Sunteți pe pagina 1din 15

Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova

Academia ”Ștefan cel Mare”


Facultatea ”Drept, Ordine publică și Securitate Civilă”

Catedra : Procedură Penală, Criminalistică și Securitate Informațională

Disciplina: Asistența juridică internațională în materie penală

Referat
Tema : Audierea prin teleconferință
în cadrul asistenței juridice
internaționale

A elaborat A verificat
Inspector lector universitar
Stolearenco Alexandru doctor în drept
Andrei Pântea

Chișinău, 2020
Cuprins:

1. Introducere………………………………………………………….. 3

2. Considerații de natură practică privind videoconferințele……… 4-8

2.1. Măsuri de pregătire


2.2. Cererea
2.3. Pregătirile necesare
2.4. Activitatea de interpretare
2.5. Audierea
2.6. Procesul-verbal al audierii
3. Videoconferința în jurisprudența C.E.D.O. ………………..….. 8-10

4. Măsuri de ordin general și principii privind


calitatea videoconferințelor…………………………………………. 10-13
Concluzie……………………………………………………………... 14
Bibliografie…………………………………………………………..... 15

2
1. Introducere.
Ritmul alert în care lumea contemporană se transformă într-una „informațională” marchează
toate domeniile societății. În acest context, procedurile judiciare nu pot sta deoparte de implicarea
tehnologiei. Deși justiția se face de către oameni și pentru oameni, utilizarea tehnologiei este o
realitate a zilelor noastre, având ca avantaje reducerea costurilor procedurilor judiciare, celeritatea,
dar și accesul mai facil al justițiabilului la acestea. Drept urmare, noile tehnologii informaționale
determină adaptarea metodelor de lucru ale ,,actorilor” justiției, dar, în egală măsură, marchează o
reconsiderare a modalităților de exercitare a drepturilor părților implicate în procedurile judiciare.
Un aspect deopotrivă interesant și de actualitate se referă la folosirea videoconferinței în
cadrul proceselor penale. Videoconferința prezintă avantajul de a facilita audierile la distanță,
evitându-se astfel deplasările inutile, reducerea costurilor procedurilor penale, micșorarea
termenelor și evitarea unor probleme de securitate. Din aceste motive, folosirea videoconferinței s-a
generalizat în diferitele sisteme de justiție atât în procedurile interne, cât și în cele de cooperare
judiciară internațională.
Îndeosebi la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, folosirea tehnologiilor
informaționale, în general, și a videoconferinței, în special, este încurajată. Spre exemplu,
prin Planul de acțiune multianual 2014-2018 privind e-justiția europeană, s-a instituit printre
obiective și acela potrivit căruia utilizarea pentru audieri a videoconferinței, a teleconferinței sau a
altor mijloace adecvate de comunicare la distanță ar trebui extinsă, după caz, pentru a se evita
necesitatea deplasării în instanță cu scopul de a participa la procedurile judiciare, mai ales în cazurile
transfrontaliere1. De asemenea, în același document este prevăzut și faptul că ar trebui continuată
dezvoltarea comunicării electronice între autoritățile judiciare ale statelor membre, în special în
cadrul instrumentelor adoptate în spațiul judiciar european în domeniul dreptului civil, penal și
administrativ (de exemplu, prin intermediul videoconferințelor sau al schimburilor electronice
securizate de date).
Folosirea videoconferinței în cadrul proceselor penale prezintă totuși dezavantajele
implementării sistemului tehnologic, dar, mai ales, cel al restrângerii drepturilor persoanelor
implicate în procedura respectivă2. În acest context, dorim să analizăm regulile incidente în materia
videoconferinței prevăzute de legislația procesual penală internă aplicabilă în raport cu procedurile

1
Planul de acțiune multianual 2014-2018 privind e-justiția europeană, (2014/C 182/02), publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. C182/2 din 14 iunie 2014, disponibil pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52014XG0614(01)&from=EN (accesat la 14 noiembrie 2020).
2
Daniela DEDIU, articol științific, Procuror –Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București Doctorand –
Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
3
interne, dar și cele efectuate în cadrul cooperării judiciare internaționale în materie penală, prin
referire la standardele C.E.D.O.

