Sunteți pe pagina 1din 3

Of, Românie, Românie, Românie, 

Ai fost odat-o ţară dulce şi frumoasă, Of, Românie, Românie, Românie…   

A fost odat-o ţară dulce şi bună, Să trăieşti aici e o plăcere, Poţi avea tot ce inima-ţi cere Mămăliguţa lor şi
pastrama lor şi un cârnăcior… Şi-un pahar cu vin, ahaaa!   La români viaţa e bună, Grijă mare nu-i prea multă,
Pe-aici se bea vin cu carul Şi mai guşti şi caşcavalul Hai digidighi di dam…   La români este mai bine chiar şi de
năcazul vine Beţi vin chiar de-i târzior Şi mâncaţi castravecior Hay digadi dam…    Hei, ajutor, că-nnebunesc! La
mămăligă mă gândesc, Pentru brânză dansez pân-la stele şi mănânc şi pătlăgele. Cântă, măi, ti didl di dam!
Cântă, măi, ti didl di dam!   Ah, ce mai plăcere! Ce poate fi mai bun, Viaţa-i desfătare, Când vinul este bun.   Hei,
ajutor că-nnebunesc! La mămăligă mă gândesc, Pentru brânză dansez pân-la stele şi mănânc şi pătlăgele.
Cântă, măi, ti didl di dam!   Românaşul bea vinuţ Şi mănâncă mămăliguţă Dacă-şi mai şi sărută nevasta Toată
lumea o ia razna Cântă, măi, tai didl di dam!   Din cer vine mântuirea, Chaia mânuie tingirea, Îmbrăcată cam
sărac Găteşte pentru Şabat. Cântă, măi, ti didl di dam!   Ah, ce mai plăcere! Ce poate fi mai bun, Viaţa-i desfătare
Când vinul este bun“ 

