatura la t2 = 310°C, iar apa la intrare in generator t2 = 50°C. Debitul de abur
produs D2 = 100 t/h ; randamentul generatorului de vapori  = 0,99.
Solu ia constructiv aleas este un generator de vapori cu evi drepte: într-o manta
cilindric , agentul primar ap supraînc lzit circulând în interiorul evilor de sus în jos, iar apa
care se vaporizeaz , prin spa iul dintre evi, în contracurent. evile sunt a ezate pe exagoane
concentrice într-o- carcas intermediar de sec iune hexagonal ca în figura 6.1. Diagrama de
varia ie a temperaturilor celor dou fluide în schimb tor este prezentat ; în figura 6.2.

REZOLVARE
Generatorul de vapori prezint trei zone :a) zona de preînc lzire a apei ; b) de vaporizare ;
c) de supraînc lzire a vaporilor satura i.
Debitul de agent primar (ap supraînc lzit ) necesar, rezult din ecua ia de bilan termic:


D2 i"2  i'2  100  10 3 2874  215 ,3 
 9 ,397  10 5 kg / h
  i1  i1 
D1  
' " 0 ,99 1518  1232 ,2 
Debitele de c ldur primite de agentul secundar (apa ce se vaporizeaz ) pe cele 3 zone
sunt:

 
Q pr  D2 i'2sat  i'2  100  10 3 1267 ,4  215 ,3   1.0521  10 8 kJ / h 
Qvap  D2 i'2sat  i'2sat   100  10 3 2772  1267 ,4   1.5046  10 8 kJ / h
Qsi  D2 i'2  i'2sat   100  10 3 2874  2772   0 ,102  10 8 kJ / h 

55
 Fig. 6. 1 Fig. 6.2

Temperatura agentului primar la ie irea din fiecare zon rezult din ecua ia de bilan
termic pe fiecare zon func ional a generatorului de vapori:

Qsi 0 ,102  108

i1s  i'2   1518   1507 kJ / kg 
  D1 0 ,99  9 ,397  105

0
care corespunde la temperatura de t1s  328 ,4 C

Qvap 1,5046  108

i1v  i1s   1507   1345,26 kJ / kg 
  D1 0 ,99  9 ,397  105

0
care corespunde la temperatura t1v  301,6 C
Diferen ele medii de temperaturi pe fiecare zon a, b i c sunt :
Zona de preînc lzire a apei :

t ma 
t1"  t'2   t1v  t sat  280  50   301,6  285 ,8 
  80 grd 
t"  t' 280  50
ln 1 2 ln
t1v  t sat 301,6  285 ,8

56
 Zona de vaporizare :

t1s  t1v 328 ,4  301,6

t mb    27 grd 
t1s  t sat 328 ,4  285 ,8
ln ln
t1v  t sat 301,6  285 ,8

Zona de supraînc lzire

t mc 
t1'  t'2'  t1s  t sat  330  310   328 ,4  285 ,8 
  29 ,89 grd 
t'  t" 330  310
ln 1 2 ln
t1s  t sat 328 ,4  285 ,8

Temperaturile medii a celor dou fluide pe fiecare zon au urm toarele valori :
Zona de preînc lzire :

t1m 
a
t1v  t1"
2

301,6  280
2
 290 ,8 0C ;  
t 2m  t1m  t ma  290 ,8  80  210 ,8 0C
a a
 
Zona de vaporizare :

t 2m  t 2sat  285 ,8 0 C ;
b
 
t1m  t2m  tmb  285 ,8  27  212 ,8 0 C
b b
 
Zona de supraînc lzire

t1m 
c
t1'  t1' s
2

330  328 ,4
2
 329 ,2 0 C  
t 2m  t1m  tmc  329 ,2  29 ,89  299 ,31 0C
c c
 
Dimensionarea preliminar a generatorului. Se aleg evi cu di = 15 mm, de = 18
mm din o el special cu conductibilitatea termic  = 11,63 W/m K. Se alege viteza medie de
curgere a agentului primar w1 = 5 m/s.
Volumul specific mediu al agentului primar este v1m = 1,4235-10-3 m3/kg. Din ecua ia
continuit ii rezult num rul de evi cu de /dt = 18/15 mm :

D1  v1m 9 ,397  10 5  1,4235  10 3  4

N   420buc 
  d i2 3600  5    0 ,015 2
w1
4

57
 evile se a az pe n = 13 hexagoane concentrice cu pasul s = 23 mm. Rezult N = 469
evi cu pasul relativ s/de = 1,28.
Diametrul hexagonului care formeaz carcasa intermediar este :

Di1  1  n   s  213  1  23  644 mm  0 ,65 m

Diametrul interior al carcasei exterioare a generatorului se ia Di2 = 700 mm.

Suprafa a necesar de schimb de c ldur .
a) Zona de preînc lzire. Regimul de curgere pentru agentul primar.
Viteza medie efectiv de curgere prin cele 469 evi a agentului primar este:

D1  v1m 9 ,397  10 5  1,4235  10 3  4

w1    4 ,48m / s 
  d i2 3600  469    0 ,015 2
N
4
Valoarea criteriului Reynolds pentru apa supraînc lzit este :

w1  d1 4 ,48  0 ,015
Re1    501440
1  v1m 94 ,144  10  6  1,4235  10  3

unde este vâscozitatea dinamic a apei supraînc lzite 1= 94,144 [N s/m2].
Ecua ia criterial care poate fi utilizat pentru calculul coeficientului de convec ie 1
este :

Nu1  0 ,024  Re10 ,8  Pr10 ,37

1  c p1 94 ,144  10 6  5 ,258  10 3
Pr1    0 ,866
1 0 ,571

Nu1  0 ,024  5014400 ,8  0 ,866 0 ,37  826 ,9;

 
1  0 ,571 W / m 2  K ; c p1  5 ,258 kJ / kg  K 

Coeficientul de convec ie pentru agentul primar va fi atunci

 1  Nu1
di
10 ,571
0 ,015
 31477 W / m 2 K
 826 ,9  
Viteza medie de curgere a agentului secundar (ap în zona de preînc lzire) este:

D2  v2m
w2  m / s
3600  S 2

Conform figurii 6.1 sec iunea de curgere a agentului secundar este:

58
 S2 
3 3 2
8
 Di  N
1
  d e2 3 3
4

8

 0 ,65 2  469  0 ,018 2  0 ,155 m 2
4
 
D2  v2m 100000  1,167  10 3
w2    0 ,209 m / s 
3600  S 2 3600  0 ,155

Diametrul echivalent al sec iunii de curgere d ech2 :

4  S2
d ech2  m
P

P  N    d e  3  Di1  469    0 ,018  3  0 ,65  28 ,47 m

Regimul de curgere pentru agentul secundar

w2  d ech2 0 ,209  0 ,028

Re2    28828
 2  v2 135 ,33  10 6  1,1678  10  3

Pentru curgerea apei de a lungul unui fascicul de evi în regim turbulent, ecua ia
criterial utilizat pentru calculul coeficientului de convec ie 2 este:

0 ,25
 Pr  s s 
Nu 2  0 ,021  Re10 ,8  Pr10 ,43  2   1 2 
 Pr   d2 
 2p   e 

unde Pr2 este valoarea criteriului Pr calculat la temperatura :

 2  c p2 135 ,33  10 6  4 ,525  10 3

Pr2    0 ,922
2 0 ,664

Se alege temperatura peretelui egal cu media aritmetic a temperaturii celor dou

fluide (eroarea fiind neglijabil întrucât criteriile Pr pentru cele dou temperaturi au valori
apropiate)

t1m  t 2
tp 
a
2
ma

290 ,8  210 ,8
2
 250 ,8 0 C  
Corespunz tor acestei temperaturi:

2  0 ,624W / m; c p 2  4 ,828 kJ / kg  K ; 2  109 ,836  10 6 N  s / m 2

109 ,836  10 6  4 ,828  10 3

Pr2 p   0 ,8498
0 ,624

59
 Rezult valoarea criteriului Nu2 pentru se / d e  si / d e

0 ,25 2
0 ,8 0 ,43  0 ,922   23 
Nu 2  0 ,021  28828  0 ,922       124 ,93
 0 ,8498   18 

Coeficientul de convec ie de la peretele evilor la ap 2 devine

2 
Nu 2  2 124 ,93  0 ,644
de

0 ,018
 4469 W / m 2 K  
Coeficientul global de transfer de c ldur longitudinal pentru zona de preînc lzire
pentru 1 m lungime de eav are valoarea


kl a   143W / m  K 
3
10 1 18 10 3
 ln 
31477  15 2  11,63 15 4469  18

Lungimea total a evilor necesar zonei de preînc lzire va fi atunci

Q pr 1,02521  10 8
La    2555 m 
3 ,6  k a1  t ma 3 ,6  143  80

iar lungimea unei evi:

