Sunteți pe pagina 1din 18

Monitorizarea riscului de apariție a

secetei în pădurile din România


Cuprins

 Argument...................................................................................................... 3
 Pădurile din România. Descriere................................................................ 4
 Seceta. Definire și clasificare....................................................................... 5
 Ce reprezintă monitorizarea mediului?................................................... 7
 Cauzele secetei în pădurile românești....................................................... 9
 Efectele secetei asupra fondului forestier................................................. 11
 Monitorizarea secetei din pădurile românești. Strategii manageriale de
combatere a secetei..................................................................................... 13
 Concluzii...................................................................................................... 16
 Bibliografie.................................................................................................. 17

2
Argument

Pădurile joacă un rol foarte important atât în viața oamenilor cât și în păstrarea
echilibrului în natură. Mulțumită fotosintezei, prin schimbul de gaze, dioxidul de
carbon este eliminat iar aerul este îmbogățit cu oxigen. Datorită arborilor, pădurea
funcționează ca un scut în calea vânturilor puternice, ferindu-ne de troienile de
zăpadă care se formează atunci când viscolește. Rădăcinile arborilor, fixează solul
și împiedică alunecările de teren, zăpada se topește mai lent la umbra pădurilor,
astfel reducându-se riscul revărsării râurilor din matcă și al inundațiilor. Menținând
umiditatea, pădurile reglează temperaturile extreme atât vara cât și iarna.

Perioadele prelungite de secetă nu sunt episoade climatice bine experimentate de


sistemele forestiere. Acestea funcționează pe baza unei disponibilități mari de apă.
Doar dacă trece prea mult timp, deteriorările, potențial dramatice, devin vizibile.
Acest lucru poate varia de la o încetinire simplă a creșterii plantelor până la un
colaps ecosistemic pe scară largă, asta în cel mai rău scenariu. În orice caz,
influențează semnificativ ciclul de carbon, precum și cel al apei și, prin urmare,
climatul global.

Tema aleasă de către mine surprinde anumite aspecte legate de secetă, de


monitorizarea și de gestionarea acesteia pe termen lung care trebuie știute și
practicate în România.

3
 Pădurile din România. Descriere.

România are 6,9 milioane de hectare de păduri, reprezentând în jur de 27% din
suprafaţa totală a ţării. Ţara noastră are şi cea mai mare suprafaţă de păduri virgine
din Europa, o bogăţie naturală distrusă sistematic de despăduririle ilegale. În
următoarele rânduri vă voi prezenta unele dintre cele mai mari păduri din
România, adevărate labirinturi naturale, unele dintre ele nemodificate de activităţi
umane de-a lungul timpului.

O primă atracție naturală din România ar fi Pădurea Cozia și


face parte a Parcului Național Cozia. Pădurea omonimă se întinde
pe o suprafață de 17.100 ha și aici se găsesc cele mai multe păduri
virgine de fag, stejar și acidofile.

O altă pădure impresionantă este


situată în județul Brașov. Pădurea Bogății are o suprafață
de 6.400 ha și se caracterizează prin speciie de fag,
gorun și carpen.

Pădurea Letea se numără și ea


printre cele mai întinse păduri din România, aceasta
acaparează 5,246 ha și este recunoscută ca fiind cea mai veche
rezervație naturala din țara
noastră.

O altă minunăție a naturii de pe teritoriul țării


noastre este Pădurea Caraorman care se întinde pe o
suprafață de 2.250 ha. Peisajele sunt similare cu cele
ale izvorului Dunării, din Munţii Pădurea Neagră ai
Germaniei, datorită stejarilor imenşi şi a dunelor de nisip create de braţele Dunării
pe care se înalţă arborii.