2. Considerații de natură practică privind videoconferințele


2.1. Măsuri de pregătire.
În cadrul procedurilor judiciare transfrontaliere, obiectivul este ca sesiunea de videoconferință
să fi e cât mai apropiată de practica uzuală în orice instanță atunci când obținerea probelor se
desfășoară într-o instanță deschisă. În comparație cu procedurile judiciare naționale, procedurile
transfrontaliere prezintă relativ puține diferențe. Decizia unei audieri transfrontaliere prin
intermediul videoconferinței necesită adoptarea câtorva măsuri formale.
În materie civilă și comercială, cererea privind obținerea de probe prin intermediul
videoconferinței se face prin utilizarea formularelor standard. Respectivele formulare sunt
disponibile pe site-urile Atlasului judiciar european 3 al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă
și comercială.
În materie penală, nu există obligația de utilizare a anumitor formulare sau note de însoțire.
Rețeaua Judiciară Europeană în materie penală a elaborat o notă de însoțire pentru comisii rogatorii.
Prin utilizarea notei de însoțire, autoritățile solicitante și cele solicitate vor putea să stabilească un
contact direct cu privire la conținutul și/sau executarea comisiei rogatorii. Cererile pot fi trimise prin
poștă, curier, fax (toate statele membre) sau e-mail (nu în toate statele membre).
2.2. Cererea.
În cererea de audiere prin teleconferinţă trebuie să se precizeze, în afară de informaţiile prevăzute
în Codul de procedură penală la art.537 alin.(1), motivul pentru care este inoportun sau imposibil ca
martorul ori expertul să fie prezent la audiere, precum şi denumirea instanţei judecătoreşti sau a
organului de urmărire penală, numele persoanelor care vor participa la audiere.
Natura cererii de utilizare a  videoconferințelor în cadrul asistenței juridice reciproce sau al
obținerii de probe este diferită în materie civilă și în materie penală, mai multe detalii fi ind
prevăzute în anexa III. Formulare sunt disponibile atât în materie civilă, cât și în materie penală și
sunt trimise de instanța solicitantă instanței solicitate din altă țară (în materie penală nu este
obligatorie utilizarea formularelor). Formularele includ informații utilizate pentru a contacta părțile
implicate și reprezentanții acestora și detalii referitoare la instanță. În unele cazuri se pot furniza, de
asemenea, informații privind plata pentru utilizarea echipamentului și limba care urmează să fi e
utilizată în cadrul videoconferinței.

3
https://e-justice.europa.eu/content_european_judicial_atlas_in_criminal_matters-102-ro.do
4
Instanța solicitantă va trimite instanței solicitate cererea pentru videoconferință și informațiile
necesare împreună cu formularul prevăzut de reglament iar răspunsul la cerere este efectuat, de
asemenea, prin intermediul unui alt formular standard. În cazul în care o cerere adresată unei
instanțe dintr-un alt stat membru în vederea participării prin intermediul videoconferinței este
refuzată,

instanța oferă acest răspuns prin intermediul unui formular specific. În cazul obținerii directe de
probe, organismul central sau autoritatea competentă trebuie să informeze instanța solicitantă în
termen de 30 de zile dacă cererea este sau nu este acceptată. În cazul în care o cerere este acceptată,
instanța solicitantă poate obține probe într-un termen pe care îl hotărăște.
În materie penală, statul membru solicitat trebuie să fi e de acord cu audierea prin intermediul
videoconferinței, cu condiția ca utilizarea videoconferinței să nu fi e contrară principiilor
fundamentale ale dreptului acestuia și cu condiția ca acesta să dispună de mijloacele tehnice
necesare desfășurării audierii. Măsurile de constrângere pot fi ordonate în executarea unei cereri de
asistență reciprocă (de exemplu, citația de a apărea în fața instanței este însoțită de o sancțiune în
cazul în care nu este executată), în cazul în care încălcarea prevăzută în cerere este de asemenea
sancționabilă în statul solicitat.
În cazul în care nu instanța furnizează echipamentul de videoconferință care urmează să fi e
utilizat, toate costurile aferente transmisiunii, inclusiv costurile pentru închirierea echipamentului și
a personalului tehnic pentru operarea acestuia, vor constitui, inițial, responsabilitatea autorității care
solicită videoconferința și trebuie suportate de aceasta
2.3. Pregătirile necesare
După acceptarea cererii, pot începe pregătirile la nivel practice. În cadrul procedurilor
transfrontaliere, în cazul unei cereri adresate unei instanțe dintr-un alt stat membru, instanța
solicitată informează instanța solicitantă și/sau părțile în legătură cu data, ora și condițiile pentru
participare. Ar trebui avută în vedere o  consultare preliminară cu instanța solicitantă cu privire la
data și ora audierii. Instanța solicitată citează martorul și adoptă măsurile de constrângere necesare,
dacă acest lucru este necesar. Cererea trebuie executată în termen de nouăzeci de zile de la primire.
În materie penală, autoritatea judiciară a statului membru solicitat transmite o citație persoanei
care urmează să apară în instanță în conformitate cu dreptul național. Metoda prin care se solicită
persoanei să apară în instanță este reglementată de legislația națională. În plus, instanța solicitantă și
facilitatea de videoconferință (care poate fi o instanță) din statul membru solicitat trebuie să rezerve
sălile de judecată sau camerele martorilor 4. În cazul în care pentru audiere se utilizează interpretare,
4
Broșura Videoconferințele ca parte a e-justiției europene, elaborată de Secretariatul General al Consiliului României
anul 2009.
5
în ceea ce privește obținerea directă de probe în cauze civile, instanța solicitantă contactează
interpreții și stabilește un acord cu aceștia (privind onorariile, eventualele detalii privind călătoria și
alte costuri).
Măsura în care este utilizabil echipamentul de videoconferințe joacă un rol central în cadrul
pregătirilor practice. Există întotdeauna necesitatea unor contacte între experții tehnici din cadrul