Citeste mai mult: adev.ro/pip0n2

VIDEO Cântecul creat de evrei, care ne

-a făcut celebră ţara în America interbelică: „Ay, România, ţară dulce şi bună“ 24 noiembrie 2018, 12:29
deSinziana IonescuDevino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (4 voturi) cuvinte cheie:constanta
new york migratie america romania evrei romani america rumenye aaron lebedeff interbelic romania america
evrei migratie romania 13 comentarii 2761 share 27 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare New York la
începutul anilor 1900 Sursa Youtube Melodia „Rumenye, Rumenye“ a fost lansată în America, în 1941, de un
artist evreu din estul Europei. Versurile în idiş şi muzica klezmer descriu idilic viaţa din ţara pe care evreii
nostalgici o părăsiseră. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ FOTO VIDEO America anilor '30 a fost la picioarele unor
jucători de ba... Palatul Navigaţiei de la Marea Neagră - locul unde visurile migranţilo... În anii interbelici, numele
României a fost pe buzele tuturor în America. Publicul fusese cucerit de o melodie de vodevil compusă de un
artist evreu, originar din estul Europei, Aaron Lebedeff, care cânta frumuseţea şi gustul fără seamăn ale României
idilice, aşa cum i-o descriseseră evreii plecaţi din ţara noastră. „Rumenye, Rumenye“ a fost lansată în 1941 şi de
atunci continuă să captiveze ascultători de pretutindeni. Piesa a fost reluată în nenumărate variante, ajungând să
fie cântată, în stilul inconfundabil, de celebra Eartha Kitt (vocea melodiilor „Santa Baby“, „C’est si bon“). Nunta
românească, pe scena din New York Istoria cântării României pe pământ american începe în anii ’20, când noul
continent primise valuri de migranţi veniţi din ţara noastră dinainte de 1900.  În faţa unei alte vieţi în necunoscut,
dorul de casă începuse să roadă în sufletele românilor, indiferent de etnie. „Weekend Adevărul“ a relatat poveştile
fiilor de migranţi din România Hank Greenberg şi Charles Stanceu care au trăit visul american ajungând vedete în
baseball, sportul naţional american care seamănă cu oina românească. Dar în afara ovaţiilor din tribune,
nostalgia României prindea glas în cântecele diasporei.  În toamna lui 1923, la Teatrul Evreiesc din New York,
condus de Moshe Shor (sau Schorr), avea loc premiera unui aşteptat vodevil: „The Romanian Wedding“ (Nunta
românească). Piesa era compusă de doi muzicieni evrei, Peretz Sandler şi Mordechai Gebirtig, veniţi şi ei de la
Răsărit, mai exact din Polonia. Prima reprezentaţie a fost în seara de 11 septembrie 1923 şi a avut un succes
fulminant la public. Spectatorii au fost încântaţi să vadă dansuri, cântece şi jocuri româneşti care ridicaseră sala
în picioare. Pentru unii a fost o caldă aducere-aminte din ţara de baştină, pentru alţii a fost o extraordinară
descoperire.  Piesa „Nunta românească“ jucată la Teatrul Evreiesc din New York Sursa wikipedia.org Printre
actorii „Nunţii româneşti“ se număra Aaron Lebedeff (1875-1960), un artist evreu originar din Belarus, născut în
1875. Acesta avea să fie primul star evreu de pe scena muzicalului american. El a compus, după 18 ani de la
premiera vodevilului, melodia care a înnebunit America - „Rumenye, Rumenye“. Succes nebun la public Artistul a
ascultat povestirile evreilor despre ţara unde totul avea altă savoare: acolo era cea mai bună mâncare, cel mai
bun vin, cele mai frumoase femei - pe scurt, acolo duceai cea mai dulce viaţă. „Oh, România, România…“
suspinau ei clătinând din cap, iar asta l-a inspirat pe artistul de vodevil care aşa a pus titlul piesei: „Rumenye,
Rumenye“. Cântecul redă pe un ton nostalgic, dar săltăreţ, sentimentele evreilor care pomeneau mereu de ţara
lor. Piesa are un tempo cadenţat, cu muzică numai bună de dănţuit, în care acordurile româneşti se împletesc cu
cele evreieşti specific folclorului tradiţional numit „klezmer“. Versurile sunt în idiş şi conţin cuvinte româneşti pe
care Aaron Lebedeff (foto jos, sursa wikipedia.org) le rosteşte stricat, cu un farmec aparte: „mamaligele“,
„pastramele“, „karnaţale“, „brinze“, „kashtaval“, „kastrovet“, „patlajele“, „maşlini“. Transcrierea şi traducerea
versurilor cântecului „Rumenye, Rumenye“ au fost făcute pentru „Adevărul“ de Carmen Hannah Ioviţu, director
al Muzeului de Istorie a Evreilor din România, instituţie ce aparţine Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din
România.  RUMENYE, RUMENYE  de Aaron Lebedeff (1941)  „Rumenye, Rumenye Ekh! Rumenye, Rumenye,