4
 Seceta. Definire și clasificare.

Seceta este un fenomen natural care se manifestă atunci când precipitațiile sunt
mai reduse decât cele înregistrate în mod obișnuit, producându-se dereglări ale
bilanțului hidrologic, care influențează negativ sistemele productive ale resurselor
de teren. Intensitatea secetei se determină în funcţie de lungimea perioadelor de
secetă şi frecvenţa perioadelor fără precipitaţii (14 zile consecutive în perioada rece
a anului şi 10 zile consecutive în sezonul de vegetaţie). Teoretic, seceta poate
apărea în toate regiunile climatice, dar caracteristicile de cuantificare diferă de la o
regiune la alta. Seceta face parte dintre hazardele naturale iar definiţiile care o pot
evidenţia variază în funcţie de domeniul afectat sau de grupul de populaţie care
suportă consecinţele. (Barbu și Popa, 2001)

Seceta se poate clasifica în mai multe tipuri, cum ar fi:

 secetă meteorologică - un deficit sau absența totală a precipitațiilor și se


instalează după o perioadă de 10 zile consecutive fără acestea;
 seceta hidrologică - nivelurile lacurilor sau ale pârâurilor scad, iar pânza
freatică este diminuată din cauza lipsei de precipitații;
 seceta agro-silvică - diminuarea parametrilor hidrometeorologici care
determină un impact semnificativ asupra vegetației;
 seceta socio-economică - se asociază cu lipsa unor bunuri şi servicii care are
la origini seceta meteorologică şi hidrologică.

Seceta se mai poate clasifica și după intensitatea acestea, se deosebesc


următoarele tipuri:

 secetă foarte puternică - se semnalează în ani atunci când în perioada de


vegetaţie cad precipitaţii mai puţin de 50% din normă, iar temperatura medie
a aerului întrece media climatică cu 3 – 4°C;

5
 secetă puternică - are loc în perioadele când precipitațiile ating doar 60-
70%, iar temperatura medie a aerului crește cu 2°C;
 secetă moderată - se observă în perioadele cu precipitații de aproximativ 70-
80% și temperatura medie a aerului este de 1-1,5°C.

6
 Ce reprezintă monitorizarea mediului?

Planeta dezvoltă un sentiment din ce în ce mai mare de conștientizare a


mediului și odată cu aceasta a apărut o nouă formă de evaluare - monitorizarea
mediului. Este un cuvânt de moda în sfera sustenabilității și este folosit pentru a
descrie diferitele procese, teste și investigații care sunt efectuate pentru a
monitoriza starea mediului, schimbările sale naturale și impactul pe care orice
activitate umană ar putea să îl aibă asupra sa. calitate. Dar ce presupune și unde se
aplică monitorizarea de mediu?

În esență, monitorizarea mediului este concepută pentru a ne ajuta să înțelegem


mediul natural și să îl protejăm de orice rezultate negative ale activității
umane. Procesul face parte integrantă din evaluările impactului asupra mediului,
iar rezultatele pot determina în mod direct dacă proiectele primesc sau nu totul
clar. Evaluările de monitorizare a mediului pot implica stabilirea calității de bază,
descoperirea tendințelor de mediu, identificarea oricăror variații, determinarea
succesului proiectelor și confirmarea dacă obiectivele de mediu au fost îndeplinite
sau nu.

În general, specialiștii în monitorizarea mediului se concentrează pe patru


domenii majore - aerul, solul, apa și biota. De ce sunt așa de importante?

 Monitorizarea calității aerului. Poluarea aerului este o preocupare în


creștere atât în țările dezvoltate, cât și în cele nedezvoltate de pe glob. Atât
de mult încât UE a introdus chiar standarde de poluare a aerului, încât se
așteaptă ca toate statele sale membre să le respecte. Nu numai că aerul
poluat afectează sănătatea planetei, dar are și consecințe dăunătoare pentru
bunăstarea populației. Deoarece concentrația poluării aerului este puternic
influențată de vânt, datele anemometrului sunt aproape întotdeauna luate în
considerare la efectuarea monitorizării de mediu a calității aerului.