instanțelor în cauză, al închisorilor sau al altor locații pentru videoconferințe cu sufi cient timp
înainte de videoconferință, pentru a se asigura faptul că echipamentul de videoconferințe
funcționează în mod adecvat (camere, microfoane, ecrane, linii ISDN etc.). Este preferabil ca
echipamentul și conexiunile să fi e testate cu cel puțin o zi înainte de videoconferința propriu-zisă.
În plus, poate fi util ca numerele liniilor de telefon ISDN și numerele de fax să fi e trimise
personalului tehnic și grefi erilor din cadrul respectivelor instanțe.
2.4. Activitatea de interpretare
În cadrul videoconferințelor transfrontaliere, ar putea fi necesară prezența unui interpret, fi e la
instanța solicitantă, fi e la cea solicitată. Interpretul poate să lucreze fi e la distanță, în timp ce părțile
principale se afl ă în aceeași locație, de exemplu în instanță (interpretare la distanță), fi e, în cazul în
care un participant la distanță (de exemplu, un pârât sau un martor) solicită un interpret, interpretul
se afl ă în același loc cu participantul la distanță sau la locul principal (interpretare în cadrul
videoconferinței).
Utilizarea interpretării în timpul videoconferinței este o  provocare pentru participanții la
audiere și pentru interpret. Este posibil ca martorul să nu fi e obișnuit să lucreze cu interpreți și
senzația de depărtare poate crea probleme cu interpretarea. Pentru interpreți, coordonarea de către
judecător a ordinii în care părțile implicate vorbesc este de ajutor.
Obținerea de probe se desfășoară de obicei cu interpretare consecutivă. În cadrul interpretării
consecutive, judecătorul joacă un rol central în gestionarea interpretării și în formularea de
instrucțiuni pentru martor sau pentru interpret în timpul audierii. Date fiind complexitățile
videoconferințelor și ale activității de interpretare în cadrul juridic, se recomandă ca interpretarea
consecutivă să fi e utilizată atunci când interpretul este separat de persoanele care solicită
interpretare, datorită faptului că acest tip de interpretare permite cu mai multă ușurință clarifi cări și
intervenții care pot fi necesare pentru a garanta că interpretarea este fi delă. Interpretarea simultană
este mai solicitantă, întrucât presupune existența unei cabine speciale pentru interpret și transmiterea
interpretării către persoanele care ascultă prin intermediul unui echipament special pentru acest scop
(transmițător, receptor și căști). 5
5
Ghid privind utilizarea videoconferințelor în cadrul procedurilor judiciare transfrontaliere, editura Consilium European
Justice, 2013
6
Atunci când documentele scrise sunt prezentate în timpul audierii sau al procesului, adesea
este necesară utilizarea traducerii verbale de tip prima vista a textului scris. Dacă interpretul nu se
afl ă în instanță atunci când documentul este prezentat, trebuie utilizate camere pentru document în
timpul videoconferinței.