L 2555
la  a   5 ,46 m  5 ,5 m
N 469

b). Zona de vaporizare. Regimul de vaporizare pe suprafa a exterioar a evilor

depinde de fluxul termic specific transmis apei care se vaporizeaz , realizându-se fie un regim
de fierbere globular, fie pelicular.
Coeficientul de convec ie de la agentul primar la peretele evilor se calculeaz cu
aceea i rela ie ca i la zona de preînc lzire. Parametrii termofizici au valori, alese
corespunz tor temperaturii medii în zona respectiv . Rezult viteza medie de curgere a
agentului primar (ap supraînc lzit ) :

D1  v1 9 ,397  10 5  1,4327  10 3  4
w1    4 ,511m / s 
  di  2 6
N 3600  469   15  10
4 4

Regimul de curgere dat de valoarea criteriului Re, este:

w d w d 4 ,511  15  10 3
Re1  1 1  1 i   540155
v1 1  v1 87 ,436  10 6  1,4327  10  3

60
 1  c p1 87 ,436  10 6  5 ,8166  10 3
Pr1    0 ,956
1 0 ,532

Rezult :

Nu1  0 ,024  Re10 ,8  Pr10 ,37  0 ,024  5401550 ,8  0 ,956 0 ,37  909 ,9

 i  Nu1 
1
di

909 ,9  0 ,532
15  10 3
 32271 W / m 2 
Pentru stabilirea coeficientului de convec ie 2 corespunz tor vaporiz rii, se determin
în prealabil m rimea fluxului termic critic qcr care separ regimul de fierbere globular de cel
pelicular :

1/ 3
 r 
0 ,5 '  " 13 / 24  " Ts    1 / 24
qcr  19 ,77  10 3  3600 
1/ 6
W / m  2
 c pe 
' 10 / 24  

 3600 

M rimile au semnifica iile cunoscute pentru starea lichidului (') respectiv vaporilor („)
la satura ie, astfel c valoarea fluxului termic critic devine :

 1 / 24
1/ 3
13 / 24  15006 ,8 3 
0 ,57 0 ,5
740 ,8  36 ,3  36 ,3 10  559   18 ,16  10  4
 3600 
qcr  19 ,77  10 3 
1/ 6
 5 ,35  10 3 
740 ,8 10 / 24  
 3600 
 

 4 ,4  10 6 W / m 2 
Coeficientul de convec ie al apei în vaporizare corespunz tor regimului critic este :

W / m K 
1 / 30 1/ 3
3 " r   '  0.75  qcr
0 ,7
2
 2cr  8 ,02  10    
 3600'  "      
0 ,45
 cp 
7 / 60
    
  Ts0 ,37
g  3600 

61
 1 / 30 1/ 3
 36 ,31  1506 ,8  10 3 
3  740 ,8 
 2cr  8 ,02  10     
4 

 3600740 ,8  36 ,3    18 ,16  10 



0 ,57 0.75  4 ,4  106 0 ,7 
 319575 W / m 2 K 
0 ,45  5 ,35  10 3 7 / 60
 95 ,82 
  10 6     5590 ,37
 9 ,81   3600 
 

Diferen a critic de temperatur între perete si apa în fierbere este atunci

qcr 44  10 5
tcr  t p2  t s    13 ,75 grd 
c  2cr 319575

Având în vedere fluxul de c ldur care se transmite, c derea de temperatur în peretele

evii se stabile te pe baza egalit ii fluxurilor termice. La echilibru, fiind îndeplinit condi ia:
q1 = q2 = q3. în care :

q1    d11  t1m  t p1 ; q2 

2     p t p1  t p2W / m

 b  de
ln
di

q3    d e   2 t p2  t s W / m; 
În urma unui calcul f cut prin încerc ri succesive, a rezultat îndeplinirea condi iei de
mai sus pentru tP1=308,36°C, pentru care:

q1    0 ,015  32271312 ,8  308 ,36   6752 W / m;

Din expresia fluxului q2, egal cu q1 rezult temperatura peretelui tp2

t p2  308 ,36 
6752
2    11,63
ln
18
15
 291,5 0 C ; 
Deci:

t p2  t s  291,5  285 ,8  5 ,7  tcr grd 

Coeficientul de convec ie 2 corespunz tor fluxului termic pentru un regim de fierbere

globular, este :

 2  6 ,46  qs 0 ,7 W / m 2  K 
în care qs este fluxul termic specific în W/m2, q1 = q3. înlocuind in expresia lui q3 valoarea
ob inut :

62
 0 ,7
 q 
q3    d e  6 ,46       
 t p 2  t s  6 ,46 t p2  t s 1 / 0 ,3    0 ,018 
   de 
 6679 W / m;

Eroarea între valoarea aleas pentru fluxul termic liniar la interior i cel la exteriorul
evii va fi deci :

6752  6679
2   100  1,089%
6679

Deci se poate considera c fluxul termic este: q= 6 679 W/m, iar coeficientul de
convec ie 2

2 
q
 
6679

  d e t p 2  t s   0 ,018  5 ,7
 20721 W / m 2  K  
Lungimea total a evilor pentru zona de vaporizare va fi :

Qvap 1,5046  10 8
Lb    6257 ,6 m
3 ,6  q 3 ,6  6679

L 6257 ,6
lungimea unei evi va fi: lb  b   13 ,3 m
N 469

Regimul de vaporizare globular a fost presupus corect întrucât

t 2  t p2  t s  5 ,7 0C , deci este mai mic decât tcr.
Coeficientul global de transfer kl0 (pentru zona de fierbere), se stabile te cu expresia :


klb   249 ,5W / m  K 
10 3 1 18 10 3
 ln 
32271  15 2  11,63 15 20721  18

Fluxul termic va fi deci:

q  klb  t mb  249 ,5  27  6736 ,5 W / m;

Valoarea fiind apropiat de cea de echilibru (6679 W/m) calculul se consider corect.
a) Zona de supraînc lzire.
Viteza de curgere pentru agentul primar este :

D1  v1 9 ,397  10 5  1,541  10 3  4
w1    4 ,853m / s 
  di2 
N 3600  469   15 2  10 6
4 4
Valoarea criteriului Reynolds fiind:

63
 w d 4 ,853  15  10 3
Re1  1 i   580400
1  v1 87 ,39  10 6  1,541  10  3

Regimul de curgere este turbulent. Ecua ia criterial care se poate utiliza este:

Nu1  0 ,024  Re10 ,8  Pr10 ,43

în care
 1  c p1 81,395  10 6  6 ,794  10 3
Pr1    1,152
1 0 ,48

Nu1  0 ,024  580400 0 ,8  1,152 0 ,37  1032 ,55

1 
Nu1  1 1032 ,55  0 ,48
di

15  10 3
 33041 W / m 2 K  
Pentru determinarea lui 2 la curgerea vaporilor în lungul fasciculului de evi (la
exterior), ecua ia criterial recomandat este:

0 ,25

Pr2    s 
Nu 2  0 ,021  Re10 ,8  Pr10 ,43    
 Pr 
 2p   de 

Temperatura peretelui fiind apropiat de aceia a vaporilor, se poate considera

Pr2 p  Pr2 .
Viteza de curgere w2, este :

D2  v 2 10 5  0 ,02948
w2    5 ,283 m / s 
3600  S 2 3600  0 ,155

w2  d ech 5 ,283  0 ,0218

Re2    178640
 2  v2 21,869  10  6  0 ,02948

 2  c p2 21,826  10 6  4 ,35  10 3
Pr2    1,77 ,
2 53,731  10  3

2
0 ,8 0 ,43  23 
Nu 2  0 ,021  178640  1,77    697 ,17
 18 

Rezult valoarea coeficientului de convec ie 2:

2 
Nu 2  2 697 ,17  53 ,731  10 3
de

0 ,018
 2081,09 W / m 2 K  
64
 Atunci:


kl c   85 ,95W / m  K 
10 3 1 18 10 3
 ln 
33041  15 2  11,63 15 2081,09  18

Lungimea total a evilor zonei de supraînc lzire va fi deci

Q zi 1,102  10 8
Lc    1102 ,8 m
3,6  k l c  t mc 3,6  85 ,95  29 ,89

iar lungimea unei evi

L 1102 ,8
lc  c   2 ,35 m
N 469

Lungimea total a unei evi a generatorului va fi

l  l a  lb  l c  5 ,46  13,3  2 ,35  21,11 m

Calculul hidraulic al generatorului de vapori se reduce la calculul pierderilor de

presiune a celor dou fluide.
Circuitul agentului primar. Regimul de curgere prin evi fiind turbulent, coeficientul
de frecare pentru fiecare din cele trei zone func ionale ale generatorului va fi dat de rela ia :