7
 Monitorizarea calității apei. Colectarea și analiza informațiilor privind
calitatea apei este o parte esențială a asigurării siguranței și sanitarității
lacurilor, râurilor, oceanelor, estuarelor și a altor corpuri de apă. Starea
chimică are o importanță esențială, specialiștii concentrându-se pe prezența
oxigenului, nutrienților, uleiurilor, pesticidelor și metalelor. Condițiile fizice,
cum ar fi debitul, temperatura, sedimentele și eroziunea sunt luate în
considerare, în timp ce măsurările biologice ale vieții plantelor și animalelor
sunt, de asemenea, utilizate pentru a determina calitatea. 
 Monitorizarea calității solului. Agricultura este o parte integrantă a
producției mondiale de alimente, în timp ce regenerarea pădurilor și a
junglelor este esențială pentru menținerea aerului curat și fără CO2. Ca
atare, un număr mare de proiecte de monitorizare a mediului luminează
lumina reflectoarelor asupra calității solului. Aceasta include examinarea
unor factori precum eroziunea, contaminarea solului și nivelurile de sare.
 Monitorizarea biotei. Se obțin informații cu privire la evoluţia biodiversităţii
în zonele cu protecţie integrală în vederea menţinerii integrităţii lor
ecologice, evaluarea efectelor măsurilor de conservare a unor specii şi a
habitatelor lor, urmărirea unor indicatori globali ai stării biocenozei
(indicatori bioecologici), urmărirea componentelor specific diferitelor tipuri
de medii de viață, etc.

Pe măsură ce lumea continuă să se dezvolte și să se extindă, monitorizarea


mediului a devenit o parte esențială a asigurării faptului că planeta rămâne sigură,
sănătoasă și dinamică.

8
 Cauzele secetei în pădurile românești.

Suprafaţa împădurită din România este relativ scăzută, comparativ cu alte state
membre UE ce au condiţii climatice şi de relief asemănătoare. Pădurile ocupă
26,7% din teritoriul ţării, cu o distribuţie neuniformă. Astfel, 60% din păduri sunt
localizate în regiunea arcului carpatic, 29% în dealurile pre-carpatice şi 11% la
câmpie, zonele cele mai despădurite fiind Câmpia de Vest (3,2%), Câmpia
Bărăganului (3,5%), Câmpia Moldovei (4,1%) şi Câmpia Olteniei (5,3%).
(Mihăescu, 2014)

În ultima perioadă ne confruntăm


cu diferite fenomene care afectează
mediul. Dar care sunt acelea?

O să încep prin a relata o primă


cauză a secetei care se corelează cu
defrișările exagerate din România.
Efectele negative ale defrișărilor duc
la o biodiversitate afectată semnificativ și o cantitate mare de carbon eliberat în
atmosferă atunci când copacii sunt îndepărtați din habitatele lor. Dar ceea ce este
mai puțin cunoscut este impactul său asupra agravării secetei. Mai mult, unii
oameni de știință postulează că am tăiat atât de multe păduri încât am ajuns la o
situație în care seceta severă nu este doar răspândită, ci inevitabilă.  (James
MacDonald, 2015)

Din prima cauză derivă și cea de-a doua cauză care este reprezentată de
schimbările climatice. În mod surprinzător, pădurile au efect direct asupra climei
datorită faptului că norii au nevoie de umezeală iar acestea o dețin din abundență.
Dat fiind faptul că defrișările sunt în toi pe teritoriul țării acumulările de apă,
implicit evapotranspirația, nu mai funcționează la capacitate maximă, astfel se
ajunge la fenomene climatice extreme ca de exemplu seceta. Într-adevăr, nu doar

9
defrișările contribuie la schimbările negative ale climei ci și activitățile antropice
ale oamenilor, schimbările naturale din sistemul climatic propriu-zis cum ar fi
circulația termohalină, etc.

O a treia cauză se referă la încălzirea globală. În prezent, temperatura medie


globală este cu 0,85ºC mai ridicată decât la sfârșitul secolului 19. Fiecare din
ultimele trei decenii a fost mai cald decât oricare alt deceniu precedent pentru care
există înregistrări (respectiv din 1850 până în prezent).

Cei mai proeminenți experți în domeniul climei din lume consideră că


activitățile umane sunt aproape sigur principala cauză a încălzirii globale observate
de la mijlocul secolului 20 iar acest lucru cauzează lungi perioade de secetă.
(Beshev, 2013)

10
 Efectele secetei asupra fondului forestier.

”Seceta, ca şi alte hazarde naturale în păduri (rupturi de zăpadă, doborâturi de


vânt, alunecări, inundaţii locale cu efect catastrofal, etc.) trebuie privite din
perspectiva celor care gestionează ecosisteme perene cu cicluri lungi de producţie,
în care deciziile trebuie luate pe termen lung având la bază cunoaşterea frecvenţei
şi riscului apariţiei lor. Modificarea structurii ocupării terenurilor (la nivel
regional) şi a structurii pădurilor (la nivel local) prin intervenţii antropice în
ultimele secole au condus la structuri actuale mult mai sensibile în raport cu
structurile climax specifice fiecărei zone. Pe fondul acestor destructurări majore,
frecvenţa secetelor este în progresie evidentă.” (Barbu și Popa, 2001)