2.5. Audierea
În cazul în care o persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să fie audiată
ca martor sau expert de către organele de urmărire penală ori instanţele judecătoreşti ale unui stat
străin, ori de către o instanţă internaţională şi este inoportun sau imposibil pentru acea persoană să se
prezinte personal pe teritoriul acelui stat, statul străin poate solicita ca audierea să aibă loc prin
teleconferinţă, potrivit prevederilor prezentei legi.
Audierea prin teleconferinţă se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:
a) audierea are loc în prezenţa unui judecător de instrucţie competent, asistat, după caz, de un
interpret; judecătorul de instrucţie verifică identitatea persoanei audiate şi este obligat să asigure
respectarea principiilor fundamentale ale legislaţiei procesual-penale naţionale. Dacă se constată
încălcarea acestor principii, judecătorul de instrucţie ia de îndată măsuri pentru a asigura
desfăşurarea audierii în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova;
b) autorităţile centrale competente ale Republicii Moldova şi cele ale statului solicitant
convin, după caz, asupra măsurilor de protecţie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectuează direct de către autoritatea competentă a statului solicitant ori sub
coordonarea acesteia, în conformitate cu legislaţia naţională;
d) martorul sau expertul are dreptul să fie asistat, după caz, de un interpret, potrivit legislaţiei
Republicii Moldova;
e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune mărturie,
conferit de legislaţia Republicii Moldova ori de legislaţia statului solicitat.6
În cele mai multe state, judecătorul va fi prezent la locația autorității solicitante înainte de
stabilirea legăturii video și în mod normal nu va pleca înainte de întreruperea legăturii video.
Judecătorii dețin un rol-cheie în desfășurarea audierii. În materie penală, audierea este realizată
direct de către autoritatea judiciară a statului membru solicitant, sau sub conducerea sa, în
conformitate cu dreptul său intern (Convenția privind asistența judiciară reciprocă din 2000).
În materie civilă sau penală, în mod normal, judecătorul sau grefi erul va opera echipamentul.
Ascultarea martorului la amplasamentul la distanță trebuie să urmeze cât mai îndeaproape posibil
practica adoptată atunci când martorul se afl ă în sala de judecată.
Persoanele în cauză ar trebui să se poată consulta reciproc fără a putea fi auzite de terți. Pot
exista cazuri în care o parte dorește să se consulte cu avocatul (cu sau fără interpret) fără să fi e

6
Legea Nr. 371 din 01-12-2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, art. 3.
7
auzită de judecător sau de cealaltă parte. Prin urmare, este necesar să existe posibilitatea consultării
reciproce fără ca terții să poată auzi această discuție. În mod normal, se pot întrerupe microfoanele
în camerele martorilor, dar în sala de ședință (instanță) acestea pot fi întrerupte numai de către
judecător sau grefi er. În cazul în care partea și avocatul acesteia nu se afl ă în aceeași locație, ar
trebui să poată desfășura

convorbiri private folosind, de exemplu, linii telefonice sau de telefonie mobilă sigure sau, dacă
acest lucru este posibil, echipament pentru videoconferințe separat. Se recomandă ca orice
echipament să fi e instalat astfel încât să fi e separat în mod clar de celelalte părți la procedurile
judiciare.
Procedura în conformitate cu care părțile se pot întrerupe una pe alta și pot formula o obiecție
la o întrebare ar trebui explicată înainte. În anumite situații s-ar putea lua în considerare, dacă acest
lucru este posibil, furnizarea către părți a unei imagini de ansamblu care să prezinte toate părțile
profesionale, întrucât aceasta ar face mai ușoară gestionarea întreruperilor neprevăzute.
2.6. Procesul-verbal al audierii
În cadrul procedurilor penale transfrontaliere, după încheierea audierii, autoritatea judiciară
a statului membru solicitat trebuie să elaboreze procesul-verbal al audierii prin intermediul
videoconferinței. Procesul-verbal indică data și locul audierii, identitatea persoanelor audiate,
identitatea și calitatea celorlalte persoane care participă la audiere, toate eventualele depuneri de
jurământ și condițiile tehnice în care s-a desfășurat audierea. Acest act este transmis de către
autoritatea competentă a statului membru solicitat autorității competente a statului membru
solicitant.
În materie penală, în cazul aplicării Convenției privind asistența judiciară reciprocă din 2000,
costul stabilirii legăturii video, costurile legate de punerea la dispoziție a legăturii video în statul
membru solicitat, remunerarea interpreților pe care îi pune la dispoziție și indemnizațiile plătite
martorilor și experților, precum și cheltuielile lor de deplasare în statul membru solicitat sunt
rambursate de către statul membru solicitant statului membru solicitat, cu excepția cazului în care
acesta renunță la rambursarea totală sau parțială a cheltuielilor.

3. Videoconferința în jurisprudența C.E.D.O.


Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut ocazia să se pronunțe în câteva cauze cu privire
la compatibilitatea videoconferinței cu dreptul la un proces echitabil recunoscut de către art. 6 din
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în
continuare Convenția). În esență, C.E.D.O. a arătat că folosirea videoconferinței în cadrul procesului