1
fa 
1,81  lg Re 1,52
Zona de supraînc lzire:

1
f ac   0 ,0125
1,81  lg 580400  1,5 2

l c w12 1
p1c  f a c   
d i 2 v1c
 0 ,0125 
2 ,35
15  10  3

4 ,853 2
2  1,514  10  3

 0 ,15231  10 5 N / m 2 
Zona de vaporizare

1
f ab   0 ,0127
1,81  lg 540155  1,5 2

p1b  f a b 
lb w12 1
 
d i 2 v1b
 0 ,0127 
13,35
15  10 3

4 ,5112
2  1,4327  10 3

 0 ,8027  10 5 N / m 2 

65
 Zona de preînc lzire

1
f aa   0 ,01286
1,81  lg 501440  1,5 2

l a w12 1
p1 a  f a a   
d i 2 v1b
 0 ,01286 
5 ,46
15  10  3

4 ,219 2
2  1,3398  10  3
 0 ,3109  10 5 N / m 2  
Coeficientul de rezisten local la intrarea în evi  1' = 3.
Coeficientul de rezisten local la ie ire din evi  1" = 1.

p'loc1   1' 
w12 1

2 v1c
 3
4 ,853 2
2  1,541  10 3
 0 ,2292  10 5 N / m 2  

p"loc1   1" 
w12 1

2 v1 a
 1
4 ,219 2
2  1,3398  10 3
 0 ,06642  10 5 N / m 2  
Pierderea total de presiune pe circuitul agentului primar este:


ptotal1   p1   ploc1  1,56  10 5 N / m 2  1,56 bar  
Circuitul agentului secundar.
Curgerea prin spa iul dintre evi i manta a apei ce se vaporizeaz are loc printr-un
canal cu diametru echivalent dech = 0,0218 m.
Zona de preînc lzire:

0 ,3164 0 ,3164
f aa    0 ,02428
4 Re2 4 28828

p 2 a  f a a 
l a w22 1
 
d ech 2 v1c
 0 ,02428 
5 ,46

0 ,209 2
0 ,0218 2  1,16785  10  3
 113,7 N / m 2  
Zona de supraînc lzire:
1 1
f ac    0 ,0156
1,81  lg Re2  1,5 2 1,81  lg 178640  1,5 2

p 2 c  f a c 
lc

w22
d ech 2  v2 c
 0 ,0156 
2 ,35

5 ,283 2
0 ,0218 2  0 ,02948  10  3
 796 ,1 N / m 2  
Zona de vaporizare:

66
Densitatea medie a sistemului bifazic ap -abur este :

 mb 
'  "
2

740 ,85  36 ,31
2

 388 ,58 kg / m 3 
Viteza medie de curgere a sistemului bifazic este :
- pentru ap

D2 10 5
w'    0 ,2418 m / s 
3600   '  S 2 3600  740 ,85  0 ,155

- pentru vaporii satura i usca i

D2 10 5
w"    4 ,9355 m / s 
3600  " S 2 3600  36 ,31  0 ,155

- pentru amestecul bifazic (calcul aproximativ pentru x = 0,5) :

w'  w" 0 ,2418  4 ,9355

wmed    2 ,588 m / s 
2 2

Coeficientul de frecare f ab  0 ,03 (conform recomand rilor din literatur ).

Se ob ine :

p 2 b  0 ,003 
13,34 2 ,588 2

0 ,0218 0 ,00257
 23921 N / m 2  
Coeficien ii de rezisten local pe circuitul secundar sunt :
- la intrarea in generator  2' = 1,5;
- la ie irea din fasciculul de evi a generatorului  2" = 1,5

p'loc 2   2' 
w22 1

2 v2 a
 1,5 
0 ,209 2
2  1,1678  10  3

 28 ,05 N / m 2 

p"loc 2   2" 
w22 1

2 v2 c
 1,5 
5 ,283 2
2  0 ,02948
 710 N / m 2 
Pierderile totale de presiune pe circuitul secundar sunt:

ptotal 2   p 2   ploc 2  25568 N / m 2  

67
 7. DIMENSIONAREA UNUI RECUPERATOR DE C LDUR DIN
GAZE ARSE

S se calculeze un recuperator de c ldur din gaze arse, necesar înc lzirii unui debit de
aer ma = 500 kWh de la ta1 = 20 °C la ta2 = 200 . Înc lzirea se face cu ajutorul unui debit de
gaze arse mg = 10 000 kg h-1 cu o temperatura ini ial de tg1 = 300 °C. Atât aerul cât i gazele
se g sesc la o presiune aproximativ egal cu cea atmosferic . Recuperatorul este de
construc ie tubular , cu evi cu diametrele di/de =25/30 mm, montate în fascicul în table de
ah, cu un pas = 45 mm. Aerul circula prin evi, iar gazele arse prin exteriorul lor
perpendicular pe evi).

REZOLVARE
Calculul se va face pe etape i anume:
A. Determinarea m rimilor - principale ale aparatului care nu depind de forma
constructiv a lui (temperatura, viteza de curgere a fluidelor, suprafa a de schmb de edldura
etc.).
B. Determinarea dimensiunilor constructive care nu depind de solu ia constructiv
adoptat (lungimea total a evilor, num rul lor pentru o lungime aleas etc.).
C. Determinarea de solu iei constructive echivalente (care s nu afecteze valorile
m rimilor stabilite anterior).
D. Calculul hidrodinamic pentru solu ia constructiv adoptat .
E. Determinarea unei anumite solu ii constructive, în cazul când se impun condi ii
speciale, ca de exemplu: de gabarit, pierderi de presiune etc.
A. Determinarea m rimilor principale ale aparatului.
A.1. Temperaturile caracteristice ale fluidelor.
Se aleg, dup aparate similare, valorile parametrilor ms si ns, defini i în felul urm tor:
Q Q
mS   1; nS   1.
Q1 Q2
unde: Q – fluxul termic ce trece prin suprafata de schimb de caldura, W, Q1 – fluxul
termic cedat de gazele calde, W; Q2 – fluxul termic primit de aerul rece, W.
Se alege : ms = 0,95 ; ns = 1.
C ldura specific a aerului se ia pentru temperatura medie a lui tm = 0,5 (ta1 + ta2) =
0,5 (20 + 200) = 110°C si are valoarea cpa=1,0186 kJ kg-1 K-1.
Fluxul de c ldur primit de aer de la gazele calde este:
ma  c pa  t a 2  t a1  5000  1,019  103  200  20
Q   254662 W 
3600 3600
Temperatura de ie ire a gazelor arse din aparat tg2, va rezulta din expresia bilan ului
termic :
m g  c pg  t g1  t g 2 
Q  254662 W 
3600
cpg = 1,03 kJ kg-1 K-1 (la 200 °C, valoare aleas ca temperatur medie a gazelor arse) ;
3600  Q 3600  254662
t g 2  t g1   300   207 C 
c pg  ms  m g 1,03  103  0,95  10000
Diagrama de varia ie a temperaturilor fluidelor în aparat se prezint în fig. 7.1.
Diferen a medie de temperatur va fi:

68
 tmax  tmin 187  100
tm    139 C 
tmax 187
ln ln
tmin 100
Temperatura medie real a celor dou fluide în aparat poate fi calculat astfel:
- Se determin raportul al echivalen ilor în ap ale celor dou fluide, inând seama de
pierderile de c ldur ale lor c tre exterior, adic inând seama de valorile parametrilor
ms i ns:
Wg  mS m g  c pg  mS 10000  1,03  0,95
    1,93
Wa  nS ma  c pa  nS 5000  1,0186  1
- Temperaturile medii reale ale celor dou fluide în aparat se determin cu rela iile de
mai jos, func ie de tm.
Temperatura medie real a gazelor calde este:
t a 2    t g1  t m 200  1,93  300  139
t mg    258 C 
1  1  1,93
- Temperatura medie real a aerului este:
t a 2    t g1  t m  200  1,93  300  139
t ma    119 C 
1  1  1,93
Diferen a de temperatur medie între cele dou fluide în aparat va fi dat de diferen a
dintre temperaturile medii reale ale celor dou fluide:
tm = tmg – tma = 258 – 119 = 139
Deci valorile g site mai sus pentru tmg i tma sunt
corecte.
Deoarece pe ambele p r i ale pere ilor
evilor circul medii gazoase al c ror coeficient de
convec ie are aproximativ aceea i valoare,
temperatura medie a pere ilor se poate considera ca
fiind temperatura medie a celor dou fluide:
tmp = 0,5 (tmg+tma)=0,5 (258+119)=188 °C
A.2. Vitezele de curgere ale aerului i
gazelor arse prin aparat.
Deoarece nu sunt impuse condi ii
restrictive asupra vitezelor de curgere a gazelor i
Fig. 7.1 aerului prin aparat, se aleg urm toarele viteze
masice uzuale:
-2 -1 -2 -1
a wa = 10 kg m s g wg = 5 kg m s