Rumenye … Geven amol a land a zise, a sheyne. Ekh! Rumenye, Rumenye, Rumenye … Geven amol a land a
zise, a fayne. Dort tsu voynen iz a fargenign; Vos dos harts glust kenstu krign: A mamaligele, a pastramele, a
karnatsele, Un a glezele vayn, aha!… Ay, in Rumenye iz dokh git Fun keyn dayges veyst men nit Vayn trinkt men
iberal – M’farbayst mit kashtaval. Hay, digadi dam… Ay, in Rumenye iz dokh git Fun keyn zorgn veyst men nit.
Vayn trinkt men, s’meg zayn shpet Men farbayst a kastrovet. Hay digadi dam… Oy, gevald, ikh ver meshige! Ikh
lib nor brinze, mamalige; Ikh tants un frey zikh biz der stelye Ven ikh es a patlazhele Dzing ma, tay yidldi tam…
Ay, s’iz a mekhaye, beser ken nit zayn! Ay, a fargenign iz nor Rumeynish vayn. Di Rumeyner trinkn vayn Un esn
mamalige; Ver es kisht zayn eygn vayb, Ah, yener is meshige. Zets, dzing ma, tay yidl di tam… “Yokum purkon
min shmayo” Shteyt un kusht di kekhene, Khaye, Ongeton in alte shkrabes; Makht a kugel likoved Shabes. Zets!
Tay ti didl di tam … Iz Myshe Khayim ongekumen Dos beste kheylik tsugenumen; Moyshe Khayim, Borukh Shmil
- Khapt a kitsl in der shtil. Zets, dzing ma, tay yidl di tam… Un dos meydl nebekh blozt zikh Un zi vil nit, nor zi lozt
zikh Tshu! Git tsu kishen iz a moyd Ven zi is alt zekhtsn; Ven men kisht an alte moyd, Heybt zi on tsu krekhtsen.
Zets! Tay yidl di dam… Ay, s’iz a mekhaye, beser ken nit zayn! Ay, a fargenign iz nor Rumeynish vayn…“   „Of,
Românie, Românie, Românie,  Ai fost odat-o ţară dulce şi frumoasă, Of, Românie, Românie, Românie…    A fost
odat-o ţară dulce şi bună, Să trăieşti aici e o plăcere, Poţi avea tot ce inima-ţi cere Mămăliguţa lor şi pastrama lor
şi un cârnăcior… Şi-un pahar cu vin, ahaaa!   La români viaţa e bună, Grijă mare nu-i prea multă, Pe-aici se bea
vin cu carul Şi mai guşti şi caşcavalul Hai digidighi di dam…   La români este mai bine chiar şi de năcazul vine
Beţi vin chiar de-i târzior Şi mâncaţi castravecior Hay digadi dam…    Hei, ajutor, că-nnebunesc! La mămăligă mă
gândesc, Pentru brânză dansez pân-la stele şi mănânc şi pătlăgele. Cântă, măi, ti didl di dam! Cântă, măi, ti didl
di dam!   Ah, ce mai plăcere! Ce poate fi mai bun, Viaţa-i desfătare, Când vinul este bun.   Hei, ajutor că-
nnebunesc! La mămăligă mă gândesc, Pentru brânză dansez pân-la stele şi mănânc şi pătlăgele. Cântă, măi, ti
didl di dam!   Românaşul bea vinuţ Şi mănâncă mămăliguţă Dacă-şi mai şi sărută nevasta Toată lumea o ia razna
Cântă, măi, tai didl di dam!   Din cer vine mântuirea, Chaia mânuie tingirea, Îmbrăcată cam sărac Găteşte pentru
Şabat. Cântă, măi, ti didl di dam!   Ah, ce mai plăcere! Ce poate fi mai bun, Viaţa-i desfătare Când vinul este bun“ 
Sursa fotografiilor lui Aaron Lebedeff (în anii 1913 şi 1920) este site-ul collections.mcny.org Internetul este plin şi
acum, după decenii, de înregistrări de la emisiuni, sărbători şi petreceri, concerte şi spectacole de pe tot globul.
Cuprinşi de ritmul frenetic, artiştii şi publicul cântă, aplaudă, ţopăie şi joacă de mama focului pe „Rumenye,
Rumenye“. În comentariile de pe Youtube, unde este postată melodia cu multele ei interpretări, oameni de pe tot
globul exultă: „Când mă simt deprimat, pun muzica asta şi îmi revin imediat“; „Bunicul meu obişnuia să asculte
asta mereu“; „Mama mea râdea la melodia asta“, „Tatăl meu a stat o vreme în România şi mânca mămăligă, îi
plăcea tare mult“; „Am crescut cu melodia asta, o auzeam la ai mei“, „Bunica mea spunea că melodia asta îi
aminteşte de bunica ei. Acum, melodia îmi aminteşte de bunica mea“. Nostalgia din Lumea Nouă, după spiritul
Lumii Vechi Cântecul „Rumenye, Rumenye“ este considerat unul dintre cele mai populare melodii idiş din toate
timpurile. „Cântecul îi captivează pe oameni de la primele acorduri, vorbitori de idiş sau nu. Dar acesta este doar
un aspect al influenţei româmneşti asupra muzicii evreieşti. Există o muzică klezmer - o fuziune a muzicii
româneşti şi a celei evreieşti - care datorează mult sunetelor puternice ale ansamblurilor de coarde şi de ţambal
româneşti“, arată Vladimir F. Wertsman, reputatul istoric născut în 1929 la Bacău, stabilit în Statele Unite ale
Americii, care a scris cele mai cuprinzătoare cărţi despre emigraţia românească pe tărâm american.  Wertsman
menţionează că orchestrele klezmer au în repertoriu o melodie numită „Freylekhs“ (Veseli), cunoscută sub