11
Influnța secetei asupra
pădurilor poate interpretată
în funcție de gravitatea
acestea. De exemplu,
secetele severe și frecvente
determină un  deficit
de  apă disponibil pentru
creșterea plantelor. Acest
lucru determină efecte
socio-economice și de
mediu pe termen lung și este considerat cel mai dăunător tip de dezastru
natural . Seceta cauzează pierderea habitatului, migrația speciilor locale și
răspândirea speciilor extraterestre invazive, ducând la pierderea biodiversității.
(SEE, 2020)

Efectele indirecte ale secetei asupra pădurilor pot fi răspândite și


devastatoare. Exemple recente notabile includ focare de insecte și agenți patogeni
și risc crescut de incendii. Dovezile disponibile sugerează o relație neliniară între
intensitatea secetei și focarele de gândaci de scoarță; seceta moderată reduce
focarele, în timp ce seceta lungă și intensă o poate crește. (Giurgiu, 2010)

Un alt efect devastator cauzat din pricina defrișărilor masive este reprezentat de
fenomenul de deșertificare care duce la modificarea solului și a întregului
ecosistem.

12
 Monitorizarea secetei din pădurile românești. Strategii manageriale de
combatere a secetei.

În cele mai multe zone ale Europei, plantațiile și pădurile de producție naturale
sunt deja grav afectate de secetă, incendii forestiere, furtuni și calamități provocate
de insecte. Mulți experți sunt profund îngrijorați de faptul că România ar putea
pierde o parte semnificativă din suprafața sa forestieră în următoarele decenii din
cauza efectelor crizei climatice. Cu toate acestea, pădurile sunt mai rezistente la
tulburări cauzate de o schimbare climatică rapidă. Experții subliniază că acestea ar
trebui păstrate ca refugii pentru păduri stabile și mai bine adoptate și pentru a
sprijini eforturile viitoare de reîmpădurire. Astfel, oamenii de știință și ONG-urile
solicită eforturi consolidate pentru a proteja toate ecosistemele naturale rămase, în
special oceanele și peisajele pădurilor naturale intacte. Acest lucru se aplică și
Europei, unde abia mai rămân peisaje naturale de pădure. Zonele uriașe de creștere
primară din pădurile vechi ale România merită o atenție specială în acest sens.
(Schickhofer și Schwarz, 2019)

13
Primul pas în monitorizarea secetei la nivel internațional și regional este de a
stabili comunicații cu și între autoritățile naționale. România folosește SIAT
(Sistem Integrat de Avertizare Timpurie, Monitorizare şi Analiză a riscului la
Secetă pentru România), care este coordonat de Agenția Spațială Română ROSA.
Obiectivul principal al proiectului este realizarea unui sistem integrat de avertizare
timpurie, monitorizare și analiză a riscului la secetă pe teritoriul Romaniei, care să
combine informația satelitară cu datele măsurate pe teren și cu rezultatele
modelării numerice climatice. (OMM, 2020)

Un alt mod care ar


putea monitoriza
riscul secetei din
pădurile românești
este reprezentat
de indicii de
secetă. Indicii de
secetă se grupează și
se formează o
hartă digitală a
riscului de secetă.

14
Ocoalele silvice cu o pondere foarte ridicată a arboretelor cu risc la secetă sunt:
Măcin, Niculiţel, Babadag, Ciucurova, Casimcea; Băneasa, Constanţa; Ghimpaţi,
Comana; Alexandria, Slăveşti, Roşiori; Huşi şi Tecuci. Ocoalele silvice cu o
pondere medie a arboretelor cu risc la secetă sunt: Moldova Nouă, Timişoara,
Lipova, Focşani, Vidra, Vânju Mare, Perişor, Segarcea, Craiova, Slăveşti.
Chiar şi unele ocoale care, la prima vedere, nu ar fi fost incluse în categoria celor
cu risc la secetă, prezintă zone (reduse) în care unele arborete au această deficienţă.
Exemple: Solca, Marginea, Topliţa, Miercurea Ciuc. Pe baza acestei hărţi şi a
modelelor privind modificările climatice se pot stabili strategii silviculturale de
management a zonelor afectate de secetă. (I.C.A.S. Brașov, 2008)