A.3. Determinarea coeficien ilor de convec ie a i g pentru aer i respectiv gaze

arse, la peretele evilor.
Pentru aer se poate folosi în cazul curgerii prin conduct ecua ia criterial :
Nua = 0,02 Rea0,8
Din tabele, pentru aer la temperatura medie de 119 °C se g sesc valorile:
-2
a=21,97 N s m i a=0,0295 W m-1 K-1
Rezult :

Re a 
 a  wa   d i 
10  0,025
 11400
a 21,97  10 6

69
 Prin urmare:
Nua = 0,02 Rea0,8 = 0,02 114000,8 = 35,2
Coeficientul de convec ie al aerului a raportat la diametrul interior al conductei:
a 0,0295  W 
 a  Nu a   35,2   42  2
di 0,025  m  K 
Considerand curgerea gazelor arse perpendicular peste o conductra singulara
coeficientul de convectie g la peretele exterior al ei, se poate calcula cu:
Nug = 0,357+0,33 Reg0,56
Necunoscându-e num rul de evi din fascicul valoarea criteriului Nusselt de mai sus se
va corecta cu un coeficient l, care pentru a ezare în tabla de ah are valoarea l = 1,26:
Nug = (0,357 + 0,33 Reg0,56) l
Pentru gazele arse la temperatura medie de 258 se ob in din tabele valorile:
g=25,01 N s m-2 i g=0,0349 W m-1 K-1.
Diametrul exterior al evilor este de = 0,03 i rezult :
 g  wg   d e
5  0,03
Re g    6000
g 25,01  10 6
Nug = (0,357 + 0,33 60000,56) 1,26 = 54
Valoarea coeficientului de convec ie g raportat la diametrul interior al evilor este:
g 0,0349  W 
 g  Nu g   54   75,4  2
de 0,025  m  K 

B. Calculul principalelor dimensiuni ale schimb torului de c ldur independente

de solu ia constructiv a aparatului.
B.1. Coeficientul global de schimb de c ldur raportat la diametral interior al evilor.
Deoarece de di-1 = 30 25-1 = 1,2 < 1,5 se calculeaz coeficientul global de schimb de
c ldur cu rela ia corespunz toare pere ilor plani :
1 1 1  W 
k    27,5  2
p  m  K 
6
1 1 Ra  R p  Rg 0,023  57  10  0,0133
 
a p  g
în care : Ra este rezisten a convectiv a aerului:
1 1  m2  K 
Ra    0,023  
 a 24  W 
Rp - rezisten a conductiv a peretelui metalic al evii:
 p de  di 0,03  0,025  m2  K 
Rp     0,000057  
p 2  p 2  44,2  W 
Rg - rezisten a convectiv a gazelor de ardere:
1
1  m2  K 
Rg    0,0133  
 g 75,4  W 
Randamentul hidrodinamic h, al aparatului, ine seama de posibilitatea ca o parte din
suprafa a evilor s nu fie folosita efectiv în procesul de transfer de c ldur , ca urmare a
vârtejurilor, strangul rilor etc.; se consider h = 0,95.

70
 B.2. Suprafa a de schimb de c ldur necesar .
Suprafa a de schimb de c ldur , raportat la suprafa a interioar a evilor va fi:

S
Q

254662
 h  k  t m 0,95  27,5  139
 71 m 2  
Lungimea total a evilor raportat la diametrul interior, va fi :
S 71
L   905 m
  d i   0,025
Pentru realizarea unei viteze masice ( a wa = 10) de curgere a aerului prin evi, este
necesara o sec iune :

sa 
ma
3600   a  wa 

5000
3600  10
 
 0,139 m 2

Sec iunea interioara a unei evi fiind:

s1 
  d i2
4

  0,0252
4
 0,00049 m 2

Num rul N de evi a ezate în paralel va fi:

sa 0,139
N   284 tevi
s1 0,00049
Ca urmare, lungimea aparatului trebuie s fie :
L 905
l   3,2 m
N 284
Sec iunea de curgere oferit gazelor arse (care curg peste fasciculul de evi), pentru
realizarea vitezei masice ( g wg = 5) va fi:

mg 10000
sg    0,556 m2 
3600   a  wa  3600  5

C. FORME CONSTRUCTIVE ECHIVALENTE POSIBILE.

Datele ob inute mai sus nu sunt suficiente pentru determinarea tuturor elementelor
constructive ale aparatului. Pentru a le ob ine, se aleg dimensiunile-unei a a numite „formule
constructive de principiu" i anume un schimb tor de c ldur tubular, cu sec iune p trat i cu
evile fixate între dou pl ci tubulare, cu o singur trecere pentru aer. Distan a dintre pl cile
tubulare se alege l = 3,2 m, iar l imea aparatului va trebui s fie astfel aleas încât s ofere o
sec iune liber pentru curgerea gazelor arse dat de raportul sg l-1 = 0,556 3,2-1 = 0,174 m.
Pentru un pas între evi e = 0,045 m, fiec rei evi îi corespunde o l ime liber între
evi de 0,015 m. Deci num rul de evi intersectate de gazele arse pe un rând va fi de
0,174 0,015-1 = 11,6 buc. În l rgime, num rul de evi va fi 284 11,6-1 = 24,5 buc. Pentru
solu ia constructiv de principiu, nu se rotunjesc valorile ob inute mai sus. A ezarea evilor în
formula constructiv de principiu este prezentat in figura 7.2. Forma constructiv de
principiu permite o circula ie a fluidelor numai echicurent sau în contracurent. Deoarece prin
datele problemei se cere o circula ie încruci at , este necesar ca cel pu in unul din cele dou
fluide s aib dou treceri. Posibilit ile de realizare a circula iei încruci ate sunt prezentate în
figura 7.3.

71
 Fig. 7.2. Fig. 7.3.

C.1. Formula constructiv din figura 7.3 a.

Schimb tor de c ldur cu o singur trecere, cu evi de lungime l, cu un num r Nx=x de
evi pe un rând, a ezate perpendicular pe direc ia de curgere a gazelor arse i cu Ny=y num r
de evi pe cealalt direc ie. Lungimea total a evilor L = x y l; num rul de evi prin care
circul aerul Na = x y.

C.2. .Formula constructiv din figura 7.3, b.

Aparat cu p drumuri pentru aer. În exemplul prezentat în figura 7.3, b num rul de
treceri este p = 2, iar lungimea evilor va fi l/p. Num rul de evi pe un rând este Nx= p x, iar în
cealalt direc ie Ny= y. Lungimea total a evilor este aceea i ca în cazul C.1, deci suprafa a
de schimb de c ldur i regimul hidrodinamic nu s-a modificat. Num rul de evi pentru aer
este Na = p x y p-1 = x y, deci nemodificat. Deci gazelor arse care circul prin exteriorul
evilor se aloc o sec iune de curgere egal cu cea din cazul C.1, dar de p ori mai larg i de p
ori mai pu in înalt .

C.3. Formula constructiv din figura 7.3, c.

Aparat cu q drumuri pentru gazele arse, c rora li se aloc o sec iune corespunz toare
unui num r de evi Nx = q x, de lungime l i cu y p-1 rânduri longitudinale. O alt formul
constructiv i anume cu drumuri multiple pentru ambele fluide, ar duce la o valoare prea
mic sau prea mare pentru raportul l (solu ie recomandabil numai în cazul când unul din
fluide i-ar schimba faza în aparat).
Pentru formula constructiv de principiu au rezultat:
Nx = 11,6 buc ; Ny = 24,5 buc ; l = 3,2 m.
Pentru diferite valori ale num rului de drumuri p i q se ob in valorile trecute în
tabelul 7.1 în care num rul de evi ob inut a fost rotunjit, deoarece pentru a ezarea evilor în
fascicul în tabl de ah, num rul de evi trebuie s fie un multiplu par de 1/2, iar num rul de
rânduri, un multiplu al num rului de treceri (deoarece toate trecerile trebuie s con in acela i
num r de evi).

72
 Tabelul 7.1
p 2 3 1 1
q 1 1 2 3
Num r de evi transversal 23 24 (a) 23 34,5 (a)
Num r de evi longitudinal 24 (b) 24 (b) 12 8
Lungimea evilor, m 1,6 1,07 3,2 3,2
Lungimea total a evilor, m 893 885 882 882

Se alege pentru exemplificarea metodei de lucru,

formula constructiv din figura 7.3, c cu p = 1 i q = 2. Se
ob ine un aparat cu 23 evi pe un rând i 12 rânduri; ca în
figura 7.4, a. Se constat (din tabelul 7.1), c num rul total
de evi este ceva mai mic decât cel reie it din calcule.