8
penal este în sine compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, însă a arătat o deosebită atenție
garanțiilor care însoțesc folosirea unui astfel de procedeu în procesul penal.
Într-o serie de cauze contra Italiei, legate de procese în care au fost implicați membrii mafiei,
C.E.D.O. s-a pronunțat cu privire la conformitatea art. 6 din Convenție cu utilizarea
videoconferinței[4].
În cauza M. V. contra Italiei, s-a constatat de către C.E.D.O. că reclamantul fusese acuzat în
Italia la data de 16 martie 1992 de asociere în vederea comiterii de infracțiuni de tip mafiot și de
omor,
fiind arestat preventiv. Începând cu anul 2000, reclamantul a fost plasat sub un regim carceral strict,
care implica, printre altele, restricții cu privire la contactele cu exteriorul. Din acest motiv, acesta nu
a mai fost transferat din penitenciar în sala de judecată, dar a avut totuși posibilitatea să asiste la
judecată prin intermediul unei legături audiovizuale cu sala în care au avut loc dezbaterile.
În fața Curții de la Strasbourg, reclamantul s-a plâns cu privire la faptul că a fost constrâns să
participe prin intermediul videoconferinței la judecata în apel, invocând încălcarea art. 6 alin. (1) și
(3) din Convenție, întrucât folosirea acestui mijloc tehnic i-a creat dificultăți în exercitarea dreptului
la apărare.
C.E.D.O. a relevat că deși nu este expres prevăzută în alin. (1) al art. 6 din Convenție,
posibilitatea acuzatului de a lua parte la proces rezultă din obiectul și scopul acestui articol. Astfel,
din interpretarea lit. c), d) și e) ale alin. (3) al articolului sus-menționat reiese că „orice acuzat” are
dreptul „să se apere el însuși”, „să întrebe sau să solicite audierea martorilor” și „să fie asistat în
mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege limba folosită la audiere”, aspecte ce nu pot fi
concepute fără prezența sa7.
Articolul 6 din Convenție, citit ca un întreg, recunoaște deci acuzatului dreptul de a participa
în mod real la proces, care include, în principiu, printre altele, nu numai dreptul de a asista, dar și de
a asculta și urmări dezbaterile.
Apariția în persoană a acuzatului nu presupune aceeași importanță decisivă în apel ca în primă
instanță, aplicarea art. 6 din Convenție în apel depinzând de rolul pe care această cale de atac o are
în cadrul procesului penal potrivit ordinii juridice interne.
În speța concretă în care videoconferința a fost aplicată, Curtea de la Strasbourg a observat că
reclamantul era supus unui regim carceral diferențiat, și nu a indicat faptul că alte persoane care se
aflau în situații asemănătoare cu a sa au fost tratate în manieră diferită. În ochii C.E.D.O., a fost de
netăgăduit că transferul unui asemenea deținut antrenează luarea unor măsuri de siguranță greoaie
7
A se vedea C.E.D.O.: cauza M. V. contra Italiei, Hotărârea din 29 iunie 2006; C.E.D.O., cauza Z. contra Italiei, Hotărârea
din 27 noiembrie 2007; cauza A. contra Italiei, Hotărârea din 27 noiembrie 2007 [disponibile în limba franceză pe site-
ul https://hudoc.echr.coe.int (accesat la 14 noiembrie 2020)]
9
din cauza riscului unei evadări sau a unui atentat. De asemenea, poate da ocazia deținutului de a
reînnoi contactele cu asociațiile criminale cărora se presupune că este afiliat.
Curtea de la Strasbourg a acceptat și alte considerații, cum ar fi necesitatea derulării procesului
penal cu celeritate, astfel că posibilitatea videoconferinței prevăzute de legislația italiană vizează,
printre altele, reducerea termenelor legate de transferul deținuților și deci simplificarea procesului
penal[10]. În același timp, a remarcat că reclamantul era acuzat de delicte grave legate de activitatea
mafiei. Lupta împotriva acestui flagel poate în anumite cazuri să ceară adoptarea de măsuri care

vizează protejarea securității și ordinii publice, ca de altfel prevenirea comiterii altor infracțiuni.
Dotată cu o structură ierarhică rigidă și cu reguli stricte, bazată pe forța de intimidare și fondată pe
regula tăcerii și pe dificultățile identificării adepților săi, mafia reprezintă un fel de contraputere
criminală capabilă să influențeze direct sau indirect viața publică și să se infiltreze în instituții. Din
acest motiv, nu este lipsit de sens să se preconizeze că acoliții săi pot, prin simpla prezență în sala de
judecată, să exercite presiuni induse asupra celorlalți participanți la proces, în special asupra
victimelor și martorilor pocăiți (pentiti8).
Pentru aceste considerente, C.E.D.O. a apreciat că participarea reclamantului la judecata în
apel prin videoconferință a urmărit scopuri legitime în lumina Convenției, legate de apărarea ordinii
publice, prevenirea infracțiunilor, protecția drepturilor la viață, libertate și siguranță a martorilor și
victimelor infracțiunilor, ca de altfel și respectul exigenței unui termen rezonabil al duratei
procedurilor judiciare.
Cu privire la exercitarea dreptului la apărare, Curtea de la Strasbourg a relevat că reclamantul
a putut beneficia de o legătură audiovizuală cu sala de judecată, ceea ce i-a permis să vadă
persoanele care erau prezente și să audă ceea ce se vorbea. În egală măsură, el a fost văzut și auzit de
către celelalte părți, de către judecător și de către martori, având și libertatea de a face declarații în
fața instanței, de la locul de detenție.
Cu siguranță, este posibil ca, din cauza problemelor de natură tehnică, legătura între sala de
judecată și locul de detenție să nu fie ideală, ceea ce poate antrena dificultăți de transmitere a vocii și
a imaginilor. Totuși, în speță, în niciun moment al dezbaterii în apel reclamantul nu a încercat, el
însuși sau prin intermediul apărătorilor săi, să informeze judecătorul cu privire la dificultățile
auditive sau vizuale.
C.E.D.O. a mai subliniat că apărătorul reclamantului avea dreptul să fie prezent în locul unde
se afla clientul său și să ia legătura în manieră confidențială. Această posibilitate era recunoscută în