numele de „Vulekhl“, care înseamnă „tânăr valah“ sau „român“, ce se dansează în cerc, pe ritm de horă. Evreii
dansează sârbe şi cântă doine ale românilor - aşa cum s-a întâmplat şi cu „Rumenye, Rumenye“, melodia ce
evocă spiritul Lumii Vechi. Cântec devenit tradiţional Moştenirea culturală a evreilor este păstrată şi astăzi. Pe
lângă succesul nemuritor al cântecului „Rumenye, Rumenye“, vodevilul „The Romanian Wedding“ a devenit o
piesă clasică în repertoriul trupelor evreieşti. În 1981, comedia muzicală a fost prezentată la Teatrul Idiş Şalom
din New York, cu Mary Soreanu (o artistă evreică din România) în rolul principal. Cronica din „New York Times“,
semnată de Richard F. Shepard, este elogioasă. În zilele noastre, „Nunta românească“ este jucată, spre exemplu,
de Yiddishpiel Theater din Israel. „Această operetă spumoasă şi electrizantă abundă în cântece şi dansuri, toată
acţiunea având loc la nunta unui om bogat. Povestea ne face să aruncăm o privire în vieţile personajelor. Ce se
întâmplă când omul dator vândut îşi oferă fiica pentru a-şi acoperi datoriile? Şi în special când creditorul este un
evreu bogat, moşier, care o cercetează din cap până-n picioare pe cea care-i va fi a şasea soţie? Dar ce se
petrece când tânăra mireasă decide să-şi găsească fericirea cu altcineva? Este fascinant şi deosebit de antrenant
să urmăreşti cum intriga ia întorsături neaşteptate. Dialogul este strălucit, umorul - savuros, situaţiile desprinse
din realitate. A fost un mare succes în toată Europa şi America, s-a jucat şi pe Broadway“, este prezentat
vodevilul în programul virtual de sală de la Yiddishpiel Theater din Israel. Evreii din România au dat tonul în
lumea artistică În volumul „Evrei români din America şi Canada 1850-2010“ (publicată la Editura Hasefer,
Bucureşti, 2014), Vladimir F. Wertsman descrie începuturile teatrului idiş românesc. Mişcarea artistică s-a născut
la 5 octombrie 1876 la Iaşi, continuându-şi activitatea cu mare suces în America, odată cu emigrarea fondatorilor
săi: Abraham Goldfaden (director), David Kessler, Joseph Lateiner, Sigmund Mogulesko, Moses Horowitz,
Sophia Karp. Aceştia s-au stabilit la New York în 1880 şi au început să-şi prezinte spectacolele la teatrele din
Lower East Side, de pe Second Avenue. Publicul i-a adoptat imediat. Mogulesko a deschis o companie de
operetă evreiască transformată în Romanian Opera. House, Lateiner şi Karp au înfiinţat The Grand Theater, iar
Kessler a creat David Kessler Theater.  În viaţa artistică a începutului de ani 1900, teatrul idiş era o instituţie
culturală şi spirituală în jurul căreia se adunase suflarea migranţilor veniţi de peste Ocean. Comunitatea evreilor
români din New York era deosebit de influentă în lumea artistică din America. First Romanian-American
Congregation (sau Congregaţia „La porţile Raiului“) fusese întemeiată de evreii veniţi din România în anii 1880.
Sediul era într-o clădire istorică din estul Manhattan-ului, unde sinagoga fusese extinsă cu o sală de spectacole
care funcţiona ca un teatru. Sărbătorile evreilor se transformau astfel în evenimente artistice şi mondene în lumea
New York-ului. Spre exemplu, aici şi-a ţinut Barul Mitzvah (aniversarea de la vârsta de 13 ani, când băieţii evrei
sunt consideraţi responsabili) faimosul actor de origine română Edward G.Robinson de la Hollywood (care se
născuse la Bucureşti sub numele Emanuel Goldenburg). Cartierul în care exista congregaţia evreilor din România
se umpluse de mici teatre care formau Districtul Teatral Evreiesc. Aici şi-au început cariera pianistul şi
compozitorul George Gershwin sau actorul Walter Matthau (născut din părinţi evrei - mama lituaniancă, tatăl
ucrainean) etc. În vremurile de glorie, în perioada interbelică, în acest cartier se ţineau 20-30 spectacole pe
seară. Vladimir F. Wertsman a numărat 24 teatre idiş care existau pe teritoriul Americii în perioada de glorie a
anilor ’20. Dintre acestea 11 erau la New York, iar restul - la Chicago, Philapdelphia, Boston şamd. Cu siguranţă,
afirmarea unor actori legendari, evrei cu rădăcini în România, precum Lauren Bacall, Edward G.Robinson, Sylvia
Sydney şi apoi Dustin Hoffman, Harvey Keitel, se datorează mediului propice din Congregaţia „La porţile Raiului“.
Nu trebuie uitaţi nici muzicienii evrei cu origini în România care au cunoscut gloria: soprana Alma Gluck, dirijorul
Sergiu Commissiona, Miriam Fried, Lory Walfisch şi mulţi alţi artişti

Citeste mai mult: adev.ro/pip0n2