D. Pierderile de presiune pentru solu ia

constructiv aleas .
Pierderea de presiune a aerului la curgerea prin evi.
Pierderea total de presiune a aerului ce curge prin evi va
ine seama i de presiunea datorat for elor ascensionale,
deoarece aerul rece care se înc lze te circul vertical în sus.
Deci pierderea total pe inând seama de pierderile pa i
de câ tigul pasc este:
Fig. 7.4 pe = pa - pasc
în care :
pasc = - H a20 g = - 3,2 1,21 9,81 = -37,98 N m-2.
Deci :
pe = pa – 37,98 N m-2.
Pierderea de presiune pa pe traseul aerului se compune din:
a) pierderi datorate for elor gravita ionale p1;
b) pierderi la intrarea aerului în evi p2;
c) pierderi datorate varia iei energiei cinetice p3;
d) pierderi datorate frec rii la curgerea prin evi p4.
a) Pierderile de presiune datorate for elor gravita ionale ( p1)
Sunt egale cu greutatea unei coloane de aer cu o sec iune egal cu unitatea, având
în l imea aparatului H.
Se ob ine:
1  kg 
 m     dH  g  3 
H m 
Valoarea se poate ob ine i ca media valorilor densit ii pentru temperaturile de intrare
i ie ire a aerului în aparat i anume:
a20 = 1,21 kg m-3; a200 = 0,748 kg m-3; am = 0,979 kg m-3
Se ob ine
p1 = am g H = 0,979 9,81 3,2 = 30,73 N m-2
b) Pierderile de presiune la intrarea aerului în evi. Ele se datoresc faptului c aerul
trebuie s capete la intrarea în evi viteza wa i sunt date de rela ia :
w2  N 
 p2  1.5   a20 C a  2 
2 m 

73
 Num rul de evi în plac tubular este z = 23 12 = 276 buc.
Viteza masic real a aerului pentru 276 evi, (cu sec iunea unei evi sa = 0,00049 m2)
este :
ma 5000  kg 
 a  wa i    10,3  2 
3600  z  sa 3600  276  0,00049 m  s 
Deoarece a20 = 1,21 kg m-3, viteza real de curgere a aerului printr-o eav este:
 a  wa i 10,3 m
wai  wa 20C    8,5  
 a 20C 1,21 s
Deci :
8,5 2 N 
p2  1,5  10,3   558,13  2 
2 m 
c) Pierderile de presiune datorate varia iei energiei cinetice ca urmare a acceler rii
curgerii aerului prin evi, se datoreaz înc lzirii lui de la 20°C la 200°C. Viteza aerului la
ie irea dintr-o eav pentru a200 = 0,748 kg m-3este :

 a  w a e   a  w a i  a 20 C
a 200 C
 a 20C 1,21 m
wae  wai   8,5   13,75  
 a 200c 0,748 s
Pierderea de presiune (dat de ecua ia impulsului) este:
 a  wa  wae  wai  13,75  8,5 N 
p3   10,3   27,03  2 
2 2 m 
d) Pierderea de presiune datorit frec rii aerului de peretele interior al evilor este dat
de rela ia :
l  w  w N 
 p4  f a   a a i am  2 
di 2 m 
0,4
fa 
Re 0a, 25
 a  wa i  d i 10,3  0,025
Re a    11720
a 21,97  10 6

0,4 N  s
fa  0 , 25
 0,0385;  a 20C  21,97  10 6  2 
11720  m 

Viteza medie de curgere a aerului prin evi (wam) la temperatura medie tam = 119 °C
este :
kg kg
 a119C  0,902 ;  a  wa i  10,3
m3 m2  s
 a  wa i 10,3 m
wam    11,4  
 a119C 0,902 s

74
 Prin urmare :
l  a  wa i  wam 3,2 10,3  11,4 N
p 4  f a    0,0385    289,3  2 
di 2 0,025 2 m 
Deci pierderea de presiune a aerului la curgerea prin evi devine:
pa = pi = 30,73 + 558,13 + 27,03 + 289,3 = 905,19 N m-2
inând seama de for ele ascensionale ( pasc) pierderea total de presiune a aerului va
fi :
pe = pa - pasc = 905,19 - 37,98 = 867,21 N m-2.
D.2. Pierderea de presiune a gazelor arse (care circul peste tevi).
Aceast pierdere de presiune se compune din:
a) pierderea de presiune datorat for elor gravita ionale p1;
b) pierderea de presiune datorat vârtejurilor i frec rii la trecerea gazelor peste evi
p2;
c) pierderea de presiune datorat schimb rii de direc ie p3.

a) Pierderea de presiune datorat for elor gravita ionale.

Ele depind de diferen a de în l ime dintre centrul de greutate al sec iunilor de intrare i
ie ire, care este H = 1,6 m.
Din tabel, pentru gazele -arse, se ob ine :
pg300 = 0,615 kg m-3; g207 = 0,737 kg m-3; gm = 0,676 kg m-3
Pierderea de presiune va fi negativ , deoarece în solu ia constructiv aleas , curgerea
gazelor arse are loc în direc ie contrar for elor ascensionale.
Pierderea de presiune rezult din rela ia:
p1 = - H gm g = - 1,6 0,676 9,81 = -10,61 N m-2
b) Pierderile de presiune datorate vârtejurilor i frec rii se poate calcula cu rela ia:
  w2  N 
p 2  f a  n  g g  2 
2 m 
Viteza luat în calcule va fi aceea corespunz toare temperaturii medii a gazelor arse,
egal cu 258°C, iar n este num rul de rânduri de evi pe care le întâlne te gazul în curgere:
3,2
f a  0, 25 ; Reg 
 g  w g   a
Re g g258 C
Rela ia de calcul de mai sus este valabil pentru o a ezare a evilor în tabl de ah.
În cazul a ez rii în p trat rela ia ar fi c p tat forma:
1  g  wg   a
Re g  
1,26 g
În care a este distanta liber dintre dou evi, care pentru pasul e = 0,045 m i de = 0,03
m este a = 0,015 m (fig. 7.4).
Se ob ine :
mg 10000  kg 
 g  wg    8,05  2 
3600  z  a 3600  23  0,015 m  s 
Pentru = 26,58 10-6 N s m-2 se ob ine:
 g  wg   a
g258

8,05  0,015
Re g    4543
 g 258C 26,58  10 6

75
 3,2  kg 
fa   0 ,39;  g 258 C  0,666  m 3 
45430, 25
 g  wg 8,05 m
wg 258C    12,08  
 g 258C 0,666 s

n=2 12 = 24 buc
f a  n   g  wg  wg 258c
p 2 
2
0,39  24  8,05  12,08 N 
p2   455  2 
2 m 
Fig. 7.5 În cazul în care se dore te realizarea unui calcul
foarte precis se va folosi pentru determinarea criteriului
Reynolds rela ia:
1
1
Reg   Nu n
b
Valorile lui b i n sunt date în tabelul 7.2 în func ie de sistemul de a ezare a evilor i
asul longitudinal eL i transversal eT dintre evi, fig. 7.5.
Valorile din tabelul 7.2 sunt valabile pentru un fascicul cu un num r de rânduri de evi
N > 10.

Tabelul 7.2
e e e e e
xl  l xT  T  1.25 xT  T  1.5 xT  T  2 xT  T  2.5
d d d d d
Rânduri b n b n b n b n
decalate
0,6 0,213 0,616
0,9 0,446 0,571
1,0 0,497 0,558
1,125 0,478 0,565 0,518 0,560
1,250 0,518 0,556 0,505 0,554 0,519 0,556 0,522 0,562
1,500 0,451 0,568 0,460 0,562 0,452 0,568 0,488 0,568
2,00 0,404 0,572 0,416 0,568 0,482 0,556 0,449 0,570
3,00 0,310 0,592 0,356 0,580 0,440 0,562 0,421 0,574
Rânduri b n b n b n b n
paralele
1,25 0,348 0,592 0,275 0,608 0,1 0,704 0,0633 0,752
1,5 0,367 0,586 0,250 0,620 0,101 0,702 0,0678 0,744
2,00 0,418 0,570 0,299 0,602 0,229 0,632 0,198 0,640
3,00 0,290 0,601 0,357 0,584 0,374 0,581 0,286 0,608

În cazul când fasciculul de evi are un num r de rânduri N < 10, valorile b i n date în
tabelul 7.2, vor fi afectate cu un coeficient de corec ie a c rui valoare, în func ie de N este
dat în tabelul 7.3..