8
pentiti (it.) – sunt acei membri ai Mafiei care acceptă să colaboreze cu organele judiciare, incriminându-și foștii
parteneri de organizație.
10
egală măsură și apărătorului aflat în sala de judecată. Nimic nu demonstrează că, în speță, dreptul
reclamantului de a comunica cu avocatul său fără a fi auziți de terți a fost încălcat.
În aceste condiții, s-a apreciat că participarea reclamantului la judecata în apel prin
videoconferință nu a plasat apărarea într-o poziție substanțial dezavantajoasă în raport cu alte părți
din proces și că interesatul a avut posibilitatea să își exercite drepturile și facultățile inerente noțiunii
de proces echitabil, așa cum reiese din art. 6 din Convenție, dispoziție care nu a fost încălcată.

4. Măsuri de ordin general și principii privind calitatea videoconferințelor.


Sistemul de videoconferință ar trebui instalat astfel încât persoanelor implicate să li se
furnizeze o imagine precisă a ceea ce se întâmplă la locația afl ată la distanță (cea a autorității
solicitante sau solicitate). În privința calității conexiunii video și audio, ar trebui să se țină seama în
mod satisfăcător de interesele persoanelor respective. Prin urmare, sistemul de videoconferință ar
trebui să fi e de înaltă calitate. Numai cu această condiție o audiere realizată prin videoconferință va
constitui o alternativă rezonabilă la o audiere față în față. În special, aceasta înseamnă că sunetul și
imaginile trebuie să fi e bine corelate și reproduse fără niciun decalaj perceptibil. În plus, aspectul
exterior, expresiile faciale și gesturile persoanelor în cauză trebuie să fi e percepute clar
Obiectivul este ca sesiunea de videoconferință să fi e cât mai apropiată de practica uzuală în
orice instanță atunci când administrarea probelor se desfășoară întro instanță deschisă. Pentru a
obține benefi cii maxime, se impune să se țină seama de câteva diferențe. Anumite aspecte, care sunt
trecute cu vederea atunci când administrarea probelor se desfășoară în mod tradițional, capătă o
dimensiune diferită în cadrul unei videoconferințe: de exemplu, asigurarea faptului că martorul
înțelege măsurile practice luate pentru sesiunile de videoconferință și că știe care sunt diferitele părți
la videoconferință și rolurile acestora. În cazul în care un martor din străinătate urmează să fi e
audiat prin videoconferință, este necesar să se țină seama de diferențele de fus orar. Confortul
martorului, al părților, al reprezentanților acestora și al instanței trebuie toate luate în considerare.
Persoanele implicate într-o sesiune de videoconferință trebuie să fi e conștiente de faptul că, inclusiv
în cazul celor mai avansate sisteme disponibile în prezent, există mici decalaje între recepția
imaginii și recepția sunetului aferent. Dacă nu se ia în considerare acest aspect, va exista tendința de
a „vorbi peste” martor, a cărui voce poate continua să fi e auzită timp de o fracțiune de secundă după
ce pe ecran apare că acesta a încetat să vorbească.
Pentru a  facilita utilizarea echipamentului pentru videoconferințe, toate componentele
echipamentului trebuie să fie standardizate, în măsura posibilităților, pe baza acelorași tipuri de
echipament și a aceleiași confi gurații. Unde acest lucru este posibil, echipamentul pentru

11
videoconferințe ar trebui integrat în cadrul condițiilor și a infrastructurii de lucru deja instituite. În
instanță, ar trebui să se facă tot ceea ce este posibil pentru ca instrumentele pentru videoconferințe să
fi e instalate și utilizate astfel încât să creeze atmosfera unei reuniuni tradiționale a instanței. În
cadrul următoarelor secțiuni sunt discutate diferitele aspecte privind imaginea, lumina, sunetul,
precum și poziționarea și utilizarea echipamentului (camere, microfoane și ecrane).