Din punctul meu de vedere, strategiile de management pentru combaterea


secetei ar trebui să se concentreze pe:

1) Stabilirea unor proceduri eficiente și operaționale de gestionare a secetei,


care să conducă la îmbunătățirea monitorizării secetei și la o analiză
unificată a impactului secetei și a evaluărilor riscurilor pentru întreaga
regiune.
2) Depășirea lacunelor din procesele de luare a deciziilor în gestionarea secetei,
îmbunătățirea dialogului între comunitățile științifice și de elaborare a
politicilor și creșterea cunoștințelor despre instrumentele politicii UE și
relevanța pentru punerea în aplicare a politicii de secetă.
3) Cunoștințe și capacități sporite în ceea ce privește capacitatea operațională și
strategică de monitorizare, prognoză, evaluare și reacție în timpul apariției
secetei și capacitate îmbunătățită de analiză a datelor mai rapidă și cu o
precizie mai mare.

15
Concluzii

Fondul forestier al României se află sub influenţa fluctuaţiilor meteo-climatice


caracteristice climatului continental. Periodic, se înregistrează episoade secetoase
sau excesiv de secetoase cu repercusiuni asupra vitalităţii pădurilor existente dar
mai ales asupra plantaţiilor şi regenerărilor în curs de instalare. Pe fondul unor
secete prelungite, riscul apariţiei incendiilor de pădure sau al înmulţirii în masă a
unor populaţii de insecte dăunătoare este foarte ridicat.

România a avut o reţea de sute de mii de hectare de păduri şi perdele forestiere în


sudul şi sud-estul ţării, parte dintr-un plan ambiţios de protecţie împotriva secetei.
Acestea au fost defrişate începând cu anii ‘60 în numele unor politici agrare
păguboase pentru sol şi mediu. În anii ‘90 au fost distruse sistemele de irigaţii, iar
pâlcurile de arbori care mai protejau câmpurile şi drumurile au ajuns lemn de foc.
Tăierile ilegale din ultimii ani au depăşit oficial cele mai sumbre estimări: 20
milioane metri cubi de lemn dispar anual fără urmă, inclusiv din zonele de câmpie,
cele mai afectate de deforestare.

Prin studiul de caz realizat de către mine mi-am dat seama că România încă are
anumite lacune cu privire la o strategie manageriala și de monitorizare a secetei

16
care afectează fondul forestier. Autoritățile încă nu realizează gravitatea situației,
nu ar ști cum să o gestioneze. Trebuie definite legi și sisteme de monitorizare și
combatere a secetei în pădurile românești dar, din păcate, acest lucru încă nu a fost
posibil. Potrivit Greenpeace, în următorii 30 de ani, peste 40% din teritoriul
României va deveni o stepă aridă. Modelările climatologilor indică, într-un
scenariu moderat, că peste 11 milioane de români vor fi afectaţi de creşterea
temperaturilor, reducerea drastică a rezervelor de apă şi deşertificare. Seceta va
deveni noul normal, este concluzia specialiştilor.

Bibliografie

 Barbu I, Popa I., (2001), Monitorizarea riscului de apariţie a secetei în


pădurile din România
 Mihăescu R., (2014), MONITORINGUL INTEGRAT AL MEDIULUI,
Cluj-Napoca
 MacDonald J., (2015), Defrișările duc la secetă?
 Schickhofer M., Schwarz U., (2019), PRIMOFARO - Inventory of Potential
Primary and Old-Growth Forest Areas in Romania
 https://www.nature.com/articles/s41467-020-19924-1

 https://public.wmo.int/en/resources/bulletin/integrated-drought-
management-central-and-eastern-europe
 https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/drought-impact-on-
vegetation-productivity/assessment
 http://www2.rosa.ro/index.php/ro/rosa
 http://www.icasbv.ro/?page_id=584

17
18