76
 Tabelul 7.3
N 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A ezare în rânduri decalate 1 0,74 0,82 0,88 0,91 0,94 0,96 0,98 0,99 1
A ezare în rânduri paralele 0,64 0,8 0,87 0,9 0,92 0,94 0,96 0,98 0,99 1

c) Pierderile de presiune, datorate schimb rii direc iei de curgere a gazelor în aparat.
La schimbarea direc iei de curgere a gazelor (datorate trecerii de la primul la al doilea drum)
este recomandabil ca sec iunea canalu1ui de leg tur s fie egal cu acea dintre evi, în scopul
de a se men ine constant viteza de curgere a lor. În caz contrar, varia ia vitezei de curgere va
aduce dup sine noi pierderi de presiune.
Condi ia este satisf cut dac se ia o l ime a sec iunii canalului de schimbare a
direc iei de curgere, egal cu num rul evilor (36 buc) înmul it cu distan a liber dintre ele.
inând seama de nota iile din figura 7.5, l imea canalului va trebui s fie:

l imea = n a = 36 0,015 = 0,54 m

Pierderea de presiune va fi atunci:

2  g  w g   w gtx
N
p3  tx
 m 2 
2
Problema care se pune acum este de a determina temperatura gazelor arse la ie irea din
primul drum, notat cu tx. Deoarece temperatura gazelor arse i aerului în aparat variaz
logaritmic, se poate calcula diferen a de temperatur dintre ele la mijlocul aparatului. (pentru
solu ia constructiv cu dou drumuri) cu rela ia:
t1/ 2  t max  t min  187  100  137 C 
Atunci temperatura tx a gazelor arse i ty a aerului la jum tatea aparatului va fi :
t g 2    t a1  t1/ 2
200  1,93  300  137
tx    260 C 
1  1  1,93
ty = tx – t1/2 = 260 -137 = 123
Pentru gazele arse la temperatura de 260°C se ob ine din tabele :
wg   g  8,05
pg300 = 0,662 kg m-3 ; wg 260C  
 g 260C 0,662
i deci :
2   g  wg   wg 260C N 
p3   8,05  12,2  98,2  2 
2 m 
În cazul cand aparatul ar avea trei drumuri, atunci diferen de temperatur dintre cele
dou fluide la 1/3 din aparat i respectiv 2/3 din el ar fi dat de rela ia :

t1_ 3  t max
2_3
 t1_
min
3
t 2 _ 3  t1_
max  t min
3 2_3

Pierderea total de presiune pe circuitul de gaze va fi:

p= pi = p1 + p2 + p3 = -10,61 + 455 + 98,2 = 542,59 N m-2

77
 E. DETERMINAREA FORMULEI CONSTRUCTIVE A APARATULUI ÎN
CAZUL CÂND SE IMPUN DIMENSIUNILE LUI DE GABARIT.
Alegerea unei formule constructive a aparatului schimb tor de c ldur , în cazul când
una sau mai multe dimensiuni de gabarit ale lui ar fi impuse prin datele problemei, se reduce
la g sirea unei forme constructive corespunz toare, echivalent îns din punct de vedere
termic cu aceea de principiu. De exemplu, se poate realiza aceea i suprafa de schimb de
c ldur , reducând lungimea evilor dar m rind num rul lor. Pentru exemplificarea metodei, se
prezint mai jos câteva solu ii constructive de a ezare a evilor într-un fascicul, toate
echivalente din punct din vedere termic, dar cu caracteristici constructive diferite.
Astfel:
1) Fascicul etalon: - de principiu - (fig. 7.6):
n - num rul de evi în l ime: 4 buc;
n' - num r de evi în în l ime: 3 buc;
z - num r de treceri ale gazului peste fascicul: 1;
wg - viteza de curgere a gazelor calde m s-1;
L - lungimea evilor, m;
H - în l imea fasciculului, m.

Fig. 7.6.

Fig. 7.7. Fig. 7.8.

78
 M rimile caracteristice ale celorlalte solu ii sunt notate cu indicele 1.
2) Solu ie constructiv care reduce num rul de evi în l ime, m re te viteza gazelor
i lunge te drumul parcurs de gaz – a ezare în lam de cu it (fig. 7.7)
Acela i num r total de evi de aceea i lungime (L1 = L) dar cu urm toarele
caracteristici fa de fasciculul etalon:
1 5
n1  n  ; n1'  2  n ' ; w g1  3  w g ; z1  z; H1   H
n 2
3) Solu ie constructiv ce m re te viteza gazelor – a ezare în lam de cu it, cu dou
drumuri de gaze – fig. 7. 8.
Solu ia constructiv are urm toarele caracteristici fa de fasciculul etalon
1
H1  H; L1  2  L; n1   n; n1'  n ' ; z1  2  z; w g1  3  w g .
2
4) Solu ie constructiv ce duce la m rirea vitezei gazelor – a ezare în lam de cu it cu
trei drumuri de gaze – fig. 7.9
1 1 2
H1  H  ; L1  3  L; n1   n; n1'  n ' ; z1  3  z; w g1  3  w g .
2 2 3
5) Solu ie constructiv pentru mic orarea lungimii aparatului prin m rirea num rului
de evi în în l ime – a ezare în tob – fig. 7.10.
1
H1  4  H; L1  L  ; n1  n; n1'  3  n ' ; z1  z; w g1  3  w g .
3
6) Solu ie constructiv ce duce la m rirea vitezei gazelor - a ezarea evilor în tob cu
trei drumuri de gaze - (fig. 7.11).
H1  H; L1  L; n1  n; n1'  n ' ; z1  3  z; w g1  3  w g .

7) Solu ie constructiv ce duce la m rirea vitezei gazelor - a ezarea evilor în tob cu

4 drumuri de gaze - (fig. 7.12).
H1  H; L1  L; n1  n; n1'  n ' ; z1  4  z; w g1  4  w g .

8) Solu ie constructiv ce duce la reducerea num rului de evi în l ime prin lungirea
drumului parcurs de gaze - a ezare în lam de cu it scurt - (fig.7.13).
11 1 1
H1  H  ; L1  L  ; n1  n  ; n1'  4  n ' ; z1  z; w g1  6  w g .
2 2 2
9) Idem ca la punctu1 8 - a ezarea în lam de cu it scurt cu dou drumuri de gaze -
(fig. 7.14).
5 1
H1  H  ; L1  L; n1  n  ; n1'  2  n ' ; z1  2  z; w g1  6  w g .
2 2
10) Idem ca la punctu1 8 - a ezare în lam de cu it scurt cu trei drumuri de gaze - (fig.
7.15).
3 3 1 4
H1  H  ; L1   L; n1  n  ; n1'   n ' ; z1  3  z; w g1  6  w g .
2 2 2 3

79
 Fig. 7.9 Fig. 7.10

Fig. 7.11 Fig. 7.12

Fig. 7.13 Fig. 7.14

80
 Fig. 7.15.

Se prezint mai jos, pentru exemplificare, metoda de lucru care permite ob inerea unei
solu ii constructive diferite de aceea etalon, dar echivalent din punct de vedere termic cu ea.
Se consider ca m rimi necunoscute: num ru1 x de evi a ezate transversal pe direc ia
de curgere (fig. 7.3) ; num rul y de rânduri în direc ie longitudinal ; lungimea l a evilor.
Calculul se va face în func ie de aceste necunoscute, c utând a se ob ine trei ecua ii cu trei
necunoscute. Apoi, dând diferite valori la dou din m rimi, va rezulta a treia. Dac i num rul
de treceri este impus, atunci va apare i el ca variabil suplimentar . Se prezint mai jos
numai metoda de calcul i rezultatele (f r a se efectua calculele numerice intermediare).
Metoda de calcul numeric fiind aceea prezentat în paragraful A nu mai este necesar a
fi reluat . Problema poate fi rezolvat i pe calculator, ob inând astfel o optimizare a
aparatului, sau rezolvat numeric cu condi ii impuse pentru unele necunoscute. Permisa de
baz a metodei const faptul c suprafa a de schimb de c ldur a aparatului (sau lungimea
total a evilor, dac este un aparat tubular) este egal cu suma suprafe elor de schimb de
c ldur (sau a lungimii evilor) calculate separat pentru aerul rece, în func ie de a i pentru
gazele arse în func ie de g.
Suprafa a de schimb de c ldur necesar pentru înc lzirea aerului rece ce circul prin
interiorul evilor. Num rul de evi a ezate în paralel este necunoscut i egal cu produsul x y.
Ca urmare, viteza masic a fluidului rece este:
ma 5000 2830  kg 
a  w a   
  d1 2
  0.025 2
x  y  m 2  s 
3600 x  y 3600 xy
4 4
Criteriul Reynolds pentru aer este dat de rela ia:
   w   di  2830  0.025  3220000
Rea  a a
a119 C 21.97 106  x  y xy

0.8
 3220000  160000
Re 0.8
  
 x  y
a
 xy 
0.8

81
 Criteriul Nusselt pentru aer este dat de re1a ia:
0.02 160000 3240
Nu a  0.02  Re a0.8  
 x  y  x  y
0.8 0.8

Coeficientul de convec ie al aerului la peretele interior al evii este:

a 3240  0.0295 3823  W 
 a  Nu a 119 C  
0.025   x  y   x  y   m  K 
0.8 0.8 2
di
Suprafa a de schimb de c ldur necesar pentru înc lzirea aerului este:
254662   x  y 
0.8
Q
 0.502   x  y 
0.8
Sa    m 2 
h   a  t m 0.95  3823 139
Dup cum se vede, suprafa a de schimb de c ldur interioar a evilor, va depinde de
valorile x, y (pân în prezent necunoscute).