În cadrul videoconferințelor transfrontaliere, se așteaptă ca ecranul să fi e utilizat pentru trei


tipuri diferite de imagine:
• o imagine de focalizare, pentru transmisia de imagini ale participanților în cealaltă sală;
• o imagine de ansamblu, pentru o imagine de ansamblu a situației în cealaltă sală;
• o imagine de informare, pentru transmiterea documentelor și a altor informații (aici sunt
incluse orice ecrane amplasate în „stațiile de lucru” ale participanților).
Pentru a garanta obiectivitatea, fi ecare participant trebuie să apară pe ecran în același fel, în
măsura în care acest lucru este posibil. Intensitatea luminilor, rezoluția și frecvența de cadre trebuie
să fi e compatibile pentru fi ecare participant. Lumina ar trebui plasată cât mai departe posibil, astfel
încât expresiile faciale să fi e întotdeauna distinse cu ușurință, să nu existe umbre în jurul ochilor și
să nu existe refl exe pe ecran. Pe cât este posibil, ar trebui imitat contactul vizual.
Echipamentul trebuie poziționat astfel încât în sala de judecată respectivă să poată fi
instrumentate și cauze fără videoconferință. Ar trebui să existe posibilitatea de a poziționa camerele,
ecranele, echipamentul de iluminare și participanții astfel încât întregul ansamblu să fi e adecvat
pentru audierea video și pledoaria video atât în cauzele cu o persoană străină în stare de arest, cât și
în procedurile penale. Ar trebui acordată atenție poziționării camerelor, pentru a evita, dacă este
posibil, fi lmarea participanților de sus sau de jos, întrucât acest lucru poate furniza o imagine
distorsionată și afecta modul în care este perceput participantul.
Unghiul și distanța de vizualizare ar trebui să permită tuturor participanților să utilizeze același
ecran în mod identic. Dimensiunea ecranului poate fi sufi cient de mare pentru a permite – sub
aspectul unghiului de vizualizare – ca persoanele implicate să fi e redate la aceeași mărime care ar fi
percepută într-o întâlnire obișnuită. Ar trebui realizată o rezoluție minimă de standard WXGA. În
privința cadrelor pe secundă, poate fi necesar un minim de 30 cadre/secundă. Expresiile faciale ar
trebui să poată fi distinse ușor și confortul de vizualizare trebuie să fie ridicat.9
De preferat, camerele ar trebui să fi e fi xe și să aibă câteva poziții presetate pentru rotire
panoramică, înclinare și distanța focală; una dintre pozițiile posibile trebuie presetată ca preferință.
9
Ghid privind utilizarea videoconferințelor în cadrul procedurilor judiciare transfrontaliere, editura Consilium European
Justice, 2013
12
Aceasta permite persoanei care operează echipamentul să modifi ce punctele vizualizate fără cea
mai mică întrerupere a procedurilor instanței. Deschiderea unghiului camerelor de focalizare ar
trebui să fi e sufi cient de mare pentru a garanta faptul că fața, umerii și partea superioară a corpului
participanților sunt vizibile în mod clar. Ar trebui ca toți participanții să se poată mișca și întoarce
către alte persoane într-un spațiu de 80 × 80 cm fără a dispărea din cadru. În mod normal, două
camere

vor fi sufi ciente în sala de ședințe: o cameră pentru urmărirea mișcărilor orientată spre judecător,
procuror sau avocat, martor sau inculpat, în funcție de persoana care vorbește (punctele fi xe) și
o cameră care să ofere o imagine de ansamblu asupra sălii de ședință, când acest lucru este necesar.
În anumite situații, imaginea de ansamblu poate fi furnizată și la începutul ședinței, prin rotirea
panoramică a camerei pentru urmărirea mișcărilor.
În majoritatea cauzelor, procedurile derulate prin videoconferință nu necesită alte tipuri de
înregistrări decât cele care se practică în mod normal în timpul unor astfel de proceduri. În cauzele
în care solicitarea de utilizare a videoconferinței vizează și înregistrarea procedurii derulate prin
videoconferință, autoritatea solicitantă are obligația de a pune la dispoziția autorității solicitate
echipamentul de înregistrare, dacă este necesar, pentru ca autoritatea solicitată să înregistreze
probele în formatul corect. Înregistrarea video a procedurilor judiciare poate face obiectul unor
restricții, în funcție de statele membre implicate.
În cadrul videoconferințelor transfrontaliere trebuie, de asemenea, ca sistemul autorității
solicitante să poată fi conectat la sisteme ale autorității solicitate. De obicei, videoconferințele
transfrontaliere se referă la stabilirea unei conexiuni vizuale și audio între două locații (punct la
punct), și anume locația autorității solicitante și locația autorității solicitate 10. În unele cazuri, ar
putea fi necesară stabilirea conexiunii între mai mult de două locații în mod simultan (multipunct).
Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, atunci când un interpret afl at într-o a treia locație este
conectat la procedurile judiciare. Legăturile pot fi stabilite printr-o conexiune aparținând unei părți
terțe adică suprafața de extindere a zonei videoconferinței fiind vastă și cu un perimetru extinsibil.