E.2. Suprafa a de schimb de c ldur exterioar necesar pentru r cirea gazelor

arse ce circul peste evi.
Sec iunea de trecere oferit gazelor arse ce circul peste evi este
Stg = 0,015 l x
Urmând aceea i metod de calcul ca aceea de mai sus (pentru fluidul rece), se ob ine
pentru gazele arse:
mg 10000 185  kg 
 g  wg   
3600  0,015  l  x  3600  0,015  l  x l  x  m 2  s 

 g  wg  d e 185  0,03 222000

Re g   
 g 259C 25  10  6  l  x lx

0.56
 222000  985
Re 0.56
  
l  x 
g
 lx 
0.56

Nu g  0.45  0.33  l  Reg0.56

Deoarece primul termen al expresiei lui Nu, are o valoare foarte mic în compara ie cu
cel de al doilea, el se poate neglija i deci criteriul Nu, poate fi exprimat de rela ia simpl :
985 409
Nu g  0.33  l  Re0.56  1.26  0.33  
l  x  l  x 
g 0.56 0.56

Ca urmare :
g 409  0.0349 570  W 
 g  Nu g 259 C    m 2  K 
0.025   l  x  l  x 
0.56 0.56
di
iar suprafa a de schimb de c ldur exterioar , necesar pentru ca prin ea s treac
fluxul termic total, este:
254662   l  x 
0.56
Q
 3.37   l  x 
0.56
Sg    m 2 
h   g  t m 0.95  570 139

82
 E.3. Ecua ia de calcul a suprafe ei totale de schimb de c ldur .
Din rela iile ob inute pentru Sg = f(g) i Sa = f(a), se poate determina suprafa a total
de schimb de c ldur :
S  Sa  f   g   Sg  f   g   m 2 

S  0.502   x  y   3.37   l  x 
0.8 0.56
 m 2 

Pe de alt parte, suprafa a S, raportat la diametrul interior este:

S    d i  x  y  l    0.025  x  y  l
Egalând cele dou expresii ale lui S, care trebuie s aib aceea i valoare, se ob ine
ecua ia:
0.502   x  y   3.37   l  x     0.025  x  y  l
0.8 0.56

sau :
x  y  l  6.39   x  y   4.29   l  x 
0.8 0.56

Rela ia de mai sus permite optimizarea schimb torului de c ldur , pentru diferite
valori ale lui x, y i l, sau realizarea unei familii de solu ii constructive, pentru diferite valori
ale m rimilor x, y i l.

E.4. Posibilit ile de realizare a unor formule constructive diferite de cea etalon.
Posibilit ile de realizare a unor aparate de schimb de c ldur cu formul constructiv
diferit de aceea etalon, dar toate echivalente din punct de vedere termic cu ea, sunt desigur
infinite. Pentru exemplificare, se vor lua în considerare dou cazuri. Se alege pentru prima
variant constructiv , o lungime a evilor pe o trecere l = 2 m, cu o trecere pentru gazele arse
i dou pentru aer. A doua variant constructiv va avea aceea i lungime a evilor l = 2 m pe o
trecere, îns cu dou treceri pentru gaze arse i o trecere pentru aer. Cele dou formule
constructive sunt cele prezentate în figurile 7.3 b i 7.3 c.
a) Varianta constructiv cu dou treceri pentru aerul ce circul prin interiorul evilor i
o trecere pentru gazele arse (fig. 7.3 b). Aceast variant conduce la o construc ie cu gabarit
minim. Din figura 7.3 b se ob in dimensiunile :
l
 2; l  4 m
p
Introducând valoarea lui l în ecua ia suprafe ei de schimb de c ldur determinat mai
sus i anume:
x  y  l  6,39   x  y   42,8l  x 
0 ,8 0, 56

se ob ine o ecua ie în x i y.
Dac una din aceste dou m rimi constructive este impus , se ob ine cea de a doua.
Mic orarea gabaritului aparatului, cere o valoare minim pentru x i una maxim pentru y.
Din motive constructive racordul de schimbare de direc ie între cele dou treceri ale aerului
va trebui s aib o sec iune dreptunghiular . Se face un compromis între situa ia optim (ce
corespunde lui xmin i ymax) i aceea cerut de realizarea unui racord cu sec iune
dreptunghiular . Se alege latura în direc ie x de dou ori mai mare decât aceea în direc ia y.
Pasul evilor (montate în tabl de ah) pe direc ia x este (dup cum s-a v zut) 0,045 m.
Notând cu ex/d pasul în direc ia x i ey/d cel în direc ia y, se ob ine, inând seama de
nota iile din figura 7.5:

83
 ex e y 0,045  3
 0,045;   0,039.
d d 2
Racordul între cele dou treceri va avea atunci dimensiunile:
- pe direc ia x 0,045 p x ;
- pe direc ia y 0,039 y p-1.
Din condi ia impus ca sec iunea racordului s fie un dreptunghi cu latura pe direc ia x
dubl fa de cea pe direc ia y, se ob ine leg tura dintre x i y:
0,039  y
 2  0,045  p  x
p
de unde :
y  2,31  p 2  x
Aparatul având dou treceri, deci p= 2, se ob ine:
y  9,24  x
Introducând în ecua ia general valorile g site i anume l = 4 i y = 9,24 x, se ob ine
valoarea lui x:
x 2  1,35  x1,6  2,52  x 0,56
x1, 44  1,035  x1,04  2,52
Ecua ia se rezolv prin aproxim ri succesive :

 
1
1, 04
x  1,035  x  2,52 1, 44

x = 3,7; y = 3,7 9,24 = 34,2; l = 4m.

de unde, lungimea total a evilor este:

x y l = 3,7 34,2 4 = 507 m.

Caracteristicile constructive ale aparatului cu aceast formul constructiv , sunt:
- num rul de evi pe un rând p x = 7,5 buc;
- num rul de rânduri y = 31 buc;
- lungimea pe trecere l p-1 = 2 m.
Pentru ilustrarea multiplelor posibilit i pe care le ofer metoda de calcul folosit , se
face acum ipoteza c num rul de rânduri y este limitat la 10.
În acest caz se vor introduce în ecua ia general de calcul valorile:
ecua ie
se ob ine :
ecua ie
Deci caracteristicile constructive ale aparatului devin
- num rul de evi pe un rând p x = 66,5 buc;
- num rul de rânduri y = 10 buc;
- lungimea pe trecere l p-1 = 2 m.
În cazul când num rul de evi ob inut pe un rând, se consider c este prea mare,
pentru mic orarea lui nu exist alt solu ie decât m rirea num rului de treceri p, de la 2, la 3
sau 4.
b) Varianta constructiv cu dou treceri pentru gazele arse ce circul la exteriorul -
evilor i una pentru aer (fig. 7.3 c).
Pentru aceast formul constructiv se men ine lungimea evilor l = 2 m.

84
 Racordul între treceri: va avea dimensiunile:
- în direc ia x 0,045 q x;
- în direc ia y 0,039 y q-1.
Se ob ine:
y
0,039   2  0,045  q  x
p
y  2,31  q 2  x; q  2; y  9,24  x
Introducând valorile g site în ecua ia general a suprafe ei de schimb de c ldur , se
ob ine :
x1, 44  2,07  x1,04  3,41
x  9 m; y  9  9,24  84 m; l  2 m; x  y  l  1510 m.

Deci:
- num rul de evi pe un rând q x = 18 [buc] ;
- num rul de rînduri y q-1 = 42 [buc].

E.5. Analiza solu iilor constructive ob inute în cele dou ipoteze de mai sus, din
punct de vedere al gabaritului aparatului. Luând în considerare i formula constructiv de
principiu (etalon), s-au ob inut trei tipuri de aparate, toate echivalente din punct de vedere
termic, dar cu lungimi totale ale evilor x y l diferite i anume:
1) l = 507 m ; 2) l = 1 330 m ; 3) l = 1 510 m.
Elementele caracteristice ale lor sunt prezentate comparativ în tabelul 7.4. Diferen a ce
apare între suprafa a de schimb de c ldur a acestor schimb toare (toate echivalente din punct
de vedere termic), se datore te faptului c ea nu este folosit la fel de eficient în cele trei
variante.
Tabelul 7.4
Schimb torul 1 2 3
x 3,7 33,2 9
y 34,2 10 84
l 4 4 2
xyl 507 1330 1510
6,43 (x y)0,8 312 670 1295
42,8 (x y)0,56 195 660 215

Pentru a se putea trage o concluzie asupra eficien ei (gradului) de folosire a suprafe ei

de schimb de c ldur , este suficient s se analizeze comparativ termenii din partea dreapt a
ecua iei generale, care sunt prezenta i în ultimele dou rînduri ale tabelului Ace ti termeni
1 1
sunt direct propor ionali cu rezisten a termic convectiv i a celor dou fluide.
a g
Pierderea de presiune, care aparent are valoare minim pentru aparatul cu suprafa de
schimb de c ldur maxim , este în realitate minim pentru aparatul la care raportul dintre cei
doi termeni este egal cu 1.
Analizând acest raport se constat :
- Aparatul 1, are cea mai mare pierdere de presiune, dar rezisten ele termice fiind mici,
suprafa a este bine utilizat ;
- Aparatul 2, este eficient atât din punct de vedere hidrodinamic cât i din punct de
vedere termic, deoarece rezisten ele convective pe cele dou fe e ale evii sunt practic egale.

85
 - Aparatul 3, este mai pu in eficient, atât din punct de vedere hidrodinamic cât i din
punct de vedere termic, deoarece de i rezisten a convectiv la exteriorul evii este mic , cea
pe interior este foarte mare.
Calculul hidrodinamic al celor trei formule constructive se face în acela i mod ca la
formula constructiv de principiu (prezentat mai sus).
E.6. Determinarea solu iei constructive a aparatului în cazul când se impun
anumile condi ii hidrodinamice.
Condi iile hidrodinamice în care lucreaz un aparat de schimb de c ldur , se reflect
asupra cheltuielilor de exploatare, în timp ce condi iile termice se reflect asupra costului de
fabrica ie. O proiectare hidrodinamic corect , recomand ca pierderea de presiune a fluidelor
ce circul prin aparat s nu dep easc din presiunea total ini ial a fiec rui fluid în parte.
Numai în cazuri speciale, când pre ul de cost al aparatului este un element hot râtor, se
poate admite pierderi de presiune mai mari.
E.7. Pierderea de presiune a aerului ce circul prin interiorul evilor (calculate
dup modelul prezental la paragraful D).
În mod normal, pierderile de presiune datorate for elor ascensionale p1, nu pot fi
calculate decît numai dup terminarea proiect rii formulei constructive alese. În cazul când
proiectarea nu a ajuns la aceast faz , ele se pot neglija, deoarece pentru gaze au valori relativ
mici. Ca urmare, proiectarea hidrodinamic a aparatului se va referi în principal la pierderile
p3 i p4 (vezi paragraful D.1). Bineîn eles c dup precizarea tuturor elementelor
constructive ale formulei alese, se vor calcula i aceste pierderi. Se consider m rimi
necunoscute x, y i l. Pentru exemplificare se consider c aparatul este de tipul 2 din tabelul
7.4 pentru care:
2830  kg   kg   kg 
 a  wa  ;   1, 21 ;   0, 748
x  y  m 2  s   m 3   m 3 
a 20 C a 200 C

2830 2340  m 
wa 20C  
1,21  x  y x  y  s 
Repetând calculele prezentate la paragraful D.1, se ob ine pentru formula constructiv
2 din tabelul 7.4 :
1,5  2830  2340 4966650  N 
p 2  
2  x  y 
2
x  y 2  m 2 
2830  1 1  2830  0,462 1445 m
wa 200C  wa 20C       s 
x  y  0,748 1,21  0,748 1,21 x  y x  y

2830  1445 4089350  N 

p3  
x  y 2 x  y 2  m 2 
3220000 42,40  kg 
Re a  ; Re 0a, 25  ;  a119C  0,902  3 
x y x  y 0 , 25
m 

0,4   x  y 
0 , 25
0,4
 0,00945   x  y 
0 , 25
fa  
Re 0a, 25 42,4

86
 2830 3140 m
wa119C    s 
0,902  x  y x  y

0,00945  2830  3140  l 1679500  l  N 

p4  
2  0,025   x  y 
1, 75
x  y 1,75  m 2 
deci :
4966650 4089350 1679500  l  N 
 pa  x  y 2 
x  y 2

x  y 1,75  m 2 
E.8. Pierderea de presiune a gazelor arse ce circul peste evi (paragraful D.2).
inând seama de cele expuse mai sus i la paragraful D.2, se vor calcula pentru gazele
arse numai pierderile prin vârtejuri i frecare p3.
Astfel :
185  kg  185  0,015 104400
 a  wa  ; Re   ;
x  y  m 2  s 
g
26,58 10  6  l  x lx

3,2  l  x 
0 , 22
12,7
 0,252  l  x 
0 , 22
Re 0g, 22  ; fa  ;
l  x 
0, 22
12,7

 kg  185 278 m

 g 258C  0,666  3
; wa 258C    s ;
m  0,666  l  x l  x

0,0252  1850  278  y 6480  y  N 

p3  
2  l  x 
1, 75
l  x 1,75  m 2 
E.9. Determinarea formulei constructive a aparatului în condi ii hidrodinamice
impuse.
Pentru determinarea formulei constructive a aparatului, deci pentru determinarea
necunoscutelor x, y i l, se vor folosi atât ecua iile pentru calculul termic, cât i cele pentru
regimul hidrodinamic (impus). Se ob in (pentru regimul hidrodinamic i termic) ecua iile:
x  y  l  6,43   x  y   42,8  l  x  m
0 ,8 0 , 56

9056000 1679500  l  N 
 pa  x  y 2  x  y 1,75  m 2 
6480  y  N 
p3 
l  x 1,75  m 2 
Cu recomand rile f cute asupra valorii procentuale a pierderilor de presiune admise în
aparat se consider spre exemplificare, c se impune:

pa = 196,2 N m-2; p3 = 490,5 N m-2

87
 Metoda de rezolvare este urm toarea.
Se d o valoare lui l, de exemplu l = 3 m.
Se introduce l = 3 în ecua ia (2) de mai sus, ob inându-se:
9056000 1679500  3 N 
 pa  x  y 2 
x  y 1,75
 196, 2  m 2 

x  y  46156  25680   x  y 
0 , 25
 402
-1
Introducându-se valorile l = 3 i y = 402 x , în ecua ia (3) se g se te:
402
6494,2 
p3  x  N ; x  10,8 m; y
402
 37,3 m
3  x 1, 75  m 2  10,8
Se introduc valorile g site pentru x i y în ecua ia (1), ob inându-se:

402 l = 6,43 1020,8 + 42,8 10,80,56 l0,56 [m],

de unde :

l = 1,93 + 0,404 l0,56; l = 2,62 [m].

Deoarece valoarea g sit pentru l nu corespunde cu aceea aleas arbitrar, se reia
calculul. Introducându-se acum noua valoare, l = 2,62 m, în ecua iile (2) i (3) se va ob ine o
alt pereche de valori x i y i o nou valoare pentru l.
Se repet calculul pân când valoarea l introdus în ecua ia (2) va fi reg sit în final
din ecua ia (1).

88
BIBLIOGRAFIE
1. Carabogdan, Gh., Badea, A., i al ii, Instala ii termice industriale – culegere de
probleme,vol.I-II, Editura Tehnic , Bucure ti, 1983.
2. Chiriac, F., Leca, A. i al ii, Procese de transfer de c ldur i mas în instala iile
industriale, Editura Tehnic , Bucure ti, 1982.
3. Cojocaru, M., Procese de transfer de mas , Editura Matrix Rom, Bucure ti, 2004.
4. Dosa, I., Mecanica fluidelor, Editura Universitas, Petrosani, 2015 .
5. Leca, A., Prisecaru, I., Propriet i termofizice i termodinamice - solide, lichide gaze, vol.
I-III, Editura Tehnic , Bucure ti, 1994.
6. Leca, A., Conducte pentru agen i termici – îndreptar, Editura Tehnic , Bucure ti, 1986.
7. Popa, B., Man, E., Popa, M., Termotehnic , agregate i instala ii termice- culegere de
probleme pentru energeticieni, Editura Tehnic , Bucure ti, 1979.
8. tef nescu, D., Leca, A. i al ii, Transfer de c ldur i mas – teorie i aplica ii, Editura
Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1983.
9. tef nescu, D., Marinescu, M., D nescu, Al., Transferul de c ldur în tehnic – culegere
de probleme pentru ingineri, vol.I-II,, Editura Tehnic , Bucure ti, 1982.

89
ANEXE

90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100