10
https://www.consilium.europa.eu/media/30597/qc3012963roc.pdf (accesat la 14.11.2020)
13
3. Concluzie

Videoconferințele reprezintă un instrument util care are potențialul de a facilita și de a accelera


procedurile transfrontaliere și de a reduce costurile aferente. În contextul e-justiției europene,
videoconferințele pot reprezenta un concept nou, dar este vorba despre un concept care există deja și
care a fost utilizat pe scară largă la nivel internațional și care poate fi dezvoltat în continuare la nivel
național ca parte integrantă a portalului de justiție.
O videoconferință (denumită și videoteleconferință) reprezintă un ansamblu de tehnologii de
telecomunicații interactive care permit ca doua sau mai multe locații să interacționeze prin
transmisiuni video și audio care au loc în ambele direcții în mod simultan. În prezent, există deja
unele informații disponibile privind utilizarea transfrontalieră a videoconferințelor în cadrul
procedurilor penale sau civile și comerciale. Este evident că videoconferințele pot reprezenta un
instrument util în cadrul acestor proceduri. Obținerea de probe reprezintă modalitatea cea mai
importantă de utilizare a videoconferințelor în cadrul procedurilor transfrontaliere.
Videoconferințele s-au dovedit deosebit de practice în cazurile care implicau audierea de martori
vulnerabili sau intimidați
 Folosirea unor mijloace auxiliare tehnice, precum videoconferința, în cadrul procesului penal
apare ca o necesitate prin prisma dezvoltării societății informaționale, dar și prin raportare la
complexitatea din ce în ce mai accentuată a procedurilor care implică în numeroase cazuri
participarea unor autorități judiciare aflate în locuri diferite sau chiar în alte state.
Așadar, utilizarea  videoconferinței trebuie să țină seama de normele procedurale interne, de
cele prevăzute în instrumentele de cooperare judiciară internațională la care Republica Moldova este
parte, dar deopotrivă de standardele impuse de jurisprudența Curții de la Strasbourg.
Prin urmare se poate observa cu ușurință că legiuitorul național a oferit ca garanție a dreptului
la un proces echitabil acordul persoanei in vinculis pentru participarea la o astfel de procedură (a
videoconferinței). Totuși, pentru a satisface pe deplin exigențele art. 6 din Convenție, reglementările
actuale ar trebui completate cu norme procedurale precise cu privire la desfășurarea unei atari
proceduri, similar celor reglementate de către legislația italiană, așa încât videoconferința să fie

14
deopotrivă eficientă și de natură să tindă la respectarea drepturilor persoanelor implicate în
procedură.

Bibliografie.

1. Legea Nr. 371 din 01-12-2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în


materie penală
2. Planul de acțiune multianual 2014-2018 privind e-justiția europeană, (2014/C
182/02), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C182/2 din 14 iunie
2014, disponibil pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:52014XG0614(01)&from=EN (accesat la 14 noiembrie 2020).
3. C.E.D.O.: cauza M. V. contra Italiei, Hotărârea din 29 iunie 2006; C.E.D.O., cauza
Z. contra Italiei, Hotărârea din 27 noiembrie 2007; cauza A. contra Italiei, Hotărârea
din 27 noiembrie 2007 [disponibile în limba franceză pe site-
ul https://hudoc.echr.coe.int (accesat la 14 noiembrie 2020)]
4.Ghid privind utilizarea videoconferințelor în cadrul procedurilor judiciare
transfrontaliere, editura Consilium European Justice, 2013
5. Broșura Videoconferințele ca parte a e-justiției europene, elaborată de Secretariatul
General al Consiliului României anul 2009.
6. Daniela DEDIU, articol științific, Procuror –Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 1 București Doctorand – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei
Rădulescu” al Academiei Române
7. https://www.consilium.europa.eu/media/30597/qc3012963roc.pdf (accesat la
14.11.2020)
8. https://e-justice.europa.eu/content_european_judicial_atlas_in_criminal_matters-
102-ro.do

15